Sunteți pe pagina 1din 4

Prof. univ. dr. mat. Alexandru A.

Popovici
Curs 2. Concepte fundamentale ale informaticii de gestiune a întreprinderilor
2.1 Concepte ale teoriei sistemelor şi modelării întreprinderilor
Sistem: mulţime de componente cu legături reciproce, ce acţionează ca un tot în raport cu mediul.
Complexitatea sistemelor: structurală (nr. de compon./legături), dinamică (evoluţie in timp), stohastică.
Abordarea sistemică: — holistică (p.d.v. al întregului), dinamică (etape de dezv.), teleologică (scopuri).
— deductivă (întreg → părţi, top-down), inductivă (părţi → întreg, bottom-up), mixtă (alternată).
Ciclul de viaţă al sistemelor: cercetare-dezvoltare (+ proiectare), implementare, funcţionare (+ casare).
Modele: — reprezentări conceptuale şi simbolice ale sistemelor (caracteristici şi relaţii interne, factori
externi),
— exprimate prin limbaje de modelare (studiate de semantică/semiotică lingvistică).
Limbajele = simboluri (sau semne) şi reguli (de întrebuinţare ale acestora).
Reguli: sintactice (de combinare), semantice (legături concepte-simboluri), pragmatice (practice).
Corectitudinea (calitatea) modelelor: coerenţă internă, adecvare externă (la realitatea modelată şi la
ansamblul uman utilizator); poate fi evaluată prin cadre semiotice de referinţă (ex.: SEQUAL).
Modelele întreprinderii: matematice, lingvistice, grafice sau mixte.
Modelele matematice: legături (funcţionale) între date constante şi variab. independente/dependente.
1 model matematic ⇒ n probleme (rezolvare legată de configuraţii de valori ale var. independente).
Demonstrarea coerenţei interne: studiul coerenţei dimensionale, analiza comportamentului la variaţii.
Verificarea adecvării externe: testarea sistemului produs conform soluţiei, compararea cu datele istorice.
Antimodele (antipatterns).— erori tipice de implementare. u
x
X. Y – mulţimi; X × Y — produs cartezian: X × Y = {( x, y ) | x ∈ X , y ∈ Y } .
v
R ⊆ X × Y — relaţie binară între X şi Y; ( x, y ) ∈ R ⊆ X × Y — x este în relaţia R cu y. z
y
G = ( X , R) — graf orientat: X ≠ ∅ — mulţimea vârfurilor, R ⊆ X × X — mulţimea
arcelor (muchiilor); ( x, x) — buclă: ( x, x) ∈ R ; x1 ,..., xn ∈ X — drum: ( xi , xi +1 ) ∈ R , pt. i = 1, K, n − 1 .
x1 ,..., xn ∈ X — circuit: drum cu x1 = xn .
Ex. 2.1 X = {u, v, x, y, z} — vârfuri, R = {(u, u ), ( x, y ), ( y, x), ( y, z ), ( z, z ), ( z , v)} — arce.
( X , R) — arborescenţă, x1 ∈ X — rădăcina: 1 <| X | < ∞ , ( xi , x1 ) ∉ R (∀xi ) ,
∃!( xi , x j ) ∈ R (∀x j ≠ x1 ) , ( X , R) nu conţine circuite.
( X , R) — graf neorientat: ( x, y ) ∈ R ⇒ ( y, x) ∈ R .
( X , R, δ ) — reţea: ( X , R) — graf, δ : R → V — funcţie, V —valori. Intrări (I)
Prelucrări (P)
Ieşiri (O)

( X , R) — sistem închis: X— părţile sistemului, R— relaţiile interne.


( X , M , R, R ') — sistem deschis: M — mulţimea compon. mediului, R ' ⊆ X × M — relaţiile cu mediul.
( I , O, R) — sistem deschis opac („cutie neagră”): I — intrări, O — ieşiri/outputs ( I , O ⊆ M ),
R ⊆ I ×O .
( I , S , O, f ) — sistem deschis transparent: I — intrări, P — prelucrări interne, O — ieşiri, f : I × P → O .
xi — var. de intrare, cu stări în mulţimile I i (i = 1,..., m) , y j — var. de prelucrare ( Pj ) ( j = 1,..., n) ,
zk — var. de ieşire ( Ok ) (k = 1,..., r ) ⇒ I = I1 × ... × I m , P = P1 × ... × Pn , O = O1 × ... × Or .
Modelul ISO (Int. Std. Org.) al întreprinderii (1990): subiecte, acţiuni, componente.
Subiecte (fluxuri I/O): date (D), informaţii de comandă/control (C), resurse (R), materiale (M).
Acţiuni: transformări (T), deplasări (∆), stocări (S), verificări (V). Date Date
Componente (submodele): activităţi generale, ateliere, întreprindere. Informaţii Informaţii
Activităţi generale: comandă, coordonare, supervizare, execuţie. Resurse (T, ∆, S, V) Resurse
Ateliere de producţie: secţii, celule, puncte de lucru, echipamente.
Modelul: intrări/ieşiri I , O ⊆ D × C × R × M , acţiuni: T , ∆, S ,V : I → O . Materiale Materiale

