LIMBAJUL SCRIS

Introducere
Limbajul este definit ca activitate psihic ntre oameni prin intermediul limbii, aa cum
reiese i din definiia dat de Rubinstein: ,,Limbajul este limba n aciune. Limbajul
reprezint axul sistemului psihic uman, fcnd posibil fenomenul de contiin; activitatea
limbajului nu se oprete odat cu ntreruperea comunicrii cu alii, ci se pstreaz i pe
parcursul strii de veghe i chiar n timpul somnului.
Limbajul face posibil definirea omului, cu toate atributele sale i contribuie la crearea
unui anumit statut n cadrul societii, prezentndu-i particularitile individuale. Prin limbaj,
oamenii au posibilitatea de a coopera n munc, de a-i comunica experiena de via, de a-i
fixa experiena social-istoric, de a-i organiza ideile i activitatea, de a se forma ca
personaliti i de a-i dezvolta contiina individual i social, limbajul fiind forma cea mai
nalt de exprimare i manifestare individual a omului. Limbajul conserv experiena
generaiilor anterioare, devenind un bun al omenirii i, n acelai timp, modalitate de
cunoatere i de relevare a existenei nconjurtoare. Limbajul, ca fenomen social, se
mbogete se dezvolt n permanen, att din punctul de vedere al exprimrii, ct i al
multiplelor influene ce acioneaz asupra sa.

Funciile limbajului
Limbajul, ca sistem i activitate de comunicare cu ajutorul limbii, ndeplinete o serie de
funcii care sunt, n egal msur, importante pentru om i pentru viaa sa social. Printre cele
mai importante, se numr:
funcia de comunicare se consider c funcia fundamental, original i
propulsiv a limbajului este comunicarea, cci prin ea omul i exteriorizeaz
coninutul reflectoriu al proceselor psihice, i tot prin limbaj i dezvluie
particularitile profilului de ansamblu al personalitii sale, opinii, judeci de
valoare, atitudini, convingeri, trsturi temperamental-caracteriale.
funcia cognitiv deriv din cea comunicativ, limbajul participnd la
realizarea procesului de cunoatere a realitii obiective; specificul acestei
funcii const n medierea operaiilor de generalizare i abstractizare ale gndirii,
fcnd posibil formularea esenialului, a relaiilor logice dintre fenomenele i
obiectele lumii obiective. Limbajul face posibil fenomenul de contiin, el este

purttorul ntregului sistem psihic i al motivelor activitii umane, al voinei, ce

apare ca un proces de autoreglaj verbal.
funcia simbolic-reprezentativ const n substituirea unor obiecte, fenomene,
relaii etc. prin formele verbale (oral, scris). Cuvntul este purttorul informaiei
despre un obiect/fenomen, numai n msura n care se afl ntr-o relaie de
denumire cu obiectul respectiv, n calitate de semn. Opernd cu semnele
lingvistice, nu avem n vedere semnele ca atare (ca fenomene fizice, ca imagini
sonore sau grafice), ci coninutul lor informaional, adic obiectele i
fenomenele care le desemneaz, nlocuindu-le.
funcia reglatoare const n determinarea conduitei proprii sau a celor din jur,
cuvntul acionnd ca un stimul real, provocnd anumite reacii de rspuns,
anumite manifestri comportamentale, declanarea sau oprirea unora din ele i
modificarea direciei de desfurare a comportamentului. n aceast funcie se
concretizeaz prevenirea i avertizarea, ntr-o anumit mprejurare, a modului de
a proceda; se poate institui aprobarea, ntrirea, stimularea sau respingerea,
blamarea unor acte.
funcia expresiv-afectiv const n manifestarea unor idei prin fenomene
extralingvistice: semn, mimic, intonaie, gestic, pantomimic, producnd un
efect contientasupra persoanei receptoare.
funcie persuasiv de convingere, de inducere a unor idei sau stri afective de
la o persoan la alta, asupra voinei acesteia. (Burlea Georgeta, Dicionar
explicativ de logopedie 2011).
Asadar, am vazut ca procesul gandirii este inseparabil de limbaj. Tot asa, limbajul, ca
proces
eminamente
psihic, este inseparabil de limba. Limbajul este, in primul rand, procesul de
comunicare intre oameni, este o activitate specific umana ce se realizeaza cu ajutorul limbii
mijloc de comunicare.
Unele dintre mijloacele de comunicare folosite de oameni sunt neverbale
actiuni concrete cu obiectele, gesturile si mimica, iar altele sunt verbale
sonore sau grafice. Ansamblul mijloacelor verbale de comunicare constituie limba,
fenomen caracteristic si el numai societatii umane, iar limbajul, in acceptia sa stricta, se refera
la comunicarea verbala, adica la comunicarea realizata cu ajutorul limbii.
Omul nu poate gandi fara folosirea limbii. La persoanele cu handicap auditiv
(surdomutii), nivelul de gandire este, cel putin initial, ceva mai rudimentar fata de subiectii
normali si chiar fata de deficientii vizuali. Asa se explica faptul ca, in multe tari, scolile
speciale pentru nevazatori cuprind de mult timp si trepte de invatamant de nivel mai inaintat
2

