GUTA

Guta este o forma de artrita (inflamatia articulatiilor), caracterizata prin episoade dureroase
secundare inflamatiei articulatiilor.

Cauze
Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange). Hiperuricemia este deseori
asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut sanghin al acidului
uric nu dezvolta niciodata guta. Nu este cunoscuta cauza exacta a hiperuricemiei, insa s-au idendificat
recent diferiti factori heredo-colaterali (genetici) incriminati in aparitia acesteia. Cand nivelul acidului
uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat care se depun apoi la nivelul articulatiior.
Se pot identifica diferiti factori incriminati in etiologia bolii si anume:
Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala:
- obezitatea
- ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine)
- diete cu continut caloric mic
Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric:
- tratament cronic cu aspirina sau produse care contin niacin (acid nicotinic)
- diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului)
- chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea rapida a celulelor
maligne)
- imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ca de exemplu ciclosporina,
folosita in profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de organ
Boli cronice, grave, precum:
- boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in greutate secundar unor
modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor tratamente
- boala renala cronica
- hipertensiunea arteriala
- afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat, precum psoriazisul (afectiune
dermatologica),mielomul multiplu (forma de tumora maligna a maduvei sanghine), anemia hemolitica
(moartea rapida a celuler rosii din sange, prin distrugere acestora), sau tumori
- saturnismul (intoxicatia cu plumb)
- hipotiroidismul (afectiune a glandei tiroide caracterizata prin deficitul hormonilor secretati la acest
nivel).
Afectiuni genetice caracterizate prin niveluri crescute a acidului uric. Persoanele cu sindrom KelleySeegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan, au un deficit partial sau uneori complet al enzimei care mentine
echilibrul adecvat al acidului uric.

Simptome
Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la nivelul articulatiilor
si tesuturilor invecinate. Guta prezinta urmatoarele simptome:
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de obicei
articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce).
- durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful
1

- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul

urmatoarelor 2-7 zile
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de guta
Alte simptome, pot sa includa:
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare unei infectii
tegumentare locale
- febra
- limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)
Simptomele gutei pot varia, astfel incat:
- simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie chirurgicala
- unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a bolii. Guta
cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si este deseori confundata cu alte forme
de artrita
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor, coatelor sau
urechilor. Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta.
In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia sanghina, s-a
depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor. Halucele (degetul mare de la picior),
este cel mai adesea afectat, insa pot fi atinse si alte articulatii precum articulatiile piciorului, articulatia
mainii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea sa apara inflamatia lichidului
articular (bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita olecraniana) sau a genunchiului (bursita
prepatelara).
Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta. Simptome
ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si sensibilitatea crecuta la nivelul articulatiei, se pot
regasi si in alte afectiuni. Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare gutei, amintim:
- artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale degetelor, umerilor si
bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai multe ori la nivelul degetului mare de la
picior (haluce)
- osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea efectuarii miscarilor
normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor, bazinului, genunchilor sau picioarelor
- osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia microbiana a osului si
tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita tratament antibiotic parenteral si
spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afectiuni predispozante:
- tratament imunosupresor
- infectia HIV
- diabet zaharat
- pneumonie bacteriana recenta
- infectie cutanata sau renala
- proteza osoasa sau a unei articulatii
- febra
- pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu. Pseudoguta poate
prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulatii mari precum articulatiile genunchiului sau a
coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul adultilor si varstnicilor.
- artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia bacteriana a unei
articulatii.

Evolutie
Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de acid uric, timp
in care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente. Un atac de guta
debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara moderata incepe sa se intensifice. Un
atac tipic de guta prezinta urmatoarele simptome: durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) a
unei articulatii, in special la picior (haluce). Dupa un interval de cateva zile, simptomele cedeaza sau
chiar dispar.
- atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la 1-2 zile. Aceste
atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale tendoanelor, de cele mai multe ori
postraumatice) sau luxatii.
- atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta pana la o luna
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani dupa primul atac. In
lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot mai frecvente, cu toate ca exista pacienti
care nu mai dezvolta recidive niciodata.
Exista 4 stadii evolutive a bolii:
Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice gutei
- hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate sa ramana asimptomatica permanent,
simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.
Stadiul 2: artrita gutoasa acuta
- cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la nivelul unei
articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de asemenea un raspuns inflamator
generalizat al organismului - atacul gutos
- degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta poate aparea si la nivelul
altor articulatii, precum incheietura mainii, a genunchilor sau a degetelor
- intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi)
- intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara hiperuciduriei, prezinta o
colica renala inaintea atacului propriu zis de guta
- odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de cateva zile, dar pot
reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial.
Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic
In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit un atac initial, au sanse mari sa devolte
recurente la un anumit interval de timp.
- intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic
- persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada, prezinta de asemenea
si intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe si dureaza de asemenea mai mult.
Stadiul 4: guta tofica cronica.
Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive dureroase, care
insa cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de 10 ani, este posibil ca guta sa
devina o afectiune cronica si sa afecteze astfel mai multe articulatii. Este posibil ca o data cu evolutia
bolii, perioadele asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest stadiu al gutei poate fi usor
confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.
- in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi gutosi). Tofii gutosi sunt
localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub forma unor depozite dure si mobile. Pielea
inconjuratoare poate fi subtiata sau inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt localizati imediat sub piele,
pot fi identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica
- la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la nivelul
radacinii urechii
3

- daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul
articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane), cauzand diferite simptome, precum
durere, edem, roseata si caldura locala (semnele caracterisice inflamatiei). Este posibila de asemenea
aparitia leziunilor distructive osoase si ale cartilajului, cu impotenta functionala asociata
- datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest stadiu este relativ rar
intalnit in clinica

Investigatii
Guta poate fi diagnosticat i tratat fr investigaii suplimentare la persoanele cu hiperuricemie i
podagr clasic. Analiza lichidului sinovial trebuie fcut dac exist dubii asupra
diagnosticului. Razele X, dei sunt folositoare pentru a identifica guta cronic, nu au utilitate pentru
atacurile acute de gut.
Lichidul sinovial
Diagnosticul definitiv de gut se bazeaz pe identificarea cristalelor de urat monosodic n lichidul
sinovial sau ntr-un tofus.Toate probele de lichid sinovial prelevate din articulaiile inflamate
nediagnosticate trebuie examinate pentru decelarea acestor cristale. La microscopul cu lumin
polarizat, acestea se prezint sub forma unor ace cu birefringen puternic negativ. Aceast analiz
este dificil de realizat i necesit adesea un observator calificat.De asemenea, lichidul trebuie examinat
la timp relativ scurt dup aspirare, deoarece solubilitatea cristalelor este afectat de temperatur i pH.
Analize de snge
Hiperuricemia este o caracteristic clasic a gutei, ns n aproape jumtate din cazuri guta nu este
nsoit de hiperuricemie, iar majoritatea persoanelor cu valori ridicate ale acidului uric nu sufer
niciodat de gut.
Astfel, msurarea valorilor acidului uric are o utilitate diagnostic limitat. Hiperuricemia este definit
ca o valoare a urailor din plasm care depete 420 mol/l (7,0 mg/dl) la brbai i 360 mol/l
(6,0 mg/dl) la femei.
Alte analize de snge uzuale sunt leucograma, electroliii, funcia renal i viteza de sedimentare a
hematiilor (VSH). Totui, este posibil ca numrul de globule albe din snge i VSH s fie ridicate din
cauza gutei, n absena infeciei. A fost atestat o valoare a globulelor albe de pn 40,0109/l
(40,000/mm3).
Diagnostic diferenial
Cel mai important diagnostic diferenial pentru gut este artrita septic. Aceasta trebuie avut n vedere
la pacienii care prezint semne de infecie sau la cei a cror situaie nu se amelioreaz sub
tratament. Pentru stabilirea diagnosticului se poate efectua o coloraie Gram i cultur a lichidului
sinovial. Printre alte boli cu prezentare similar se numrpseudoguta i artrita reumatoid. Tofusurile
gutoase, n special atunci cnd nu sunt localizate ntr-o articulaie, pot fi confundate cu carcinomul
bazocelular[ sau alte neoplasme.

Tratament
Tratament initial
Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care elimina cauzele bolii.
Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca tratamentul atacului de guta este
diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de
guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este
recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate
agrava simptomele.
4

- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad
concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de
tratament.
Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate urmatoarele:
- scaderea in greutate (in cazul pacientilor cu guta, supraponderali) si mentinerea unei greutati normale.
Este utila in acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante (cu putine grasimi). Cu toate acestea, o
dieta cu un continut caloric mic, poate creste concentratia acidului uric in sange si poate declansa un
eventual atac de guta.
- evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a acidului uric, facilitand
astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, care are un continut ridicat in purine, poate
fi considerata mai nociva decat alte tipuri de alcool.
- evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente bogate in purine), care pot
creste concentratia acidului uric in sange
- administrarea anumitor medicamente poate scadea eliminarea renala a acidului uric cu facilitatea
acumularii acestuia la nivelul organismului. Acestea includ medicatia diuretica (care elimina excesul
de apa si sare de la nivelul organismului), adimistrarea de niacin sau aspirina. Este important ca orice
pacient cu guta sa consulte un specialist inaintea utilizarii unor tratamente medicamentoase
complementare
- exercitiul fizic regulat si evitarea sedentarismului.
Majoritatea pacientilor cu guta necesita administrarea medicatiei care scade nivelul acidului
uric in sange. Unele persoane pot sa-si controleze nivelurile de acid uric prin mentinerea unei greutati
normale, adoptarea unei diete corespunzatoare si evitarea consumului de alcool si a medicamentelor
care cresc concentratia acidului uric in sange sau scad eliminarea renala a acestuia.
In cazul pacientilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric in
sange, nu necesita tratament specific. Trebuie retinut insa ca pacientii cu acid uric extrem de crescut in
sange trebuie investigati pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul acidului
uric trebuie monitorizat de medicul de familie pana la revenirea la normal a concentratiei acestuia.