Anul 2009 avea s marcheze un nou nceput pentru Uniunea European, prin semnarea i

ratificarea Tratatului de la Lisabona, dar avea i s comemoreze cteva evenimente cruciale din
istoria vechiului continent: mplinirea a 70 de ani de la declanarea celui de-al II-lea Rzboi
Mondial, 60 de ani de la nfiinarea Consiliului Europei sau 30 de ani de cnd Parlamentul
European este ales prin vot direct de ctre cetenii statelor membre. Dar anul 2009 avea s
rememoreze i 20 de ani de la prbuirea unui sistem totalitar din statele europene aflate pn n
1989 sub sfera de influen a Uniunii Sovietice; astfel s-au srbtorit revoluiile de catifea din
Cehoslovacia, Ungaria, cderea zidului Berlinului sau revoluia sngeroas din Romnia. Anul
2009 poate fi caracterizat drept un liant ntre trecut i viitor, deoarece Uniunea European are
ansa unui nou nceput i fundamentarea mult mai bine a principiilor pe care este cldit, dar i
ancorarea n procesul decizional al instituiilor comunitare.
Construcia european a pornit de la ideea c ntre statele vest-europene nu trebuie s
existe scntei care s declaneze un eventual conflict armat. La 5 mai 1945 se ntea Consiliul
Europei, o organizaie internaional regional clasic1, prin care actorii statali europeni au fost
adui sub acelai acoperi, ncercndu-se astfel atingerea unor eluri comune. Proiectul ambiios
de integrare european nu putea fi declanat dect printr-o form mult superioar unei organizaii
clasice, astfel ia fiin Comunitatea European a Crbunelui i Oelului, o construcie sui
generis care s-a remarcat prin transferarea anumitor drepturi suverane ale statelor fondatoare
ctre organele noii create Comuniti Europene.
Integrarea european a avut de la bun nceput ca i scop organizarea convieuirii panice
n spaiul european a diferitelor popoare europene, precum i a diferitelor influene culturale ce
sunt uor detectabile n spaiul comunitar. Proiectul european urmrea rezultate concrete: un
spaiu european eliberat de spaima rzboiului i caracterizat de pace i bunstare. Proiectul
european Schuman s-a dovedit pn n prezent a fi unul de succes, iar explicaia este una
pragmatic: dup experienele celui de-al II-lea Rzboi Mondial terenul a fost propice unui plan,
care prin mijloace panice avea s rezolve probleme comune ale statelor europene.
Proiectul de la mijlocul secolului XX a fost unul al elitelor europene, deoarece o
schimbare de paradigm se realizeaz fie prin revolte sngeroase, fie prin munca elitelor care-i
impun viziunea. Uniunea European s-a nscut din ideile generoase ale elitei europene, ca o
construcie pentru ceteni; analiza realitii contemporaneitii ne oblig s recunoatem c
1 Ovidiu inca, Drept comunitar general, Editura Didactic i pedagogic, Bucureti, 1999, pag. 5
1

Uniunea European seamn mai mult cu o Europ a cetenilor. Schimbarea conceptual a

Europei pentru ceteni n Europa cetenilor conine nu doar o nou viziune, ci o
responsabilizare a individului ce se bucur de cetenia comunitar.
Procesul de integrare european trebuie s fie unul aproape de cetean, atrgtor pentru
acesta i nu n ultimul rnd s rspund nevoilor acestuia. Fr implicarea cetenilor n procesul
de integrare european, acesta risc s nu aib rezisten pentru viitor sau se transform ntr-o
form de dictatur, care ns aa cum ne-a artat istoria este ntotdeauna limitat n timp.
Este de netgduit faptul c Uniunea European este proiectul cel mai avansat de
integrare ce este cunoscut n contemporaneitate, aceast construcie cunoate gradul cel mai nalt
al concretizrii i structurrii activitii politice europene.
Uniunea Europeana ia nastere prin Tratatul de la Maastricht din 1992, in vigoare
incepand cu luna noiembrie 1993, desi aparitia sa fusese negociata la Conferinta
Interguvernamentala convocata in 19912. Odata cu acest tratat, se punea in miscare, alaturi de
Comunitatile Europene, nou-creata Uniune Europeana, ce adauga celor trei comunitati
economice doua noi domenii: cooperarea interguvernamentala in materie de Politica Externa si
de Securitate Comuna, pe de o parte, pe cea specifica domeniilor Justitiei si Afacerilor Interne. In
acelasi timp se punea in miscare Uniunea Economica si Monetara, se crea cetatenia Uniunii
Europene si se introduceau noi baze juridice pentru politici sociale precum sanatatea publica,
cultura, retelele transeuropene, cooperarea pentru dezvoltare, educatia si formarea profesionala
etc.
Tratatul de la Amsterdam, ce a intrat in vigoare in anul 1997, a avut ca obiectiv adaptarea
si dezvoltarea Tratatului de la Maastricht, adica perfectionarea modelului unei proceduri de
garantie democratica ce permitea sanctionarea statelor membre ce incalcau principiile
democratice si drepturile omului. Tratatul cuprindea noutati importante in materie de
nediscriminare si transforma principiul egalitatii de gen intr-unul transversal, adica general.
Tratatul dezvolta si perfectiona instrumentele specifice politicii externe si de securitate comune
(PESC) si incepea comunitarizarea politicilor specifice privind azilul, vizele si imigratia.
Misiunea Tratatului de la Amsterdam a fost, asadar, de a dezvolta Tratatul de al Maastricht in
acele domenii in care acesta isi demonstrase limitele.

