Mierea, un aliment - medicament ce atinge perfectiunea

Acest tonic, daruit de albine oamenilor, ne ajuta sa avem o atitudine optimista si

sa invingem cele mai teribile boli "Dulce ca mierea sa-ti fie viata!"- cu aceasta
urare intampinau strabunii nostri nasterea fiecarui copil din familie.

Pentru ca mierea si produsele stupului de albine erau, in egala masura, alimente

delicioase si medicamente eficiente care ocroteau existenta omului.

Mierea figureaza in cele mai vechi documente ale istoriei, in tablitele de argila
ale culturilor mesopotamiene, unele datand din anul 2700 i.d.Hr., unde
sumerienii precizau ca mierea era folosita ca medicament. Dupa un mileniu, in
Egiptul faraonic, intr-un papirus se aducea un elogiu retetelor pe baza de miere
si ceara de albine, consacrate drept medicamente.

Filozofii greci descopereau virtutile "nectarelor" produse de albine. Aristotel a

dedicat sase volume vietii albinelor si produselor stupului, insotite de
recomandari de utilizare a acestora; Hipocrate, celebrul parinte al medicini,
recomanda folosirea mierii in combaterea unor boli interne si in terapia bolilor
de ochi si a ranilor; medicul si botanistul Discoride considera mierea un
panaceu, un medicament universal, capabil sa usureze orice suferinta.

In Evul Mediu, recunoscuta oficial

Recunoasterea oficiala a mierii ca medicament a avut loc abia in Evul Mediu.

Incepand cu secolul al XVI-lea, mierea este inclusa in diferite preparate,
distribuite in farmaciile acelor timpuri. Dar, in tratatele de chimie si farmacie de
la inceputul secolului XX, figureaza doar doua produse ale stupului, mierea si
ceara. Mierea, folosita ca ingredient in 23 de preparate, iar ceara, fiind inclusa in
compozitia a 42 de unguente. 
Totusi, dupa cateva decenii de cercetari intense ale medicilor, chimistilor,
farmacistilor si biologilor din lumea intreaga asupra acestui miraculos izvor
desanatate care este stupina, produsele stupului si-au recapatat locul in terapiile
medicale din zilele noastre.

Mierea, taina stupului

Categoric, mierea nu este un simplu indulcitor. "Compozitia sa este tot atat de

complexa ca si taina in care este invaluit stupul", spunea renumitul medic
P.A.Weber. Cercetatorii au descoperit ca mierea este rodul muncii unei echipe
de albine harnice, fiecare avand un rol decisiv in procesul de "facere" a mierii.
Albinele aduna nectarul din mii de flori. In timpul transportului spre stup, acesta
este depozitat in gusa, iar aici isi schimba consistenta si structura. Cand ajung la
stup, albinele culegatoare sunt intampinate de cele tinere care au misiuni
speciale: ele preiau dulcea povara si o depoziteaza in celulele fagurelui, dar
numai pentru scurt timp.

De aici, alta albina tanara, lucratoare il muta si ea in alta celula. In aceste mutari,
nectarul este purtat de la albina la albina, imbogatindu-se, de fiecare data, cu alte
cantitati de fermenti. Apoi, albinele pun mierea in fagure si capacesc celulele. In
acesta faza, nectarul s-a transformat in miere, adica mierea s-a "copt" si poate fi
recoltata.

Sortimentele de miere si sanatatea

Specialistii considera mierea ca fiind unul dintre alimentele cu o valoare

energetica foarte mare, revigoreaza organismul - fizic si psihic - prelungind
viata. Mierea se asimileaza repede si, in functie de sortiment, nutritionistii o
recomanda in combaterea a peste 50 de afectiuni: de la bolile de inima, ficat,
rinichi, plamani, digestive, ORL, stari depresive, ciroze, otraviri alimentare cu
ciuperci sau substante toxice, alcoolism si insomnii. Ca uz extern, se adauga
efectul cicatrizant in arsuri, cosuri si rani, refacerea florei microbiene naturale
dupa tratament cu atibiotice etc.

