Politia

LPM416/1990*
ID intern unic: 312894 Fişa actului juridic

Версия на русском
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 416

din 18.12.1990
cu privire la poliţie*
Publicat : 31.01.2002 în Monitorul Oficial Nr. 17-19 art Nr : 56
MODIFICAT
LP127-XVIII din 23.12.09, MO197-200/31.12.09 art.664
LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10
LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349
LP273-XVI din 07.12.07, MO84-85/13.05.08 art.288
LP256-XVI din 29.11.07, MO203-206/28.12.07 art.788
LP447-XVI din 28.12.06, MO51-53/13.04.07 art.239
LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273
LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611
LP136-XV din 06.05.04, MO91-95/11.06.04 art.482
LP12-XV din 06.02.04, MO35-38/27.02.04 art.190
LP482-XV din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48
LP438-XV din 06.11.03, MO239/05.12.03 art.960
LP206-XV din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598
LP165-XV din 04.04.03, MO76/25.04.03, art.356
LP69-XV din 27.02.03, MO46/14.03.03 art.182
LP1595-XV din 26.12.02, MO73/18.04.03 art.326
LP1524-XV din 12.12.02, MO3/21.01.03 art.10

*Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova nr. 1546-XIII din
25.02.98 - Monitorul Oficial, 1998, nr. 26-27, art. 176.
Modificată prin Legile Republicii Moldova:
1) nr. 78-XIII din 26.04.94, Monitorul Parlamentului, 1994, nr. 5, art. 139;
2) nr. 557-XIII din 21.07.95, Monitorul Oficial, 1995, nr. 45-46, art. 549;
6) nr. 240-XIV din 23.12.98, Monitorul Oficial, 1999, nr. 14-15, art. 66;
12) nr. 291-XV din 21.06.01, Monitorul Oficial, 2001, nr. 78-80, art. 596;
13) nr. 417-XV din 26.07.01, Monitorul Oficial, 2001, nr. 108-109, art. 824.
Legea Republicii Moldova cu privire la poliţie determină locul, rolul şi principiile de
activitate ale poliţiei în sistemul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale,
stabileşte sarcinile principale, atribuţiile, drepturile, responsabilitatea poliţiei, precum şi
modul de supraveghere asupra activităţii ei.
TITLUI I
PRINCIPII GENERALE
Articolul 1. Poliţia Republicii Moldova
Poliţia Republicii Moldova este un organ armat de drept al autorităţilor publice, aflat în
componenţa Ministerului Afacerilor Interne, chemat să apere, pe baza respectării stricte a
legilor, viaţa, sănătatea şi libertăţile cetăţenilor, interesele societăţii şi ale statului de atentate
criminale şi de alte atacuri nelegitime.
Articolul 2. Sarcinile principale ale poliţiei
Sarcinile principale ale poliţiei sînt:
1) apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii, drepturilor, libertăţilor, intereselor şi averii
cetăţenilor de atentate criminale şi de alte atacuri nelegitime;
2) prevenirea şi curmarea crimelor şi a altor infracţiuni;
3) constatarea şi descoperirea infracţiunilor, urmărirea persoanelor care le-au săvîrşit;
4) menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii publice;
5) acordarea de ajutor, conform condiţiilor şi modului stabilit de prezenta lege, cetăţenilor,
autorităţilor administraţiei publice, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor în vederea
ocrotirii drepturilor lor şi exercitării atribuţiilor lor, stabilite de lege;
6) efectuarea măsurilor de protecţie de stat faţă de persoanele care acordă ajutor în procesul
penal, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Antrenarea poliţiei la îndeplinirea sarcinilor care conform legii nu ţin de atribuţiile ei se
interzice. Nimeni nu are dreptul să se amestece în activitatea poliţiei, ce ţine de exercitarea
funcţiilor ei.
Articolul 3. Principiile de activitate a poliţiei
Poliţia îşi organizează activitatea pe principiile legalităţii, umanismului şi echităţii sociale,
conlucrării cu cetăţenii şi cu colectivele de muncă, pe principiile transparenţei şi respectării
secretului profesional.
Nu pot fi divulgate informaţiile ce constituie secret de stat şi de serviciu, secret comercial
al organizaţiilor şi persoanelor, informaţiile despre persoanele care au participat la depistarea,
prevenirea, curmarea, cercetarea şi descoperirea crimelor, la examinarea judiciară a dosarelor
penale şi organizarea măsurilor de protecţie de stat a acestor persoane, precum şi informaţiile
a căror divulgare ar complica descoperirea infracţiunilor ori ar contribui la săvîrşirea lor.
Articolul 4. Activitatea poliţiei şi drepturile cetăţenilor
În activitatea sa poliţia mizează pe respectarea personalităţii cetăţenilor, constituind un
garant al apărării demnităţii, drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.
Poliţia îi apără pe cetăţeni indiferent de situaţia lor socială, patrimonială, de apartenenţa
naţională, de rasă, de sex şi vîrstă, de studii şi limbă, de atitudinea faţă de religie, de
convingerile politice şi de altă natură.
Poliţia asigură protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane care
acordă ajutor în procesul penal.
Poliţia nu intervine în drepturile şi libertăţile cetăţenilor decît în cazul în care nu-şi poate
exercita atribuţiile.
Nici un fel de limitări ale drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor nu sînt admise decît în
temeiul şi în modul stabilit de lege.
Cetăţenii sînt în drept şă primească de la colaboratorii de poliţie explicaţii privind limitările
drepturilor şi libertăţilor lor.
Poliţia asigură dreptul la apărare juridică şi alte drepturi ale persoanelor reţinute şi puse sub
stare de arest, comunică locul lor de aflare rudelor, administraţiei de la locul de lucru sau de
învăţătură şi în caz de necesitate ia măsuri pentru a le acorda asistenţă medicală urgentă şi
pentru a înlătura pericolul ce ameninţă viaţa, sănătatea şi bunurile cuiva în urma reţinerii sau
punerii sub stare de arest a persoanelor menţionate.
Este interzis ca poliţia să destăinuie informaţiile ce ţin de viaţa personală a unui cetăţean şi
denigrează onoarea şi demnitatea acestuia sau pot prejudicia interesele lui legitime, dacă
executarea atribuţiilor ei nu cer contrariul.
În cazul reabilitării ulterioare a persoanei de către instanţa judecătorească, de procuror sau
de însuşi organul de poliţie, informaţiile compromiţătoare despre încălcarea legalităţii ce au
fost date publicităţii nemijlocit de organele de poliţie, trebuie infirmate de organul de poliţie
în modul în care au fost date publicităţii, în termen de o lună din ziua intrării în vigoare a
hotărîrii instanţei judecătoreşti, a procuraturii sau a organului de poliţie privind reabilitarea.
Articolul 5. Reglementarea legislativă a activităţii poliţiei
Activitatea poliţiei este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege,
de alte acte legislative ale Republicii Moldova, de hotărîrile Guvernului, de deciziile
autorităţilor administraţiei publice locale şi de actele normative ale Ministerului Afacerilor
Interne, care nu contrazic prezenta lege.
În activitatea sa poliţia se călăuzeşte de acordurile internaţionale interguvernamentale şi
interdepartamentale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 6. Antrenarea altor colaboratori ai organelor
afacerilor interne şi a militarilor trupelor
de interne la îndeplinirea sarcinilor poliţiei
Colaboratorii organelor afacerilor interne, militarii trupelor de interne, cursanţii şi audienţii
instituţiilor de învăţămînt ale Ministerului Afacerilor Interne pot fi antrenaţi la îndeplinirea
sarcinilor poliţiei în modul stabilit de Ministerul Afacerilor Interne. În acest caz asupra lor se
extinde statutul juridic de colaborator al poliţiei, stabilit de prezenta lege.
TITLUL II
STRUCTURA ŞI ADMINISTRAŢIA POLIŢIEI REPUBLICII MOLDOVA
Articolul 7. Structura poliţiei şi starea ei de subordonare
Ca organ de drept al autorităţilor publice poliţia Republicii Moldova se divizează în poliţie
de stat şi poliţie municipală.
Poliţia de stat îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova, poliţia
municipală - pe teritoriul unităţii administrative respective.
Structura organizatorică şi limita numerică a efectivului poliţiei de stat se aprobă de Guvern
la propunerea ministrului afacerilor interne, iar a poliţiei municipale - de autorităţile
administraţiei publice locale şi de ministrul afacerilor interne la propunerea comisarului
poliţiei raionale, şefului direcţiei afacerilor interne a unităţii teritoriale autonome cu statut
special şi comisarului poliţiei municipiului Chişinău.
[Art.7 al.3) modificat prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
Poliţia de stat în activitatea sa se subordonează Ministerului Afacerilor Interne. Poliţia
municipală se subordonează concomitent Ministerului Afacerilor Interne şi autorităţilor
administraţiei publice locale.
Controlul asupra activităţii poliţiei se înfăptuieşte de Ministerul Afacerilor Interne, iar
asupra activităţii poliţiei municipale - şi de autorităţile administraţiei publice locale.
Articolul 8. Conlucrarea din sistemul poliţiei
Poliţia de stat şi cea municipală îşi exercită atribuţiile în strînsă conlucrare.
Primind informaţii despre pregătirea ori săvîrşirea unei infracţiuni grave, organul poliţiei
municipale ia măsurile necesare pentru preîntîmpinarea, curmarea şi descoperirea ei, pentru
stabilirea şi fixarea urmelor infracţiunii, pentru paza locului incidentului şi comunică
neîntîrziat despre aceasta organului respectiv al poliţiei de stat, transmiţîndu-i ulterior
materialele de care dispune.
La organizarea descoperirii infracţiunilor şi la înfăptuirea măsurilor pentru urmărirea şi
reţinerea persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, dispoziţiile persoanelor oficiale ale poliţiei
de stat sînt obligatorii pentru colaboratorii poliţiei municipale.
Poliţia municipală acordă sprijin poliţiei de stat la înfăptuirea măsurilor de investigare
operativă şi a altor măsuri, comunică neîntîrziat despre persoanele şi faptele ce prezintă
interes pentru ea.
Poliţia de stat acordă poliţiei municipale asistenţă metodică şi consultativă, sprijin, prin
forţele şi mijloacele ei, pentru exercitarea atribuţiilor încredinţate ei.
Articolul 9. Competenţa Ministerului Afacerilor Interne în sfera
de activitate a poliţiei pentru menţinerea
ordinii publice şi combaterea criminalităţii
Ministerul Afacerilor Interne:
1) participă la elaborarea programelor de stat pentru combaterea criminalităţii şi menţinerea
ordinii publice şi conduce înfăptuirea acestor programe;
2) participă la elaborarea şi realizarea măsurilor de protecţie de stat a părţii vătămate, a
martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor la depistarea, prevenirea, curmarea, cercetarea
şi descoperirea crimelor;
3) coordonează activitatea poliţiei de stat şi a poliţiei municipale;
4) dirijează forţele şi mijloacele poliţiei la înfăptuirea acţiunilor republicane;
5) dirijează subunităţile specializate în combaterea criminalităţii organizate;
6) organizează activitatea poliţiei în direcţia prevenirii, constatării, curmării, descoperirii
crimelor, urmăririi persoanelor care le-au săvîrşit, în direcţia căutării persoanelor date
dispărute şi altor persoane în cazurile stabilite de legislaţie;
7) organizează activitatea poliţiei judecătoreşti;
[Art.9 pct.7) introdus prin LP1595 din 26.12.02, MO73/18.04.03 art.326; pct. 7)-15) devin
8)-16)]
8) exercită conducerea generală a activităţii de menţinere a ordinii publice, a asigurării
securităţii publice;
9) conlucrează cu organele de drept din alte state şi cu organizaţiile internaţionale în
problemele de combatere a criminalităţii şi de ocrotire a ordinii publice;
10) efectuează finanţarea poliţiei, asugurarea ei tehnico - materială şi socială;
11) ia măsuri pentru perfecţionarea asigurării juridice a activităţii poliţiei;
12) elaborează, în conformitate cu legislaţia, normele generale, condiţiile şi modul de
satisfacere a serviciului în organele poliţiei, precum şi normativele-tip ale statelor de
personal;
13) organizează pregătirea şi reciclarea cadrelor de toate rangurile, dirijează instituţiile de
învăţămînt superior, mediu şi celelalte instituţii din sistemul Ministerului Afacerilor Interne;
14) stabileşte normative unice pentru organizarea lucrărilor de secretariat în organele
poliţiei;
15) formează şi administrează fondurile şi evidenţele republicane de informaţie,
organizează schimbul de informaţie cu organele de interne ale altor state;
16) organizează şi asigură securitatea circulaţiei rutiere.
Ministerul Afacerilor Interne acordă în caz de necesitate ajutor poliţiei municipale pe
teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective cu forţele şi mijloacele poliţiei de stat.
În caz de calamităţi naturale, catastrofe, dezordini de masă şi în alte cazuri excepţionale sau
în timpul desfăşurării unor acţiuni de ordin republican poliţia municipală, prin hotărîrea
Ministerului Afacerilor Interne, poate fi folosită temporar în afara teritoriului unităţii
administrativ-teritoriale respective.
Articolul 10. Sprijinul acordat de autorităţile administraţiei publice,
de organizaţiile obşteşti, de colectivele de muncă şi de
cetăţeni la îndeplinirea sarcinilor poliţiei
Autorităţile administraţiei publice, colectivele de muncă, asociaţiile obşteşti, persoanele
oficiale şi cetăţenii acordă poliţiei ajutor multilateral pentru menţinerea ordinii publice şi
combaterea criminalităţii.
Cetăţenii Republicii Moldova pot lucra, pe baza liberului consimţămînt, în calitate de
colaboratori netitulari ai poliţiei.
Articolul 11.Supravegherea asupra respectării legislaţiei în activitatea poliţiei
Supravegherea asupra respectării întocmai şi uniforme a legilor în activitatea poliţiei este
exercitată de către Procurorul General şi de către procurorii din subordonare.
