Tribunalul de prima instanta

Drept Comunitar

(TPI). Tribunalul de Prima Instanta a fost infiintat in 1989 cu scopul de a consolida garantiile judiciare
acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autoritatii judiciare, permitand astfel
Curtii de Justitie sa se concentreze asupra atributiei sale de baza: interpretarea uniforma a legislatiei
Comunitare.

Tribunalul de Prima Instanta este compus din 25 judecatori, numiti prin comun acord de catre guvernele
statelor membre, pentru un mandat de sase ani, cu posibilitatea de reinnoire. Presedintele este ales din
randul judecatorilor. Tratatul de la Nisa a introdus mai multa flexibilitate pentru adaptarea statutului
Tribunalului de Prima Instanta care poate fi amendat de catre Consiliu prin vot unanim la cererea Curtii
sau a Comisiei.

Pentru a usura volumul de munca al Curtii de Justitie, Tratatul de la Nisa a realizat o mai buna distributie
a sarcinilor intre Curte si Tribunalul de Prima Instanta. Tribunalul de Prima Instanta primeste toate
actiunile directe (recursuri, constatarea abtinerii de a actiona, daune, etc) cu exceptia celor atribuite
unui complet de judecata si a celor care cad exclusiv in atributia Curtii de Justitie. Tratatul contine
prevederi privind crearea, pe baza dreptului de initiativa partajat intre Curtea de Justitie si Comisie, de
complete de judecata pentru examinarea in prima instanta a anumitor actiuni pe domenii specifice care
sa preia din dosarele in sarcina Tribunalului de Prima Instanta. In plus, Tratatul de la Nisa prevede ca,
pentru domenii specifice, Tribunalul de Prima Instanta sa raspunda actiunilor pentru pronuntarea unei
hotarari preliminare.

Datorita cresterii numarului de cauze pe rolul Curtii Europene de Justitie, a fost creat în anul 1989
Tribunalul de prima Instanta.

Conform Titlului IV din Statutul Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, Tribunalul de Prima Instanta
este compus din douazeci si sapte de judecatori.

Conform art. 3 din Regulamentul de procedura al TPI, mandatul unui judecator începe de la data
stabilita în acest sens în actul de numire, în cazul în care data nu este stabilita în actul de numire,
mandatul începe de la data acestui act.

Imediat dupa înlocuirea partiala prevazuta de articolele 224 din Tratatul CE si 140 din Tratatul CEEA,
judecatorii îl aleg dintre ei pe presedintele Tribunalului, pentru o perioada de trei ani.

Presedintele Tribunalului conduce lucrarile si serviciile Tribunalului; acesta prezideaza sedintele plenare,
precum si deliberarile desfasurate în camera de consiliu.
Presedintele Tribunalului prezideaza Marea Camera.

Daca face parte dintr-o camera compusa din trei sau din cinci judecatori, presedintele Tribunalului
prezideaza aceasta camera.

Oricare dintre judecatori, cu exceptia presedintelui, poate exercita, într-o cauza determinata, functia de
avocat general. Acesta are rolul de a prezenta în sedinta publica, cu deplina impartialitate si în deplina
independenta, concluziile motivate cu privire la anumite cauze înaintate Tribunalului, pentru a-1 asista
în îndeplinirea misiunii sale.

Tribunalul se întruneste în camere compuse din trei sau din cinci judecatori. Judecatorii aleg dintre ei pe
presedintii camerelor. Presedintii camerelor de cinci judecatori sunt alesi pe trei ani. Mandatul acestora
poate fi reînnoit o data.

Tribunalul de Prima Instanta (TPI)

Cu sediul la Luxemburg, a fost înfiinţat în 1989 printr-o decizie a Consiliului de Miniştri, cu scopul de a
consolida garanţiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al
autorităţii judiciare,soluţionând disputele dintre Comisia Europeana şi persoanele fizice sau juridice,
precum şi pe cele dintre instituţiile comunitare sau dintre acestea şi funcţionarii lor, şi permiţând astfel
Curtii de Justitie să se concentreze asupra atribuţiei sale de bază, interpretarea uniformă a legislaţiei
Comunitare. . Tratatul de la Nisa a prevazut o mai bună repartizare a responsabilităţilor între curte şi
Tribunal (la TPI se judecă acţiuni precum: apeluri la sentinţe, daune, recursuri în anulare, recursuri în
carenţă, recursuri în reparaţie (pot fi intentate de către cetăţenii sau societăţile comerciale care au
suferit un prejudiciu de pe urma unei erori comise de către un funcţionar sau un agent comunitar),
recursul în baza unei clauze compromisorii (referitoare la contracte de drept public sau privat, care
includ o astfel de clauză), crearea de complete de judecată pentru actiuni de primă instanţă, ca şi
dreptul de a lua unele decizii în diverse domenii.

Componenţa

Este compus din cel puţin un judecător pentru fiecare stat membru (27 în 2007). Judecătorii sunt numiţi
de comun acord de către guvernele statelor membre pentru un mandat de 6 ani care poate fi reînnoit.
Judecătorii îl aleg dintre ei pe preşedintele Tribunalului pentru o perioadă de trei ani. Aceştia numesc un
grefier pentru o perioadă de 6 ani.

Judecătorii îşi exercită funcţiile în deplină imparţialitate şi independenţă.

Spre deosebire de Curtea de Justiţie, Tribunalul nu dispune de avocaţi generali permanenţi. În mod
excepţional, această funcţie poate fi încredinţată unui judecător.

Cauzele cu care este sesizat Tribunalul se judecă de camere compuse din cinci sau din trei judecători sau,
în anumite situaţii, de un judecător unic. De asemenea, Tribunalul poate judeca o cauză în Marea
Cameră (13 judecători) sau în şedinţă plenară atunci când dificultatea problemelor de drept sau
importanţa cauzei justifică această măsură. Mai mult de 80 % dintre cauzele cu care este sesizat
Tribunalul sunt judecate de camere compuse din trei judecători.

