Tribunalul de Primă Instanță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă La această pagină sau secțiune se lucrează în prezent.

Dacă au trecut mai multe zile de la ultima modificare puteți șterge această etichetă.

Pagina a fost modificată ultima oară de către Olga2010 (Contribuții • Jurnal) acum 3 ore.

Tribunalul de Prima Instanță a fost înființat în 1989 printr-o decizie a Consiliului de Miniștri, cu scopul de
a consolida garanțiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al
autorității judiciare,soluționând disputele dintre Comisia Europeana și persoanele fizice sau juridice,
precum și pe cele dintre instituțiile comunitare sau dintre acestea și funcționarii lor, și permițând astfel
Curtii de Justitie să se concentreze asupra atribuției sale de bază, interpretarea uniformă a legislației
Comunitare. . Tratatul de la Nisa a prevazut o mai bună repartizare a responsabilităților între curte și
Tribunal (la TPI se judecă acțiuni precum: apeluri la sentințe, daune, recursuri în anulare, recursuri în
carență, recursuri în reparație (pot fi intentate de către cetățenii sau societățile comerciale care au
suferit un prejudiciu de pe urma unei erori comise de către un funcționar sau un agent comunitar),
recursul în baza unei clauze compromisorii (referitoare la contracte de drept public sau privat, care
includ o astfel de clauză), crearea de complete de judecată pentru actiuni de primă instanță, ca și
dreptul de a lua unele decizii în diverse domenii. Are în componența sa 27 de judecători numiți pe o
perioadă de 6 ani, ce poate fi reînnoită. Deși la Tribunalul de Primă Instanță nu sunt avocați generali,
această funcție poate fi îndeplinită în unele cazuri de către un judecător. Procedura include, ca și în cazul
celei de la CJCE, doua etape: una scrisă și una orală, derulate în limba aleasă de reclamant. Sediul este la
Luxemburg.