TITLUL III
ATRIBUŢIILE ŞI DREPTURILE POLIŢIEI
Articolul 12. Atribuţiile poliţiei
Poliţia este obligată:
1) să ia măsuri pentru apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi averii cetăţenilor în
cazurile în care ei sînt ameninţaţi de acţiuni nelegitime, de alt pericol;
2) să controleze respectarea ordinii publice pe străzi, pieţe, artere rutiere, în grădini publice,
la aeroporturi, gări şi în alte locuri publice pentru a asigura securitatea personală şi publică;
3) să înregistreze informaţia sosită cu privire la infracţiuni, contravenţii administrative şi la
alte evenimente care periclitează securitatea publică, să reacţioneze prompt la sesizările şi
comunicările despre infracţiuni; să aducă la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice
respective evenimentele care i-au devenit cunoscute şi care pun în pericol securitatea
personală, socială şi a statului şi cer reacţionarea lor promptă;
[Art.12 pct.4) exclus prin LP256-XVI din 29.11.07, MO203-206/28.12.07 art.788]
[Art.12 pct.4) modificat prin LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598]
5) să exercite măsurile de protecţie de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane
care acordă ajutor la depistarea, prevenirea, curmarea, cercetarea şi descoperirea crimelor, la
examinarea judiciară a dosarelor penale, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
6) să ia măsuri de investigare operativă şi alte măsuri necesare, prevăzute de legislaţie,
pentru stabilirea, prevenirea, curmarea infracţiunilor, pentru identificarea şi punerea sub
urmărire a persoanelor care le-au săvîrşit şi a persoanelor ce se ascund de organele de
urmărire penală şi judecătoreşti, se sustrag de la executarea pedepsei penale, precum şi a
persoanelor date dispărute sau a altor persoane, în cazurile prevăzute de legislaţie;
7) să îndeplinească însărcinări şi dispoziţii în scris ale procurorului, hotărîrile instanţelor de
judecată, însărcinările date de ofiţerul de urmărire penală privind înfăptuirea acţiunilor de
urmărire penală;
8) să înăptuiască, în limitele competenţei, expertize criminalistice; să asigure, în modul
stabilit, participarea specialiştilor serviciului de criminalistică în activitatea de urmărire
penală;
9) să curme contravenţiile administrative, să instruiască şi să examineze în măsura
competenţei cauze privind contravenţiile administrative;
10) să identifice cauzele şi condiţiile ce conduc la săvîrşirea crimelor şi a contravenţiilor
administrative, să ia măsuri în limitele drepturilor ei pentru înlăturarea lor; să înfăptuiască o
muncă de profilaxie în mediul persoanelor criminogene; să participe la educarea juridică a
populaţiei;
11) să ia măsuri urgente pentru salvarea oamenilor, pentru acordarea de ajutor la paza averii
rămase fără supraveghere în cazurile de accidente, catastrofe, incendii, calamităţi naturale şi
în urma altor circumstanţe extreme; să participe, în conformitate cu legea, la asigurarea
regimului juridic al stării excepţionale sau de război şi a formelor speciale de guvernare în
cazul instituirii lor pe întreg teritoriul Republicii Moldova sau în unele localităţi, precum şi la
înfăptuirea măsurilor de carantină în caz de epidemii şi de epizootii;
12) să înfăptuiască controlul asupra comportamentului persoanelor arestate la domiciliu,
liberate provizoriu sub control judiciar sau pe cauţiune;
13) să acorde sprijin persoanelor care au ispăşit pedeapsa la adaptarea lor socială;
14) să efectueze paza obiectivelor stabilite de Guvern;
15) să înfăptuiască reglarea circulaţiei rutiere şi supravegherea respectării circulaţiei, să
controleze starea drumurilor, străzilor şi a mijloacelor de transport;
16) să asigure respectarea regulilor de deschidere şi funcţionare a obiectivelor construite cu
permisiune specială, a regulilor de achiziţionare, păstrare şi transportare a armelor, muniţiilor,
substanţelor şi a materialelor explozive, a altor obiecte şi substanţe care intră în lista stabilită
de legislaţie;
17) să controleze respectarea de către cetăţeni şi persoanele oficiale a regimului de
paşapoarte, avînd pentru acest scop dreptul de intrare în locuinţele cetăţenilor de la ora 6.00
pînă la ora 22.00;
18) să efectueze, în modul stabilit de lege, controalele necesare privind cererile depuse
pentru acordarea sau retragerea cetăţeniei;
19) să verifice respectarea de către cetăţenii statelor străine sau de persoanele fără cetăţenie
a regulilor de intrare şi de ieşire din Republica Moldova;
20) să acorde, în limitele posibilităţilor, prim ajutor persoanelor care au suferit de pe urma
infracţiunilor şi accidentelor, dacă starea lor prezintă pericol pentru viaţa, sănătatea sau averea
lor sau dacă se află în stare de neputinţă sau într-un alt impas, precum şi minorilor rămaşi fără
supravegherea părinţilor sau a persoanelor care îi înlocuiesc;
21) să păzească, pe baza contractelor, averea proprietarilor; să inspecteze subunităţile pazei
întreprinderilor de stat, a instituţiilor şi organizaţiilor;
22) să ia măsuri urgente pentru asigurarea integrităţii averii fără stăpîn, a celei succesorale
şi a comorilor pînă la transmiterea lor în administrarea autorităţilor administraţiei publice şi a
persoanelor oficiale respective;
23) să asigure integritatea documentelor, obiectelor, valorilor şi a altor bunuri predate
poliţiei, să ia măsuri pentru restituirea lor posesorilor legitimi sau pentru realizarea lor în
modul stabilit;
24) să execute mandatele şi deciziile instanţelor de judecată pentru punerea persoanelor în
stare de arest preventiv, hotărîrile instanţelor de judecată, ale procurorilor şi ofiţerilor de
urmărire penală pentru aducerea cu forţa a persoanelor, care, fiind citate, se sustrag de la
prezentarea în organele respective;
25) să asigure securitatea judecătorilor şi a participanţilor la proces în instanţele
judecătoreşti, iar în caz de necesitate şi în afara lor, în condiţiile legii;
26) să execute indicaţiile preşedintelui şedinţei de judecată privind aplicarea faţă de
inculpat şi de alte persoane a măsurilor procesuale de constrîngere prevăzute de lege;
27) să asigure paza localurilor instanţelor judecătoreşti;
28) să asigure aducerea la locul procesului judiciar a materialelor cauzei penale, a
corpurilor delicte, precum şi integritatea lor;
29) să asigure ordinea publică în sediul instanţelor judecătoreşti;
30) să asigure aducerea în instanţa judecătorească a persoanelor care se eschivează să se
prezinte;
31) să acorde asistenţă executorilor judecătoreşti în procesul îndeplinirii acţiunilor
executorii;
[Art.1 pct.25)-31) introdus prin LP1595 din 26.12.02, MO73/18.04.03 art.326 pct. 25)-31)
devin 32)-38)]
32) să contribuie la aducerea în autorităţile sau instituţiile publice respective, la rugămintea
acestora, a persoanelor care se sustrag de la prezentare benevolă şi care suferă de alcoolism
cronic, de narcomanie sau de toxicomanie, sînt afectate de boli psihice sau venerice, în
privinţa cărora există temeiuri suficiente de a presupune că sînt contaminate de virusul
imunodeficitar al omului;
33) să escorteze şi să ţină sub pază persoanele reţinute şi deţinute;
34) să execute hotărîrile instanţelor de judecată privind arestul administrativ;
35) să comunice, în modul stabilit, instituţiilor de ocrotire a sănătăţii despre persoanele ce
fac abuz de băuturi alcoolice, consumă substanţe narcotice sau toxice fără prescripţiile
medicului, precum şi despre persoanele în privinţa cărora există temeiuri suficiente pentru a
presupune că sînt bolnave de boli psihice, venerice sau sînt contaminate de virusul
imunodeficitar al omului;
36) să acorde, în limitele drepturilor de care dispun, ajutor deputaţilor, persoanelor oficiale
din autorităţile administraţiei publice, de la întreprinderi, instituţii şi organizaţii pentru
exercitarea de către ei a activităţii prevăzute de lege în cazul în care lor li se opune rezistenţă
sau sînt în pericol;
37) să asigure securitatea personală şi patrimonială a martorilor, a victimelor şi a altor
persoane, a căror viaţă, sănătate şi avere sînt ameninţate de pericol în legătură cu ajutorul
acordat de ei organelor de ocrotire a normelor de drept pentru prevenirea şi descoperirea
crimelor;
38) să controleze permisele de conducere a autovehiculelor şi a actelor tehnice la
mijloacele de transport pentru identificarea persoanelor şi a vehiculelor care se află în cautare.
Articolul 13. Drepturile poliţiei
Poliţia are dreptul:
1) să ceară cetăţenilor şi persoanelor oficiale respectarea ordinii publice şi încetarea
infracţiunilor, să ia măsuri de constrîngere, prevăzute de lege, faţă de infractori;
2) să controleze la cetăţeni şi la persoanele oficiale actele de identitate şi alte documente
oficiale, necesare pentru a stabili dacă ei respectă normele juridice, a căror executare e
supravegheată şi controlată de poliţie;
3) să cheme la poliţie cetăţenii şi persoanele oficiale implicate în cazurile şi materialele
care se află în gestiune, iar în caz de sustragere fără motive întemeiate de la înfăţişare la
chemare - să-i supună aducerii forţate şi să-i tragă la răspunderea stabilită prin lege;
4) să întocmească procese-verbale privind orice contravenţii administrative, să aducă la
poliţie sau în alte localuri de serviciu şi să reţină pînă la trei ore, dacă o altă durată nu este
stabilită de lege, persoanele care au săvîrşit contravenţii administrative, să le supună
controlului corporal, să le controleze obiectele pe care le au cu ele, să le ridice obiectele şi
documentele şi să ia alte măsuri prevăzute de lege pentru asigurarea procedurii în cazurile
privind contravenţiile administrative;
5) să aplice, în cazurile prevăzute de lege, sancţiuni administrative sau să predea în modul
stabilit de lege materialele privind contravenţiile administrative spre examinare altor autorităţi
ale administraţiei publice, colectivelor de muncă, asociaţiilor obşteşti;
6) să reţină şi să deţină în localuri special stabilite persoanele care au intrat clandestin, se
află ilegal şi sînt supuse expulzării de pe teritoriul Republicii Moldova, se sustrag de la
executarea pedepsei penale, de la arest administrativ, de la plecare la instituţiile de reabilitare
socială sau la alte instituţii specializate pentru a urma tratamentul obligatoriu de alcoolism
cronic, de narcomanie sau de toxicomanie, stabilit pentru ele de instanţa de judecată;
[Art.13 pct.6) modificat prin LP1524 din12.12.02, MO3/21.01.03 art.10]
7) să reţină persoanele ce se ocupă cu vagabondajul şi cu cerşitul, precum şi persoanele
condamnate convenţional la privaţiune de libertate cu atragerea lor obligatorie la muncă,
persoanele eliberate convenţional din locurile de recluziune cu atragerea lor obligatorie la
muncă, care au părăsit samavolnic locul de lucru;
8) să reţină şi să deţină în instituţiile de primire provizorie, în cazurile stabilite de lege,
persoanele care nu au împlinit vîrsta de 18 ani, dacă este necesară izolarea lor urgentă,
precum şi persoanele care urmează să fie trimise în instituţii speciale de educare prin muncă;
9) să reţină minorii rămaşi fără supravegherea părinţilor sau a persoanelor care îi
înlocuiesc;
10) să reţină, în conformitate cu legislaţia în vigoare, persoanele bănuite sau învinuite de
comiterea infracţiunii, persoanele care se ascund de urmărirea penală şi de judecată, precum şi
persoanele faţă de care a fost aplicată arestarea preventivă;
[Art.13 pct.10) în redacţia LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273]
11) , iar în cazul minorilor - pînă la 24 de ore,persoanele bănuite de săvîrşirea infracţiunii

sau a contravenţiei administrative, care intenţionat se împotrivesc stabilirii identităţii;
[Art.13 pct.11) exclus prin LP256-XVI din 29.11.07, MO203-206/28.12.07 art.788]
12) să expedieze la posturile medicale de dezalcoolizare, iar în cazul în care acestea lipsesc
- la subunităţile de serviciu ale poliţiei persoanele care, aflîndu-se în stare de ebrietate în
locuri publice, au pierdut capacitatea de a se mişca sau a se orienta de sine stătător, precum şi
care prezintă pericol pentru sine şi pentru alte persoane, şi să le deţină pînă la trezirea din
beţie;
13) să reţină militarii care au comis infracţiuni pînă la predarea lor patrulelor militare,
comandantului militar, comandanţilor unităţilor militare sau comisarilor militari;
14) să reţină persoanele care au întreprins tentative de sinucidere, dacă ele nu necesită
asistenţă medicală, pînă la stabilirea circumstanţelor cauzei;
15) să prezinte autorităţilor administraţiei publice, întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor de stat şi celor obşteşti sesizări, obligatorii pentru examinare, cu privire la
lichidarea cauzelor infracţiunilor şi a condiţiilor care le generează;
16) să adune şi să ţină evidenţa informaţiilor, primite în cadrul activităţii ei legitime, despre
persoanele, obiectele şi faptele necesare pentru exercitarea atribuţiilor pe care le are poliţia;
17) să efectueze fotografierea, înregistrarea sonoră şi video, dactiloscopierea şi
înregistrarea persoanelor ţinute sub stare de arest, reţinute în baza unor bănuieli de a fi săvîrşit
o infracţiune, învinuite de săvîrşirea unor infracţiuni, supuse arestului administrativ, precum
şi a persoanelor care se împotrivesc stabilirii identităţii în cazul comiterii de către ele a unor
delicte;
[Art.13 pct.18 abrogat prin LP1277-XIII din 18.07.97]
19) să intre în orice timp al zilei în locuinţe şi în alte încăperi ale cetăţenilor, pe loturile de
pămînt ce le aparţin, pe teritoriul şi în localul întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi să
le cerceteze în scopul curmării infracţiunilor sau contravenţiilor, urmăririi persoanelor
suspectate de comiterea infracţiunilor, persoanelor care se ascund de organele de urmărire
penală şi de judecată, se sustrag de la executarea pedepsei penale sau contravenţiilor, de la
arestul administrativ, de la tratamentul obligatoriu de alcoolism cronic, narcomanie sau
toxicomanie, sau dacă în baza unor date suficiente se poate presupune că în aceste localuri a
fost comisă sau se comite vreo infracţiune, precum şi în caz de calamităţi naturale şi în alte
împrejurări extreme care pun în pericol securitatea publică şi securitatea personală a
cetăţenilor. Despre toate cazurile în care colaboratorii poliţiei sînt impuşi de circumstanţe să
pătrundă în locuinţe şi în alte încăperi ce aparţin cetăţenilor judecătorul de instrucţie este
înştiinţat despre aceasta în timp de 24 de ore;
20) să efectueze în modul stabilit de lege examinarea persoanelor pentru a stabili, dacă ele
au consumat sau nu alcool, substanţe narcotice sau toxice, sau să aducă aceste persoane la
instituţia medicală pentru a fi examinate, dacă rezultatele examinării sînt necesare pentru
confirmarea sau respingerea faptului delictului sau pentru examinarea obiectivă a cazului de
infracţiune;
21) să efectueze controlul mijloacelor de transport la înfăptuirea, în conformitate cu
hotărîrea şefului organului de poliţie a operaţiunilor pentru reţinerea persoanelor care au
săvîrşit infracţiuni sau au evadat de sub strajă, pe sectoarele de teren unde se presupune că ele
îşi vor face apariţia, să supună, în caz de necesitate, controlului corporal conducătorii
mijloacelor de transport şi călătorii;
22) să efectueze controlul bagajului de mînă şi al bagajului pasagerilor transportului aerian,
iar în caz de necesitate, să efectueze controlul corporal al pasagerilor;
23) să limiteze temporar sau să interzică circulaţia transportului şi a pietonilor pe străzi şi
pe drumuri, precum şi accesul cetăţenilor pe anumite porţiuni de teren şi spre anumite obiecte
în scopul asigurării securităţii publice, ocrotirii vieţii, sănătăţii şi averii cetăţenilor, efectuării
unor acte de procedură şi de investigaţie operativă;
24) să supună controlului activitatea întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor în
scopul asigurării securităţii circulaţiei rutiere; să interzică exploatarea mijloacelor de
transport, a căror stare tehnică prezintă pericol pentru securitatea circulaţiei sau ale căror
degajări de gaze de eşapament în atmosferă depăşesc normele admise; să oprească mijloacele
de transport şi să controleze permisele de conducere ale şoferilor, foile de parcurs şi
documentele de trăsură respective; să efectueze controlul mijloacelor de transport, dacă se
presupune că ele sînt folosite în scopuri nelegale; să limiteze sau să interzică efectuarea
lucrărilor de reparaţie şi de construcţie a drumurilor, precum şi alte lucrări rutiere, dacă nu se
respectă cerinţele asigurării securităţii publice;
25) să elibereze întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor şi cetăţenilor autorizaţii pentru
procurarea, păstrarea, transportarea şi folosirea armelor de foc, a muniţiilor pentru ele,
precum şi să anuleze aceste autorizaţii, dacă cetăţenii în cauză nu respectă regulile stabilite de
comportare cu ele şi în caz de necesitate, să sechestreze aceste obiecte; să elibereze autorizaţii
pentru deschiderea atelierilor de reparare a armelor şi a întreprinderilor pirotehnice, a
poligoanelor de tragere, a standurilor, a magazinelor de desfacere a armelor de foc şi a
muniţiilor pentru ele, să anuleze aceste autorizaţii dacă la obiectivele în cauză se încalcă
modul stabilit de activitate a lor;
26) să sechestreze de la cetăţeni şi de la persoanele oficiale averea fără stăpîn, obiectele şi
substanţele interzise în circulaţia civilă sau care se află la ei fără autorizaţie specială, precum
şi documentele care au semne de falsificare şi, în dependenţă de soluţionarea chestiunii cu
privire la responsabilitate, să restituie posesorului, să nimicească sau să realizeze în modul
stabilit aceste obiecte sau documente;
27) să folosească liber şi gratuit mijloacele de transport ce aparţin întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor sau cetăţenilor, cu excepţia celor din posesiunea misiunilor
diplomatice şi consulare ale statelor străine, pentru trecerea la locul calamităţii naturale,
transportarea la instituţia de tratament a cetăţenilor care au nevoie de asistenţă medicală
urgentă, pentru urmărirea şi aducerea la poliţie a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni,
precum şi pentru trecerea la locul incidentului în cazul în care acest lucru nu permite amînare;
28) să folosească liber şi gratuit, în scop de serviciu, mijloacele de telecomunicaţii ce
aparţin întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, iar mijloacele ce aparţin cetăţenilor, cu
acordul acestora.
