Oras - tipologii arhitecturale

- de la inceputul secolului 19 pana la primele razboaie mondiale, peisajul urban s-a modificat substantial
- revolutia franceza a avut ca urmari transformari politice si progresul stiintific
- intreaga structura urbana a marilor orase s-a schimbat radical (caracterul, imaginea, modul de functionare)
- Leonardo Benevolo clasifica evolutia orasului in 2 faze legate de transformarea societatilor si a arhitecturii

Prima faza - se incheie in 1850 - faza liberala (a dezvoltarii urbane)

A doua faza - se incheie o data cu primul razboi modial (1914-1918) - faza postliberala

Faza Liberala

- articuleaza o lume veche (a sec. XVIII)

- de revolutia industriala se leaga aparitia productiei de serie, mecanizarea sistemelor productive, cresterea
populatiei urbane (ex. Londra avea 1.000.000 loc. la sf. sec. XVIII, in 1861 avea 2.5 mil; Manchester 12.000
loc., ajunge un secol mai tarziu sa aiba 400.000 loc.), perfectionarea sistemelor de circulatie terestra (drumuri,
canale navigabile, dupa 1830 apare calea ferata)
- industria se concentreaza de-a lungul apelor (circulatia materiilor prime si a produselor), apoi in jurul unor
zone in care s-au descoperit zacaminte de carbune si minereu de fier

Separarea artei de oras

- traditia renascentista aplicata pana atunci in realizarea unor ansambluri urbane prin regulile perspectivei si
raportarea la modele clasice devine epuizata d.p.d.v. al practicii
- geometriei descriptive (proiectia pe 3 planuri a oricarui element) i se acorda o mai mare importanta fata de
ideea de perspectiva; incepe sa fie inlocuita cu proiectia frontala pe niste planuri 2D
- introducerea sistemului metric (aparut in Franta) se departeaza de orice referinta la scara umana > devine
ceva abstract
- modelele clasice preluate la inceputurile renasterii se transfera in arh. neoclasica (partial), partial sunt
inlocuite cu o arh. de referinta medievala (romantica), si apoi cu toate stilurile trecutului ia nastere eclectismul.

Raportul proiectului de arhitectura - o structura institutionala

- institutiile se schimba la inceputul secolului al XIX-lea, brusc sau mai lent

- institutia importanta comanditara in arh. se modifica d.p.d.v. al comanditorului: monarhul > institutii care
apartin unui stat modern (primariile, municipalitatile)
- se acorda o mai mare libertate proprietatii private in detrimentul statului
- structura legislativa existenta pana in 1800, vechile obiceiuri transmise in timp care incercau sa regleze sfera
privatului in raport cu sfera publicului
- o initiativa imobiliara a fost imobilul de raport (initiativa economica) prin care locuinta devine o marfa:
locuinta se face pentru a fi utilizata de altcineva cu scopul de a obtine un profit prin vanzare sau inchiriere
- interventie publica (supravietuirea vechilor legi) - controlul dezvoltarii urbane dispare, care a avut ca efecte
aparitia unor mari periferii langa ansamblurile industriale, lipsind orice element de igiena si confort urban
- au aparut locuinte colective, ieftine, pt. muncitorii noilor fabrici cu scopul de rentabilizare maxima a investitiei
facute in locuinta
- orasul se dezvolta la voia intamplarii, potentat de o dezvoltare industriala foarte rapida
- treptat apar interventii succesive ale unor state care constau intr-o legislatie mai bine pusa la punct:
- ex: legile de expropriere pt. o cauza de utilitate publica
- a inceput sa regleze dezvoltarea foarte libera a oraselor, sa limiteze interventia privata
- ex: Franta expropria terenurile agricole pt. a se construi calea ferata; in Romania, Cuza a introdus in
1864 legea exproprierii ce traducea legea franceza
- alte legi - catre 1850 se introduc conditii minime de igiena pt. orice constructie: suprafata minima pt. dormitor
si bucatarie in functie de nr. de pers., obligatoriu un grup sanitar, orice incapere in care se dormea sa aiba o
lumina
directa + aerisire, repartitia suprafetelor de ferestre/suprafata convenabila
- aceste legi au dus la trasformari urbane foarte importante in Anglia s.a.