REPUBLICA CHILE

A. DATE GENERALE

1. Poziţia geografică: Situat pe coasta de sud-vest a Americii de Sud (Conul Sud), teritoriul
continental chilian are o lungime de 4.270 km (litoral la Oceanul Pacific) şi o lăţime medie de
188 km. La acesta se adaugă un teritoriu format din 5.919 insule (2.180, cu o suprafaţă de până la
1 km²).

Vecini:
La Nord: Republica Peru
La nord-est: Republica Bolivia
La Vest: Oceanul Pacific
La Est: Republica Argentina

2. Capitala: Santiago de Chile. A fost fondată la 12 februarie 1541, de către Pedro de Valdivia.
Este cel mai important oraş chilian, concentrând mai mult de o treime din populaţia ţării (cca. 5,8
milioane locuitori). Este situat în zona centrală a ţării, la 543 m deasupra nivelului mării. Clima
este temperat mediteraneană, cu temperaturi medii de 19,5ºC vara (ianuarie-februarie) şi 7,5ºC
iarna (iunie-iulie). Precipitaţiile sunt neglijabile vara, ridicându-se în timpul iernii la cca. 70 mm
în medie.

3. Populaţia: 16.784 mii locuitori ( trim.III/2008, din care cca. 84% populaţie urbană. Populaţia
indigenă are o pondere de cca. 5%, în majoritate Mapuche (în sud) şi, în mai mică proporţie,
Aymara (în nord) şi Rapa Nui (în Insula Paştelui). Densitate: 19 loc./km². Rata de creştere: 1,7%.
Speranţa de viaţă 75 ani. Rata alfabetizării: 95%.

4. Suprafaţa Totală: 2.006.626 km²

Continentală: 756.252 km²
Teritoriul antarctic: 1.250.000 km²
Insulară: 374 km²

5. Moneda: locală este ”peso”-ul (pl. „pesos”).

Cursul de schimb (17 martie 2009): 585 pesos/dolar S.U.A.

6. Limba oficială: spaniola. Alte dialecte vorbite: Mapudungu (comunitatea

Mapuche), Aymara, Rapa Nui.

7. Ziua Naţională: 18 septembrie – proclamarea independenţei.

8. Religia: romano-catolică (76,7 % din populaţie), evanghelică (12,4%); există şi

minorităţi ortodoxe, evreieşti şi musulmane.

9. Salariul minim garantat: 127.500 pesos (cca.235 USD)

10. Taxă: IVA (TVA) - 19% ad-valorem; se aplica atât la import cât şi la
achiziţionarea de bunuri sau servicii pe piaţa locala.

11. Scurt istoric

Teritoriul Chile este descoperit de Ferdinand Magellan, în octombrie 1520. Prima

tentativă de colonizare se face în 1535, de către Diego de Almagro, având originea în Peru.
O a doua expediţie spaniolă, plecând tot din Peru, este condusă , în 1540, de către Pedro de
Valdivia. Acesta fondează actuala capitală – Santiago de Chile – în februarie 1541. Deşi supune
populaţiile amerindiene din nordul teritoriului, nu reuşeşte acelaşi lucru cu triburile araucane
(Mapuche).
Între 1541-1553 Pedro de Valdivia devine primul guvernator al Căpităniei Generale a
Chile, depinzând de Viceregatul Peru-ului. Numele colonial al teritoriului se păstrează până în
1609. În 1553 Pedro de Valdivia este capturat, torturat şi ucis în timpul unor lupte cu triburile
Mapuche. Rebeliunea Mapuche (1553-1558) este considerată cea mai importantă a istoriei
coloniale. Deşi ulterior triburile respective nu au mai ameninţat serios poziţiile spaniole,
populaţia Mapuche reuşeşte să îşi păstreze controlul asupra teritoriilor rămase (la Sud de râul
Bio-Bio, 500 km. Sud de Santiago) încă 3 secole, fiind ultima supusă de spanioli în America.
Limitată la Nord de deşertul Atacama, la Sud de rezistenţa triburilor Mapuche, la Est de
lanţul muntos al Anzilor iar la Vest de Oceanul Pacific, Chile devine una dintre cele mai
centralizate şi omogene colonii spaniole. Postura de garnizoană de frontieră, aflată în conflict
permanent cu populaţia indigenă, dar şi cu piraţii spanioli şi olandezi, face ca aceasta tara să
devină una dintre cele mai militarizate posesiuni spaniole din America.