29) să folosească gratuit mijloacele de informare în masă în scopul stabilirii
circumstanţelor infracţiunilor şi identificării infractorilor, urmăririi persoanelor care se ascund
de urmărire penală şi de judecată, în scopul căutării persoanelor date dispărute, precum şi în
scopul preîntîmpinării infracţiunilor şi întăririi ordinii de drept;
30) să anunţe stabilirea şi plătirea premiilor pentru ajutorul acordat de orice cetăţean la
descoperirea infracţiunilor şi la reţinerea persoanelor ce le-au săvîrşit; să premieze cetăţeni
pentru ajutorul acordat la îndeplinirea altor sarcini ce revin poliţiei;
31) să îndepărteze de la conducerea mijloacelor de transport persoanele în privinţa cărora
au apărut suspiciuni că ele se află în stare de ebrietate, au consumat substanţe narcotice sau
toxice, să le controleze la faţa locului sau să le trimită la expertiză, şoferii care nu au permis
de conducere a mijlocelor de transport de categoria corespunzătoare ori de folosire a acestor
mijloace de transport, precum şi persoanele care au încălcat în mod grav regulile circulaţiei
rutiere;
32) să formeze şi să folosească bănci de informaţii determinate de lege şi de alte acte
normative;
33) în modul stabilit de lege şi de alte acte normative ale Republicii Moldova, să ceară şi să
primească gratuit de la întreprinderi, instituţii, organizaţii şi persoane particulare date
necesare pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin poliţiei;
34) în scopul sesizării, curmării şi descoperirii la timp a infracţiunilor să aplice toate
măsurile de procedură cu caracter de cercetare operativă, inclusiv să atragă cetăţenii la
colaborare în mod confidenţial. Pentru descoperirea infracţiunilor deosebit de grave şi
excepţional de grave să asculte convorbirile telefonice, să aplice alte mijloace tehnice din
dotarea poliţiei în conformitate cu legislaţia în vigoare;
35) în scopul constatării contravenţiilor administrative, să utilizeze mijloace tehnice din
dotare supuse controlului metrologic şi certificate de organul abilitat. Modul de utilizare se
stabileşte de către Guvern;
[Art.13 pct.35) introdus prin LP165 din 04.04.03, MO76/25.04.03, art.356 pct.35)-44)
devin 36)-45)]
[Art.13, pct.36) -42) excluse prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
43) să aplice şi să ridice interdicţiile de intrare şi ieşire din Republica Moldova;
44) să solicite autorităţilor administraţiei publice, întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor de stat sau private şi organizaţiilor obşteşti informaţia privind intrarea, şederea
şi ieşirea din ţară a cetăţenilor străini sau a apatrizilor;
45) să ia decizii privind reducerea termenului de şedere şi să întocmească dosare de
expulzare a cetăţenilor străini sau a apatrizilor.
[Art.13 pct.42)-44) introduse prin LP1524 din 12.12.02, MO3/21.01.03 art.10]
TITLUL IV
APLICAREA FORŢEI, MIJLOACELOR SPECIALE
ŞI A ARMEI DE FOC
Articolul 14. Condiţiile şi limitele aplicării forţei, mijloacelor
speciale şi a armei de foc
Poliţia are dreptul să aplice forţa fizică, mijloacele speciale şi arma de foc în cazurile şi în
modul prevăzute de prezenta lege.
Aplicarea forţei, mijloacelor speciale sau a armei de foc trebuie să fie precedată de un
avertisment privind intenţia recurgerii la ele cu acordarea unui timp suficient pentru reacţia de
răspuns, cu excepţia cazurilor în care tergiversarea aplicării forţei fizice, a mijloacelor
speciale şi a armei generează un pericol direct pentru viaţa şi sănătatea cetăţenilor şi a
colaboratorilor poliţiei, poate conduce la alte urmări grave.
Arma de foc nu se aplică contra femeilor şi minorilor, persoanelor de vîrstă înaintată,
precum şi contra oamenilor cu evidente deficienţe fizice, cu excepţia cazurilor în care ei au
săvîrşit un atac armat, opun rezistenţă folosind arme sau au săvîrşit un atac în grup, ce
ameninţă viaţa şi sănătatea oamenilor, dacă acţiunile de acest fel nu pot fi respinse pe alte căi
şi cu alte mijloace.
În toate cazurile cînd aplicarea forţei nu poate fi evitată, colaboratorii poliţiei sînt datori să
se străduiască să aducă o daună cît mai mică sănătăţi, onoarei, demnităţii şi bunurilor
cetăţenilor, de asemenea să asigure acordarea asistenţei medicale victimelor.
În cazul rănirii sau decedării cetăţenilor ca urmare a aplicării forţei fizice, a mijloacelor
speciale sau a armei de foc colaboratorul poliţiei este dator să comunice despre aceasta şefului
său direct, pentru ca acesta să-l înştiinţeze pe procuror.
Depăşirea de către colaboratorii poliţiei a atribuţiilor lor în ceea ce priveşte aplicarea forţei,
a mijloacelor speciale şi a armei de foc atrage după sine răspunderea prevăzută de lege.
Articolul 15. Aplicarea forţei fizice
Colaboratorii poliţiei aplică forţa fizică, inclusiv procedee speciale de luptă, pentru
curmarea infracţiunilor, pentru înfrîngerea rezistenţei opuse cerinţelor legale, dacă metodele
nonviolente nu asigură îndeplinirea obligaţiilor ce le revin.
Articolul 16. Aplicarea mijloacelor speciale
Colaboratorii poliţiei aplică cătuşe, bastoane de cauciuc, mijloace de imobilizare, substanţe
lacrimogene şi substanţe colorante speciale, dispozitive audiovizuale de influenţă psihologică,
mijloace de distrugere a obstacolelor şi de oprire forţată a mijloacelor de transport, tunuri de
apă, maşini blindate şi alte mijloace din dotarea poliţiei, precum şi cîinii de serviciu în
următoarele cazuri:
1) în timpul respingerii atacurilor asupra cetăţenilor, asupra colaboratorilor poliţiei şi a
altor persoane aflate în exerciţiul funcţiunii sau la datoria obştească de menţinere a ordinii
publice şi de combatere a criminalităţii;
2) în timpul eliberării ostaticilor:
3) în timpul curmării dezordinilor de masă şi încălcărilor în grup a ordinii publice;
4) în timpil respingerii atacurilor asupra unor clădiri, unor încăperi, unor construcţii şi unor
mijloace de transport, indiferent de apartenenţa lor, sau în timpul eliberării obiectelor deja
ocupate;
5) în timpul reţinerii şi aducerii la poliţie sau în altă încăpere de serviciu a persoanelor ce
au săvîrşit infracţiuni, precum şi în timpul escortării şi deţinerii persoanelor reţinute şi a
persoanelor supuse arestului, persoanelor puse sub stare de arest, dacă ele nu se subordonează
sau opun rezistenţă colaboratorilor poliţiei, precum şi în cazul în care sînt temeiuri pentru a
presupune că ele pot să evadeze, să pricinuiască daune persoanelor din preajma lor sau lor
înşişi;
6) în timpul curmării neîndeplinirii premeditate a cerinţelor legitime ale colaboratorilor
poliţiei şi ale altor persoane aflate în exerciţiul funcţiunii sau la datoria obştească de
menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii.
Tipul mijlocului special şi intensitatea aplicării lui sînt stabilite de către colaboratorul
poliţiei cu luarea în considerare a situaţiei ce se creează, a caracterului infracţiunii şi a
identităţii delincventului.
Nomenclatorul complet al mijloacelor speciale, precum şi regulile de aplicare a lor se
aprobă de Guvern.
Pentru asigurarea securităţii personale în timpul executării obligaţiilor de serviciu lucrătorii
poliţiei se folosesc de scuturi, căşti, jilete paraglonte şi de alte mijloace de protecţie
individuală.
Articolul 17. Aplicarea şi folosirea armei de foc
Colaboratorii poliţiei au dreptul să deţină, să aibă asupra lor în permanenţă, să aplice şi să
folosească arme de foc.
Arma de foc este folosită ca măsură extremă de către colaboratorii poliţiei în următoarele
cazuri:
pentru apărarea cetăţenilor şi pentru autoapărare contra unor atacuri ce constituie un pericol
real pentru viaţa sau sănătatea lor, precum şi pentru prevenirea capturării prin violenţă a armei
de foc;
pentru respingerea unui atac în grup sau atac armat asupra colaboratorilor poliţiei, asupra
altor persoane aflate în exerciţiul funcţiunii sau la datoria obştească de menţinere a ordinii
publice şi de combatere a criminalităţii, precum şi pentru respingerea atacurilor de altă natură
ce periclitează viaţa sau sănătatea lor;
pentru eliberarea ostaticilor, dacă viaţa sau sănătatea lor se află în pericol;
pentru respingerea unor atacuri în grup sau atacuri armate asupra unor obiective
importante, aflate sub pază, asupra încăperilor de locuit şi de menire gospodărească ale
cetăţenilor, asupra sediilor autorităţilor publice şi organizaţiilor obşteşti, întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor, dacă există un pericol real pentru viaţa sau sănătatea persoanelor
care se află în ele, pentru respingerea atacurilor asupra personalului militar şi de serviciu al
organelor de poliţie;
pentru reţinerea persoanei care opune rezistenţă armată ori care a fost surprinsă în
momentul săvîrşirii unei infracţiuni grave, sau a delincventului care evadează de sub arest,
precum şi a unei persoane înarmate care refuză să se subordoneze cerinţei legale de a depune
arma, cînd este imposibilă înfrîngerea rezistenţei sau reţinerea delincventului pe alte căi şi cu
alte mijloace.
Drept atentat la securitatea personală a colaboratorului poliţiei, pe lîngă alte acţiuni, este
calificată şi apropierea infractorului de el la mai puţin de trei metri, după ce a fost somat să se
oprească.
Efectuarea unei împuşcături asupra ţintei este considerată drept aplicare a armei.
Colaboratorii poliţiei pot folosi arma pentru a da un semnal de alarmă sau a solicita ajutor,
pentru a neutraliza un animal ce ameninţă viaţa şi sănătatea cetăţenilor.
Arma poate fi folosită fără avertizare în caz de atac prin surprindere, de atac cu utilizarea
tehnicii de luptă, a mijloacelor de transport, a aparatelor de zbor, a navelor fluviale, în cazul
eliberării ostaticilor, evadării de sub arest cu armă sau cu ajutorul mijloacelor de transport,
precum şi în timpul evadării din mijloacele de transport în timpul deplasării lor.
Se interzice aplicarea şi folosirea armei dacă în urma acestei acţiuni pot avea de suferit
persoane străine.