(liceu, high school), in timp ce pentru tinerii afectati de surzenie, numai cu 15 - 20 de ani in
urma, dupa cercetari si experimente sustinute, s-au infiintat astfel de scoli. Explicatia este
clara : si vederea conteaza pentru buna functionare a gandirii si limbajului, dar si mai mult
conteaza simtul auzului. Desi limbajul nu poate fi conceput fara limba, insusirile si functiile
lor nu se identifica. Limbajul este procesul prin care se realizeaza comunicarea verbala si
gandirea notionala, iar limba este instrumentul limbajului, alcatuit din fonetica, vocabular si
gramatica, este mijlocul de comunicare si furnizorul de semne, de simboluri pentru
comunicare si gandire. Limba este un fenomen social, diferit de la un popor la altul si un
fenomen istoric, diferit de la o epoca istorica la alta. Limba, ca instrument social, a aparut si sa dezvoltat in procesul muncii, urmand constituirea si dezvoltarea societatii umane. Se poate
spune ca limba a generat aparitia constiintei sociale. Limbajul este un proces individual, ca
orice proces psihic care apare si se dezvolta in ontogeneza (evolutia fiecarui individ dupa
nastere), potrivit legilor psiho-fiziologice. O invatare corecta si eficienta a limbajului
presupune integritatea analizatorului auditiv, a celui vizual, a aparatului fono-articulator si a
centrilor nervosi care asigura functionarea acestui complex proces psihic. Desi proces
individual, nu se poate neglija faptul ca, totusi, limbajul are si o tenta sociala prin aceea ca, in
timp ce copilul invata sa vorbeasca, el cunoaste cate ceva din realitatea inconjuratoare,
inregistreaza semnale din societate care mai tarziu se amplifica si favorizeaza totodata
dezvoltarea gandirii notionale.
Deosebim la limba si, respectiv, la limbaj doua functii importante : functia
comunicativa si functia cognitiva. Schematic, comunicarea presupune existenta unui expeditor
(emitator), a unui destinatar (receptor), a unui canal de transmitere, precum si a mesajului de
transmis. Trebuie sa existe, deci, cel putin doua persoane care sa comunice, orice partener la
comunicare putand fi, in acelasi timp, atat expeditor cat si destinatar. Centrul vorbirii este
localizat in creier in cea de a treia circumvolutiune frontala stanga. Circuitul pleaca din
creierul unuia dintre partenerii la comunicare, printr-un fenomen psihic (un concept care
declanseaza o imagine acustica). Urmeaza un proces fiziologic (creierul transmite organelor
fonatiei un impuls corespunzator acelei imagini acustice), apoi un proces fizic
canalul, undele sonore
care se propaga de la gura expeditorului catre urechea destinatarului.
Circuitul continua, rezumativ, astfel : fonatie de la expeditor
transmitere externa
auditie la destinatar
transmisie fiziologica in creierul acestuia

