ECLECTISMUL (a doua jumatate a sec.

XIX)

Vine de la cuvantul grecesc "eklego" - a alege

- este o reevaluare, o cautare de intelegere mai corecta a epocii
- curent cultural din a 2-a jumatate a sec. XIX
- alege arhitecturi ale trecutului si le recompune dupa principii istorice (comp. stilistica)
- scopul arh. eclectice: a crea un obiect nou, coerent, considerat a fi un obiect perfect, care tinde spre perfectiune
- fantezia creatoare - o conditie suficienta pt. a produce o opera de arta, arh.
- procedeul eclectismului consta in inventarierea arhitecturilor din trecut, desfacerea lor
- are legatura cu gandirea pozitivista a sec. XIX - un secol in care gandirea a capatat o dezvoltare mare
- gandirea pozitivista este un spirit de a patrunde lucrurile si de a le organiza in mod riguros, rational
- clasificarea regnului vegetal
- ordonoarea rationala, logica, a unor elemente arhitecturale ale trecutului
- spirit riguros, stiintific
- eclectismul e un curent arh. care ia in considerare toate monumentele trecutului
- se orienteaza spre tot ceea ce inseamna trecut (Europa, Asia, Africa, America, etc.)
- cunoastere foarte larga
- diversitatea ca stil de la continent la continent

Caracteristicile sec. XIX

- analiza stiintifica a dus la cristalizarea filonului rationalist

- o opera de arta noua se inspira d.p.d.v. formal; trebuie sa exprime lucruri f. contradictorii: functiune moderna adaptata
timpului lor; istoria ca sursa inepuizabila a unor forme arh; utilizarea stiintei si tehnicii (dezvoltare f. rigida); ordonarea f.
riguroasa dupa principii de compozitie
- programele de arh. incep sa devina un lucru mult mai complex decat pana atunci
- modernitatea tehnicii si traditia trebuie sa se imparta
- compozitia este un mod de a reconcilia aceste aspecte
- proiectul de arhitectura devine un lucru esential in exprimarea unui mers al unei societati care se afla intr-o
dezvoltare f. rapida
- industria devine motorul dezvoltarii unei societati

Problema stilului

- 1850 se pune problema: in ce stil trebuie sa proiectam?

- tot trecutul arh. se afla la indoirea fiecarui arhitect si el trebuie sa aleaga
- Viollet le Duc (1814-1879) - stilul este relativ, apartine arhitectului, el decide stilul
- ce rol are in aceasta dezvoltare, experimentele arhitecturale, scoala de arhitectura si academismul? (academia de arh,
Fratia Colbert - reunesc cei mai reputati ai vremii, care stabilesc stilul de arhitectura moderna)
- academismul scolii de arhitectura: a compune planul f. rapid, pragmatic

Beaux Arts
- presupune o rafinare permanenta a planului, care sa ascunda d.p.d.v. artistic toate inovatiile tehnicii
- apare ruptura arh/inginer : arhitectul deseneaza proiectul (artistul), inginerul e persoana f. riguroasa mult mai deschisa
noilor produse tehnice (metalul)
- contrastul dintre o structura metalica si o fatada traditionala

Planse
Beaux Arts - compozitie simetrica, volum simplu, cladire amplassta intr-o suprafata f. mare, amenajata intr-o
compozitie clasicizanta
- ax principal dominant - o succesiune de spatii tratate diferite care se termina cu edificiul
- ax secundar perpendicular pe axul principal, care are niste incheieri, ax limitat in spatiu,
amenajari peisagere
- cladirea inconjurata de amenajari peisagere care sustin cladirea, compozitie complexa, rafinata

- opera de la Paris - monument de referinta a eclectismului francez

- primirea are un rol important
- sala este f. mica in comparatie cu toata cladirea
- in sectiune, turnul scenei are inalttime f. mare, sala este dublata (miscarea decorurilor), este exprimata
functiunea deosebita fata de restul cladirii)
- arhitectural, ca preluare stilistica: clasicism de curte francez + decoratie baroca
- importanta holului: exacerbat sp. foyerului, scara spectaculoasa (spectatori care coboara, admira) -
spectacol al societatii sec. XIX, viata modena
- sala de concert maricica

Intregul ansamblu construit de-a lungul Ringului Vienez, este un exemplu de eclectism (alaturare de cladiri care au
formule sitlistice diferite)
- parlamentul Austriac - stil antic (romanic) cu portic in fata, primaria - traditie, construita cu arh. romantica, arh.
medievala; opera - maniera neorenascentista
- ex. de arh. eclectica de influenta orientala
- biserica - corpul cladirii de factura clasicizanta; flesa (acoperis f. inalt, in forma de piramida sau de con,
folosit mai ales in evul mediu, la constructiile monumentale ale bisericilor) de factura medievala diferita
- ex: rezolvare a unor cladiri publice cu asocieri de surse arh f. diferite
- tipologie a organizarii fatadei: toate cladirile importante care apartin unui spatiu urban central al orasului - parterul este
marcat cu un portic; parter + mezanin formeaza un soclu mare
- ex. Catedrala de la Marsilia
- arh. romanica cu un tip de tratare arhitecturala - referinta la arh. evului mediu tuscan
- dezvoltare spatiala impunatoare - tip de structura bizantina
- ex. Biserica Montmartre, Paris - domina prin volum; inspiratie medievala; in detaliu - inspiratia renascentista; volumele
se inalta succesiv in raport cu pozitia urbana (cladirea se adapteaza unui mediu construit inclinat)
- ex. Reichul german
- sobrietate a tratarii fatadei; intrare cu fronton (templu antic), deasupra cupole (preluata de la Louvre), elemente
diferite articulate intr-o asociere fireasca
- ex. Palatul Justitiei de la Bruxelles
- context istoric XIX - metropola unui imperiu colonial
- contrast: dimensiuni f. mari a cladirii (monstru), scena obisnuita a unui tesut urban traditional (parcele inguste)