In functie de nectarul adunat de albina culegatoare, mierea, de diferite

sortimente, este benefica in tratarea diverselor afectiuni: mierea de salcam
(recomandata in special in astenie si nevroze); mierea de tei (pentru insomnie,
nevroze, bronsite, raceala, tuse); mierea de castan comestibil dulce (in boli ale
venelor, in descongestionarea ficatului si prostatei); mierea de cimbrisor (boli
digestive si pulmonare); mierea de menta (dischinezii biliare, indigestii si
balonari); mierea de levantica (astm bronsic si enfizem pulmonar), mierea de
rozmarin (in boli ale aparatului respirator); mierea de brad (in afectiuni
pulmonare); mierea din flori de camp, poliflora (este recomandata in special in
anemii); mierea de mar (este tonica si antidiareica); mierea din flori de munte
(se recomanda pentru actiunea sa antimicrobiana, calmanta si expectoranta in
boli de plamani, respiratorii si stari febrile).

Cum testam daca mierea este curata?

Fiecare dintre noi doreste sa consume miere curata, de calitate si nu

contrafacuta. Cei mai multi apicultori ne-au recomandat urmatorul procedeu
drept un test sigur in acest sens.

Se incalzesc doua linguri de miere intr-un vas de sticla; apoi, adaugam sase
linguri de alcool, amestecand bine totul. Daca la fundul vasului apare o
substanta alba, mierea este cu siguranta falsificata. In cazul in care mierea se
dizolva complet in alcool, fara sa se depuna o substanta tulbure pe fundul
vasului, avem certitudinea ca mierea este curata. Daca ne referim la calitate, sa
optam pentru mierea de culoare aurie sau alba, cu aroma, de consistenta
smantanii si cat mai transparenta la culoare.

Mai exista si o alta metoda de testare a mierii curate, destul de simpla:

introducem o lingurita in borcanul cu miere si apoi o ridicam, lasand sa curga
mierea. Daca aceasta curge continuu, mierea este naturala; cand curge sub forma
de picaturi, mierea este contrafacuta.

Atentie! Zaharisirea nu este un semn ca mierea este falsificata decat in cazul

mierii de salcam pura, care nu se zahariseste. In rest, la diferite temperaturi,
orice tip de miere se poate zaharisi. Ea nu trebuie incalzita pe foc pentru a
deveni fluida, deoarece se transforma chimic si isi pierde multe dintre calitati.
Din acelasi motiv, mierea nu se pune in ceaiul fierbinte. Mierea zaharisita insa e
la fel de bogata in substante hranitoare ca cea originala si poate fi folosita
cu incredere.

Alte produse apicole

Propolisul, numit de apicultori si "antibioticul albinelor", este un produs a carui

provenienta nu e bine cunoscuta. Majoritatea oamenilor de stiinta cred ca
albinele il recolteaza din substantele rasinoase, gasite la suprafata plantelor.

Insusirile lui se deosebesc de la o zona la alta a tarii. In compozitia lui exista

rasina, uleiuri eterice, polen si microelemente precum: zinc, fier, cobalt,
mangan, aluminiu, molibden, calciu, siliciu sau bariu. Efectele sale anestezice
sunt exceptionale: de 3,6 ori mai puternice decat cocaina si de 5,2 ori mai mari,
comparativ cu novocaina.

Este antibioticul perfect, pe care specialistii il recomanda in vindecarea multor

boli contagioase (gripa, febra tifoida, erizipel, meningita si alte boli cu efecte
febrile); afectiuni ale cavitatii bucale, faringite, amigdalite, laringite, otite; in
boli ale aparatului respirator, boli digestive, boli reumatice, inflamatii ale
ficatului, infectii ale rinichilor, boli dermatologice si ale sistemului nervos etc.
Propolisul se recomanda in situatiile cand alte medicamente din plante sau
alopate nu imbunatatesc starea de sanatate a bolnavului. Propolisul nu se dizolva
decat in alcool si se gaseste in farmacii sub forma de solutie alcoolica, crema sau
ca propolis brut. Singura contraindicatie este alergia la propolis.

Polenul este un alt produs al stupului, despre care se spune ca este "bogat" in
toate substantele de care are nevoie organismul pentru a supravietui. El se
prezinta sub forma de pulbere fina, colorata in mod diferit, in functie de floarea
de la care este colectat. Albina il recolteaza odata cu nectarul sau separat, prin
intermediul perisorilor de pe suprafata corpului sau.
Ca o buna gospodina, albina urmeaza un adevarat ritual pana-l transporta la stup.
Polenul este, de fapt, o parte din hrana puietului, iar albinele adulte folosesc
aceast tonic de exceptie pentru refacerea tesuturilor uzate si o buna parte din
cantitate este repartizata pentru producerea laptisorului de matca, destinat doar
larvelor care sunt hranite in mod special, pentru a deveni matci. Valoroasele
bobite actioneaza ca un tonic general cu efecte calmante, cicatrizante,
antianemice, tonicovasculare, antimicrobiene, depurative, antireumatice,
diuretice, si febrifuge.

