Aesculus – Fam Hippocastanaceae

Aesculus hippocastanum – castan porcesc

- arbore talia I
- Rădăcină mixtă, ramificată
- Tulpina scurtă, adesea răsucită; ramuri puternice
- Scoarţa la început netedă, brun-cenuşie, apoi cu ritidom solzos,
cenuşiu-negricios
- Lemn alb-gălbui, fără duramen, moale, uşor, nerezistent la putregai
- Coroană globuloasă, mare, deasă
- Lujeri groşi, bruni, cu lenticele
- Muguri mari, vâscoşi, bruni, lucitori, opuşi
- Frunze palmat compuse, lung peţiolate; 5-7 foliole
- Flori în panicule mari, erecte, petale albe cu o pată roşie la bază; flori
poligame, cu flori mascule distincte
- Fruct capsulă cărnoasă, globuloasă, verde, cu ţepi la exterior;
dehiscentă - se deschide în trei valve
- Seminţe mari, lucitoare, castanii, cu o pată albă, sferic turtite
- specie exotică, considerată endemică, din Peninsula Balcanică; arealul
este puternic fragmentat şi apare izolat în Grecia, Albania, Macedonia;
la noi se cultivă frecvent în aliniamente, în parcuri şi grădini, de la
câmpie până în zonele montane
- Rezistent la ger şi îngheţuri; tolerează seceta dar nu şi deficitul major de
apă; vara prezintă frecvent fenomenul de necrozare a frunzişului,
fenomen care se accentuează la începutul toamnei
- Prefră soluri profunde, bogate, revene, permeabile dar poate vegeta
bine şi pe soluri mai sărace, nu este recomandat pe soluri excesiv
compactate sau cu exces de umiditate
- Creştere activă în primii ani; longevitate cca 150 ani
- Lemnul are puţine utilizări
- Fructele bogate în amidon, ulei, saponină sunt utilizate la prepararea
unor uleiuri, săpunuri, medicamente
- Arbore apreciat pentru coroana fromoasă, pentru frunziş dar mai ales
pentru inflorescenţele mari, albe care apar în mai – iunie
- Castanii se folosesc solitari, în grupuri, intră în componenţa masivelor
(la marginea acestora) sau se pot planta în aliniamente în parcuri, pot fi
utilizaţi şi pe străzi sau alei cu trafic redus
- Înmulţire – prin seminţe (inclusiv A. carnea), toamna
- prin altoire în oculaţie; în despicătură sau placaj, în aprilie
- se păstrează cu grijă mugurele terminal
A. hippocastanum Baumanii
B. (Plena)
A. hippocastanum Pyramidalis
Aesculus pavia – flori roşii
A. pavia Atrosanguinea
Aesculus x carnea (A. hippocastanum x A. pavia)

- talie mai mică decât A. hippocastanum

- frunze cu 5 foliole
- flori roz reunite în panicule mai mici, numeroase

Briotii – cultivar cu inflorescenţe mai mari şi flori de culoare mai închisă

Albizia – Ordinul Fabales (Leguminosales)
- Fam. Mimosaceae

Albizia julibrissin
- arbore talia a IIIa, coroană rară, etalată,
- ramuri puţine, lujeri glabri,
- frunze dublu penat compuse cu foliole mici – conferă arborelui un
aspect fin, graţios, elegant
- flori cu multe stamine, fin mătăsoase, roz, grupate în inflorescenţe;
înflorire lungă, de vară (iulie - august)
- fructe păstăi plate, cafenii deschise, indehiscente
Rosea – cultivar cu flori roz mai intens; mai rustic; mai răspândit decât
specia
- Specie repede crescătoare
- Specie termofilă, necesită un climat blând, amplasamente
adăpostite; uneori iarna pierde o parte din lăstari prin îngheţ dar
planta are capacitate bună de refacere
- Preferă soluri bune, permeabile

