Sunteți pe pagina 1din 22

Mecca 

sau Mekka (arabă: ‫مكة‬ Makka, de obicei, cu un


epitet : ‫مك ة ا لمكرّ مة‬ Makka al-Mukarrama "Mecca cea sfântă")
este un oraş cu 1.294.168 locuitori (cf. recensământului din
2004) situat în vestul Arabiei Saudite,într-un bazin încercuit
de două lanţuri muntoase, la o distanţă de 80 km de 
Marea Roşie. Este capitala Provinciei Mecca din regiunea
Hijaz (ar.: Hiğāz), situată pe un podiş.
Mecca se bucură de o poziţie privilegiată încă din preislam,
ca localitate aflată la întretăierea drumurilor comerciale ce
legau regiunile din sud, Yemenul (locul de obţinere a
mirodeniilor), de cele din vest, Egipt, Jedda, şi de cele est 
Golful Persic şi Mesopotamia. Totodată, Mecca era şi locul
de pelerinaj al arabilor idolatri. În perioada preislamică (până
la începutul secolului VII), Mecca este condusă de puternicul
trib al kuraişiţilor (ar.: qurayš) din care făcea parte şi profetul
Muhammad. În 622, Muhammad părăseşte Mecca
stabilindu-se la Yathrib, viitoarea Medina. După ce
recucereşte Mecca, se întoarce în 630, însoţit de aproximativ
10.000 de adepţi pentru a efectua “pelerinajul de adio” la
Ka’ba, pelerinaj care va consacra sanctuarul Ka’ba şi implicit
Mecca ca prim loc sfânt al islamului.  
Mecca, locul naşterii profetului Muhammad, este leagănul islamului. În
perioada preislamică (înainte de secolul VII), Mecca era un puternic centru
caravanier şi comercial, precum şi un loc de pelerinaj - la sanctuarul Ka'ba
- pentru arabii idolatri care se închinau la pietre. Profetul Muhammad
transformă Ka'ba în locul de pelerinaj ritual (hağğ) pentru musulmani.
Totodată Ka'ba este punctul spre care trebuie să-şi îndrepte faţa orice 
musulman în timpul rugăciunii (salāt) rituale. Direcţia, către Ka'ba
numită kibla (ar.: qibla), este marcată în orice moschee printr-o nişă
(mihrāb) aflată în peretele opus uşii de la intrare, numit şi peretele kibla,
către care stau cu faţa cei prezenţi. Kibla este calculată cu exactitate
pentru fiecare loc de rugăciune.
Ka'ba (în arabă înseamnă cub), un monument de formă aproape cubică, de
15 m înălţime şi aproape 12 m lâţime, având încastrată în colţul dinspre
nord-vest "piatra neagră", este situată în centrul marii moschei, Al-Masğid
al-Harām (Preasfânta Moschee) construită din ordinulcaliful Omar (634-
644). Tot în incinta marii moschei se află un alt loc important şi
anume maqām Ibrāhīm (locul lui Abraham), locul pe care s-a urcat
(ar.: qāma "a se ridica", "a se înâlţa", de unde maqām "loc de înălţare")
Abraham, conform tradiţiei islamice, pentru a sfărâma idolii ce înconjurau
Ka'ba, redând astfel templului puritatea iniţială din vremea lui Adam.
Pelerinajul ritual comunitar (al-hağğ) este unul din cei „cinci stâlpi” ai
islamului şi se desfăşoară în fiecare an între zilele de 8 şi 12 ale lunii dhū-l-
hiğğa, ultima lună din calendarul islamic, la Mecca şi împrejurimile sale.
Principalele etape ale pelerinajului sunt:
intrarea în starea de sacralitate (ar.: ihrām) care se face prin abluţiuni
(spălări) totale, prin adoptarea ţinutei de pelerinaj care constă, la bărbaţi, în
două bucăţi de pânză (albă) fără cusături sau noduri, puse, una în jurul
taliei, cealaltă peste umăr acoperind o parte din bust, iar ca încălţăminte,
sandale; pentru femei însă nu există o ţinută anume în afară de cea
tradiţional islamică. Bărbaţii se rad în cap, iar femeile îşi taie simbolic o
şuviţă. Orice deosebire de clasă socială este astfel anulată. Intrarea în
starea de sacralitate se face înainte de a ajunge la Mecca, de obicei, la
aeroportul din Jeddah;
rotirea (ar.: tawāf) de şapte ori în jurul Ka‘bei – punctul central al
pelerinajului, cu o scurtă rugăciune către maqām Ibrāhīm – „locul lui
Abraham”, cel care, în tradiţia islamică, a redat sanctuarului Ka‘ba puritatea
iniţială. Ambele se află în incinta marii moschei de la Mecca;
băutul apei de la izvorul Zamzam cel care i-a salvat viaţa lui Ismail şi mamei
sale, Hagar (sau Agar), alungaţi în deşert;
parcurgerea (ar.: sa’y) de şapte ori a distanţei (de 394m) dintre colinele Safā
şi Marwah, în amintirea rătăcirilor disperate ale lui Hagar şi copilului său,
Ismail, părăsiţi în deşert;
oprirea (ar.: wuqūf), în timpul zilei de 9 dhū-l-hiğğa, pe muntele (platoul)
Arafat, situat la 19 km de Mecca, de la prânz şi până la miezul nopţii, într-o
stare de meditaţie;
în ziua de 10 dhū-l-hiğğa, începe Sărbătoarea Sacrificiului (ar.: ‘Īd al-
Adhā)), celebrată prin sacrificarea (ar.: nahr) unui berbec sau a unei
cămile în amintirea gestului lui Abraham (ar.:Ibrāhīm) de a-şi sacrifica fiul,
pe Ismail, pentru a-şi dovedi credinţa în Dumnezeu, gest oprit de
Dumnezeu prin trimiterea unui berbec care a fost sacrificat în locul fiului .
Ultimile zile ale pelerinajului sunt petrecute la Minā, o localitate între
Arafat şi Mecca, unde are loc „aruncarea cu pietre în Satan” (ar.: rağm
aš-šaytān), adică aruncarea a şapte pietricele în direcţia a trei stânci ce-l
simbolizează pe diavol;
ieşirea din starea de sacralitate în ziua de 12 dhū-l-hiğğa când pelerinajul
ia sfârşit.
De la "pelerinajul de adio" al profetului Muhammad, în anul 630, Mecca
va deveni o localitate în exclusivitate a musulmanilor. Prezenţa
nemusulmanilor este total interzisă în Mecca şi în împrejurimile sale.
Pelerinii au o viză specială care atestă apartenenţa lor la religia islamică.
Pe drumurile care duc spre Mecca sunt numeroase puncte de control
menite să-i depisteze pe eventualii intruşi. În secolele trecute, unii călători
sau cercetători de altă religie, ca Ulrich Jasper Seetzen (1809), Heinrich
von Maltzan (1860) sau Johann Ludwig Burckhardt (1814), au reuşit să
pătrundă tainic în oraş, fiind îmbrăcaţi ca musulmani sau ca sclavi ai
musulmanilor.
Informatiile au fost preluate
de la
 Wikipedia
Traducerea si adaptarea
Gilbert