În toate cazurile de aplicare şi de folosire a armei de foc colaboratorul poliţiei este dator să
ia toate măsurile posibile pentru a asigura securitatea cetăţenilor, ca dauna cauzată sănătăţii,
onoarei, demnităţii şi bunurilor lor să fie cît mai mică, precum şi pentru a acorda asistenţă
medicală urgentă victimelor.
TITLUL V
SERVICIUL ÎN CADRUL POLIŢIEI
Articolul 18. Colaboratorul poliţiei
Colaborator al poliţiei este persoana care se află în funcţie în organele poliţiei, este
învestită cu împuterniciri pentru exercitarea atribuţiilor şi drepturilor poliţiei şi are un grad
special.
Nomenclatorul gradelor speciale ale colaboratorilor poliţiei se stabileşte de Parlament, iar
modul de conferire a acestora - de Guvern.
Specimenul legitimaţiei pentru persoanele cu grade speciale supreme din corpul de
comandă al organelor afacerilor interne şi Regulamentul cu privire la legitimaţia pentru
persoanele cu grade speciale supreme din corpul de comandă al organelor afacerilor interne se
aprobă de către Preşedintele Republicii Moldova.
[Art.18 al.3) introdus prin LP438 din 06.11.03, MO239/05.12.03 art.960 al.3) devine
al.4)]
Colaboratorii poliţiei au o uniformă unică, aprobată de Guvern, pe care o primesc în mod
gratuit. În baza hotărîrii autorităţilor administraţiei publice locale, în cadrul poliţiei
municipale uniforma poate avea simboluri distinctive aplicate pe piept sau pe mînecă.
Colaboratorilor poliţiei, drept confirmare a împuternicirilor lor, li se eliberează legitimaţii de
serviciu şi insigne de model stabilit.
Articolul 19. Efectivul poliţiei
În poliţie pot fi angajaţi cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit vîrsta de 18 ani.
[Art.19 al.1) modificat prin LP127-XVIII din 23.12.09, MO197-200/31.12.09 art.664]
[Art.19 al.1) modificat prin LP273-XVI din 07.12.07, MO84-85/13.05.08 art.288]
Pentru a face studii în instituţiile de învăţămînt de specialitate ale Ministerului Afacerilor
Interne pot fi admise persoane care au împlinit vîrsta de 17 ani.
La angajarea în serviciu colaboratorul poliţiei depune jurămînt. Textul jurămîntului şi
procedura depunerii lui se aprobă de Parlament.
La încadrarea în serviciu şi ulterior în fiecare an, colaboratorul de poliţie este obligat să
prezinte, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate
[Art.19 al.4) introdus prin LP136-XV din 06.05.04, MO91-95/11.06.04 art.482; al.4-9)
decin al.5-10)]
La angajarea în serviciu, colaboratorul poliţiei este supus înregistrării dactiloscopice de stat
obligatorii, în conformitate cu legislaţia.
[Art.19 al.4) introdus prin LP12-XV din 06.02.04, MO35-38/27.02.04 art.190; al.(4-8)
devin al.(5-9)]
Pentru colaboratorii nou primiţi ai poliţiei poate fi stabilit un termen de încercare de pînă la
un an.
Ocuparea posturilor în organele, instituţiile şi subunităţile poliţiei poate fi efectuată atît pe
bază de concurs, cît şi prin încheierea de contracte în modul stabilit de Ministerul Afacerilor
Interne.
Colaboratorii poliţiei se află la serviciu în poliţie pînă la atingerea următoarelor limite de
vîrstă:
1) de la poliţist, soldat al serviciului intern la căpitan de poliţie, căpitan al serviciului intern
- 45 ani;
2) de la maior de poliţie, maior al serviciului intern la colonel de poliţie, colonel al
serviciului intern - 50 ani;
3) general-maior de poliţie, general-maior al serviciului intern - 55 ani;
4) general-locotenent de poliţie, general-locotenent al serviciului intern, general-colonel de
poliţie, general-colonel al serviciului intern - 60 ani.
Termenul de aflare la serviciu în poliţie peste limita de vîrstă poate fi prelungit, de către
persoana împuternicită cu dreptul de a numi în funcţie, pe o perioadă de pînă la 5 ani, la
cererea personală a colaboratorului poliţiei, cu condiţia că acesta este apt pentru serviciul
militar, în baza concluziei comisiei medico-militare.
Persoanele supuse serviciului militar, angajate în poliţie, se scot de la evidenţă militară în
conformitate cu legislaţia şi se includ în statele Ministerului Afacerilor Interne.
Articolul 20. Satisfacerea serviciului în cadrul poliţiei
Angajarea, transferarea şi concedierea din poliţie se efectuează în conformitate cu prezenta
lege. Codul muncii şi alte acte legislative se aplică în măsura în care nu contravin prezentei
legi.
Pentru colaboratorii poliţiei se stabileşte ziua de muncă nenormată, durata totală a
săptămînii de lucru fiind de 40 de ore.
Colaboratorii poliţiei nu au drept să-şi întrerupă activitatea ca măsură de soluţionare a
litigiilor de muncă în colectiv.
În cadrul poliţiei nu se admite activitatea partidelor politice şi a altor asociaţii social-
politice ale cetăţenilor.
Articolul 21. Concedierea din poliţie
Colaboratorul poliţiei poate fi concediat din serviciu din proprie iniţiativă sau din iniţiativa
conducerii:
1) pe motive de vîrstă - la atingerea limitei de vîrstă pentru aflare la serviciu în poliţie,
stabilite la art.19 alin.6 din prezenta lege;
2) pe motive de boală - în cazul recunoaşterii de către comisia medico-militară a
inaptitudinii pentru serviciul militar pe timp de pace (se concediază cu trecerea în rezervă -
dacă persoana este recunoscută aptă pentru serviciul militar de gradul doi pe timp de război;
se concediază cu trecerea în retragere - dacă persoana este recunoscută inaptă pentru serviciul
militar, cu radierea din evidenţa militară);
3) din cauza sănătăţii şubrede - în cazul recunoaşterii acestuia, de către comisia medico-
militară, drept apt pentru serviciul militar auxiliar pe timp de pace (apt pentru serviciul militar
de gradul întîi pe timp de război);
4) în cazul reducerii statelor de personal - dacă nu există posibilităţi de a fi numit în altă
funcţie în legătură cu reducerea statelor, lichidarea sau reorganizarea structurală a organului
respectiv al afacerilor interne;
5) la expirarea termenului serviciului prevăzut în contract - în cazul cînd cu colaboratorul
poliţiei a fost încheiat un contract individual de muncă pe un termen stabilit;
6) pentru necorespundere funcţiei - conform deciziei comisiei de atestare, prin care s-a
constatat incapacitatea profesională a colaboratorului poliţiei, ca urmare a calificării
insuficiente, a incompetenţei profesionale, a lipsei studiilor respective şi a altor circumstanţe,
care fac imposibilă îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. În baza acestor norme, dar fără
decizia comisiei de atestare, se concediază, de asemenea, persoanele ce nu au susţinut
termenul de încercare stabilit la angajarea în serviciu;
7) pentru încălcarea disciplinei - în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de serviciu, comise în
mod repetat în decursul unui an după aplicarea sancţiunii disciplinare pentru acţiuni similare,
sau al comiterii sistematice a unor asemenea acţiuni, sau al săvîrşirii unei singure fapte grave,
care a prejudiciat considerabil interesele publice, drepturile şi interesele legitime ale
cetăţenilor ori persoanelor juridice, sau al prezentării la serviciu în stare de ebrietate sau al
consumului de băuturi alcoolice, de stupefiante ori de substanţe toxice în timpul serviciului,
sau al absentării de la serviciu fără motive întemeiate mai mult de trei ore;
8) pentru săvîrşirea unor contravenţii ce discreditează efectivul de trupă şi corpul de
comandă;
9) în baza hotărîrii judecătoreşti;
10) în cazul pierderii cetăţeniei Republicii Moldova;
11) în legătură cu transferul la lucru în alt minister, departament şi organizaţie - în baza
demersului respectiv, cu acordul colaboratorului poliţiei;
12) în legătură cu alegerea într-o funcţie electivă în autorităţile publice;
13) în legătură cu restabilirea în serviciu a persoanei care a îndeplinit anterior această
funcţie, în situaţia cînd colaboratorul poliţiei a refuzat să fie numit în altă funcţie;
14) conform cererii personale - în circumstanţe care îl împiedică să-şi exercite în
continuare atribuţiile de serviciu. În baza acestui punct, colaboratorul poliţiei poate fi
concediat numai din proprie iniţiativă.
Articolul 22. Atribuţiile colaboratorilor poliţiei
Colaboratorii poliţiei îşi exercită atribuţiile prevăzute de prezenta lege în limitele funcţiei
pe care o deţin. Fiecare colaborator al poliţiei, pe întreg teritoriul Republicii
Moldova, indiferent de funcţia pe care o deţine, de locul în care se află în timpul sau în afara
orelor de program, în cazul în care cetăţenii şi persoanele oficiale se adresează cu o declaraţie
sau cu o sesizare asupra unor cazuri ce periclitează securitatea personală sau securitatea
publică, ori în cazul în care el însuşi constată asemenea evenimente, este dator:
1) să comunice despre aceasta celui mai apropiat organ de poliţie;
2) pînă la sosirea persoanelor oficiale împuternicite, să ia măsurile posibile pentru
prevenirea şi curmarea infracţiunii, pentru salvarea oamenilor, pentru acordarea primului
ajutor persoanelor care au nevoe de el, pentru identificarea şi reţinerea persoanelor care au
săvîrşit infracţiuni, pentru depistarea martorilor oculari ai infracţiunii şi pentru paza locului în
care s-a produs evenimentul.
Articolul 23. Drepturile colaboratorilor poliţiei
Colaboratorii poliţiei sînt învestiţi cu drepturile prevăzute de prezenta lege, în limitele
funcţiei pe care o deţin.
Orice colaborator al poliţiei, pentru exercitarea atribuţiilor ce-i revin în baza părţii a doua a
articolului 22 din prezenta lege, are dreptul:
1) să ceară cetăţenilor şi persoanelor oficiale încetarea infracţiunilor şi a acţiunilor ce
împiedică exercitarea împuternicirilor poliţiei;
2) să verifice actele de identitate ale cetăţenilor şi ale persoanelor oficiale;
3) să folosească nestingherit mijloacele de transport, cu excepţia celor care aparţin
reprezentanţelor diplomatice şi consulare ale statelor străine, pentru transportarea la instituţii
medicale a persoanelor care au nevoie de asistenţă medicală urgentă, pentru urmărirea
persoanelor care au săvîrşit infracţiuni şi pentru aducerea lor la poliţie;
4) să folosească nestingherit mijloacele de telecomunicaţii ce aparţin întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor;
5) să reţină pînă la sosirea persoanelor oficiale ale poliţiei sau să aducă la poliţie ori în altă
încăpere de serviciu persoanele bănuite de săvîrşirea infracţiunii;
6) la raţie alimentară şi echipament, în cazurile stabilite de Guvern.
[Art.23 pct.6) în redacţia LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în
vigoare 01.01.10]
7) să facă uz de alte drepturi ale poliţiei, necesare în acest scop.
Colaboratorul poliţiei, trecut în rezervă, are dreptul să poarte armă cu autorizarea

conducătorului organului de poliţie, să participe la descoperirea infracţiunilor, la urmărirea şi
la reţinerea delincventului, la escortarea lui la sectorul de poliţie. Dacă drept consecinţe ale
acestor împrejurări apar urmări nefavorabile pentru acest colaborator, atît el, membrii familiei
lui, cît şi apropiaţii lui beneficiază de garanţiile protecţiei sociale consfinţite în prezenta lege.
Articolul 24. Retribuirea muncii colaboratorilor poliţiei
Retribuirea muncii colaboratorilor poliţiei se efectuează în modul, condiţiile şi mărimile
prevăzute de Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în
sectorul bugetar.
Pentru munca prestată în zile de odihnă şi în zile de sărbătoare, colaboratorilor poliţiei li se
plăteşte o recompensă bănească în conformitate cu legislaţia în vigoare.
[Art.24 în redacţia LP447-XVI din 28.12.06, MO51-53/13.04.07 art.239]
Articolul 25. Stimularea colaboratorilor poliţiei

Pentru îndeplinirea conştiincioasă a atribuţiilor de serviciu pentru colaboratorii poliţiei se
stabilesc următoarele forme de stimulare: exprimarea de mulţumiri, premierea cu cadouri de
preţ sau cu bani, acordarea unui concediu suplimentar cu o durată de pînă la zece zile,
decorarea cu o insignă, conferirea înainte de termen a gradului special şi conferirea gradului
special de o treaptă superioară gradului prevăzut de postul deţinut, anularea înainte de termen
a sancţiunii disciplinare aplicate anterior.
Pentru bărbăţia şi curajul manifestate în exercitarea datoriei de serviciu şi pentru alte merite
colaboratorii poliţiei pot fi recomandaţi pentru decorare cu distincţii de stat.
Articolul 26. Responsabilitatea colaboratorului poliţiei
Pentru activităţi nelegale colaboratorul poliţiei poartă răspundere în conformitate cu
legislaţia şi cu Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat de Guvern.
Plîngerile cetăţenilor asupra acţiunilor colaboratorilor poliţiei prin care sînt lezate
drepturile, libertăţile şi interesele lor legitime sînt examinate şi soluţionate de conducătorul
acelei instituţii de poliţie în cadrul căreia activează colaboratorul poliţiei, dacă legislaţia în
vigoare nu prevede un alt mod de soluţionare a chestiunii. În cazul în care cetăţeanul nu este
de acord cu hotărîrea adoptată, el are dreptul să se adreseze instanţei judecătoreşti.
Articolul 27. Repararea daunei cauzate de colaboratorii poliţiei
În cazul încălcării de către colaboratorii poliţiei a drepturilor, libertăţilor şi a intereselor
legitime ale cetăţenilor, ale persoanelor oficiale, ale întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor, poliţia este datoare să ia măsuri pentru restabilirea lor şi pentru repararea
daunei materiale.
La dorinţa persoanei ale cărei drepturi, libertăţi şi interese legitime au fost încălcate, poliţia
îşi cere scuze personal sau în mod public.
Colaboratorii poliţiei, vinovaţi de moartea, schilodirea, cauzarea leziunilor corporale sau
daunei materiale persoanelor care acordă ajutor în procesul penal faţă de care sînt aplicate
măsurile de protecţie de stat, achită sumele de asigurare care au fost plătite acestor persoane
sau urmaşilor lor.