În ciuda ineficienţei sistemului politic, Chile, ca de altfel majoritatea coloniilor spaniole

din America, a arătat o loialitate remarcabilă faţă de coroana spaniolă. Auto-guvernarea este
luată în considerare numai la începutul secolului XIX, independenţa producându-se la 18
septembrie 1810. Primul Director Suprem al noii republici este numit Bernardo O' Higgins, în
1817, după o perioadă de guvernare prin Adunări Guvernamentale (Juntas de Gobierno).
În urma victoriilor împotriva Peru şi Bolivia în Războiul Pacificului (1879-1883), Chile obţine
zona de Nord – Antofagasta, bogată în zăcăminte minerale, integrată definitiv prin pacea din
1904.
În prima parte a secolului XX, scena politică chiliană se menţine puternic polarizată între
dreapta şi stânga fără ca vreunul din guverne să dispună de sprijin suficient pentru a institui
reforme pe scară largă. În această perioadă este consemnată şi prima guvernare militară (1925-
1931 – guvern condus de generalul Carlos Ibañez del Campo).
În 1960, creştin-democraţii reuşesc să adopte cu succes reforme în materie de locuinţe, sănătate,
educaţie şi servicii sociale.
În 1973, generalul Augusto Pinochet Ugarte înlătură prin lovitură de stat guvernul
socialist al lui Salvador Allende, instituind a doua guvernare militară a Republicii. În fruntea
unei junte militare, dizolvă Congresul, exilează partidele de stânga şi înlătură orice opoziţie.
Politica economică aplicată de guvernul acestuia se dovedeşte de succes, aducând stabilitate şi o
relativă prosperitate economică.
În 1988 se organizează un referendum, în urma căruia guvernul militar este respins cu o diferenţă
de 7%.
 La alegerile din 1989, candidatul militarilor, Herman Büchi pierde în faţa democrat-
creştinului Patricio Aylwin, iniţiindu-se tranziţia paşnică spre democraţie.
De atunci şi până în prezent s-a menţinut la putere Coaliţia Partidelor pentru Democraţie
(Concertacion de Partidos por la Democracia, cunoscuta sub numele de Concertacion), este o
cualitie de partide de centru si de stânga, care guvernează din 11 martie 1990.
Principalele partide din Concertacion sunt cel Democrat Creştin, Democrat, Radical si
Socialist. La acestea se adăuga Partidul Democrat Independent (PDI).

B. ECONOMIA
Chile are o economie orientata spre piata, fiind caracterizata de un nivel inalt al
comertului exterior si o reputatie solida a institutiilor financiare puternice, precum si de coerenta
in plan politic, elemente care impreuna, au contribuit la obtinerea celui mai ridicat rating de tara
din America de Sud. Exporturile reprezinta 40% din PIB, din care marfurile generale reprezinta
trei patrimi. Cuprul genereaza o treime din veniturile bugetare ale tarii.
In perioada 1991 – 1997, PIB a inregistrat un nivel mediu de 8%, dar a ajuns la jumatate
din acest nivel in anul 2008, datorita politicii monetare menite sa stabilizeze deficitul de cont
curent, precum si datorita diminuarii castigurilor din export, ceea ce mai tarziu a devenit un
produs al crizei globale. Seceta severa a inrautatit situatia in anul 1999 prin reducerea recoltelor,
aducand cu sine si scaderea debitelor apelor si rationalizarea electricitatii, astfel ca Chile a
inregistrat, pentru prima data dupa 15 ani, o restrangere a economiei, pana in prezent, cresterea
economica evoluand, in medie, la nivel de 4%.
Chile si-a aprofundat angajamentele pe termen lung de liberalizare a comertului prin
semnarea unui acord de libe schimb cu SUA, care a intrat in vigoare in ianuarie 2004. Chile
considera ca a incheiat cele mai multe acorduri de comert liber bilaterale sau regionale. Astfel,
Chile a semnat, in total, 57 de astfel de acorduri (nu toate sunt acorduri de comert total liber),
inclusiv cu UE, Mercosur, China, India, Coreea de Sud si Mexic.
In ultimii cinci ani investitiile straine directe au crescut de 4 ori, ajungand la 17 miliarde dolari in
anul 2008. Guvernul chilian promoveaza o politica fiscala contra-ciclica (countercyclical fiscal
policy) acumuland surplusul in fonduri suverane de bunastare pe parcursul perioadelor in care
cuprul are pretul ridicat, precum si in perioadele de crestere economica si permitand deficit
numai in perioadele in care cuprul are pretul scazut si cresterea economica este negativa.
Resurse naturale: cupru, lemn, minereu de fier, nitrati, metale pretioase, molibden, petrol,
hidroenergie

Produsul Intern Brut : 252,9 mld USD (în anul 2008).

Rata de crestere a PIB: 4%
Componenta PIB:
a. agricultura – industrie 50,5%
b. servicii – 44,7%
c. agricultura – 4,8%

Principalele sectoare economice: extractie cuprum alte minereuri, produse alimentare, procesarea
pestelui, fier si otel, lemn si produse din lemn, echipamente de transport, ciment si textile
Rata inflatiei: 8,8% (2008)
Rata somajului: 7,5% (2008)
Datorie publica: 3,8% din PIB (2008)
Datorie externa: 64,57 mld. USD (2008)

Exporturile: valoare: 69,10 mld.USD (2008)

Principalele produse exportate: cupru, fructe, produse halieutice, hartie si pulpa de celuloza,
produse chimice, vinuri
Principalele piete de desfacere: China (14,8% din exporturile chiliene), SUA (12,5%), Japonia
(10,5), Olanda (5,8%), Coreea de Sud (5,7%), Italia (5,1%) si Brazilia (5,0%).

