Pietrele

Ochiul spart al pietrei a-nflorit sub

paşii mărunţi ai îngerilor ce coboară
parcă din visul lui Adam.
Păşesc îngerii cu rugăciunile-n braţe.
Cu psalmii pe buze păşesc îngerii...
Cu feţele albe, cu aripi cioplite
Sărută vazduhul ,binecuvîntîndu-l.
Revarsă culoarea ce se-ntinde
leneş către orizonturi
Şi viaţa umple golul între rai şi pămînt.
Pe flori, pe flori ce au fost pietre
iarăşi păşesc îngerii cu tălpile goale ,
urcînd în visul lui Adam.
Florile s-au închis în semn de resemnare
şi
Au rămas pe pamînt doar pietrele.
(Iunie 2008)