Sisteme teleologice: orientate spre scopuri/telos (componente: subsistem finalist SF,


subsistem cauzal SC, f : I = S × C → O = OF × OC — funcţionare) S
SF
Teoriile organizării întreprinderilor — 3 roluri (descriptiv, explicativ, normativ). OC OF
Tipuri de teorii — autoritar-mecanicist, cibernetic-organicist, socio-uman, multinivel C
SC
OF
descentralizat.
Tipuri de producţie: bandă rulantă, automatizare, fabricaţie integrată prin calculatoare, antropocentrică.
Conducerea
Politici de C-D întreprinderii Politici de producţie
Politici de Politici Starea
marketing financiare livrărilor
Cerinţe Prognoza Buget
Cercetare- C-D Marketing vânzărilor Financiar Conducerea
dezvoltare producţiei

Comenzi
Disponibilităţi
Informaţii de produse Produse Liste de
materiale
tehnice
Ingineria
produselor şi
proceselor Informaţii Comenzi Comenzi
inginereşti de de
Comenzi de achiziţii expediţie
fabricaţie
Materiale
Produse
Achiziţii Controlul Resurse Fabricaţia Expedieri
resurselor în ateliere
Resurse Informaţii
achiziţionate Cereri de Întreţinere despre
întreţinere produse Prelucrarea
Deşeuri deşeurilor
Gestiunea
întreţinerii Starea
producţiei

Modelul ISO al întreprinderii

Sistem organizaţional multieşalon


2.2 Concepte ale teoriei sistemelor multinivel descentralizate (TSMD)
TSMD: sistemele mari şi complexe (naturale şi din sociale) constau din familii de subsisteme aranjate ierarhic
(pe mai multe nivele), cu conducere descentralizată (Dantzig, Wolfe, 1960; Mesarovič, Macko, Takahara, 1970)
TSM = TSMD – descentralizare.
Ierarhia — provine din descompunerea scopului sistemului în sub-scopuri.
Funcţiuni organizatorice: specializarea, autonomia şi coordonarea.
Specializarea: unităţi conducătoare (cum se face), conduse (ce, când).
Autonomia părţilor: domeniu, grad de independenţă, interacţiuni.
Coordonarea: rezolvarea interacţiunilor dintre nivelele inferioare, prin
stabilirea regulilor de operare.
Descentralizarea: proiectarea şi restricţionarea unităţilor departamentale.
Postulate: aranjarea pe verticală, intervenţia prioritară a superiorilor,
dependenţa reciprocă a performanţelor.
Tipuri de nivele: stratul (conceptual), etajul (decizional), eşalonul
(organizaţional).
Straturi: ierarhie de modele, cu trăsăturile, variabile, principii şi legi specifice.
Ex. 2.2: programe, algoritmi, modelele; modelele microeconomice şi macroeconomice.
Etaje: familie D = (D1 ,..., Dn ) de probleme de decizie, cu soluţionare secvenţială; soluţia lui Di determină
unii parametri x i +1 ai lui Di +1 , iar Di +1 devine complet specificată; soluţia globală se obţine în final.
Ex. 2.3 Sisteme de luare a deciziilor în condiţii de incertitudine (etaje de auto-organizare, de învăţare-adaptare,
de selectare a acţiunii).
Eşaloane: nivele de organizare (decizie/execuţie), cu scopuri divergente şi libertate relativă.
Ex 2.4 Dispozitive periferice, placă de bază, unitate centrală; ateliere, întreprinderi, divizii, corporaţii.
Problemele principale: organizarea, decizia multicriterială, coordonarea.
Problema organizării: atribuirea de roluri sau sarcini diferitelor eşaloane sau unităţi individuale.
Problema deciziei multicriteriale: construirea familiei de sub-probleme ce duce la rezolv. problemei originale.
Rezolvare: abordarea multietajată sau construirea unui sistem multieşalon.
Problema coordonării: — auto-organizarea (schimbarea structurii) şi controlul (selectarea intrărilor de coordonare
pt. o structură fixată) de către unitatea supremă (US). Rezolvare: selectarea modului de coordonare, modificarea
funcţiunilor strategiei infime (dacă este nevoie), selectarea intrării de coordonare (după ce deciziile US au fost luate).
Standardul IEEE (Institute for Electric and Electronic Engineers) 1471 (2000): defineşte conceptele de
arhitectură, perspectivă şi punct de vedere pentru un sistem oarecare, precum şi alte noţiuni corelate.
Arhitectura: — organizarea fundamentală, încorporată în componente, în relaţiile dintre ele şi cu mediul
înconjurător, în principiile ce conduc proiectarea şi evoluţia sa;
— caracteristicile persistente (invariante) ale sistemului, ce orientează schimbările lui acceptabile.
Perspectiva (view) — reprezentare a sistemului din unghiul de vedere al unor persoane cu interese corelate.
Punctul de vedere (viewpoint): — definire a convenţiilor, limbajelor, uneltelor, tehnicilor şi metodelor
folosite în construirea şi utilizarea unei perspective, precum şi a scopurilor şi adresanţilor acesteia.
Perspectiva constă din unul sau mai multe modele corelate (ale unui sistem real sau pe cale de deveni real),
dezvoltate conform unui punct de vedere adoptat.
Descrierea arhitecturală a unui sistem se construieşte prin alegerea unor puncte de vedere adecvate şi prin
concretizarea acestora în perspectivele corespunzătoare.
Cadrul arhitectural al întreprinderilor: cadru conceptual ce defineşte punctele de vedere şi perspectivele
asociate arhitecturii întreprinderilor (privite ca o clasă particulară de sisteme).
Principii de modelar şi proiectare multinivel: structurale şi operaţionale (Vernadat, 1990).
Pr. structurale: — descompunerea funcţională (trecerea de la stratul de ansamblu la stratul de detaliu);
— separarea preocupărilor (împărţirea modelului în etaje, potrivit sarcinilor întreprinderii);
— modularizarea (descompunerea modelului în eşaloane, adică în subsisteme relativ independente).
Pr. operaţionale: — generalitatea (obţinerea modelelor particulare prin „specificarea” celor generale);
— reutilizarea (elaborarea unor submodele reutilizabile în mai multe locuri (cu eventuale adaptări minime);
— decuplarea (întreprinderea ca asociere de agenţi autonomi, dotaţi cu resurse proprii şi legaţi prin fluxuri
materiale, economice şi informaţionale).
2.3 Modelul PERA (Purdue Enterprise Reference Architecture) al întreprinderilor
— dezvoltat la Universitatea Purdue din SUA (1989-1998), bazat pe studii de aplicare a TSMD în industrie;
— arhit. de referinţă pt. o metodologie de analiză şi proiectare a întreprinderilor integrate prin calculatoare.
Principii: unirea informaţiilor cu deciziile; evidenţierea aspectelor organizaţionale şi socio-umane.
Concepte: fază, arhitectură (compon. sistemelor şi rel. lor), modul (mulţ. de obiecte), reţea funcţională (de
transf.).
Arhitecturi: informaţională, organizaţional-umană, de fabricaţie.
Faze (paliere): identificare, concepere, definire, specificare, proiectare de detaliu, instalare, operare.
Entitate de Identificare
fabricaţie integrată prin calculatoare