In plus, terapia cu polen este foarte eficienta in flebite si chiar in congestia

ficatului. Se administreaza cu iaurt, lapte, miere, dulceata sau apa; nu se
combina deloc cu cafea sau ceai pentru ca i se diminueaza efectele terapeutice.
Pastura este un polen conservat, care, in opinia specialistilor, e adesea chiar mai
valoros din punct de vedere terapeutic decat polenul, iar rezultatele
tratamentelor cu pastura sunt mai mult decat optimiste.

Lapti sorul de matca, nu mit si "jeleu regal", este o substanta biologica cu

influente spectaculoase in diferite afectiuni, de la convalescenta dupa boli,
oboseala, imbatranire prematura, malnutritie, stagnare in crestere, lipsa poftei de
mancare, pana la afectiuni reumatice, infectii, boli canceroase si instabilitate
psihica. Laptisorul produce adesea miraculoase vindecari, care sunt o speranta
pentru bolnavi, pornind de la faptul ca laptisorul de matca, secretat de albinele
tinere (doici), reprezinta hrana de baza nu doar pentru matca, dar si pentru tot
"echipajul" stupului, in primele sale trei zile de viata.

Ceara, un alt produs valoros al stupului, se utilizeaza in prepararea unor produse

farmaceutice gen creme sau emulsii, cu rol cicatrizant si antiinflamatoriu.

Veninul de albine este un ajutor in lupta cu bolile reumatice, al carui efect

efectiv nu este inca bine stabilit. Acest lichid produs de albine, pe care ele il
folosesc cand sunt in pericol, mobilizeaza, de fapt, fortele de aparare ale
organismului uman. Prin proprietatile terapeutice, veninul mai este folosit in
tratamentul bolnavilor de astm bronsic, migrene, nevralgii rebele etc. In Canada,
dr. J. Saine foloseste veninul in artrita, arterita si ateroscleroza.

Opinia specialistului:

"Mierea este un excelent tonic pentru toate varstele. Consumatorii de miere nu

trebuie sa aiba nicio retinere fata de mierea zaharisita. Aceasta are aceleasi
proprietati terapeutice ca si cea lichida. Persoanelor stresate sau anemice le
recomand sa-si prepare un tonic din miere si lamai, trecute prin masina de tocat
cu coaja cu tot. Se pune un kg de miere la un kg de lamai. Preparatul se
pastreaza la frigider si se consuma inaintea meselor principale, cate o lingura".
(Viorica Marin, apicultor cu experienta)
Care este secretul albinelor?

Iata principalii constituenti ai mierii (la 100 de g): 

- apa - 17,89 g ;
- vitamine (B1, B2, B6, B9, C, PP) si enzime 20 g
- substante minerale 200 g, intre care: 18 mg magneziu, 28 mg clor, 18 mg
fosfor, 1 mg sodiu si cate 0,7 mg fier, calciu, mangan, cupru si potasiu;
- proteine 10 g, formate din 12 aminoacizi;
- glucide 750 g 
- factori antibiotici, antioxidanti, hormoni, substante aromatice si graunte de
polen restul, adica aproximativ 20 g.

Retete utile

Bautura tonica cu miere si menta

Ingrediente: 350 g miere, 1 litru vin rosu, o lingurita de menta uscata, vanilie (un
centimetru de baton sau un pachetel de zahar vanilat).

Preparare: se pune mierea intr-un vas usor incalzit la bain-marie impreuna cu

vinul, menta si vanilia. Se amesteca bine bautura. Se raceste bine, o strecuram si
o turnam intr-o sticla ce se pastreaza la rece. Zilnic, se bea un paharel de 100 g,
dupa masa de pranz.

Bomboane din miere si nuci

Ingrediente: 50 g nuci, 100 g miere, scortisoara - o jumatate de lingurita; zeama

de la o jumatate de portocala sau 50 g suc de struguri, coaja rasa de lamaie,
ciocolata rasa, un baton, 4 biscuiti dulci.

Preparare: Amestecam mierea cu miezul de nuca macinat, biscuitii pisati sau

inmuiati in sirop, coaja rasa de lamaie, sucul de portocala sau struguri. Luam cu
lingura din pasta obtinuta si formam bomboanele (asemenea perisoarelor) si le
trecem prin ciocolata rasa. Bomboanele vor sta la rece si le vom servi dupa cel
putin 24 de ore de la preparare.