Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”

Realizat de: Stud.cap.CAMELIA Malinovschi

Grupa: 27 – M.E.F.

-Sibiu 2010-
 SUMAR:

I.Definiții
II.Aspecte generale
1.Parțile principale ale corupției în cadrul achizițiilor
publice
2.Forme ale corupției
III.Principiile achizițiilor publice
IV.Principalii actori ai sistemului de achiziții publice
1.Supraveghetorii sistemului de achiziții publice
2.Autoritațile contractante
3.Operatorii economici
V.Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții
publice
1.Achiziția – un proces în două etape
2.Achiziția – un proces in cinci etape
VI.Concluzii
VII.Bibliografie
 I. DEFINIȚII:
Corupția reprezintă:
 “Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie”.1DEX

 folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese

personale sau de grup.

 "Corupţia cu care are legătură G.M.C. cuprinde comisioanele oculte

şi toate celelalte demersuri care implică persoane învestite cu funcţii
publice sau private, care şi-au încălcat obligaţiile care decurg din
calitatea lor de funcţionar public, de angajat privat, de agent
independent sau dintr-o altă relaţie de acest gen, în vederea obţinerii
de avantaje ilicite, indiferent de ce natură, pentru ele însele sau
pentru alţii." 2

Achiziţia publică reprezintă

 În general,obţinerea de lucrări, produse şi servicii de către autorităţi
publice naţionale, regionale sau locale;
 dobândirea, definitivă sau temporară, de către o persoană juridică
definită ca autoritate contractantă, a unor produse, lucrări sau
servicii, prin atribuirea unui contract de achiziţie publică;

II. ASPECTE GENERALE:

Achiziţiile publice implică sume mari de bani şi prin urmare, nu este deloc
surprinzător că acestea atrag numeroase persoane care încearcă să canalizeze o
parte din aceşti bani în propriile conturi.
Persoane cu un astfel de comportament pot fi regăsite atât în rândul
angajaţilor autorităţilor contractante cât şi al operatorilor economici.

1
DEX
2
Grupul Multidisciplinar privind Corupţia (G.M.C.) înfiinţat în anul 1994 de către Comitetul
de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat provizoriu aceasta definitie
 Acestea pot fi deopotrivă dintre cei care întocmesc, supraveghează, vizează
şi aprobă documentele achiziţiei, cât şi dintre angajaţii companiilor care caută să
obţină contracte în nume propriu sau în numele altor persoane, sau dintre cei care
execută aceste contracte.
Corupţia poate fi privită ca o problemă socială complexă, care este percepută
de segmentele sociale oneste ca fiind un fenomen deosebit de grav şi periculos ce
atacă bazele economice şi politice ale societăţii, pune în pericol stabilitatea
instituţiilor statale şi afectează nivelul de trai al populaţiei prin creşterea
nejustificată a costurilor sociale.Aceasta vizează un ansamblu de activităţi imorale,
ilicite, ilegale realizate nu numai de persoane cu funcţii de conducere sau care
exercită un rol public, ci şi de diverse grupuri şi organizaţii, publice sau private, în
scopul obţinerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior
prin utilizarea unor forme de constrângere, şantaj, înşelăciune, mituire, cumpărare,
intimidare.
Linia de delimitare între faptele de corupţie şi faptele oneste poate fi foarte greu
de trasat. De exemplu, comportamentul neprofesional sau greşelile făcute de un
funcţionar public implicat în activităţile specifice achiziţiilor publice, deşi cu
intenţii bune, ar putea părea o încercare de influenţare a procedurilor şi/sau a
rezultatului acestora.
Practica a demonstrat că unul dintre obstacolele principale în combaterea
fraudei şi a corupţiei în achiziţiile publice, îl reprezintă detectarea dificilă a
devierilor de la legislaţie. Această dificultate are la bază faptul că, în cele mai
multe cazuri nu poate fi depistat făptaşul real şi nici victima pentru că adesea există
un complot al unui grup de persoane cu interese comune în a menţine în secret
actele lor de corupţie, fapt dovedit de creativitatea inepuizabilă a acestora în
denaturarea procesului de atribuire a contractului de achiziţie publică.3