2 Francisco Aldecoa Luzrraga, La Intregracin Europea, pp. 59-88

2

Conferinta Interguvernamentala care a precedat Tratatul de la Amsterdam dorea o

ambitioasa reforma a sistemului institutional, avand in vedere ca nu mai fusese revizuit de la
crearea Comunitatilor Europene. Scopul principal il constituia pregatirea sa pentru extinderea UE
spre Europa Centrala. Acest acord nu a putut fi insa realizat pe durata Conferintei
Interguvernamentale premergatoare semnarii Tratatului de la Amsterdam, fiind amanat pentru o
viitoare Conferinta Interguvernamentala si devenind, astfel, sarcina principala a urmatoarei
Conferinte Interguvernamentale, cea care a precedat semnarea Tratatului de la Nisa. In acest fel,
Tratatul de la Nisa avea, pana la urma, ca obiectiv principal pregatirea sistemului institutional
european pentru marea extindere catre Est.
In concluzie, putem spune ca Uniunea Europeana s-a dezvoltat sub forma unui proces
dinamic de integrare, aceasta evolutie fiind posibila prin revizuirea periodica a tratatelor.
Cu toate acestea, Tratatele europene realizau de fiecare data reforme insuficiente,
rezultate ale Conferintelor Interguvernamentale, unde deciziile se luau prin consens, unde
guvernantii erau dispusi la concesii putin costisitoare din punct de vedere politic.
Prin Declaratia 23, Tratatul de la Nisa a deschis un nou proces de inovare politica ce
stabilea ca Uniunea trebuia adaptata astfel incat sa fie capabila sa faca fata viitoarelor provocari.
Se stabilea si faptul ca aceasta reforma trebuia realizata dupa un format diferit fata de cele
anterioare, si sa fie anticipata si pregatita printr-o simpla dezbatere.
Se ajunge astfel al Declaratia de la Laeken, adoptata un an mai tarziu, care este
considerata piatra de temelie a inovarii politice, deoarece prin ea se initiaza un proces de reforma
de natura constitutionala3. Aceasta declaratie, un text de inspiratie federala, identifica provocarile
carora UE trebuie sa le faca si fata si sa le raspunda rapid si eficient:
-

Apropierea Europei de cetatenii sai;

Edificarea unui spatiu politic intr-o Uniune extinsa;
Transformarea Uniunii intr-un actor international relevant.

Intre cele mai importante si necesare inovatii era si elaborarea unei Constitutii pentru
Europa, care, mai tarziu, a fost posibila datorita Conventiei Europene, un fel de adunare
cvasiparlamentara. Aceasta Constitutie era rezultatul unui proces politic de inovare, reflectand, in
principal, optiunea pentru o integrare politica expresa si introducea reforme majore care sa-i
permita Uniunii rezolvarea unei mari provocari, precum functionarea eficienta si dupa extindere
3 Consejo Europeo, Declaratin de Laeken sobre el future de Europea, op. cit.
3

sau intarirea pozitiei de actor international. Constitutia Europeana urmarea sa arate cetateanului
natura politica a acestei Uniuni. In cativa ani (intre 2000-2004) a se vorbi despre Constitutie a
devenit o normalitate.
Tratatul Constitutional (TC) ar fi trebuie sa inlocuiasca toate tratatele anterioare. El ar fi
urmat sa realizeze:
-

Contopirea celor 3 pilieri si stabilirea Uniunii Politice ca entitate juridica distincta.

Includerea Cartei Drepturilor Fundamentale.