Misiune, perspectivă, sistem Concepere


de valori, politici operaţionale

Gestiune date, Cerinţe Operaţii sistem de


planificare, control fabricaţie fizică

Module funcţionale Module Module funcţionale Definire


de sarcini de fabricaţie

Reţele funcţionale Reţele Reţele funcţionale


informaţionale de fabricaţie

Distribuirea
funcţiunilor
Arhitectură sistem Arhitectură Arhitectură echipamente Specificare
informaţional organizare umană de fabricaţie
Proiectare
funcţională

Selectare echipamente Planificare organizaţie Proiectare echipamente Proiectare


Aranjare echipamente Programe instruire Structură compartimente de detaliu

Instalare echipamente Asigurare personal Construire sistem fabricaţie Instalare


Testare echipamente Instruire personal Testare sistem fabricaţie

Arhitectură sistem Arhitectură Arhitectură echipamente Operare


informaţional organizare umană de fabricaţie

Alte modele ale întreprinderilor: GRAI-GIM (1984), CIMOSA (1993). Metamodel: GERAM (1995).
Tipuri de erori (antimodele) pt. abordări prin TSMD sau PERA: centrarea exclusivă pe 1-2 din cei 3 factori
din „triunghiul factorilor” (întoarcere la vechile abordări sau ambiguitate mai periculoasă decât extremele).

Focalizare
pe oameni
(zonă de
focalizare
unică)
Slabă focalizare pe Slabă focalizare pe
oameni şi informaţie, oameni şi fabricaţie,
nici o focalizare pe nici o focalizare pe
fabricaţie informaţie
Zona de
evitare a
erorilor
Focalizare (focalizare Focalizare
echilibrată) pe fabricaţie
pe informaţie
(zonă de (zonă de
focalizare focalizare
unică) unică)

Slabă focalizare pe
informaţie şi fabricaţie,
nici o focalizare pe
oameni