Cnd toate zilele sunt bune, Pe cnd din inima cu soare n veci lumina nu apune, Multe-a avea n tain-a-i spune Ca s devii tu gnditoare. De-a fi ce-am fost pe lume-odat, Privind n fa viitorul, Cnd m-ndrgeam de orice fat Ce-mi prea sor cu amorul, A detepta n tine dorul Cu-a mea cntare nfocat. Dar nu-s n floarea tinereii, i nu-ndrznesc nimic a-i zice! Mergi dar, copil,-n calea vieii ntmpinnd zmbiri amice. Eu te-oi privi oftnd, ferice, Rpit de farmecul frumuseii. i ns de-ai vrea s ai parte... Dar ce zic? Timpul ne disparte. Tu eti sosind, eu n plecare, A ziorilor vie lucire Nu poate, ah! avea-ntlnire Cu-apusul palid ce dispare!