ina primara, rezultat al ultrafiltrarii plasmei sanguine la nivelul glomerulilor renali,

trece de la nivelul capsulei Bowman in sistemul tu-bular. Primul segment in care

ajunge ultrafiltratul glomerular este tubul contort proximal. La acest nivel, urina
primara este izotona cu plasma. Strabatand apoi traiectul ramului descendent al
ansei Henlc ajunge la capatul distal al acesteia sub forma de urina hipcrtona. in
continuare, urina urmeaza portiunea ascendenta sau segmentul gros al ansei si
tubul distal. In acest teritoriu, urina devine din nou izotona, pentru ca in tubul
colector lichidul tubular sa fie hipoton sau hiperton, in functie de starea de hidratare
a organismului in momentul respectiv. De remarcat ca pe acest parcurs unele
elemente componente ale ultrafiltratului glomerular dispar complet; este cazul
glucozei, aminoacizilor, ionilor de bicarbonat etc., iar altele isi ajusteaza
concentratia lor urinara In functie de necesitatile organismului.

Tn acelasi timp, cantitatea filtratului glomerular se reduce foarte mult, asa incat
volumul de urina eliminata din vezica este doar de l 200- l 500 ml/24 de ore. Din
cele relatate anterior, in fiziologia renala tubul intervine prin doua functii majore:

de economisire a substantelor care au fost antrenate in cantitati enorme prin

filtrare glomerulara, dar care sunt necesare organismului. Acest proces de
economisire a capatat numele de reabsorbtie tubulara.

de completare a procesului de depurare a organismului, inceput la nivelul

glomerulului. Aceasta functie joaca rol nu numai de eliminare a substantelor straine,
ci si a unui grup restrans de substante endogene care se cer mai rapid eliminate
decat o poate face insusi abundentul filtrat glomerular. Este vorba despre secretia
(excretia) tubulara.

Secretia endocrina

In afara de functiile excretorii, rinichii poseda o functie endocrina legata de

elaborarea a diferite substante cu activitati hormonale.

Celulele mioepiteloide juxtaglomerulare ale arteriolei aferente elaboreaza renina,

mecanism care este modulat printr-un dublu circuit de reglare. Astfel, exista un
circuit scurt, stabilit prin intermediul baroreceptorilor proprii celulelor, care raspund

Ia toate scaderile de presiune din arteriola aferenta prin stimularea excretiei de

renina. Alt circuit, mai lung, este responsabil de debitul urinar de sodiu prin
intermediul chemoreceptorilor celulelor din macula densa. O diminuare a acestui
debit provoaca o eliberare crescuta de renina. Renina actioneaza apoi asupra unei
proteine plasmatice secretata de ficat, angiotensinogenul, pe care o transforma in
angiotensma I, care este convertita in principal in angiotensina II (printr-o enzima
zisa de conversie) si partial in angiotensina III. Ultimele doua proteine sunt la fel de
puternici agenti vasoconstrictori si stimulenti ai secretiei de aldosteron.

Rinichii mai sintetizeaza prostaglandine si eritropoietina, glicoproteine responsabile

de stimul area formarii globulelor rosii.