Modelul bucla inchisa a aparatului respirator focusat pe hipercapnie si expirare

activa
Abstract
Respiratia este un proces vital si asigura schimbul de gaze dintre plamani si
atmosfera.
In timpul respiratiei linistite, pomparea aerului din plamani se realizeaza in principal
prin contractia diafragmei in timpul inspiratiei, iar contractia muschilor in timpul
expiratiei nu joaca un rol foarte important in ventilatie.
In contrast, in timpul exercitiilor intense sau in cazul unei hipercapnii severe sau
expirare activa, in care muschii abdominali expiratori se implica activ in respiratie.
Mecanismele acestei tranzitii sunt inca necunoscute. Pentru a studia aceste
mecanisme, am dezvoltat un model de calcul ce descrie modelul sistemului
respirator in bucla inchisa, care descrie reteaua respiratorie care controleaza
subsistemul pulmonar reprezentat de biomecanica pulmonara si schimbul de gaze
(O2 si CO2), si transportul acestora.
Subsistemul pulmonar ofera doua tipuri de feed-back la subsistemul neuronal: unul
mecanic, de la receptorii de intindere pulmonara si unul chimic de la
chemoreceptorii centrali.
Componenta neuronala a modelului simuleaza reteaua respiratorie, care include mai
multe tipuri de neuroni respiratori, printre care complexele tzinger Bo si pre-Bo
tzinger , precum si nuclee retrotrapezoide/ grupul respirator parafacial (RTN/pFRG)
care reprezinta modulul central de chemoreceptori vizat de feed-back-ul chimic.
Compartimentul pentru RTN/pFRG contine un generator neuronal independent, care
este activat atunci cand nivelul dioxidului de carbon creste si controleaza puterea
motorului abdominal. Volumul pulmonar este controlat de doua pompe, una majora
condusa de diafragma si una suplimentara activata de catre muschii abdominali,
fiind implicata in expirarea activa.
Modelul reprezinta prima incercare de a modela tranzitia de la respiratia normala la
cea cu expirare activa si sugereaza faptul ca sistemul de control respirator in bucla
inchisa comuta la expirare activa printr-o accelerare a activitatii expirului, atunci
cand cresterea frecventei respiratorii si amplitudinea nu asigura o ventilatie
suficienta.
Modelul poate fi folosit pentru simularea controlului respiratiei in bucla inchisa in
diferite conditii, inclusiv in cazul tulburarilor respiratorii.
Introducere

Controlul neuronal al ventilatiei la mamifere are doua functii majore. In primul rand,
stabileste ritmul automat care produce contractiile periodice ale muschilor
respiratori, ceea ce duce la inflatie ritmica si deflatia plamanilor, care stau la baza
schimbului de gaze intre plamani si aer.
In al doilea rand, regleaza ritmul si modelul de respiratie la cerintele metabolice
curente (definite de nivelurile de dioxid de carbon si oxigen din sange si tesuturi) si
conditiile mecanice( executarea diferitelor miscari, de mentinere a posturii s.a.m.d)
precum si la alte activitati cum ar fi vorbitul, mancatul.
Ritmul respirator de baz este generat de circuite neuronale speciale, care sunt
punct de vedere funcional i spaial organizate n cadrul trunchiului i reprezint
generatorul central de model respirator (CPG).
La fel ca alte CPG-uri, trunchiul cerebral respirator CPG este capabil sa genereze
autonom activitatea ritmica, fara a primi un model sau intrari periodice sau semnale
feed-back. Cu toate acestea, functionarea acestui CPG este controlata prin diverse
semanle descendente si semnale feed-back aferente.
Exista doua tipuri majore de feed-back care controleaza CPG respirator: Feed-backul mecanic, provenit de la mecano-receptorii pumonari, care sunt purtatori de
informatii privind volumul pulmonar, precum si feed-back-ul chimic, furnizat de
chemoreceptorii centrali si periferici, care informeaza CPG cu privire la nivelurile de
CO2 si O2 din sange si tesut cerebral.
La randul sau, conexiunile neuronale feed-forward din CPG implica neuronii
bulbospinali din trunchiul cerebral si motoneuroni din maduva spinarii , care
controleaza contractiile ritmice ale diafragmei si (muschiul respirator principal) si
ale muschilor abdominali si intercostali ( in anumite conditii pot fi implicati in
expirarea activa, contribuind la pomparea aerului in plamani).
Modelele anterioare ale sistemului respirator (7-19) descriu acest sistem la diferite
niveluri de detalii, cu accent major pe controlerul neuronal (mecanica pulmonara
sau schimbul de gaze), dar nu i-a in considerare toate cele trei componente ale
acestui sistem de tip bucla inchisa impreuna cu cele doua feed-back-uri de la
plamani la controlerul neuronal.
Mai mult dect att, modelele anterioare s-au concentrat n principal pe respiraie
linitit (pasiv), n timpul creia pomparea aerului n plmni este realizat n mare
parte de diafragma, a crei contracie este controlat de CPG n timpul inspiraiei. n
timpul unei astfel de respiraii linistite, contractia musculara in timpul expirarii este
minima si nu joaca un rol important in ventilatie.
In contrast, in timpul antrenamentelor intense sau in cazul hipercapniei severe sau
expiratiei active lucrurile se schimba. In astfel de cazuri , muschii abdominali