Articolul 28. Pregătirea colaboratorilor poliţiei
Colaboratorii poliţiei sînt pregătiţi în instituţii de învăţămînt de specialitate ale Ministerului
Afacerilor Interne, precum şi în instituţii de învăţămînt civile pentru profilurule
corespunzătoare ale serviciului în cadrul poliţiei Republicii Moldova.
Persoanele angajate la serviciu în poliţie şi numite în funcţiile pentru care se prevede
conferirea de grade îşi fac în mod obligatoriu studiile sau urmează cursurile de reciclare în
instituţiile de învăţămînt ale Ministerului Afacerilor Interne.
Regulamentul instituţiei de învăţămînt a Ministerului Afacerilor Interne se aprobă de
Guvern.
Pregătirea, reciclarea şi ridicarea nivelulul profesional al colaboratorilor poliţiei se poate
face şi pe bază de contract în instituţiile de învăţămînt ale altor state.
TITLUL VI
APĂRAREA JURIDICĂ ŞI SOCIALĂ DIN PARTEA STATULUI
Articolul 29. Apărarea juridică a colaboratorilor poliţiei
Colaboratorul poliţiei este persoană inviolabilă şi se află sub protecţia statului. Persoana,
onoarea şi demnitatea lui sînt ocrotite de lege.
În scopul apărării drepturilor şi intereselor lor colaboratorii poliţiei au dreptul să se
adreseze instanţelor judecătoreşti, să se unească în sindicate.
Insultarea unui colaborator al poliţiei, opunerea de rezistenţă, ameninţarea, actul de violenţă
sau atentarea la viaţa lui, precum şi alte acţiuni care îi împiedică să-şi îndeplinească atribuţiile
de serviciu sau datoria de serviciu atrag după sine responsabilitatea stabilită de legislaţia
Republicii Moldova.
Colaboratorii poliţiei nu poartă răspundere pentru dauna materială şi fizică, cauzată
infractorului în legătură cu nesubordonarea sau opunerea de rezistenţă a acestuia în timpul
reţinerii.
Articolul 30. Obligativitatea subordonării faţă de
colaboratorii poliţiei
Cerinţele legitime ale colaboratorului poliţiei sînt obligatorii pentru cetăţeni şi pentru
persoanele oficiale.
Nesubordonarea cerinţelor legitime ale colaboratorului poliţiei, precum şi alte acţiuni care
împiedică poliţia să-şi îndeplinească atribuţiile, atrag după sine responsabilitatea stabilită prin
lege.
Cerinţele colaboratorului poliţiei, adresate cetăţenilor şi persoanelor oficiale, şi acţiunile
întreprinse de el se consideră legitime atît timp, cît organul sau persoana oficială,
împuternicite să exercite controlul asupra activităţii lui şi asupra respectării legalităţii în
timpul acestei activităţi, nu va stabili contrariul.
Articolul 31. Inadmisibilitatea amestecului în activitatea
colaboratorului poliţiei
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin colaboratorul poliţiei se subordonează numai şefului
său nemijlocit şi direct. Nimeni altcineva nu are dreptul să se amestece în activitatea
colaboratorului poliţiei.
La primirea unui ordin sau a unor indicaţii ale şefului şi ale persoanelor oficiale, ce vin în
contradicţie cu legea, colaboratorul poliţiei este dator să se călăuzească de lege.
Articolul 32. Dreptul colaboratorului poliţiei la apărare juridică
Colaboratorul poliţiei are dreptul să atace în instanţa judecătorească hotărîrile persoanelor
oficiale din organele poliţiei şi din autorităţile administraţiei publice, adoptate asupra lui, dacă
consideră că ele lezează împuternicirile şi demnitatea lui personală.
Articolul 33. Dreptul colaboratorului poliţiei la risc profesional
Nu constituie o infracţiune acţiunea colaboratorului poliţiei care a fost săvîrşită într-o
situaţie de risc profesional justificat, deşi ea are semnele acţiunilor pentru care este prevăzută
răspundere disciplinară, administrativă sau penală.
Riscul este considerat justificat, dacă acţiunea săvîrşită decurgea în mod obiectiv din
informaţia asupra faptelor şi circumstanţelor de care dispunea colaboratorul poliţiei, iar
scopul legitim nu putea fi realizat prin acţiuni ce nu ar fi implicat riscul şi colaboratorul
poliţiei, care a admis riscul, a întreprins toate măsurile posibile pentru a preîntîmpina
consecinţele negative.
Articolul 34. Asigurarea de stat şi plăţile de compensare
în cazul morţii sau mutilării colaboratorului poliţiei
Toţi colaboratorii poliţiei sînt supuşi asigurării personale de stat obligatorii pe o sumă egală
cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor
respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere,
departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii. În cazul în care colaboratorul poliţiei îşi
pierde viaţa în exerciţiul funcţiunii, familiei celui căzut sau persoanelor întreţinute de el li se
plăteşte un ajutor unic echivalent cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani ale
celui căzut şi, în afară de aceasta, timp de cinci ani din ziua morţii persoanelor întreţinute li se
plătesc lunar mijloacele lui băneşti de întreţinere ţinîndu-se cont de indexarea salariului. La
expirarea a cinci ani se stabileşte pensie de urmaş în modul stabilit de legislaţie.
În caz de mutilare a colaboratorului poliţiei în exerciţiul funcţiunii, de invaliditate survenită
în perioada satisfacerii serviciului sau cel mult după trei luni de la eliberarea din serviciu, sau
după expirarea acestui termen, însă ca urmare a unei afecţiuni din perioada satisfacerii
serviciului, în lipsa de temei pentru primirea pensiei de vechime în muncă el beneficiază lunar
de mijloace de întreţinere pînă la restabilirea capacităţii de muncă, însă pe parcursul a cel
mult zece ani. După expirarea acestui termen lui i se stabileşte pensie de invaliditate.
Paguba materială, cauzată colaboratorului poliţiei sau unei rude apropiate a lui şi
determinată de activitatea lui de serviciu, se repară pe cale judiciară în volum deplin din
mijloacele bugetului respectiv.
[Art.35 exclus prin LP90-XVIII din 04.12.09, MO187-188/18.12.09 art.584]
Articolul 36. Asigurarea colaboratorilor poliţiei cu telefon
şi cu locuri în instituţiile preşcolare
Colaboratorilor serviciilor operative ale poliţiei li se instalează telefon la domiciliu în
decurs de 6 luni din ziua depunerii cererii; altor categorii de colaboratori, stabilite de Guvern
şi de autorităţile administraţiei publice locale - cel tîrziu după trei ani.
Colaboratorilor poliţiei li se garantează dreptul la acordarea de locuri în instituţii preşcolare
pentru copiii lor în termen de trei luni de la data depunerii cererii.
Articolul 37. Dreptul colaboratorilor poliţiei la concediu
suplimentar plătit
Colaboratorii poliţiei au dreptul la un concediu suplimentar plătit după zece ani de aflare în
serviciu - cu o durată de pînă la cinci zile, după cincisprezece ani - cu o durată de pînă la zece
zile, după douăzeci de ani - cu o durată de pînă la cincisprezece zile.
Articolul 38. Dreptul colaboratorului poliţiei la transport
Colaboratorii poliţiei au dreptul să se deplaseze gratuit în transport pe teritoriul Republicii
Moldova şi să folosească în exerciţiul funcţiunii mijloace de transport personal potrivit
reglementărilor stabilite de Guvern.
[Art.38 în redacţia LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare
01.01.10]
Articolul 39. Drepturile colaboratorilor poliţiei aflaţi în deplasare
Colaboratorul poliţiei, aflat în deplasare de serviciu, beneficiază de dreptul de a procura
peste rînd documente de călătorie la toate felurile de transport, precum şi de dreptul de cazare
în hotel pe baza legitimaţiei de serviciu.
Articolul 40. Efectele nerespectării garanţiilor de protecţie socială a colaboratorului
poliţiei
În cazul nerespectării garanţiilor de protecţie socială, prevăzută de prezenta lege,
colaboratorul poliţiei are dreptul să primească recompense din mijloacele bugetului respectiv.
În cazul în care colaboratorului poliţiei nu i se acordă spaţiu locativ în termenul stabilit şi în
condiţiile prevăzute de legislaţie, în perioada de pînă la primirea locuinţei, el are dreptul la
compensarea din contul instituţiei în care activează a cheltuielilor pentru închirierea
(subînchirierea) unei locuinţe provizorii, în cuantumul prevăzut de contractul de închiriere
(subînchiriere) a locuinţei, dar care să nu depăşească salariul de funcţie al chiriaşului.
Autorităţile administraţiei publice locale pot stabili şi alte garanţii de apărare juridică şi
socială a colaboratorilor poliţiei, neprevăzute în prezenta lege.
TITLUL VII
FINANŢAREA ŞI APROVIZIONAREA
TEHNICO-MATERIALĂ A POLIŢIEI
Articolul 41. Finanţarea poliţiei
Cheltuielile pentru întreţinerea poliţiei de stat se acoperă de la bugetul de stat, iar cele pentru
întreţinerea poliţiei municipale - de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.
Ministerul Afacerilor Interne are dreptul să deschidă un cont trezorerial, în urma
redistribuirii unei cote din venitul obţinut de la prestarea de către organele afacerilor interne a
serviciilor cu plată, întru asigurarea bazei tehnico-materiale centralizate a subdiviziunilor sale.
Articolul 42. Asigurarea tehnico-materială a poliţiei
Poliţia se asigură cu uniformă, armament, muniţii, tehnică operativă şi criminalistică,
tehnică de telecomunicaţii şi mijloace speciale prin intermediul Ministerului Afacerilor
Interne, din contul mijloacelor preconizate pentru întreţinerea ei.
Modul şi normele de asigurare tehnico-materială se stabilesc de Guvern la propunerea
Ministerului Afacerilor Interne.
[Art.41-42 în redacţia LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
[Art.41 ult al. introdus prin LP69 din 27.02.03, MO46/14.03.03 art.182]
PREŞEDINTELE
REPUBLICII SOVIETICE
SOCIALISE MOLDOVA Mircea SNEGUR
Chişinău, 18 decembrie 1990.

Nr. 416-XII.
LPM131/2007
Versiunea originala
ID intern unic: 324528
Fişa actului juridic
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 131

din 07.06.2007
privind siguranţa traficului rutier
Publicat : 20.07.2007 în Monitorul Oficial Nr. 103-106 art Nr : 443
MODIFICAT
LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul legii
(1) Prezenta lege reglementează relaţiile juridico-sociale din domeniul traficului rutier,
stabileşte drepturile, obligaţiile, responsabilităţile autorităţilor de resort şi ale participanţilor la
acest trafic.
(2) Dispoziţiile prezentei legi vizează traficul rutier din punctul de vedere al asigurării
desfăşurării lui fluente şi în plină siguranţă, ceea ce presupune protecţia drepturilor şi
intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, apărarea proprietăţii acestora, ocrotirea
sănătăţii, integrităţii corporale şi a vieţii participanţilor la trafic, precum şi protecţia mediului
înconjurător.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
accident în trafic rutier - eveniment produs ca urmare a încălcării regulilor de circulaţie, în
care au fost implicate unul sau mai multe vehicule aflate în circulaţie pe drum public, în urma
căruia a rezultat vătămarea sănătăţii, integrităţii corporale, decesul uneia sau al mai multor
persoane ori a fost cauzat un prejudiciu material;
administrator de drum - autoritate a administraţiei publice locale sau un alt organ de stat
abilitat de Guvern cu funcţii de administrare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor publice;
agent de circulaţie - persoană abilitată cu funcţii de reglementare şi de control asupra
traficului rutier pe drumurile publice;
autovehicul - vehicul autopropulsat, suspendat pe roţi, şenile sau tălpi, destinat
transportului de persoane sau de bunuri ori efectuării de lucrări;
bicicletă - vehicul cu cel puţin două roţi, propulsat exclusiv de energia musculară a
persoanei care îl conduce, în special cu ajutorul pedalelor sau manivelelor;
caroserie - parte a vehiculului aşezată de asupra osiilor şi a roţilor, amenajată pentru
transportul de persoane sau de bunuri;
conducător - persoană care determină punerea în mişcare şi acţionează asupra direcţiei de
deplasare pe drum public a unui autovehicul, a unui grup organizat de oameni, a animalelor
izolate sau în turmă, a celor de tracţiune, de povară ori de călărie, precum şi persoană care
instruieşte în conducerea unui autovehicul;
drum public - orice cale de comunicaţie terestră, inclusiv construcţii artificiale şi drumuri,
deschisă pentru circulaţia vehiculelor şi a pietonilor, administrată de un organ abilitat;
drum public local - drum public care asigură legătură rutieră între oraşele de reşedinţă, între
un astfel de oraş şi satele (comunele) din componenţa raionului, precum şi între sate
(comune), inclusiv accesul spre ele de la drumurile publice naţionale;
drum public naţional - drum magistral care asigură legătură rutieră internaţională sau drum
republican care asigură legătură rutieră între capitala ţării şi oraşele de reşedinţă, municipiile,
centrele industriale, staţiunile balneo-climaterice, locurile publice de agrement, rezervaţiile
naturale, monumentele istorice, monumentele de cultură de importanţă naţională, precum şi
legătură între oraşele de reşedinţă şi staţiile feroviare, aeroporturile şi porturile fluviale;
garantare a siguranţei traficului rutier - activităţi de prevenire a factorilor ce contribuie la
producerea accidentelor în traficul rutier şi de diminuare a gravităţii acestora;
moped - autovehicul cu 2 sau 3 roţi, dotat cu motor avînd capacitate cilindrică de cel mult
50 cm3, şi cu viteză maximă, prin construcţie, de pînă la 50 km/oră;
motocicletă - autovehicul cu 2 sau 3 roţi, cu sau fără ataş, dotat cu motor avînd capacitate
cilindrică mai mare de 50 cm3, şi/sau cu viteză maximă, prin construcţie, de peste 50 km/oră,
a cărui masă proprie nu depăşeşte 400 kg;
organizare a traficului rutier - ansamblu de măsuri juridico-organizatorice şi inginereşti de
sistematizare, reglementare şi dirijare a traficului rutier;
participant la trafic - persoană care ia parte la procesul circulaţiei în calitate de conducător,
pieton sau pasager;
pieton - persoană care se află pe drum în afara vehiculului şi care nu efectuează lucrări.
