Referat: evolutia casatoriei si familiei in IDR

INTRODUCERE
Casatoria ca institutie a aparut cu mult inaintea crestinismului, jucand un rol
crucial din punct de vedere social si economic din timpuri imemoriale. Casatoria
comuniune de viata si de iubire este un bun autentic al umanitatii. Casatoria este unul din
evenimentele de seama din viata oamenilor.
Casatoria este o uniune liber consimtita, cu scopul de a forma o familie.
Familia este considerata ca fiind temelia societatii. Ea devine apoi element de stabilitate
sociala, deoarece relatiile din cadrul ei dau tonul relatiilor din societate.
Numele de familie vine din famulus (sevitor), care inseamna potrivit
Dictionarului etimologic al limbii latine, ansamblul sclavilor si al servitorilor ce traiau
sub acelai acoperis. Familia ajunge sa cuprinda agnati, rudele pe cale paterna, cognati,
rudele pe latura materna, devenind in cele din urma gens (comunitate formata din rudele
de acelai snge). Familia, ca nucleu social, nregistreaza o evoluie continua, existnd n
forme

diferite

de-a

lungul

istoriei.

Reglementarea situatiei familiei, prin cutume sau prin legi scrise, este una dintre
cele mai vechi preocupari ale comunitailor umane. La toate popoarele vechi se intalnesc
reguli privind imprejurari dintre cele mai diverse. Celtii, de pilda, aveau o situ
20520k102u atie aparte a familiei: femeia celta avea dreptul de a-i alege singura sotul.
La gali, fiecare dintre soti trebuia sa contribuie cu mijloace proprii la formarea averii. In
Galia, divortul se obtinea daca barbatul comisese un adulter sau daca femeia savarsise
acte

de

injurii

de

gravitate

extraordinara

la

adresa

barbatului.

La romani, in vremea imperiului, are loc procesul de slabire a puterii paterne: patria
potestas, puterea deplina a tatalui asupra copiilor lui, devine desueta si la fel puterea
asupra sotiei, care pana atunci era tratata ca una dintre fiicele sale (loco filiae). Tatal
familiei nu mai putea abandona copiii, prin vanzare ca sclavi, iar pe vremea lui Hadrian
un tata este pedepsit cu deportarea pentru ca si-ar fi ucis fiul in timpul unei vanatori.
Contractul

de

casatorie

avea

loc

dupa

sacrificii

de

animale

facute

zeilor.

La germani, casatoria se desfasura dupa reguli strict controlate.

In cadrul civilizatiei bizantine, baietii se puteau casatori la varsta de 14 ani, iar
fetele la varsta de 12 ani. Alegerea viitorului sot sau a sotiei era stabilita de parinti.

In vremea feudalismului, in majoritatea statelor europene se tinde sa se egalizeze

drepturile celor doi membrii ai familie.

CASATORIA SI FAMILIA IN EVUL MEDIU

De-a lungul Evului Mediu, femeia si-a indeplinit cu prisosinta rolul de procreare.
Viata femeii din societatea medievala avea trei aspecte principale: familia, casatoria si
religia. Femeile Evului Mediu au fost renumite ca sotii, mame si calugarite (femei ale
bisericii), dar au mai fost cateva care s-au indepartat de traditiile acelor vremuri; acelea
au fost scriitoarele, poetele, educatoarele, si chiar cele care au practicat vrajitoria.
In intregul Ev Mediu situatia femeii era intr-o umbra deasa si grea a pacatului
originar. Femeile erau vazute ca fiind inferioare barbatilor, si nu se bucrau de afectiunea
lor. Biserica le invata ca trebuie sa fie ascultatoare si supuse tatilor si barbatilor lor. In
realitate, foarte putine femei puteau sa stea linistite acasa pentru ca cele mai multe erau
nevoite sa munceasca la camp alaturi de barbatii si tatii lor si in acelasi timp sa aiba grija
si de familiile lor (sa le hraneasca si sa le imbrace). La oras, femeile aveau o varietate de
ocupatii: faceau comert, coceau paine, torceau. Atat femeile casatorite cat si cele
necasatorite erau nevoite sa munceasca pentru a trai si de multe ori ele lucrau in mai
multe

locuri

deoarece

erau

platite

mai

putin

decat

barbatii.

