Interpretarea Patrimoniului

Ce inseamna interpretarea patrimoniului?

Interpretarea patrimoniului se refera la modalitatile in care informatia este comunicata

vizitatorilor intr-ul loc educational, natural sau recreational cum sunt spre exemplu:
muzeele, parcurile sau centrele stiintifice.
Reprezinta comunicarea despre sau explicarea naturii, originii si scopul istoric sau natural
al resureselor culturale, obiectelor, siturilor si femonului folosirii metodelor personale sau
inpersonale.

Metode de interpretare a patrimoniului:

Vizite ghidate;
Povestiri;
Dramatizari;
Ghiduri audio;
Etichete;
Brosuri;
Scurt-metraje, etc.

Cine poate practica interpretarea patrimoniului?

Ghizi;
Actori;
Curatori;
Specialisti interpreti etc.

Scopul intepretarii patrimoniului:

Imbunatatirea si imbogatirea experientei vizitatorilor, ajutandu-i sa inteleaga semnificatia

locatiilor pe care le viziteaza;
Conectarea semnificatiei locatiilor vizitate cu propria viata a vizitatorilor;
Intepretarea efectiva ii ajuta pe vizitatori sa faca asocieri intre informatiile primite si
cunostiintele pe care le aveau pana in acel moment.
Interpretarea patrimoniului este o activitate educationala care are menirea de a dezvalui
scopuri si relatii prin folosirea obiectelor originale, siturilor, prin experiente de primamana si prin mas-media ilustrativa, in locul unei simple informari concrete.
Interpretarea este o misiune bazata pe un proces de comunicare care faureste conexiuni
emotionale si intelectuale intre intereele audientei si insemnatatea patrimoniului.

Text sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Heritage_interpretation

1

Principiile Interpretarii Patrimoniului:

1. Orice interpretare care nu relationeaza povestirea cu experienta personala a vizitatorului, este
sterila;
2. Informatia simpla, nu este interpretare. Interpretarea este bazata pe informatie. Sunt lucruri
complet diferite, desi interpretarea include informatia.
3. Interpretarea este o arta, care imbina mai multe stiluri, indiferent daca materialul prezentat este
stiintific, istoric sau arhitectural.
4. Scopul principal al interpretarii nu este instruirea vizitatorului, ci provocarea acestuia.
5. Scopul interpretarii este de a prezenta mai degraba un intreg, si nu o parte componenta a unui
intreg, si trebuie sa se adreze omului in totalitate, nu unei parti a omului.
6. Interpretarea adresata copiilor, nu trebuie sa fie o forma a interpretarii adresata adultilor mai
diluata, ci necesita o metoda total diferita de abordare.
Text sursa: Interpreting our heritage, Freeman Tilden, 1957.