Preşedinţii camerelor compuse din cinci judecători sunt aleşi dintre judecători pentru o perioadă de trei
ani.

Tribunalul dispune de o grefă proprie, însă recurge la serviciile Curţii de Justiţie pentru alte nevoi
administrative şi lingvistice.

Competenţa

Tribunalul de Primă Instanţă are competenţa de a judeca:

- acţiuni directe introduse de persoane fizice sau juridice împotriva actelor instituţiilor comunitare (ale
căror destinatare sunt sau care le privesc în mod direct şi individual) sau împotriva abţinerii acestor
instituţii de a acţiona. Este vorba, de exemplu, de o acţiune introdusă de o întreprindere împotriva unei
decizii a Comisiei prin care i se aplică o amendă;

- acţiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei;

- acţiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cu privire la actele adoptate în domeniul
ajutoarelor de stat, la măsurile de protecţie comercială („dumping”) şi la actele prin care Consiliul
exercită competenţe de executare;

- acţiuni prin care se urmăreşte obţinerea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de instituţiile
comunitare sau de funcţionarii acestora;

- acţiuni ce au la bază contracte încheiate de Comunităţi, prin care se atribuie în mod expres Tribunalului
competenţa de judecare;

- acţiuni în materia mărcilor comunitare;

- recursuri împotriva deciziilor Tribunalului Funcţiei Publice, limitate la chestiuni de drept.

Deciziile pronunţate de Tribunal pot fi atacate în termen de două luni cu recurs, limitat la chestiuni de
drept, la Curtea de Justiţie.
Procedură

Tribunalul dispune de propriul său regulament de procedură. În principiu, procedura cuprinde o fază
scrisă şi o fază orală.

O Cerere introductivă scrisă de un avocat sau de un agent adresată grefei declanşează procedura.
Aspectele principale ale acţiunii sunt publicate într-o comunicare, în toate limbile oficiale, în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene. Cererea introductivă este comunicată de către grefier părţii adverse, care
dispune de un termen pentru a depune un memoriu în apărare. Reclamantul are posibilitatea de a
prezenta o replică într-un termen determinat la care pârâtul poate răspunde printr-o duplică.

Orice persoană care justifică un interes în soluţionarea unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului, precum şi
statele membre şi instituţiile Comunităţii pot interveni în procedură. Intervenientul depune un memoriu,
prin care urmăreşte susţinerea sau respingerea concluziilor uneia dintre părţi, la care părţile pot ulterior
să răspundă. În anumite situaţii, intervenientul poate să îşi prezinte observaţiile şi în cadrul fazei orale.

În timpul fazei orale are loc o şedinţă publică. În cadrul acesteia, judecătorii pot adresa întrebări
reprezentanţilor părţilor. Judecătorul raportor rezumă într-un raport de şedinţă starea de fapt expusă,
argumentele fiecărei părţi şi, dacă este cazul, argumentele intervenienţilor. Acest document este pus la
dispoziţia publicului în limba de procedură.

Apoi, judecătorii deliberează pe baza proiectului de hotărâre redactat de către judecătorul raportor, iar
hotărârea se pronunţă în şedinţă publică.

Procedura la Tribunalul de Primă Instanţă este scutită de taxe. În schimb, onorariul avocatului, care are
dreptul să îşi exercite profesia în faţa unei instanţe a unui stat membru şi care trebuie să reprezinte
partea, nu este în sarcina Tribunalului. Cu toate acestea, o persoană fizică poate solicita să beneficieze
de asistenţă judiciară în cazul în care se află în imposibilitate de a face faţă cheltuielilor de judecată.

Procedura măsurilor provizorii

Introducerea unei acţiuni la Tribunal nu are ca efect suspendarea executării actului atacat. Cu toate
acestea, Tribunalul poate să dispună suspendarea executării acestuia sau să prescrie alte măsuri
provizorii.

Preşedintele Tribunalului sau, dacă este cazul, un alt judecător delegat cu luarea măsurilor provizorii se
pronunţă asupra unei astfel de cereri prin ordonanţă motivată.
Măsurile provizorii se dispun numai dacă sunt întrunite trei condiții:

- acţiunea principală trebuie să pară, la prima vedere, întemeiată;

- solicitantul trebuie să dovedească împrejurările care determină urgenţa măsurilor, în lipsa cărora ar
suporta un prejudiciu grav şi ireparabil;

- măsurile provizorii trebuie să şină seama de punerea în balanţă a intereselor părţilor şi a interesului
general.

Ordonanţa are doar un caracter provizoriu şi nu prejudecă fondul asupra căruia Tribunalul se pronunţă
în acţiunea principală. În plus, aceasta poate fi atacată cu recurs în faţa preşedintelui Curţii de Justiţie.

Procedura accelerată

Această procedură permite Tribunalului să se pronunţe cu celeritate asupra fondului unui litigiu în cauze
considerate ca prezentând o urgenţă deosebită.

Procedura accelerată poate fi solicitată de reclamant sau de pârât.

Regimul lingvistic

Limba în care este redactată cererea introductivă, care poate fi una dintre cele 23 de limbi oficiale ale
Uniunii Europene, va fi limba de procedură în cauza respectivă (fără a se aduce atingere aplicării unor
prevederi speciale).

Dezbaterile care au loc cu ocazia fazei orale a procedurii beneficiază de interpretare simultană, în funcţie
de necesităţi, în diferite limbi oficiale ale Uniunii Europene. Judecătorii deliberează fără interpret într-o
limbă comună care, conform tradiţiei, este limba franceză.