 asocierea imaginii acustice cu conceptul corespunzator. Daca destinatarul (fostul

expeditor) raspunde, circuitul continua prin : fonatie
transmitere externa - auditie la fostul expeditor devenit acum destinatar.. Este locul sa
amintim si posibilitatea producerii conexiunii inverse prin care expeditorul primeste
informatii cu privire la receptarea mesajului de catre destinatar. Prin comunicare, oamenii pot
coopera, isi pot uni eforturile in vederea ocrotirii naturii, a vietii, a dezvoltarii societatii in
toate domeniile, pot prelua si transmite experienta din generatie in generatie.
Asa cum am vazut, oamenii cunosc realitatea inconjuratoare si se cunosc pe ei insisi,
prelucreaza, prin operatiile gandirii, datele realitatii, compara, generalizeaza, analizeaza,
realizeaza sinteze, abstractizeaza, concretizeaza, gasesc elemente noi prin cercetare, emit
teorii si stabilesc ierarhizari. Toate acestea se exprima prin cuvinte si tin de functia cognitiva a
limbii si limbajului. Se mai pot deosebi si alte functii ale limbajului. De pilda, functia
reglatorie are in vedere rolul limbajului de orientare a altor fenomene si procese psihice,
cum sunt atentia si vointa, ori finalitatea activitatilor psihice, iar functia pragmatica vizeaza
alte influente ale limbajului asupra psihicului.
Precizand ceea ce este caracteristic pentru limba, sa spunem ca ea este un element bine
precizat intre faptele de limbaj, este cea care imprima limbajului tenta sociala, pe langa esenta
sa individuala, este exterioara individului. Limba se foloseste de catre subiectii ce apartin
uneia si aceleiasi comunitati, un sistem fonetic, lexical si gramatical comun comunitatii
respective. Daca limbajul este eterogen, limba este omogena, constand dintr-un sistem de
semne a carui esenta este unirea intre sens si imaginea acustica. De asemenea, limba se
deosebeste de vorbire (fonatie) care presupune o multime de miscari musculare, in timp ce in
limba exista doar imaginea acustica, aceasta putand trece prin scris intr-o imagine vizuala
constanta.
Limbajul scris
Limbajul scris const n elaborarea unor semnale grafice i respectiv n receptarea i
nelegerea unor astfel de semnale emise de alte persoane. Spre deosebire de limbajul oral,
care se dobndete timpuriu, spontan i natural, simpla interaciune cu semenii fiind suficient
pentru a activa predispoziiile genetice pentru nvarea vorbirii, nsuirea limbajului scris
necesit intenionalitate, efort constant i intruire special. Ontogenetic apare mai trziu dect
limbajul oral (n jurul vrstei de 6 7 ani), cnd copilul stpnete relativ corect exprimarea
oral i motricitatea fin de la nivelul minii este suficient de dezvoltat. n cele mai multe
cazuri, scrisul se achiziioneaz prin procesul colarizrii, cu ajutorul metodei foneticoanalitico-sintetice: colarul mic nva s despart propoziiile n cuvinte, cuvintele n silabe,
silabele n sunete distincte, iar apoi nva semnul grafic (litera) aferent sunetului respectiv.
4