- Se utilizează frecvent solitar sau în grupuri

- Înmulţire - prin seminţe; păstăile se recoltează toamna, înainte de

venirea îngheţului; semănatul se face primăvara
- Albizzia dezvoltă un pivot puternic
Catalpa – Fam. Bignoniaceae
Catalpa bignonioides
- Arbore de talia a IIIa (cca 15 m), Originar din SUA
- Tulpina sinuoasa, frecvent strâmbă, ramificată; scoarţa cenuşie, mai
târziu cu ritidom subţire
- Lujeri groşi, verzi-măslinii, cu măduva groasă, albicioasă, cu multe
lenticele
- Muguri grupaţi în verticile căte 3 (2), mici, bruni, glabri; solzi desfăcuţi la
vârf
- Cicatrici foliare mari, proeminente, cu urme fasciculare dispuse circular
- Frunze mari, ovate, uşor cordate, scurt acuminate la vârf; marginea
întreagă, ondulată, glabre pe faţă, pe dos pubescente, lung peţiolate,
uneori cu tendinţă de lobare; miros caracteristic
- Flori hermafrodite, mari, albe cu pete purpurii şi două dungi galbene,
grupate în panicule terminale, bogate
- Fruct capsulă cilindrică, lungă, pendentă, subţire, rotundă în secţiune,
persistentă
- Seminţe aripate, ascuţite la vârf
Catalpa bignoniodes Bungei (Nana)
Catalpa bignoniodes Aurea
- Arbore originar din Am de Nord; la noi cultivat în parcuri şi pe străzi

- Specie de lumină şi semiumbră, cu rezistenţă scăzută la îngheţuri şi la

ger, mezofilă, nerezistentă la secetă, eutrofă, tolerantă la poluare

- Creştere rapidă
- Fiind specie termofilă porneşte târziu în vegetaţie; cădere timpurie a
frunzelor
- Înflorire iunie-iulie

- Prezintă importanţă numai ca specie ornamentală, fiind plantată solitar,

în grupuri sau ca arbore de alei

- Înmulţire prin seminţe - primăvara

Catalpa speciosa – catalpa mare
- arbore de talie mai mare (talia a IIa)
- Tulpina dreaptă, coroană mai echilibrată, piramidală
- Frunze mai mari, fără miros
- Florile mai mari (cca 6 cm), grupate în panicule mai laxe, de
cca 15 cm
- Fructe asemănătoare dar mai groase, cu pereţi mai groşi

- Mai rezistentă la ger

- Avînd port mai echilibrat este recomandată pentru plantarea
pe şosele
Cercis – Ordinul Fabales (Leguminosales)
- Fam. Cesalpiniaceae
Cercis siliquastrum – arborele Iudei, arborele de Iudeea

- Arbore de talia a IIIa

- Tulpina ramificată, sinuoasă
- Scoarţă negricioasă, cu crăpături înguste, longitudinale şi
transversale
- Muguri ovoizi, ascuţiţi, alipiţi, brun-verzui, pubescenţi, cate unul sau
cate 2-3
- Frunze reniforme, margine întreagă, glabre
- Flori tipice de leguminoase, roz-violacee; apar pe ramuri şi chiar pe
trunchi (cauliflorie), grupate în fascicule; înflorire protantă, aprilie-mai
- Fructe păstăi, tari, roşcat-negricioase, persistente; seminţe brune

Cultivar ‘Alba’ – flori albe

Cercis siliquastrum Alba
Cercis Forest Pansy
Areal – în Europa de sud şi Asia de vest, în climat cald, uscat
- în România cultivat numai ca specie ornamentală

Comportament ecologic
- specie de lumină-semiumbră
- specie termofilă, suferă de îngheţuri; necesită adăpost în
tinereţe
- specie rezistentă la secetă
- soluri uşoare, fertile, fără calcar
Are numai valoare ornamentală, fiind indicată pentru zonele calde şi
uscate din România, se cultivă solitar sau în grupuri

Înmulţire - prin seminţe, primăvara, cu seminţe stratificate

- prin altoire – pe fragmente de rădăcină, iarna, în seră
Se recomandă formarea cu balot de pământ pe rădăcini
Cercis canadensis
- Arbore de talia a IIIa, originar din America de Nord
- Frunze cu baza cordată şi vârful acuminat
- Flori roz deschis, mai mici
- Fructe păstăi mai mici, membranoase, de culoare mai deschisă
- Mai rustic
Cladrastis – ordinul Fabales (Leguminosales)
- Fam. Fabaceae (Papilionaceae)

Cladrastis lutea
- Arbore exotic, talia a IIIa, uneori multitulpinal
- Coroana largă, lăstari recurbaţi
Frunze imparipenat compuse (20 cm), cu 7-9 foliole, cea terminală mai
mare (până la 10 cm)
Flori mari, albe papilionate grupate în panicule lungi (20-50 cm),
pendente; apar în mai
Fructe păstăi turtite, lungi de 7-8 cm
Colorit de toamnă – galben auriu
Cerinţe ecologice
- rezistentă la ger
- suportă umbrirea uşoară
- rezistentă la secetă
- recomandată în zonele de şes şi de coline

Se utilizează solitar, în grupuri sau poate intra în

componenţa masivelor

Înmulţire prin seminţe - primăvara