Este pieton şi persoana care se deplasează în cărucior de invalid fără motor sau care duce
bicicletă, moped, motocicletă, săniuţă, cărucior de copil sau de invalid ori un alt vehicul tras
sau împins cu mîinile;
remorcă - vehicul destinat tractării de către un autovehicul;
siguranţă a traficului rutier - stare de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecţie
a participanţilor la el împotriva accidentelor şi consecinţei acestora;
trafic rutier - sistem dinamic complex, constituit din pietoni şi vehicule, care generează un
ansamblu de relaţii juridico-sociale în procesul deplasării acestora pe drumuri publice în
condiţii stabilite;
vehicul - sistem mecanic, cu sau fără autopropulsie, destinat transportului de persoane şi de
bunuri, echipat sau nu cu mecanisme care pot executa anumite lucrări;
vehicul autopropulsat - vehicul care se deplasează prin dezvoltarea unei surse proprii de
energie.
Articolul 3. Principiile de bază privind garantarea
siguranţei traficului rutier
Principiile de bază privind garantarea siguranţei traficului rutier sînt:
a) prioritatea vieţii şi integrităţii corporale a participanţilor la trafic asupra rezultatelor
activităţilor economice;
b) prioritatea responsabilităţii statului privind garantarea siguranţei traficului rutier faţă de
responsabilitatea participanţilor la trafic;
c) respectarea intereselor persoanei, ale societăţii şi ale statului în activitatea de garantare a
siguranţei traficului rutier;
d) abordarea problemei privind siguranţa traficului prin programe cu obiective bine
determinate.
Articolul 4. Cadrul juridic
Cadrul juridic privind siguranţa traficului rutier însumează prezenta lege şi alte acte
legislative şi normative, precum şi tratatele internaţionale în domeniu la care Republica
Moldova este parte.
Capitolul II
COMPETENŢA AUTORITĂŢILOR DE RESORT
ÎN DOMENIUL TRAFICULUI RUTIER
Articolul 5. Competenţa Guvernului
De competenţa Guvernului sînt:
a) dirijarea activităţii organelor centrale de specialitate ale statului cu atribuţii în domeniul
traficului rutier;
b) aprobarea programelor de stat privind dezvoltarea traficului rutier şi siguranţa pe
drumurile publice, precum şi a actelor normative înaintate de autorităţile competente;
c) finanţarea, dirijarea şi exercitarea controlului asupra realizării programelor de evaluare a
traficului rutier şi siguranţei acestuia;
d) organizarea activităţii de cercetare ştiinţifică şi construcţii tehnologice în domeniul
traficului rutier şi siguranţei acestuia;
e) exercitarea controlului asupra executării şi respectării legislaţiei privind siguranţa
traficului rutier;
f) aprobarea listei de medicamente contraindicate conducătorilor de vehicule şi semnului
distinctiv care trebuie aplicat pe ambalajul acestor medicamente;
g) stabilirea conţinutului şi modului de certificare a truselor de prim ajutor medical din
dotarea autovehiculelor;
h) stabilirea normelor metodologice privind organizarea pregătirii, perfecţionării,
examinării şi atestării cadrelor didactice din domeniul pregătirii conducătorilor de
autovehicule şi a personalului din sfera transporturilor rutiere;
i) stabilirea categoriilor de vehicule care pot fi admise în trafic rutier fără a fi omologate;
j) aprobarea programelor de stat privind protecţia mediului înconjurător, standardelor
privind starea tehnică a vehiculelor şi a utilajului.
Articolul 6. Competenţa Consiliului naţional pentru
securitatea circulaţiei rutiere
(1) Consiliul naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere, instituit de Guvern, este organ
consultativ în promovarea şi dirijarea politicii statului în domeniul siguranţei traficului rutier.
(2) Consiliul naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere are următoarele atribuţii:
a) examinează starea de lucruri şi apreciază activitatea autorităţilor de resort în domeniul
siguranţei traficului rutier;
b) coordonează activităţile din domeniu, participă la elaborarea şi examinarea actelor
normative privind traficul rutier şi siguranţa acestuia şi le înaintează spre aprobare
Guvernului.
Articolul 7. Competenţa Ministerului Afacerilor Interne
De competenţa Ministerului Afacerilor Interne sînt:
a) exercitarea controlului interdepartamental asupra respectării prevederilor actelor
legislative şi ale actelor normative din domeniul traficului rutier;
b) coordonarea activităţilor de ridicare a gradului de organizare şi de siguranţă a traficului
rutier;
c) asigurarea dirijării, supravegherii şi controlului traficului rutier cu mijloace de măsurare,
legalizate şi verificate metrologic, conform cerinţelor actelor normative în vigoare;
d) exercitarea controlului tehnic de stat asupra vehiculelor în privinţa corespunderii
cerinţelor de siguranţă a traficului rutier;
e) exercitarea controlului asupra calităţii lucrărilor din domeniile: de exploatare, întreţinere,
reparare şi testare tehnică, efectuate de persoane care practică activitate de întreprinzător în
aceste domenii;
f) reflectarea în mass-media a stării de lucruri din traficul rutier, a modului în care
participanţii la trafic respectă legislaţia privind siguranţa lui;
g) asigurarea activităţii echipelor de intervenţie rapidă pentru întreprinderea măsurilor de
urgenţă în cazul producerii de accidente în trafic rutier;
h) organizarea după programe a instruirii angajaţilor poliţiei rutiere, serviciului de
pompieri, ai altor structuri specializate privind acordarea de prim ajutor medical persoanelor
care au avut de suferit în accidente în trafic rutier.
Articolul 8. Competenţa Ministerul Transporturilor
şi Infrastructurii Drumurilor
De competenţa Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor sînt:
a) administrarea, întreţinerea, repararea şi înzestrarea cu mijloace de semnalizare a
drumurilor publice naţionale pentru sistematizarea şi organizarea traficului rutier în vederea
garantării siguranţei circulaţiei; amenajarea drumurilor laterale pentru circulaţia vehiculelor
cu tracţiune animală, vehiculelor autopropulsate şi amenajarea pistelor pentru biciclişti;
b) autorizarea persoanelor care practică activitate de întreprinzător în domeniile de
omologare, testare tehnică, prestări servicii de reparaţie şi de întreţinere tehnică a vehiculelor;
c) pregătirea, perfecţionarea şi atestarea experţilor din staţiile de omologare şi de testare
tehnică;
d) elaborarea condiţiilor tehnice şi metodologiei, care urmează a fi aprobate de Guvern, de
omologare, testare şi certificare a vehiculelor admise în trafic rutier;
e) însumarea, generalizarea şi analiza informaţiei privind activitatea de omologare şi de
testare tehnică a vehiculelor în vederea perfecţionării reţelei şi staţiilor de testare tehnică care
prestează astfel de servicii;
f) elaborarea de norme obligatorii, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind
organizarea şi buna desfăşurare a transporturilor rutiere, monitorizarea respectării acestor
norme;
g) elaborarea de reglementări speciale, care urmează a fi aprobate de Guvern, în domeniul
transporturilor rutiere şi stabilirea acţiunilor de siguranţă privind executarea acestor
reglementări;
h) elaborarea de norme generale, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind întreţinerea
drumurilor şi pasajelor la nivel cu calea ferată.
[Art.8 modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
Articolul 9. Competenţa Ministerului Sănătăţii
De competenţa Ministerului Sănătăţii sînt:
a) elaborarea de norme, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind examinarea
psihofiziologică şi medicală a conducătorilor şi a candidaţilor la conducător de vehicul;
b) stabilirea de norme privind examinarea psihofiziologică şi medicală, recoltarea şi analiza
probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, consumului de droguri şi de alte substanţe
psihotrope, de medicamente capabile să influenţeze negativ comportamentul conducătorului
de vehicul aflat la conducerea lui;
c) elaborarea de programe pentru cursurile de instruire a conducătorilor auto, angajaţilor
poliţiei rutiere, serviciului de pompieri, ai altor structuri specializate privind acordarea de
prim ajutor medical persoanelor care au avut de suferit în accidente în trafic rutier;
d) elaborarea de semn distinctiv care urmează a fi aprobat de Guvern şi care trebuie aplicat
pe ambalajul medicamentelor contraindicate conducătorului de vehicul;
e) specificarea, ce urmează a fi aprobată de Guvern, a conţinutului şi certificarea truselor de
prim ajutor medical din dotarea autovehiculelor;
f) acordarea de asistenţă medicală urgentă victimelor în accident rutier.
Articolul 10. Competenţa Ministerului Educaţiei
De competenţa Ministerului Educaţiei sînt:
a) elaborarea de programe în domeniul educaţiei rutiere şi asigurarea lucrului în acest
domeniu în instituţiile de învăţămînt preşcolare şi şcolare, pregătirea şi perfecţionarea
cadrelor didactice desemnate să desfăşoare astfel de activităţi;
b) asigurarea elaborării de materiale didactice intuitive ilustrative şi vizual-auditive privind
educaţia rutieră;
c) îndrumarea, coordonarea şi supravegherea, prin intermediul direcţiilor învăţămînt, tineret
şi sport, a activităţii de educaţie rutieră;
d) stabilirea, în conlucrare cu alte autorităţi de resort, a normelor metodologice şi
organizarea pregătirii, perfecţionării, examinării şi atestării cadrelor didactice din domeniul
pregătirii conducătorilor de autovehicule şi a personalului din sfera transporturilor rutiere.
Articolul 11. Competenţa Ministerului Mediului
De competenţa Ministerului Mediului sînt:
a) elaborarea, în conformitate cu cerinţele internaţionale şi cu standardele naţionale, de
programe privind protecţia mediului înconjurător de către participanţii la trafic rutier;
b) elaborarea de regulamente, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind controlul de
stat ecologic instrumental şi testarea gradului de poluare a mediului înconjurător cu gaze de
eşapament şi de poluare fonică de către vehiculele aflate în trafic rutier;
c) asigurarea testării cu mijloace de măsurare omologate şi verificate metrologic a emisiilor
de noxe de către autovehiculele aflate în trafic rutier;
d) organizarea monitorizării la nivel naţional, stocării şi prelucrării datelor despre poluarea
mediului înconjurător de către transportul auto; crearea punctelor de recoltare a probelor
privind starea poluării reţelelor rutiere şi determinarea zonelor critice;
e) verificarea periodică, sistematică, la staţiile de alimentare, a calităţii carburanţilor şi
lubrifianţilor, făcînd publice rezultatele;
f) impunerea utilizării pe teritoriul ţării a carburanţilor curaţi din punct de vedere ecologic;
g) asigurarea respectării legislaţiei privind emisiile de noxe de către surse mobile de
poluare.
Articolul 12. Competenţa Ministerului Apărării
De competenţa Ministerului Apărării sînt:
a) pregătirea efectivului de conducători auto necesar forţelor armate şi autorizarea cadrelor
didactice din şcolile de conducători auto care îi aparţin;
b) înmatricularea vehiculelor din parcul propriu şi ţinerea evidenţei lor;
c) organizarea şi efectuarea controlului tehnic al vehiculelor din parcul propriu;
d) reglementarea, dirijarea şi supravegherea circulaţiei pe drumurile publice a vehiculelor
care îi aparţin, verificarea modului în care conducătorii acestora respectă Regulamentul
circulaţiei rutiere;
e) cooperarea cu unităţile poliţiei rutiere în escortarea coloanelor oficiale şi a coloanelor de
vehicule militare;
f) elaborarea, în comun cu Ministerul Afacerilor Interne, de norme privind condiţiile de
deplasare pe drumurile publice a autovehiculelor speciale şi controlul asupra circulaţiei lor.
Articolul 13. Competenţa Ministerului Agriculturii şi
Industriei Alimentare
De competenţa Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare sînt:
a) elaborarea de acte normative privind pregătirea, perfecţionarea, atestarea şi eliberarea
permiselor de conducător de vehicule autopropulsate (tractoare, maşini agricole) cu remorci;
b) îndrumarea, coordonarea şi supravegherea instruirii şi perfecţionării conducătorilor de
vehicule autopropulsate (tractoare, maşini agricole);
c) înmatricularea vehiculelor autopropulsate (tractoarelor, maşinilor agricole) şi remorcilor
la ele din parcul propriu, ţinerea evidenţei lor;
d) organizarea şi efectuarea controlului tehnic al vehiculelor autopropulsate (tractoarelor,
maşinilor agricole) din parcul propriu.
Articolul 14. Competenţa Ministerului Tehnologiilor
Informaţionale şi Comunicaţiilor
De competenţa Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor sînt:
a) elaborarea modelelor şi eliberarea permiselor de conducător auto, certificatelor şi
numerelor de înmatriculare a vehiculelor;
b) organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru obţinerea permisului de conducere;
înmatricularea, înregistrarea şi radierea vehiculelor din Registrul de stat al transporturilor;
c) elaborarea şi aplicarea reglementărilor legale privind evidenţa permiselor de conducere
şi certificatelor de înmatriculare, documentarea cu aceste acte, desfăşurarea examenelor
pentru obţinerea permiselor de conducere, precum şi înmatricularea, înregistrarea şi radierea
vehiculelor din Registrul de stat al transporturilor;
d) crearea, utilizarea, actualizarea şi gestionarea Registrului de stat al transporturilor şi
Registrului de stat al conducătorilor de vehicule.
Articolul 15. Competenţa Inspectoratului de Stat pentru
Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor
Nestatale de Pensii de pe lîngă
Ministerul Finanţelor
De competenţa Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor
Nestatale de Pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor sînt:
a) asigurarea controlului asupra întocmirii programelor de prevenţie rutieră, dirijarea,
coordonarea şi controlul modului în care asigurătorii titulari de licenţă în domeniu le aplică;
b) asigurarea controlului asupra modului în care titularii de licenţă respectă actele
normative în vigoare privind direcţiile de utilizare a mijloacelor fondului de asigurare,
constituit pentru acţiuni preventive.
Articolul 16. Competenţa autorităţilor administraţiei
publice locale
De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale sînt:
a) administrarea, întreţinerea, repararea şi dotarea cu mijloace de semnalizare a drumurilor
publice locale şi a construcţiilor rutiere, în conformitate cu exigenţele siguranţei traficului
rutier;
b) amenajarea drumurilor publice locale pentru sistematizarea şi organizarea traficului
rutier în vederea garantării siguranţei lui;
c) înregistrarea şi evidenţa autovehiculelor de transport public (microbuzelor, autobuzelor,
troleibuzelor);
d) întocmirea şi actualizarea planurilor de organizare a traficului în localităţile urbane
pentru îmbunătăţirea fluenţei şi siguranţei lui şi pentru reducerea pe această cale a gradului de
poluare a mediului înconjurător;
e) stabilirea reglementărilor privind regimul de acces, circulaţie, staţionare şi parcare a
diferitelor categorii de vehicule;
f) amenajarea trotuarelor pentru pietoni, pistelor pentru biciclişti, drumurilor laterale pentru
circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală şi a vehiculelor autopropulsate;
g) asigurarea evacuării de pe drumurile publice şi depozitării în locuri special amenajate a
autovehiculelor, remorcilor la ele, caroseriilor sau subansamblurilor, devenite inutile din
punct de vedere tehnic sau abandonate;
h) asigurarea amenajării de locuri speciale pentru păstrarea vehiculelor cu tracţiune animală
depistate circulînd neregulamentar pe drumurile publice;
i) elaborarea şi aprobarea proiectelor de sistematizare a traficului rutier cu avizul poliţiei
rutiere.
