Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Solidworks1!Curs 10
Curs Solidworks1!Curs 10
Dacă într-un ansamblu este nevoie de mai multe instanţe ale unui element, iar
aceste cópii sunt dispuse după o anumită schemă de poziţionare, se poate utiliza funcţia de
copiere multiplă.
Realizarea cópiilor multiple în cadrul unui ansamblu se poate face în două moduri:
prin definirea unei scheme de copiere (copiere circulară sau după o schemă de tipul “linii şi
coloane”) sau prin utilizarea unei scheme care a fost deja definită atunci când s-a realizat
unul din elementele ansamblului (de exemplu inserarea suruburilor de fixare în găurile,
deja existente, ale unui capac).
Pentru înlăturarea din ansamblu a unei instanţe obţinută prin copiere multiplă:
•µ Se selectează elementul care urmează a fi înlăturat (prin selectare cu mouse-ul din
zona grafică sau din arborele de definire a ansamblului);
•µ Se apasă tasta Delete.
O tehnică eficientă şi des utilizată în cadrul proiectării “de sus în jos”, este aceea a
utilizării schiţelor ca şi elemente auxiliare în cadrul ansamblului. Principalul avantaj al
folosirii acestei metode de proiectare, este posibilitatea de a face modificări într-un singur
loc, şi anume în schiţă, aceste modificări reflectându-se automat în ansamblu şi în
documentele SolidWorks de tip piesă ale elementelor ce compun ansamblul.
Ansamblul proiectat constă dintr-o curea şi un set de roţi a căror poziţie şi mărime
este dictată de schiţa auxiliară. Avantajul acestui mod de proiectare devine evident în
momentul în care se pune problema modificării ansamblului. De exemplu, prin acţionare
doar asupra elementelor schiţei auxiliare se pot:
repoziţiona roţile în cadrul ansamblului;
modifica dimensiunile roţilor de curea şi ale rolelor întinzătoare;
stabili parametrii dimensionali unghiulari care să controleze pentru fiecare roată
cât de mare să fie zona acoperită de curea, etc.
Când se părăseşte schiţa auxiliară, după efectuarea eventualelor modificări, în mod
automat ansamblul şi piesele componente sunt actualizate. Dacă s-ar proiecta acest
ansamblu fără a se utiliza schiţa auxiliară, şi ar fi necesare modificări ulterioare, acestea ar
trebui făcute la nivelul fiecărui element component, iar după fiecare modificare ar trebui
regenerat ansamblul.
Pentru realizarea unei piese complexe prin unirea a două sau mai multe piese simple:
•µ Se modelează piesele cu configuraţie simplă şi apoi
se realizează un ansamblu în care se inserează aceste
piese;
•µ Se poziţionează piesele în cadrul ansamblului;
•µ Se salvează ansamblul (Save);
•µ Se realizează o nouă piesă în contextul ansamblului;
Din meniul barăprincipal se alege articolul de
meniu Insert, şi apoi Component, New Part;
Se introduce numele piesei cu configuraţie
complexă şi apoi se apasă butonul Save;
Se selectează un plan sau o suprafaţă plană a
uneia dintre componentele ansamblului;
•µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu
Insert, şi apoi Features,
Join.
•µ Se selectează piesele care
urmează a fi unite pentru
a realiza piesa cu
configuraţie complexă.
Acestea vor fi listate în
zona Design component
a casetei de dialog Join.
•µ Se activează (dacă este necesar) opţiunile Hide input components şi/sau Force
surface to surface contact;
•µ Se apasă butonul OK al casetei de dialog Join;
•µ Pentru părăsirea modului de lucru Editing Part, se poziţionează cursorul mouse-
ului undeva în zona grafică, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se
alege opţiunea Edit Assembly: Numele Ansamblului.
Piesa complexă obţinută prin unirea a două sau mai multe piese cu configuraţie
simplă este dependentă atât de piesele originale cât şi de ansamblu. Aceasta înseamnă că
orice modificare operată asupra pieselor originale sau asupra poziţiei acestora în cadrul
ansamblului se va reflecta automat şi în piesa obţinută prin unire.
Piesele sudate (structurile sudate) sunt ansambluri de elemente, unite între ele cu
ajutorul cordoanelor de sudură.
•µ Se apasă butonul Next al casetei de dialog Weld Bead Surface (în urma acestei
acţiuni se deschide caseta de dialog Weld Bead Mate Surfaces);
•µ Se selectează suprafeţele necesare.
Pentru toate tipurile de sudură se
precizează Contact Faces (acele
suprafeţe care sunt unite de cordonul de
sudură).
In funcţie de tipul de sudură ales poate fi
necesară precizarea suprafeţeleor care
delimitează lungimea cordonului de
sudură (Stop Faces) şi suprafaţa de la
care se va măsura valoarea stabilită pentru
parametrul Top Surface Delta (Top
Faces).