Părțile principale ale corupției în cadrul achizițiilor publice

În materie de achiziţii publice, anumite practici sunt considerate ca elemente

care favorizează manifestarea actelor de corupţie. Aceste practici pot fi clasificate
în două mari grupuri:
 Încălcări ascunse ale regulilor în achiziţii publice – apar ca şi cum regulile
ar fi respectate, dar în spatele aparenţelor sunt desfăşurate activităţi ce duc
la încălcarea lor
(exemple: cerinţe excesive care pot fi îndeplinite numai de anumiţi operatori
economici, modificarea/înlocuirea ofertelor după şedinţa de deschidere
predeterminarea sau preselecţia contractanţilor, un climat al calităţii scăzute,

3
http://www.mfinante.ro/
conexiuni şi cunoştinţe („pile”)

 Devieri aşa zis” legitime” de la procedurile de bază prin aplicarea

excepţiilor din legislaţie, invocate frecvent fără justificări temeinice.
4

Forme ale corupției:

 abuzul de putere în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
 frauda;
 utilizarea fondurilor ilicite pentru finanţarea partidelor politice sau a
campaniilor electorale;
 favoritismul;
 instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii în domeniul
privatizării sau al achiziţiilor publice;
 conflictul de interese;
Achiziţiile publice reprezintă suma tuturor proceselor de planificare, stabilire a
priorităţilor, organizare, publicitate şi de proceduri, în vederea realizării de
cumpărări de către organizaţiile care sunt finanţate total sau parţial de bugete
publice (europene, naţionale centrale sau locale, donori internaţionali).
Sectorul public, utilităţile şi alte entităţi definite ca "autorităţi contractante"
trebuie să obţină produse, servicii şi lucrări pentru o varietate largă de activităţi pe
care le desfăsoară. Majoritatea contractelor pe care le atribuie trebuie făcute
publice atat pe plan naţional cat şi pe plan european, cu respectarea deplină a
tuturor principiilor achiziţiilor publice.

III. PRINCIPIILE ACHIZIȚIILOR PUBLICE:

 Nediscriminarea;
 Tratamentul egal;
 Recunoașterea reciprocă;
 Transparența;
 Proporționalitatea;
 Eficiența utilizării fondurilor publice;
 Asumarea răspunderii;

Nediscriminarea reprezintă asigurarea condiţiilor de manifestare a

concurenţei reale pentru ca orice operator economic, indiferent de naţionalitate să
poată participa la procedura de atribuire şi să aibă şansa de a deveni contractant.

4
http://www.transparency.org.ro/
 Tratamentul egal reprezintă stabilirea și aplicarea, pe tot parcursul
procedurii de atribuire a aceloraşi cerinţe, reguli şi criterii identice pentru toţi
operatorii ecomici, astfel încat aceștia să beneficieze de şanse egale de a deveni
contractanţi.
Recunoașterea reciprocă care reprezintă acceptare:

 produselor, serviciilor, lucrărilor oferite in mod licit pe piața Uniunii

Europene;
 diplomelor, certificatelor, a altor documente emise de autoritațile
competente din alte state;
 specificațiilor tehnice, echivalente cu cele solicitate la nivel național;

Transparența reprezintă aducerea la cunoștinta publicului a tuturor

informațiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire;
Proporționalitatea reprezintă asigurarea corelației între necesitatea
autoritații contractante, obiectul contractului de achiziție publică și cerințele
solicitate a fi indeplinite.
Eficienţa utilizării fondurilor publice reprezintă aplicarea procedurilor de
atribuire competitiţionale şi utilizarea de criterii care să reflecte avantajele de
natură economică ale ofertelor in vederea obţinerii raportului optim intre calitate şi
preţ.
Asumarea răspunderii reprezintă stabilirea clară a sarcinilor si
responsabilitaților personale implicate in procesul de achiziție publică, urmărindu-
se asigurarea profesionalismului, impartialitații și independentei deciziilor adoptate
pe tot parcursul derulării acestui proces.