Sub aspectul gradului de dificultate, limbajul scris este mai pretenios dect cel oral
pentru c necesit o activitate complex de elaborare a frazelor n scopul surprinderii adecvate
a ceea ce se dorete a se exprima i nu dispune de caracter situaional. Este strict reglementat
de reguli de ortografie i punctuaie, iar cele mai nensemnate omisiuni pot denatura sensul
mesajului.
Dificultatea exprimrii n scris este amplificat i de faptul c mijloacele de
expresivitate sunt mult mai srac reprezentate (semnele de punctuaie), iar utilizarea i
receptarea adecvat a acestora necesit cunotine suplimentare. Un exemplu concret este
faptul c intonaia este foarte greu de redat n scris, iar redarea acestia pe baza unui text este
adeseori un exerciiu delicat: probabil fiecare dintre noi am avut la un moment dat experiena
(neplcut) de a asculta pe cineva recitnd monoton i inflexibil nite versuri (dealtfel) pline
de sensibilitate.
n fine, o alt diferen important dintre limbajul oral i cel scris este dat de lungimea
frazelor. Limbajului scris i sunt specifice frazele lungi, elaborate, care reflect mai fidel i
mai nuanat ideea ce se dorete a fi exprimat, ntruct, spre deosebire de ascultror, cititorul
alege singur ritmul ce-i este confortabil pentru a parcurge textul i are posibilitatea de a reveni
asupra unui anumit paragraf. Invers, limbajul oral implic fraze mai scurte, mai uor de
procesat n timp real, are o caden mai alert, ns ansamblul mijloacelor de expresivitate
disponibile fac ca mesajul s fie mai viu i s aib un impact mai puternic.
Comunicarea scris
este utilizat frecvent pentru transmiterea unor note interne de funcionare i
organizare a grupului, decizii, rapoarte de lucru, planuri, memorii
este adecvat atunci cnd informaii identice sunt transmise unui numr mai mare de
persoane sau cnd unele situaii impun nregistrarea informaiilor comunicate
permite o alegere atent a cuvintelor, ofer mai mult timp pentru gndire i
argumentare, asigur claritate i concizie, poate fi o dovad imbatabil i scutete la
participare un numr ridicat de persoane
Din pcate exist o mulime de grupuri de munc n care domin mitul hrtiei, ceea
ce face ca aceast form de comunicare s fie extrem de scump
Numeroase studii arat c circa 75% din documentele care circul ntr-o organizaie
sunt adresate unei singure persoane i doar 10-15% vizeaz dou persoane. n plus,
comunicarea scris este depersonalizat, rece i are un caracter puternic formalizat.
1. Redactarea unui curriculum vitae
2. Redactarea unei scrisori de intenie/motivaie/prezentare
5

3. ntocmirea unei lucrri tiinifice

4. Redactarea unui raport tehnic
5. Redactarea unei cri de vizit
6. Redactarea unei invitaii
7. Comunicatul de pres
ntocmirea unei lucrri tiinifice este o activitate laborioas i responsabil deoarece
ideile sau informaiile din diverse surse (cri, interviuri, cursuri etc.) trebuie combinate cu
propriile observaii i reflecii
textul unei lucrri tiinifice trebuie nsoit de: o indicaii exacte referitoare la sursele de
informare folosite o explicaii privind fenomene i aspecte similare celor analizate o
exprimarea unor atitudini de acceptare sau respingere a unor fapte sau opinii
coninutul textului trebuie s fie format din: o note de text (citate) o liste bibliografice o
liste de abrevieri o prezena sau absena unui index o anexe Notele de text Exist diferite
variante de utilizare a notelor: se plaseaz n subsolul paginii (poziie care faciliteaz
parcurgerea lor concomitent cu parcurgerea lucrrii. Trimiterile care se fac n subsolul paginii
trebuie s conin toate datele bibliografice ale lucrrii consultate, precum i numrul paginii
sau al paginilor de unde s - a preluat informaia) posibilitatea plasrii notelor la sfrit de
capitol sau de lucrare (pastreaza aceeai structur ca i cele de subsol, fiind specificat..)
integrarea lor n textul propriu-zis abrevieri folosite n scrierea notelor de text: o v. vezi :
autorul indic lucrarea din care citeaz sau trimite la unele idei preluate din sursa indicat o
cf. compar: indicaiile bibliografice sunt precedate de confer atunci cnd autorul face
trimitere la o lucrare care conine un punct de vedere diferit sau oarecum asemntor celui pe
care l susine o op.cit. oper citat: formula opus citatum se poate folosi atunci cnd se fac
referiri de mai multe ori la aceeai oper n cuprinsul lucrrii (la prima trimitere se vor da
indicaiile bibliografice complete, iar restul trimiterilor vor cuprinde doar numele autorului,
urmat de formula op.cit., dup care se trece numrul paginii sau al paginilor la care se face
trimitere). Formula poate produce confuzii n cazul n care se fac trimiteri la mai multe studii,
articole i cri de acelai autor. n astfel de cazuri formula nu este recomandabil. Primele
trimiteri pentru fiecare lucrare n parte vor trebui s conin toate datele bibliografice, urmnd
ca trimiterile ulterioare s nu conin dect numele autorului, titlul lucrrii, eventual
prescurtat, i pagina o idem (id.) acelasi autor, ibidem (ibid.) aceeasi opera, n acelasi loc:
formulele sunt recomandate atunci cnd se recurge la un numr mare de referiri la acelai
autor sau oper pe aceeai pagin, iar trimiterile pe care le face apar una dupa alta (de reinut:
prima trimitere trebuie s conin toate datele bibliografice i numai dup aceea se poate
indica numai idem sau ibidem i pagina) o art. cit. articolul citat o lucr. cit. lucrarea citat
6