respiratori se implica activ in respiratie si ventilatie prin asigurarea unei expulzari

fortate a aerului din plamani in timpul expirului.
In cadrul CPG, trecerea de la respiratia linistita la respiratia cu expirare activa sau
fortata, este insotita de activitate in curs de dezvoltare fazica, in legatura cu
activarea unui oscilator neuronal suplimentar, care reprezinta grupul respirator
parafacial (pFRG) situat in interiorul sau, care se suprapun cu nucleul retrotrapezoid
(RTN).
Aparitia unor oscilatii RTN/pFRG cauzeaza descarcari prinspiratorii bine exprimate
(pre-I) sau tardive (tardiv-E) in iesirea motorului abdominal, care apar la sfarsitul
expiratiei, sau chiar inainte.
Model
Controlul in bucla inchisa a respiratiei: organizarea sistemului si interactiuni.
Am dezvoltat un model matematic al sistemului pentru controlul respiratiei, asa
cum este ilustrat in diagrama de mai jos. Respiratia pulmonara reprezinta schimbul
de gaze dintre plamani si aer. Acest schimb este asigurat de contractia ritmica a
diafragmei si a altor muschi, care la randul lor sunt controlati de motoneuroni a
caror activitate este transportata nervilor corespunzatori.
Exista doua cai majore de feedback de la plamani la trunchiul respirator CPG.
Conform unor studii recente, o contributie semnificativa a functiei
chemoreceptorilor centrali din neuronii RTN, a caror activitate este extrem de
sensibila la concentratia de CO2 din trunchiul cerebral si care ofera o unitate de
excitatori dependenta de CO2 la reteaua respiratorie.
Reteaua respiratorie si CPG
Modelul reelei respiratorii trunchiului cerebral se bazeaz pe modelele anterioare
ale CGP respiratorii dezvoltat de Rubin. Modelul de fata descrie circuitele neuronale
din coloana respiratorie ventrala(VRC), care interactioneaza cu alte compartimente,
inclusiv RTN/pFRG. VRC este format din 3 compartimente: complexul Botzinger, preBontzinger si grupul respirator rostal ventricular. Complexul Botzinger contine doua
tipuri majore de neuroni inhibitori ai expiratiei, post-inspiratorie(post-I) si expiratia
augmentata.
Complexul pre-Botzinger cuprinde tipuri majore de neuroni inspiratori: preinspiratori inspiratori (pre-I/I) si inspiratori timpurii (early-I) iar rVRG contine neuronii
premotori majori (rampa-inspiratorie).
Exista de asemenea un compartiment separat VRG (cVRG) cauzal, care contine
neuroni expiratori bulbospinali.

Generarea activitatii respiratorii ritmice normale se bazeaza pe interactiile dintr-o

retea compusa de tip inel compusa din post-I , aug-E si neuronii precoce-I, pre-I/I.
Acestia din urma neuroni au proprietati intrinseci definite de curentul de sodiu
persistent (INaP). Ei participa in mod dinamic in tranzitia de faza expiratorieinspiratorie si mentine activitatea inspiratorie.