Achiziţiile publice viciate sunt legate indisolubil de corupţie, mai ales dacă ne
gândim că, în ceea ce priveşte pericolul de deturnare a fondurilor publice, este
direct proporţional cu nivelul de luare a deciziei, deci cu gravitatea actului de
corupţie. Manipularea corectă, transparentă şi în interesul cetăţeanului a banilor
publici este un deziderat al luptei anti-copupţie.
Problema este cu atât mai stringentă cu cât există o mare lipsă de cunoştinţe şi
experienţă în acest domeniu la nivelul instituţiilor care se presupune că trebuie să
vegheze la corectitudinea desfăşurării acestui proces: organizaţiile societăţii civile
şi instuţiile de presă.5

IV. PRINCIPALII ACTORI AI SISTEMULUI DE ACHIZIȚII

5
http://www.oecd.org/
 PUBLICE:

1. Supraveghetorii sistemului de achiziții publice

Principalele instituţii care au rolul de a supraveghea sistemul achiziţiilor
publice sunt:
A. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea
Achiziţiilor Publice(A.N.R.M.A.P.)
A.N.R.M.A.P. este o instituție publică,cu personalitate juridică, aflată în
subordinea Guvernului,al cărei rol fundamental este formularea la nivel de
concepție, promovarea și implementarea politicii în domeniul achizițiilor publice.
B. Ministerul Economiei şi Finanţelor
este organul de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil
pentru îndeplinirea funcţiei de verificare a aspectelor procedurale aferente
procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidenţa legislației privind
atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Verificarea priveşte etapele
procesului de achiziţie publică, după publicarea anunţului de participare până la
atribuirea şi semnarea contractului.
Verificarea aspectelor procedurale în domeniul achiziţiilor publice se
exercită prin Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice
(UCVAP).
C. Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestatiilor(CNSC)
este organismul cu activitate administrativ-juridicţională, fiind competent să
soluţioneze contestaţiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, înainte de
încheierea contractului. În acest sens, in exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul
adoptă decizii.
2. Autorităţile contractante
În sensul OUG nr.34/2006 cu modificările şi completările ulterioare este
autoritate contractantă oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie
publică - care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local;
3. Operatorii economici
Operatorul economic este orice furnizor de produse, prestator de servicii ori
executant de lucrari - persoana fizica sau juridică, de drept public sau privat, ori
grup de altfel de persoane cu activitate in domeniu care oferă în mod licit pe piața
produse, servicii și/sau executie de lucrări.
 6

I. PROCEDURI DE ATRIBUIRE A CONTRACTELOR DE

ACHIZIȚII

In general, procedura de atribuire se poate împarti în doua mari faze:

1.Achiziția – un proces in doua etape:

 pregătirea și lansarea procedurii, cu următoarele etape:

 aplicarea procedurii propriu-zise, cu următoarele etape:

6
http://www.mfinante.ro/
 7

2.Achiziția – un proces in cinci etape

În continuare, voi pune accent pe aceste cinci etape și voi reliefa la fiecare
etapă în particular aspectele definitorii, tipurile de corupție intalnite, avantajele
obtinute din această legătura și cauzele posibile care au făcut posibilă apariția
corupției iar in final remediile de moment și pe termen lung. În cadrul procesului
de achiziții publice sunt anumiți pași care trebuiesc urmați, și anume:

Faza 1: Evaluarea nevoilor - Determinarea scopului contractului;

Faza 2: Faza de pregătire – Planificarea procesului de achiziţie, metoda decisă,

redactarea documentelor de licitaţie;

Faza 3: Alegerea contractorului - Invitarea licitanţilor, evaluarea, acordarea

contractului;

Faza 4: Performanţa contractului - Licitantul câştigător execută contractul,

clientul monitorizează implementarea, urmăreşte calitatea, administrează alte
chestiuni;

7
PETER BAILEY – „Principiile și Managementul achizițiilor” – Editura Arc, București, 2004
Faza 5: Acceptare/Închidere - Ultima posibilitate a clientului de a anunţa într-un
mod valid calitatea şi performanţa proastă;

Faza 1:
a. Aspecte definitorii:

 Locul unde sunt luate decizii despre scopul contractului, proiectarea

şi viabilitatea lui economică şi unde este evaluat impactul social
şi de mediu;
 Rezultatele sunt trimise pentru revizuire unor forumuri
politice şi bugetare înalte;
 Sunt aprobate proiectele şi sunt alocate bugetele;

b. Tipurile de corupţie întâlnite sunt:

 mita;
 oferirea de favoruri politice;

c. Scopul este de a:
 Trece cu vederea a unor chestiuni sau supradimensionarea proiectării
astfel încât să fie favorizate anumite firme sau indivizi;
 Trece cu vederea alternativele mai viabile sau mai ieftine;
 Sprijini soluţii sub-optimale;
 Folosi consultanţi care au conflicte de interese şi care
favorizează foştii angajatori;

d. Cauze posibile:

 Lipsa transparenţei sau a supravegherii din partea societăţii civile;

 Conflicte de interese;
 Intervenţii politice;
 Sisteme de guvernanţă slabe;

e. Remedii:
1.De moment:
 Introducerea folosirii de unelte anticorupţie şi a monitorizării din
 partea societăţii civile;
 Întărirea limbajului despre corupţie/conflicte de interese din
documentele de licitare;
 angajarea personalului experimentat pentru a completa lipsurile de
calificare din Fazele 1 şi 2;

2.Pe termen lung:

 implicarea societăţii civile în faza de proiectare pentru toate proiectele
majore;
 introducerea unor sisteme mai puternice de detectare a
corupţiei/conflictelor de interese la nivelul întregului sistem;
 îmbunătăţirea sistemelor de guvernare, creşterea capacităţii
autorităţilor contractante;

Faza 2:
a. Aspecte definitorii:
 Unde se iau deciziile cheie (metoda de achiziţie, criteriile de evaluare,
etc.);

 Se redactează documentele de licitaţie;

 Începe cu autorizarea achiziţiei;

 Se termină cu publicarea invitaţiei pentru licitaţie;

b.Felurile de corupţie care apar:

 mita;
 ajutorul financiar;
 amenințarea cu forța, furtul, dezvăluirea selective a informațiilor
confidențial etc;

c.Toate acestea pentru a obţine:

 Specificaţii tehnice părtinitoare/criterii de evaluare neechilibrate;

  Avantaje pentru un singur licitant;

 Obţinerea de acces timpuriu la informaţii tehnice şi financiare

confidenţiale;

 Convingerea oficialităţilor să folosească o metodă de achiziţie mai

puţin competitivă;

d.Cauze posibile – documente de licitație slabe cauzate de:

 Lipsa de capacitate a autorităţii contractante;

 Lipsa de sisteme de guvernare sau de apărare împotriva corupţiei ale
autorităţilor;
 Lipsa transparenţei în Faza 2, sau a monitorizării din partea societăţii
civile;

e.Remedii:
 Angajarea de experţi externi care să completeze lacunele de
competenţă;
 Întărirea sistemelor de guvernare;
 Dezvăluirea documentelor de licitaţie societăţii civile înainte de
lansarea lor;
 Punerea în temă a comunităţii licitanţilor asupra regulilor care se vor
aplica;

Faza 3:
a. Este atunci când se:
 Eliberează documentele de licitaţie finale;
 Răspunde solicitărilor pentru clarificări;
 Primesc propuneri sau oferte;
 Supervizează evaluările tehnice şi financiare;
 Monitorizează finalizarea documentelor contractului şi acordarea
sa;

b.Tipuri de corupție care apar:

 Mită, plaţi de facilitare, ajutoare financiare, ameninţări cu forţa;
 Încălcări ale confidenţialităţii, furt;
 Fraudă;
c. Cauze posibile:
  Conflicte de interese;
 Lipsa controlului intern şi ale “checks and balances”;
 Lipsa capacităţii;
 Proasta conformare a pieţei cu legislaţia anticorupţie;

d. Remedii:

1.Pe termen scurt:

 acordarea unui acces mai mare la informaţii publicului;

 angajarea experţilor externi care să ajute autorităţile contractante;
 executarea unor audituri ad hoc;
 adăugarea unor verificări de calitate de către organismul central;
 invitarea societăţii civile la conferinţele dinaintea licitaţiei şi la
deschiderea licitaţiei;

