Amurg

gândeşti că ai cunoscut absolutul

crezi că ai în plămânii tăi pulberea stelară
gândeşti că sângele-ţi e plin de fluidul universal
crezi

ai privit în părţi pentru a vedea

ţara în care poeţii îşi spânzură poeziile
pentru a învăţa de la ei
plânsul tragic al oftărilor tripunctate

ai privit dedesubt pentru a vedea

ţara în care filozofii îşi sculptează neanturile
pentru a învăţa de la ei
fericirea veşnică de a trăi singur

ai privit deasupra pentru a vedea

ţara în care zeii îşi cresc albul
pentru a învăţa de la ei
trăirea ultimei clipe eterne

iar apoi amarul a infectat fântâna sfântă

apele tulburi s-au ridicat la suprafaţă
au inundat câmpiile dreptăţii
întunericul a cuprins lumea

să mă găseşti
dar nu aici
dincolo de ţara unde filozofii îşi sculptează neanturile
dincolo de râul care curge veşnic
dincolo de pietrele care tac veşnicii
dincolo de ochii adevărului
voi fi
înfăşurat în straiele bucuriei uşoare
limpezit de unitatea ultimă