Proprietarii, fie ei barbati sau femei erau figuri importante in societatea medievala
iar o femeie nemaritata proprietara avea drepturi egale cu cele ale unui barbat. Ea putea
sa-si faca testament si avea drept de semnatura. Dar din momentul casatoriei, ea ii ceda
pamantul si drepturile sotului ei.
Doar la moartea lui avea dreptul la o treime din pamant pentru a se intretine.
Casatoria in societatea medievala era o combinatie de obiceiuri si reguli create in
lumea antica. Fundamentele casatoriei au derivat din legile romane si au devenit obiceiuri
seculare mostenite si aplicate de catre Biserica Crestina de-a lungul Evului Mediu.
Datorita credibilitatii pe care o avea Biserica, societatea nu incerca sa schimbe aceste
obiceiuri. Daca cineva era impotriva Bisericii risca sa fie respins de catre societate.
Religia, mostenirea si legea sunt cativa factori influentati de biserica, ce determina
aspectele casatoriei in societatea medievala.

Vechii germani sunt responsabili pentru crearea casatoriilor aranjate. Biserica Romana a
mostenit aceste obiceiuri si le-a implementat in structura care a definit casatoria.
Dupa legea bisericii, casatoria avea doua etape :
Prima etapa consta in oferirea unui pret pentru mireasa: viitorul sot ii oferea
socrului sau un dar (cai, boi, vite, sabii sau sulite). Fata nu trebuia sa fie prezenta la acest
schimb, acesta fiind un schimb intre doi barbati: tatal fetei si viitorul sot.
Dreptul asupra femeii era transferat de la tata la viitorul sot fiind imposibil pentru
femei sa-si obtina independenta. Conceptul de zestre este o adaptare la aceasta traditie.
Cand se stabilea o casatorie, familia fetei ii dadea o bucata de pamant viitorului ginere.
Casatoria era considerata un schimb pentru barbatii celor doua familii. Odata cu
realizarea acestui schimb, mireasa obisnuia sa-i dea viitorului ei sot un dar (care de obicei
era o armura sau o arma de autoaparare). Schimbul de daruri intarea obligatiile fetei de
a-l servi pe barbatul ei, atat pe timp de pace, cat si de razboi. Cand barbatul era plecat la
lupta ea era lasata sa aiba grija de casa si de intreaga gospodarie.
In Evul Mediu, pacea era considerata un lux rar si cererea de soldati era foarte
mare, iar femeile a caror soti erau plecati la lupta deveneau deseori victime ale barbatilor
ramasi

acasa.
A doua etapa consta in ceremonia care avea loc de abia dupa cativa ani. Pretul

miresei ii era oferit acesteia si devenea din acel moment proprietatea ei. Totusi, din punct
de vedere legal sotul era cel care detinea controlul asupra proprietatii, atata timp cat era
in

viata. Doar daca femeia ramanea vaduva, proprietatea

ii

revenea ei.

Daca pentru prima etapa a casatoriei, varsta medie era de 7 ani la fete, pentru
ceremonierea casatoriei varsta necesara era de 12 ani la fete si 14 ani la baieti.
De cele mai multe ori, casatoria nu era alegerea femeii, ci era mai degraba determinata de
vointa parintilor. Inca de la o varsta frageda, fetele erau obisnuite cu gandul ca se vor
casatori. Ele erau invatate cum sa devina neveste bune pentru viitorii lor soti: sa le faca pe
plac si sa le creasca copiii. Era de neconceput pentru o femeie sa-si urmareasca propriile
idealuri

sau

sa

aiba

dorinte,

acestea

fiind

privilegiile

barbatilor.

Asa cum am mai spus, femeile erau crescute pentru a se marita, unica lor
alternativa fiind intrarea intr-o manastire de maici. Femeile puteau fi date la o manastire
de catre propria familie, dar puteau intra si de bunavoie, indiferent de varsta. Pentru
multe femei manastirea era locul in care scapau de saracie, in care li se oferea

oportunitatea de a avea o viata pioasa, de a obtine o educatie si anumite responsabilitati