o loc.cit., loco citatum,articol/volum/publicatie deja menionat o passim ici i colo o

apud (ap.) dup (indic o citare preluat de la alt autor, nu din original)
Listele bibliografice
este o operaiune important care presupune ordonarea atent a tuturor lucrrilor
consultate
bibliografia este oglinda tuturor trimiterilor fcute prin notele de subsol sau de text
stilul adoptat n scrierea notelor influeneaz direct ntocmirea listei bibliografice
structura listei bibliografice se face n ordine alfabetic dup numele primului autor de
la sursa
variante: Nume, Prenume, Titlul crii/lucrrii , Editura, Locul publicrii, Anul
publicrii. stilul MLA (Modern Language Association), folosit cu precdere de umaniti:
Nume, Prenume. Titlul publicaiei. Locul publicrii: Editura, Anul publicrii. stilul APA
(American Psychological Association), folosit cu precadere de ingineri: Nume, Prenume.
(Anul publicrii). Titlul lucrrii. Locul publicrii: Editura.
surse bibliografice on-line stilul MLA Burka, Lauren P. A Hypertext History of MultiUser Dimensions." MUD History. 1993. http://www.utopia.com/talent/lpb/muddex/essay (2
Aug. 1996). Johnson-Eilola, Johndan. "Little Machines: Rearticulating Hypertext Users." 3
Dec. 1994. ftp://ftp.daedalus.com/pub/CCCC95/johnson-eilola (14 Aug 1996). African
National Congress. Human Rights Update for Week No. 10 from 5/3/96 to 11/3/97."
gopher://gopher.anc.org.za: 70/00/hrc/1997/hrup97.10 (1 Jan. 1998). stilul APA Burka, L. P.
(1993).

hypertext

history

of

multi-user

dimensions.

MUD

history.

http://www.utopia.com/talent/ lpb/muddex/essay (2 Aug. 1996). Johnson-Eilola, J. (1994).

Little

machines:

Rearticulating

hypertex

users.

ftp://ftp.daedalus.com/pub/

CCCC95/johnson-eilola (14 Aug. 1996).

surse bibliografice din reviste: Nume, Prenume, Titlul lucrrii/articolului, Denumirea
revistei, Numrul revistei, Anul publicrii, Paginile aferente articolului.
Bibliografie:
1. Badea,Elena, Caracterizarea dinamica a copilului si adolescentului, E.D.P,
Bucuresti, 1993
2. Cosmovici, Andrei, Psihologie generala, Polirom, Iasi,1996;
3. Cretu, Tinca ., Psihologia educatiei.Bucuresti: Credis, 2004
4. Golu, M., Fundamentele psihologiei. Bucuresti, Ed. Fundatiei Romane deMaine,
2000
5. Negovan, V., Introducere in psihologia educatiei. Bucuresti, Curtea Veche,2003
6. Verza, Emil, Conduita verbala a scolarilor mici,E.D.P,Bucuresti.1973
7