Articolul 17. Competenţa asociaţiilor obşteşti
În scopul asocierii eforturilor de prevenire a accidentelor în traficul rutier, asociaţiile
obşteşti de protejare a drepturilor şi intereselor participanţilor la trafic rutier au dreptul,
potrivit statutului lor, în modul stabilit de legislaţia în vigoare:
a) să înainteze autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale propuneri de
îmbunătăţire a regulilor, standardelor de stat, normelor tehnice şi a altor acte normative din
domeniul siguranţei traficului rutier;
b) să realizeze, la solicitarea membrilor asociaţiilor obşteşti, examinarea cauzelor şi
circumstanţelor accidentelor produse în trafic rutier, transmiterea materialelor către organele
procuraturii şi reprezentarea intereselor membrilor lor în instanţă de judecată;
c) să întreprindă acţiuni de prevenire a accidentelor în trafic rutier.
Capitolul III
CONDUCĂTORII DE AUTOVEHICULE
Articolul 18. Cerinţele faţă de conducătorul de autovehicul
Pentru a conduce autovehiculul pe drumurile publice, conducătorul lui trebuie să
întrunească condiţiile stabilite şi să fie apt din punct de vedere psihofiziologic şi medical de a
poseda permis de conducere de categoria sau de subcategoria din care face parte
autovehiculul, precum şi să dispună de autorizaţia corespunzătoare în cazul efectuării
anumitor transporturi.
Articolul 19. Dreptul de a conduce un autovehicul
(1) Dreptul de a conduce un autovehicul se confirmă prin permisul de conducere, în care
este indicată categoria şi/sau subcategoria lui.
(2) Pe drumurile publice pot conduce autovehicule numai persoanele care posedă permis de
conducere de categoria sau subcategoria corespunzătoare autovehiculului ori dovada
înlocuitoare, cu drept de circulaţie, a permisului.
Articolul 20. Categoriile permisului de conducere
(1) Categoriile şi subcategoriile permisului de conducere se stabilesc de Guvern, în funcţie
de tipul, destinaţia şi particularităţile de conducere a autovehiculului.
(2) Modelul permisului de conducere se stabileşte de Guvern, în conformitate cu cerinţele
tratatelor internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte.
Articolul 21. Obţinerea permisului de conducere
(1) Condiţiile de obţinere a permisului de conducere se stabilesc de Guvern.
(2) Pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de
conducere o efectuează cadrele didactice atestate de autoritatea competentă, conform
normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului educaţiei, ministrului
transporturilor şi infrastructurii drumurilor, ministrului tehnologiilor informaţionale şi
comunicaţiilor, ministrului afacerilor interne, ministrului sănătăţii.
[Art.21 al.(1) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
(3) Programele didactice ale cursurilor, metodologia de instruire în vederea obţinerii
permisului de conducere se elaborează conform normelor metodologice aprobate prin ordin
comun al ministrului educaţiei, ministrului transporturilor şi infrastructurii drumurilor,
ministrului tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor, ministrului afacerilor interne,
ministrului sănătăţii.
(4) Persoanele care solicită permis de conducere sau noi categorii/subcategorii trebuie să
corespundă condiţiilor de vîrstă, să fie apte din punct de vedere psihofiziologic şi medical, să
facă dovada pregătirii teoretice şi practice la cursuri organizate de persoane licenţiate.
(5) Programele didactice şi procedura de examinare pentru obţinerea permisului de
conducere urmează a fi elaborate de autorităţile administraţiei publice de resort şi a fi
aprobate de Guvern.
(6) Permisul de conducere se obţine pe bază de examen şi se eliberează de autoritatea
competentă.
Capitolul IV
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PARTICIPANŢILOR
LA TRAFIC RUTIER
Articolul 22. Modalităţile de garantare a drepturilor
participanţilor la trafic rutier. Obligaţiile lor
(1) Dreptul participanţilor la trafic rutier de a circula în siguranţă pe drumurile publice este
garantat de stat şi se asigură prin executarea prezentei legi, actelor legislative şi normative din
domeniu şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Exercitarea drepturilor de către unii participanţi la trafic nu trebuie să lezeze drepturile
altor participanţi la el.
(3) Participanţii la trafic au dreptul:
a) la circulaţie liberă, fără impedimente, pe drumurile publice, în conformitate cu regulile
aprobate, la informaţii veridice, din partea administratorilor de drumuri, despre condiţiile de
deplasare în siguranţă şi cauzele restricţiilor de circulaţie;
b) la asistenţă medicală urgentă, conform legislaţiei în vigoare, în caz de accidentare în
trafic rutier;
c) la repararea prejudiciului, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare, în caz de leziuni
corporale, deteriorare a vehiculelor şi/sau a bunurilor ca urmare a unui accident în trafic
rutier;
d) la contestarea, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare, a acţiunilor nelegitime ale
persoanelor cu funcţie de răspundere din domeniul siguranţei traficului rutier.
(4) Participanţii la traficul rutier sînt obligaţi:
a) să cunoască şi să respecte prevederile prezentei legi, ale altor acte legislative şi ale
actelor normative în vigoare în domeniu;
b) să manifeste un comportament care să asigure fluenţa şi siguranţa traficului, să nu
pericliteze siguranţa unor alţi participanţi la trafic, să nu cauzeze prejudicii mediului
înconjurător, proprietăţii publice sau private;
c) să respecte semnalele agentului de circulaţie;
d) să acorde prioritate autovehiculelor speciale cu drept prioritar de circulaţie, cu
dispozitivele de semnalizare luminoasă şi/sau sonoră puse în funcţiune.
Articolul 23. Drepturile şi obligaţiile proprietarului
şi ale conducătorului de autovehicul
(1) Proprietarul de autovehicul, la cererea poliţiei, este obligat să comunice, în termenul
solicitat, datele privind identitatea persoanei căreia i-a încredinţat autovehiculul pentru a fi
condus pe drumuri publice, să supună la timp autovehiculul controlului tehnic de stat.
(2) Conducătorul de autovehicul are dreptul:
a) să conducă autovehiculul, să transporte pasageri şi bunuri pe drumuri publice;
b) să acorde, în modul stabilit, altor persoane care posedă permis de conducere dreptul de a
conduce şi utiliza autovehiculul proprietate personală;
c) să i se comunice motivul pentru care agentul de circulaţie i-a oprit autovehiculul, numele
şi funcţia acestuia;
d) să se abată de la exigenţele respective ale legii atunci cînd trebuie să prevină un accident
în trafic rutier şi să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor dacă, în
virtutea împrejurărilor, pericolul nu poate fi evitat altfel.
(3) Conducătorul de autovehicul este obligat:
a) să cunoască şi să respecte Regulamentul circulaţiei rutiere;
b) să se supună, la solicitarea agentului de circulaţie, procedurii de testare a aerului expirat
şi examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei ori
consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare.
Articolul 24. Drepturile şi obligaţiile pasagerului
(1) Pasagerului i se garantează:
a) furnizarea promptă de informaţie corectă privind condiţiile şi modul de deplasare;
b) deplasarea sa şi transportul bagajului în siguranţă;
c) repararea prejudiciului cauzat.
(2) Pasagerul trebuie să respecte prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere referitor la
obligaţiile sale.
Articolul 25. Drepturile şi obligaţiile pietonului
(1) Pietonul are dreptul să ceară autorităţilor competente, proprietarilor de drumuri publice,
străzi, treceri la nivel şi de alte construcţii rutiere asigurarea de condiţii pentru deplasare în
siguranţă.
(2) Pietonul este obligat să respecte prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere privind
comportamentul pe drumurile publice.
Articolul 26. Drepturile şi obligaţiile bicicliştilor,
conducătorilor de vehicule cu tracţiune
animală, de vehicule trase sau împinse
cu mîna
(1) Bicicliştii, conducătorii de vehicule cu tracţiune animală şi de vehicule trase sau
împinse cu mîna au dreptul să utilizeze drumurile publice conform Regulamentului circulaţiei
rutiere.
(2) Bicicliştii, conducătorii de vehicule cu tracţiune animală şi de vehicule trase sau
împinse cu mîna sînt obligaţi să cunoască şi să respecte Regulamentul circulaţiei rutiere.
Capitolul V
ADMITEREA ŞI MENŢINEREA ÎN TRAFIC RUTIER.
RADIEREA DIN REGISTRUL DE STAT AL TRANSPORTURILOR
Articolul 27. Condiţii privind circulaţia vehiculelor şi
controlul lor tehnic
(1) Se admit în trafic rutier vehiculele a căror stare tehnică şi al căror utilaj corespund
standardelor, altor acte normative ce ţin de siguranţa traficului, de protecţia mediului
înconjurător, precum şi normelor tehnice de exploatare.
(2) Vehiculele a căror masă sau al căror gabarit depăşeşte parametrii normativi pot circula
pe drumuri publice numai cu autorizaţia de rigoare.
(3) Vehiculele aflate în trafic internaţional pot circula pe drumurile publice ale Republicii
Moldova numai în cazul în care îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute de Convenţia asupra
circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, la care Republica Moldova este
parte.
(4) Este interzisă circulaţia pe drumuri publice a autovehiculelor care au volanul amplasat
pe partea dreaptă, cu excepţia celor aflate în trafic internaţional.
(5) Pentru a fi menţinute în trafic rutier, autovehiculele înmatriculate se supun periodic
controlului tehnic de stat.
(6) Controlul tehnic de stat se efectuează la staţii autorizate, în condiţiile stabilite de
legislaţia în vigoare.
(7) Pentru vehiculele care aparţin Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne,
Serviciului de Grăniceri şi Serviciului de Informaţii şi Securitate, controlul tehnic poate fi
efectuat şi la propriile staţii autorizate.
(8) Este interzisă circulaţia pe drumuri publice a vehiculelor care nu corespund prevederilor
tehnice sau al căror termen de valabilitate a controlului tehnic a expirat.
(9) Constatarea defecţiunilor tehnice la vehiculele aflate în trafic o efectuează poliţia
rutieră.
(10) Nomenclatorul defecţiunilor tehnice ale vehiculelor şi condiţiile în care se interzice
circulaţia lor pe drumurile publice sînt prevăzute în normele circulaţiei rutiere.
(11) Constatarea stării tehnice a vehiculelor se efectuează cu mijloace de măsurare
legalizate şi verificate metrologic în modul stabilit.
Articolul 28. Obligaţiile producătorului şi ale
reutilatorului de vehicule
(1) Construcţia şi reutilarea vehiculelor prin modificarea tipului, modelului, destinaţiei sau
parametrilor constructivi trebuie să corespundă standardelor, regulilor şi actelor normative
privind siguranţa traficului rutier şi protecţia mediului înconjurător.
(2) Producătorul şi reutilatorul de vehicule sau reprezentanţii lor autorizaţi, persoanele care
importă echipamente şi accesorii, construiesc şi reutilează vehicule din subansambluri şi piese
detaşate sînt obligaţi să solicite omologarea acestora privind corespunderea cu cerinţele de
siguranţă şi de protecţie a mediului înconjurător.
(3) În prealabil producerii lor în serie, vehiculele şi subansamblurile se supun testării şi
omologării, eliberîndu-se pentru ele certificat de corespundere standardelor şi cerinţelor
tehnice.
(4) Reutilarea care a condus la modificarea datelor de evidenţă ale autovehiculului trebuie
să fie reflectată în certificatul de înmatriculare.
(5) Se interzice construcţia, reutilarea sau asamblarea vehiculelor fără acordul
producătorului.
(6) Construcţia, reutilarea, repararea şi testarea tehnică a vehiculelor se efectuează de către
un personal specializat, cu mijloace de măsurare adecvate, legalizate şi verificate metrologic,
pe standuri de încercări atestate metrologic în modul stabilit, conform legislaţiei şi actelor
normative în vigoare.
Articolul 29. Omologarea şi certificarea
(1) Pentru a fi înmatriculate şi admise în trafic rutier, vehiculele trebuie să fie omologate şi
certificate în condiţiile legii de către Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor.
(2) Prin omologare şi certificare pentru admitere în trafic rutier se verifică gradul de
corespundere a vehiculelor cu normele tehnice, cu exigenţele de siguranţă a traficului şi de
protecţie a mediului, precum şi utilizarea lor la destinaţie.
(3) Omologării şi certificării se supun şi echipamentele, subansamblurile vehiculelor care
influenţează siguranţa traficului şi starea mediului înconjurător.
(4) Caracteristicile constructive sau de folosinţă ale vehiculelor omologate sau certificate
pentru a fi admise în trafic rutier nu pot fi modificate decît în condiţiile legii.
(5) Categoriile de vehicule care pot fi admise în trafic rutier fără a fi omologate se stabilesc
prin ordin al ministrul transporturilor şi infrastructurii drumurilor.
Articolul 30. Înmatricularea sau înregistrarea vehiculelor
(1) Proprietarul este obligat să înmatriculeze vehiculul ori să îl înregistreze, după caz, în
modul stabilit, înainte de a-l pune în circulaţie.
(2) Pentru a circula pe drumuri publice, vehiculele, cu excepţia celor trase sau împinse cu
mîna şi a bicicletelor, trebuie să fie înmatriculate ori înregistrate şi să poarte plăci cu număr
de înmatriculare sau de înregistrare de un model prevăzut în standardele în vigoare.
(3) Autovehiculele şi remorcile lor se înmatriculează, în modul stabilit, la autoritatea
competentă în a cărei rază teritorială proprietarii sau deţinătorii îşi au domiciliul ori reşedinţa.
(4) Autovehiculele din dotarea Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne,
Serviciului de Grăniceri şi Serviciului de Informaţii şi Securitate se înregistrează în cadrul
acestor instituţii şi pot, după caz, să fie înmatriculate în condiţiile prevăzute la alin.(3).
(5) Evidenţa vehiculelor înmatriculate este ţinută de autoritatea competentă în a cărei rază
teritorială proprietarii îşi au sediul sau domiciliul.