care le erau refuzate in lumea exterioara. Aceste femei puternice au impartit locuri de cult
cu calugarii si au cautat moduri de a-l servi pe Dumnezeu si de a-si ajuta comunitatea.
CASATORIA SI FAMILIA IN EPOCA MODERNA
Epoca moderna, a societatii industriale, dezvolta noi relatii de familie si de
integrare a acesteia in societate. Egalitatea dintre soti si a drepturilor sociale si politice ale
familiei sunt realitati consfintite de constitutiile statelor, iar integrarea si afirmarea
profesionala a femeii nu cunoate restrictii din punct de vedere legal. Alvin Toffler, in Al
treilea val,consemneaza faptul ca in societatea postindustriala de astazi se trece de la
familia largita, care locuieste toata in acelasi loc-rezidenta, la familia de tip nuclear,
alcatuita din sot, sotie si de regula doi copii.
Epoca moderna se naste odata cu Iluminismul sau chiar mai devreme, cu orgoliul
umanist al Renasterii. Revolutia franceza va fi eruptia definitiva a noii epoci, echivalentul
unui paricid, caci alungarea sau omorarea nobililor poate echivala cu renegarea
parintilor, conform ordinii feudale familiale, in care regele este echivalentul tatalui pentru
vasalii sai. In timpul Conventiei mai ales, prioritatea era protectia cetatenilor de eventuala
tiranie a familiilor si a Bisericii. Statul a limitat, de atunci si pana astazi, controlul familiei
sau al Bisericii asupra individului, tocmai spre a-si consolida propria influenta. Statul,
care este garantul drepturilor individuale si primul interesat in afirmarea acestora,
urmareste incurajarea tipului familiei conjugale si limitarea oricarei forme de autoritate
paterna.
Revolutia industriala a marcat sfarsitul familiei patriarhale, extinse. Ea consacra,
in acelasi timp, si un debut, al aparitiei unui hibrid al grupului familial, pe care il vom
denumi familia industriala, in fapt o forma denaturata a conceptului familiei clasice.
Daca, in Evul mediu, casatoria era mediata prin prezenta si cu binecuvntarea
liturgic a unui preot, art. 7 al Constitutiei din 1791 prevedea ca legea nu mai considera
casatoria decat ca un contract civil. Starea matrimonial devine stare civila, nu
intrucat mai este echivalentul unei pozitii sociale (ca in societatile traditionale) sau o
definitie consacrata religios (biserica cretina), ci pentru ca este garantata de legalitatea
civila. Autoritatea publica va lua, asadar, parte activa la formarea familiei incepand cu
Revolutia franceza. Statul va impune conditiile pentru incheierea cstoriilor, adoptia,
acordarea de drepturi copiilor naturali, exercitarea autoritatii paterne, divortul. In 1790

se instituie chiar un tribunal de familie, pentru salvarea victimelor tiraniei familiale; el va

fi totusi suprimat in 1796, dar statul isi va pastra dreptul de a limita autoritatea paterna
in materie de dezmosteniri, de exemplu. Aceste tribunale renasc in vremea noastra,
decizand scoaterea copiilor de sub tutela parintilor in cazul in care acesta acuza
tratamente nedrepte. Aberatiile la care se ajunge in cazurile copiilor care hotarasc sa
divorteze de parini sunt enorme.

CONCLUZIE
Familia ramane o institutie sacra, in care isi gasesc adapost si fericire parintii si
copii, un refugiu din fata singuratatii si un spatiu al perpetuarii valorilor, al transmiterii
lor din generatie in generatie. Chiar daca de-a lungul timpului relatiile in familie au
suferit unele modificari, determinate de contextul istoric, social, economic si familia a
receptat si ea schimbarile de mentalitate, anumite aspecte au ramas constante, parca in
afara timpului.
Pentru popoarele primitive, casatoria isi are sorgintea in familie (Westermarck),
adevarata viata conjugala incepand dupa ce are loc nasterea unui copil, care marcheaza
definitivarea actului nuptial. Unele obiceiuri ce tin de casatorie, de formele in care ea
poate fi incheiata, se perpetueaza in istoria familiei si a societatii, ceea ce face ca pe trepte
evoluate de dezvoltare (secolele XIX si XX) sa mai putem intalni casatoria prin rapirea
sotiei. La multe popoare, casatoria este conditionata de avere, de dreptul parintilor asupra
copiilor, de prejudecati si diferentieri sociale, ceea ce duce la o situatie de injosire a femeii
la

considerarea

ei

drept

mijloc

de

sporire

bunurilor

sotului.

Casatoria si familia cunosc o evolutie n timp, asupra lor punandu-si amprenta

transformarile din viata economica si sociala, moravurile, traditiile, obiceiurile. Putem
spune ca ntre casatorie si familie, pe de o parte si viata sociala n ansamblul ei, pe de alta
parte, are loc un permanent proces de influentare, de conditionare, de ajustare. La nivelul
vietii de familie, in relatiile dintre parteneri, schimbarile nu au aceeasi esenta si
profunzime ca cele din viata sociala si, mai ales, nu se instaureaza automat. Schimbarile
petrecute in modelele familiale sunt si rezultatul actiunii convergente a unor factori
culturali, psihologici, juridici, morali.

BIBLIOGRAFIE
1. http://facultate.regielive.ro

2. http://www.roportal.ro
3. http://www.dilemaveche.ro
4. http://www.info-portal.ro
5. http://www.romanialibera.com