2.Pe termen lung:

 implicare mai mare a societăţii civile în întreg procesul

reformarea guvernării autorităţii contractante şi întărirea capacităţii ei;
 relaţie mai deschisă şi mai puţin ostilă cu piaţa;

Faza 4:

a. Aspecte definitorii:
 Licitantul câştigător îndeplineşte contractual;
 Autoritatea contractantă supervizează şi monitorizează
conformarea cu termenii contractuali şi tehnici ai contractului;
 Se procesează cererile de schimbare, facturile şi revendicările;
 Se supervizează performanţele de monitorizare şi îndeplinirea
inspecţiilor pentru celelalte firme angajate să facă acest lucru;

b. Tipurile de corupție care apar:

 Acceptarea de calitate sub standarde din cauza mitei, sprijinului
financiar, etc.
 Revendicările şi cererile de schimbare acceptate fără să
existe o bază contractuală sau permisiune;
 Autoritatea contractuală cere sprijin financiar pentru a elibera
 facturi care oricum trebuie eliberate;
 Autoritatea renunţă la drepturile contractuale în schimbul primirii
de mită şi de sprijin financiar;
 Supervizorii/inspectorii au conflicte de interese, sunt cumpăraţi;
c. Cauze posibile:
 sisteme slabe de raportare și de monitorizare a progresului general;
 societatea civilă si beneficiarii nu sunt informați;
 lipsa sistemelor autoritații pentru rezistență la corupție;
 eșecul promovării unor condiții contractuale împotriva performațntelor
slabe;

d. Remedii:

1.Pe termen scurt:

 luarea în calcul a angajarii unei agenții experte în monitorizare;
 stabilirea de limite pentru cererile de schimbare și amendamente;
 executarea unor audituri la perioade de timp arbitrare în timpul executarii
contractului;
 publicarea rapoartelor despre progres și invitarea societații civile pentru a fi
martoră la evenimentele – cheie.

2.Pe termen lung:

 implicarea mai puternică a societații civile pe întreg parcursul fazei 4;
 dezvoltarea unei strategii sustenabile de reformare a serviciului public și
întarirea abilităților de monitorizare; întarirea capacitații autorității contractante
de a duce la bun sfârșit toate aspectele monitorizării implementarii;
 întărirea capacității autoritătii contractante de a duce la bun sfârșit toate
aspectele monitorizarii implementarii;

Faza 5:
a. Aspecte definitorii:
 Contractorul/furnizorul termină de îndeplinit contractul;
 Clientul trece în revistă rapoartele finale/conduce teste de acceptare,
defectele sunt remediate;
 Conturile sunt reconciliate, clientul face plăţile finale;
 Sunt conduse audituri finale, se închid registrele proiectului;
b. Tipuri de corupție:
  Mită;
 Sprijin financiar;
 Amenințarea cu forța;
c. Cauze posibile:
 Conflicte de interese;
 Lipsa transparenţei şi a implicării societăţii civile;
 Capacitatea neadecvată de monitorizare a agenţiei;
d. Remedii:

1.Pe termen scurt:

 Angajarea unei firme externe pentru monitorizare şi conducerea

activităţilor de încheiere a contractului;
 facerea publică a procesului de încheiere;
 invitarea societăţii civile să fie martoră la evenimentele majore;
2.Pe termen lung:
 transparenţa;
 implicarea societăţii civile ca parte a tuturor procedurilor de
încheiere a contractelor;

Problema corupţiei şi tendinţa acesteia de a înlocui buna credinţă şi bunele

practici sunt aspecte de interes în rândul conducătorilor din cadrul instituţiilor şi
autorităţilor publice.
Din aceste considerente, mecanismul separării responsabilităţilor reprezintă una
din măsurile definitorii ale unei politici manageriale responsabile, la nivelul
autorităţilor contractante întrucât are ca efect implementarea sistemului de
„verificare dublă”, în special în ceea ce priveşte autoritatea:
 de a efectua cheltuieli;
 de a emite ordine şi de a semna contracte;
 de a încheia procesul verbal de recepţie preliminară sau finală, după caz;
 de a aproba facturi;
 de a autoriza efectuarea plăţilor;
 de a efectua plăţile;
 de a monitoriza şi controla oricare dintre punctele de mai sus;
 de a defini foarte clar responsabilităţile cu accentul pus pe pierderi şi daune;8