Importuri: valoare: 59,17 mld.USD (2008)

Principalele produse importate: petrol si produse petroliere, produse chimice, echipamente
electrice si de telecomunicatii, masini industriale, vehicule si gaze naturale.
Principalii furnizori: SUA (16,7% din importurile chiliene), China (11,2%), Brazilia (10,3%) si
Argentina (9,9%).

Politica monetara a fost relaxata in anul 2009, inflatia scazand de la valoarea maxima atinsa in
anul 2008 la valoarea estimata. Datorita scaderii drastice a pretului la cupru si cresterii slabe a
PIB, conturile fiscale se vor transforma dupa aceea in surplus. Chile va continua sa se integreze
economic prin intermediul acordurilor de comert liber cu principalii sai parteneri comerciali: un
acord de comert liber cu Australia va intra in vigoare in anul 2009. Acorduri de comert liber
urmeaza sa fie semnate cu Panama, Peru si Columbia. Negocierile sunt in curs pentru acorduri de
comert liber cu Noua Zeelanda, Singapore, Vietnam, Ecuador, Malaezia, Thailanda si Turcia.
Cresterea PIB va inregistra scaderi vertiginoase in anul 2009 intr-un cliamt de crestere
economica negativa la nivel global, scaderi ale preturilor la marfuri si un curs valutar slab, dar isi
va reveni treptat incepand cu anul 2010 pe masura ce economia globala isi va reveni. Pe termen
mediu, cresterea va fi determinata de cresterea investitiilor si a cresterii progresive a exporturilor
ca urmare a firmelor doritoare sa beneficieze de oportunitatiile create de acordurile de comert
liber existente si viitoare. Diversificarea exporturilor si cererii din Asia va determina cresterea
exporturilor pe termen mediu.

C. CLIMA

Lungimea ţării de la nord la sud este factorul principal care contribuie la existent
multor zone climatice. Munţii Anzi influenţează masele de aer venite dinspre Argentina
dar şi cele dinspre Oceanul Pacific. În nordul ţării clima este de deşert cu puţine ploi, iar
temeperaturile medii anuale sunt de 20° C. În interiorul ţării temperaturile prezintă
oscilaţii majore dar fără umiditate ceea ce a permis amplasarea unor observatoare
astronomice. În zonele muntoase temperaturile scad, tot aici găsindu-se stepa chiliana. De
la Valea Aconcagua în sud, este prezent un climat asemanator celui mediteraneean.

Chile are patru anotimpuri cu veri călduroase şi ierni reci şi ploioase. În Santiago de Chile
temperatura medie este de 20 °C. Sudul ţării dispune de un climat umed, în zona insulară clima
este foarte rece datorită oceanului, iar în Insula Paştelui clima este subtropicală cu precipitaţii pe
tot parcursul anului.
 D. RESURSE NATURALE

Chile este bogata in resurse, datorita cantitatii de depozite decât de diversifitatea

resurselor. Cuprul este de departe cea mai importanta resursa. Alte resurse sunt nitraţii,
minereul de fier, cărbune, molibden, mangan, petrol si gaz natural, argint si aur.

E. ASEZARI DOMINANTE

Oraşele mari din Chile sunt Santiago ,capitala si cel mai mare oraş (cu o populaţie de
5.493.062 de locuitori estimata in 2000), Concepcion un centru industrial si agricultural (379.860 de
locuitori), Vina del Mar, un oraş modern (342.715 de locuitori )si Valparaiso principalul oraş-port cu o
populaţie de 285.262.

Chile are o reţea de şosele de 79.814 km din 19 la suta sunt pavate. In anul 1990 Chile a căutat
investitori privaţi pentru a imbunatatii 1.600 km din autostrada Pan-Americana. Statul are de asemenea
4.814 km de cale ferata. Din cauza terenului accidentat multe oraşe aflate pe tarm se bazează pe
transportul de apa. Porturile principale sunt Valparaiso, San

Antonio si Tome . Cele mai importante aeroporturi sunt localizate in Santiago.

F. GRUPARI REGIONALE SI MONDIALE

Originalul Pact Andin a fost infiintata in anul 1969 de către Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador şi
Peru. În 1973, a câştigat pact sa saselea membru, Venezuela. În 1976, cu toate acestea, membrii au fost
din nou redusi la cinci când Chile s-a retras. Venezuela a anunţat retragerea în 2006, fapt ce a cauzat
reducerea Comunitatii Andine la patru state membre.

Face parte dintre membrii fondatori ai ONU.

Nistor Razvan

cls a XI-a I