Pentru intrarea in vigoare a Constitutiei era necesara ratificarea de catre toti membrii UE,

dar procesul s-a impotmolit odata cu respingerea prin referendum a acestui proiect TC de catre
Franta si Olanda.
Una dintre reactiile liderilor europeni la respingerea ratificarii TC de catre Franta si
Olanda a fost deconcertarea. Ulterior, a fost decis un timp de reflectie privind modul in care ar
trebui procedat cu Proiectul Tratatului Constitutiona si calea inainte. Un rol deosebit l-au avut
presedintiile germane si portugheze in mobilizarea statelor membre pentru adoptarea Tratatului
reformat (2007).
Tratatul Reformat este rezultatul unei conferinte interguvernamentale - prin contrast cu
Proiectul Tratatului Constitutional - in care au fost implicate si Comisia si Parlamentul European.
Astfel spus, Constitutia, care nu murise niciodata cu adevarat, a fost salvata si i s-a oferit
o noua oportunitate de a fi aplicata, sub aparenta unui nou Tratat de reforma, dar si-a pierdut
forma constitutionala.
Noul Tratat, Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007, salva fondul
Constitutiei Europene, recuperand 95% dintre reformele si noile instrumente pe care le continea
Constitutia4. A putut include marile castiguri ale Constitutiei, precum: mai multa democratie,
eficacitate, prezenta in lume si solidaritate pentru UE.
Tratatul de la Lisabona introduce in procesul transformator al Uniunii Europene reforme
structurale necesare continuarii edificarii Europei politice. Ipoteza principala a intregii lucrari
este aceea ca Tratatul de la Lisabona reprezinta o intoarcere in viitor, Constitutia fiind un
raspuns adecvat la provocarile Uniunii. Tratatul stabileste bazele viitoarei Uniuni, o Uniune
4 Comisia pentru UE a parlamentului danez a apreciat ca mandatul de redactare al Tratatului de la
Lisabona avea, in continut, 95% din reformele Tratatului Constitutional FOLKETINGET
EUROPAUD VALGET, Offentling referat fra Europaudvalgets bne made den 13 juli 2007, p. 27,
www.eu-oplysningen.dk
4

capabila sa ramana o organizatie de succes, ca si pana acum, chiar si in conditiile in care se va

confrunta, in continuare, cu deficientele politice ale actualului sistem politic European; reflecta
noile fundamente constitutionale care vor reglementa functionarea Uniunii Europene in viitorul
imediat.
Ambitia Tratatului de la Lisabona este de a atrage atentia ca Uniunea se afla in pragul
unor mari transformari in anii urmatori, ca Europa viitoare va fi una mai integrate si mai politica.
Acesta deschide o noua cale, ofera posibilitatile, configurarea definitive a Uniunii depinzand insa
de vointa politica a actorilor implicati, dar si de alti diversi factori interni si internationali.
Tratatul de la Lisabona contine elemente care permit progresul, avand drept scop crearea
unei viitoare Uniuni capabile sa faca fata provocarilor interne si internationale.
Tratatul de la Lisabona ncheie un proces de reform desfurat n perioada 2000-2010,
coninutul su reprezentnd o revenire la textul Tratatului Constituional n scopul crerii unei
viitoare Uniuni capabile s fac fa provocrilor interne i internaionale.
Propoziiile fundamentale de la care plecm sunt:
-

n primul rnd, Tratatul de la Lisabona a fost rezultatul unui proces politic, nceput la
Maastricht i continuat prin Amsterdam i Nisa) n cursul cruia s-a realizat o dubl inovare:

de metod (procesul constituional al Conveniei);

de model (explicitarea politic);

n al doilea rnd, acest proces poate fi divizat n trei pri:

prima, cea a propunerilor i acordurilor - Convenia i Constituia;

a doua, cea de blocare - criz constituional;

i cea final, de deblocare - Tratatul de la Lisabona.

Aceasta lucrare de dizertatie are un scop clar: studierea Tratatului de la Lisabona, inteles

ca un document ce realizeaza o recuperare selectiva a Constitutiei Europene, fiind structurata pe

doua parti:
Partea I, intitulata Tratatul de la Lisabona (2007), care explica intregul proces de
realizare a Tratatului, noutatile pe care acesta le aduce procesului de integrare, studiul
si analiza continutului Tratatului, contribuirea acestuia la definirea modelului politic
al Uniunii, cat si ce aduce nou Tratatul la definirea modelului economic si social.

 Partea a II-a, intitulata Importanta Tratatului de la Lisabona privind afirmarea si

protectia juridica a omului, este dedicata examinarii drepturilor fundamentale in
Tratatul de la Lisabona, si importanta acestuia pentru cetateni.
Lucrarea se incheie cu un capitol de concluzii generale, in care sunt sintetizate
principalele idei referitoare la rezultatele intrarii in vigoare a Tratatului.