8
http://www.transparency.org.ro/
 II. CONCLUZII:

Pornind de la toate aspectele prezentate, voi încheia prin a rezuma formele

de corupție și măsurile generale care se pot adopta pentru a combate corupția în
cadrul achizițiilor publice:

Forme de corupție:
 Mari proiecte de construcţii care devin prioritare în locul proiectelor în
sănătate şi educaţie;
 Autorităţile optează pentru selectarea fără concurenţă a unor consultanţi
„prietenoşi” care nu pot oferi sfaturi;
 Estimarea valorii contractelor de achiziţie în raport de preţuri care nu sunt
rezultatul concurenţei de pe piaţă.
 Acceptarea unei calităţi inferioare, de exemplu pentru o clădire care se
situează sub cerinţele solicitate pentru utilizarea acesteia în condiţii normale
de securitate, siguranţă şi confort, situaţie care încurajează la darea de mită;
 Recepţionarea unor lucrări de drumuri care nu sunt suficient de solide pentru
a susţine un trafic normal;

Astfel, pentru instituţiile şi autorităţile publice aceste măsuri pot viza:

 reguli clare ale procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică;

 interpretări unitare ale legislaţiei şi nu „de la caz la caz”;
 coduri de conduită;
 îmbunătăţirea transparenţei procesului;
 separarea funcţiilor;
 aplicarea principiului „patru ochi”;
 rotirea personalului, acolo unde este posibil;
 activităţi de consiliere metodologică şi instruire în regim continuu;
 sancţiuni adecvate (disciplinare, civile, penale).

iar pentru ofertanţi şi contractanţi:

 coduri de conduită;
 instruiri periodice;
 sancţiuni penale;
 anularea contractului;
 emiterea de documente constatatoare negative ofertanţilor/contractanţilor
prin care se crează dreptul autorităţii contractante de a-i exclude din
procedurile de atribuire pe o perioadă de timp determinată;
 plata de despăgubiri;
  emiterea cazierului judiciar;

În ţări în care corupţia s-a extins foarte mult, cele mai multe aspecte ale
vieţii publice sunt afectate, întrucât aceasta subminează încrederea generală şi
respectul pentru politicieni, legi şi reguli.
Sistemul achiziţiilor publice reprezintă o parte a realităţii economiei
româneşti având aceleaşi caracteristici cu aceasta, respectiv atât puncte tari cât şi
puncte slabe.

Așadar, achiziţiile reprezintă pilonul investiţiei publice în dezvoltare, fiind

aşadar o activitate economică preponderentă a guvernelor, sensibilitatea la corupţie
a acestui domeniu reprezentând un element de risc semnificativ în cheltuirea
banului public.

Bibliografie

1.HORIA DIACONESCU – „ Infracțiuni de corupție și cele asimilate sau în

legătura cu acestea”, Editura All Beck,Bucuresti,2004
2.MARIUS PROFIROIU, ANTON PARLAGI, EUGEN CRAI, „Etică și
corupție în administrația publică” - Ed.Economică, București,2004
3.GHEORGHE MINCULETE, „Managementul achizițiilor” – Editura
Sylvi, București, 1998
4.PETER BAILEY – „Principiile și Managementul achizițiilor” – Editura
Arc, București, 20049

Webografie

1. http://www.oecd.org/ ( Organizația pentru cooperare și dezvoltare

economica)

2. http://www.mfinante.ro/

3. http://www.transparency.org.ro/

9
HORIA DIACONESCU – „ Infracțiuni de corupție și cele asimilate sau în legătura cu
acestea”, Editura All Beck,Bucuresti,2004
 4.http://www.anrmap.ro/ ( Autoritatea nationala pentru reglementarea si
monitorizarea achizitiilor publice)

5. http://www.cnsc.ro/

6.http://media.transparency.org/imaps/cpi2009/