(6) Troleibuzele, ciclomotoarele, maşinile şi utilajele autopropulsate, utilizate în lucrări de
construcţii de drumuri sau în lucrări agricole, care nu se supun înmatriculării, precum şi
vehiculele cu tracţiune animală se înregistrează la autoritatea administraţiei publice locale,
care ţine evidenţa lor.
Articolul 31. Certificatul şi numărul de înmatriculare
(1) Autoritatea care efectuează înmatricularea unui autovehicul sau a unei remorci
eliberează proprietarului sau mandatarului un certificat de înmatriculare, precum şi plăci cu
număr de înmatriculare. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, în
certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se va menţiona, în mod obligatoriu, datele de
identificare ale utilizatorului.
(2) Pentru vehiculele prevăzute la art. 30 alin.(4) şi (6), autoritatea competentă eliberează
proprietarilor sau mandatarilor certificate şi plăci cu număr de înmatriculare sau atribuie
număr de înregistrare, conform categoriei/ subcategoriei din care fac parte vehiculele.
(3) Modelul certificatului de înmatriculare şi cel al certificatului de înregistrare se stabilesc
de Guvern.
(4) Tipurile, structura, dimensiunile plăcilor cu număr de înmatriculare, modul de
compunere a numărului pe placă, condiţiile privind montarea plăcilor se stabilesc în
standardul de stat.
(5) Este interzisă punerea în circulaţie a vehiculului înmatriculat sau înregistrat care nu are
montate plăci cu număr de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea
competentă ori dacă acestea nu sînt conforme standardelor în vigoare sau al cărui certificat de
înmatriculare sau de înregistrare este reţinut, iar dovada lui înlocuitoare este eliberată fără
drept de circulaţie.
(6) Înmatricularea, înregistrarea sau atribuirea unui număr provizoriu vehiculului se
anulează de autoritatea care a efectuat-o dacă se constată că au fost încălcate normele legale
referitoare la aceste operaţiuni.
Articolul 32. Radierea din Registrul de stat al
transporturilor
(1) Radierea vehiculelor din Registrul de stat al transporturilor se face de către autoritatea
care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, la cererea proprietarului, în următoarele
cazuri:
a) proprietarul sau mandatarul doreşte retragerea din circulaţie a vehiculului şi face dovada
depozitării acestuia în afara domeniului public;
b) proprietarul sau mandatarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului
la unităţi specializate;
c) vehiculul urmează să fie scos definitiv din Republica Moldova.
(2) Radierea din evidenţă a vehiculului indisponibilizat prin instituirea de sechestru se
poate face prin hotărîre judecătorească, conform legii, de către autoritatea care a efectuat
înmatricularea sau înregistrarea.
(3) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor radiate din Registrul de stat
al transporturilor, cu excepţia cazului prevăzut la alin.(1) lit.c).
(4) Vehiculul declarat prin hotărîre judecătorească fără stăpîn sau abandonat se radiază din
oficiu în termen de 30 de zile de la adoptarea hotărîrii.
Capitolul VI
SEMNALIZAREA RUTIERĂ. OBLIGAŢIILE ADMINISTRATORULUI
DE DRUM. ASIGURAREA MEDICALĂ ÎN SIGURANŢA
TRAFICULUI RUTIER
Articolul 33. Actele normative şi acţiunile privind
semnalizarea rutieră
(1) Organizarea, sistematizarea şi reglementarea traficului rutier se efectuează în baza
Regulamentului circulaţiei rutiere, standardelor şi altor acte normative privind siguranţa
traficului rutier, aprobate de Guvern, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
(2) Actele legislative, actele normative şi standardele de stat cu privire la traficul rutier
trebuie să asigure desfăşurarea în plină siguranţă a circulaţiei rutiere.
(3) Acţiunile de organizare, de sistematizare şi de reglementare a traficului rutier se
efectuează în vederea creşterii siguranţei lui şi capacităţii de trafic a drumurilor.
(4) Semnalizarea rutieră se efectuează, potrivit Regulamentului circulaţiei rutiere, prin
indicatoare, marcaje şi semnale luminoase, precum şi prin semnalele agenţilor de circulaţie.
(5) Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar coerent, se
realizează şi se instalează astfel încît să fie observate cu uşurinţă şi din timp şi trebuie să fie în
deplină concordanţă între ele şi într-o stare tehnică de funcţionare corespunzătoare.
Mijloacele de semnalizare rutieră şi alte dispozitive speciale se execută, se instalează, cu
avizul poliţiei, şi se întreţin de către administratorul de drum.
Articolul 34. Obligaţiile administratorului de drum
(1) Autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, antreprenorul ori executantul
lucrărilor de drum sînt obligaţi, în corespundere cu avizul Ministerului Afacerilor Interne, cu
reglementările tehnice şi cu standardele de stat în vigoare, să semnalizeze lucrările prin
aplicarea de marcaje, instalarea de indicatoare sau de alte dispozitive speciale, pe care le
menţin în permanentă stare de funcţionare.
(2) Administratorul de drum este obligat să semnalizeze corespunzător, cît mai urgent orice
obstacol, aflat pe partea carosabilă, care stînjeneşte sau pune în pericol siguranţa traficului şi
să ia toate măsurile de înlăturare a acestui obstacol.
(3) Administratorul drumului este obligat să amenajeze, cu avizul poliţiei rutiere, staţiile
vehiculelor de rută.
(4) Se interzice amplasarea construcţiilor de orice fel şi practicarea comerţului pe
acostament sau pe partea carosabilă, iar în afara localităţilor, şi în zona de siguranţă a
drumului public.
(5) În perimetrul staţiilor vehiculelor de rută pot fi amenajate doar spaţii:
a) de aşteptare pentru călători;
b) de comercializare a biletelor de călătorie.
(6) În caz de producere a unui accident în trafic rutier ca urmare a stării drumului, dotării
lui necorespunzătoare sau incorecte cu mijloace de semnalizare, administratorul de drum,
antreprenorul ori executantul lucrărilor de drum poartă răspundere în conformitate cu
(7) Orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice este dispusă de
administratorul de drum numai cu avizul poliţiei rutiere.
(8) Prin derogare de la alin.(7), pe banda de urgenţă, destinată staţionării autovehiculelor
numai în cazuri justificate, precum şi circulaţiei autovehiculelor cu regim prioritar care se
deplasează la intervenţii sau în misiuni cu caracter de urgenţă, poliţia rutieră poate dispune,
fără acordul administratorului de drum, măsuri temporare de restricţie.
(9) Pentru desfăşurarea în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice ori din motive de
securitate naţională, poliţia rutieră poate solicita administratorului de drum executarea sau,
după caz, desfiinţarea de amenajări rutiere.
(10) Administratorul de drum este obligat să stabilească, la sesizarea poliţiei, limitări de
viteză sau alte reglementări de circulaţie în zonele cu risc sporit de accident de pe sectoarele
de drum aflate în administrarea sa şi să ia măsuri de amenajare.
(11) Se interzice amplasarea, în zona drumurilor publice, de construcţii, panouri sau
dispozitive ce pot fi confundate cu indicatoarele de semnalizare rutieră ori a amenajărilor ce
pot distrage atenţia participanţilor la trafic, punînd în pericol siguranţa circulaţiei.
Articolul 35. Asigurarea medicală în siguranţa traficului
rutier
(1) Asigurarea medicală în siguranţa traficului rutier rezidă în:
a) examinarea, reexaminarea psihofiziologică şi medicală obligatorie a conducătorilor şi a
candidaţilor la conducători auto;
b) efectuarea de teste medicale la ieşirea pe rută, la întoarcere şi examinarea curentă;
c) acordarea de asistenţă medicală persoanelor traumatizate în accidente în trafic rutier;
d) instruirea participanţilor la trafic rutier, angajaţilor poliţiei şi ai altor structuri specializate
privind acordarea de prim ajutor medical în caz de accident în astfel de trafic.
(2) Examinarea, reexaminarea psihofiziologică şi medicală obligatorie a conducătorilor şi a
candidaţilor la conducători auto se efectuează pentru a se stabili contraindicaţii sau restricţii
în activitatea lor.
(3) Cadrele medicale abilitate să testeze psihofiziologic şi medical conducătorii de vehicule
sînt obligate să informeze unitatea poliţiei rutiere în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară
activitatea despre persoanele constatate inapte de a mai fi titular de permis de conducere.
Capitolul VII
RĂSPUNDEREA
Articolul 36. Răspunderea
Persoanele fizice şi persoanele juridice vinovate de încălcarea dispoziţiilor prezentei legi
poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 37
Guvernul, în termen de 6 luni, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta
lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Nr.131-XVI. Chişinău, 7 iunie 2007.

OMSM155/2009
Versiunea originala
ID intern unic: 331704
Fişa actului juridic
Republica Moldova
MINISTERUL SANĂTĂŢII
ORDIN Nr. 155

din 01.06.2009
despre implementarea Hotărîrii Guvernului nr.296

din 16.04.2009 „Cu privire la aprobarea Regulamentului
privind testarea alcoolscopică şi examinarea medicală
pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei”
Publicat : 26.06.2009 în Monitorul Oficial Nr. 106 art Nr : 467
MODIFICAT
OMS294 din 25.08.09, MO144-147/18.09.09 art.660
ÎNREGISTRAT:
Ministerul Justiţiei
nr. 689 din 18.06.09
Ministru
___________Vitalie PÎRLOG
În conformitate cu prevederile Legii nr.713-XV din 6 decembrie 2001 privind controlul şi
prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe
psihotrope cu modificările ulterioare, în scopul executării prevederilor Hotărîrii Guvernului
nr.296 din 16.04.2009 „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind testarea alcoolscopică
şi examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei” (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 80-81/347 din 24.04.2009), în vederea perfecţionării modului de
organizare şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei în cadrul
instituţiilor medico-sanitare,
O R D O N:
1. Se aprobă:
Lista instituţiilor medico-sanitare publice abilitate cu dreptul de efectuare a examinării
medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, conform anexei nr.1.
Cerinţele minime de dotare a cabinetelor de examinare medicală pentru stabilirea stării de
ebrietate şi naturii ei, conform anexei nr.2.
Formularul nr.155/e „Procesul-verbal al examinării medicale pentru stabilirea stării de
ebrietate şi naturii ei”, conform anexei nr.3.
Formularul nr.155-1/e „Registrul de evidenţă al examinării medicale pentru stabilirea stării
de ebrietate şi naturii ei”, conform anexei nr.4.
Regulamentul Comisiei de control a examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate
şi naturii ei din cadrul Ministerului Sănătăţii, conform anexei nr.5.
Componenţa nominală a Comisiei de control a examinării medicale pentru stabilirea stării
de ebrietate şi naturii ei din cadrul Ministerului Sănătăţii, conform anexei nr.6.
2. Conducătorilor instituţiilor medico-sanitare abilitate cu dreptul de efectuare a examinării
stării de ebrietate şi naturii ei şi a analizei de laborator a probelor biologice:
1) a numi prin ordin persoanele cu dreptul de efectuare a examinării medicale pentru
stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, recoltarea şi analiza probelor biologice pentru
stabilirea alcoolemiei, consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope, de medicamente
cu efecte similare acestora, asigurînd instruirea continuă a acestora;
2) a crea condiţii adecvate pentru efectuarea examinării medicale pentru stabilirea stării de
ebrietate şi naturii ei, pentru recoltarea, sigilarea şi conservarea probelor biologice, în
conformitate cu cerinţele stipulate în anexa nr.2 la prezentul ordin;
3) a organiza efectuarea examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii
ei, în conformitate cu Regulamentul privind testarea alcoolscopică şi examinarea medicală
pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei aprobat de Guvern;
4) a monitoriza permanent modul de efectuare a examinării medicale pentru stabilirea stării
de ebrietate şi naturii ei şi vor întreprinde măsuri de rigoare în vederea asigurării
corectitudinii şi promptitudinii efectuării acesteia, cu informarea semestrială a Dispensarului
Republican de Narcologie, pînă la data de 10 a lunii următoare.
3. Specialistul principal al Ministerului Sănătăţii în narcologie, Directorul Dispensarului
Republican de Narcologie (dl Tudor Vasiliev):
1) a acorda suportul consultativ-metodic instituţiilor medico-sanitare abilitate cu dreptul de
efectuare a examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, în vederea
asigurării calităţii şi perfecţionării metodelor de investigaţie narcologică în acest sens;
2) a asigura examinarea în Comisie la solicitarea personală şi/sau a organelor interesate a
tuturor cazurilor de divergenţă apărute între cele două concluzii ale examinării medicale
pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei precum şi toate litigiile ce ţin de această
examinare în modul stabilit de Regulamentul aprobat prin prezentul ordin.
4. Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 401 din 03.10.2006 „Cu privire la examinarea
medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei” se abrogă.
Controlul executării ordinului în cauză se atribuie dlui Mircea Buga, viceministrul sănătăţii.
MINISTRUL SĂNĂTĂŢII Larisa CATRINICI

Nr. 155. Chişinău, 1 iunie 2009.
Anexa nr.1
la Ordinul MS nr.155
din 01.06.09
anexa nr.1
[Anexa nr.1 modificată prin OMS294 din 25.08.09, MO144-147/18.09.09 art.660]
Anexa nr.2
din 01.06.09
anexa nr.2
formular 155/e
formular.155-1/e
Anexa nr.5
din 01.06.09
Regulamentul
Comisiei de control a examinării medicale pentru stabilirea
stării de ebrietate şi naturii ei din cadrul Ministerului Sănătăţii
I. Dispoziţii generale
1. Prezentul Regulament stabileşte modul de organizare şi activitate a Comisiei de control a
examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei din cadrul Ministerului
Sănătăţii.
2. Comisia de control a examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei
din cadrul Ministerului Sănătăţii (în continuare – Comisia) soluţionează divergenţele apărute
între două concluzii ale examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei,
precum şi toate litigiile ce ţin de această examinare, la cererea persoanei sau a organului
interesat adresată Comisiei în termen de pînă la 30 zile de la prima examinare şi prelevarea
probelor biologice.
II. Modul de organizare şi activitate a Comisiei
3. Comisia este un organ colegial, din 9 persoane, componenţa nominală a căreia este
aprobată prin ordinul Ministerului Sănătăţii.
4. Comisia se întruneşte ori de cîte ori este necesar dar nu mai tîrziu de 3 zile de la
înregistrarea cererii solicitantului.
5. Pentru examinare în Comisie solicitantul anexează la cererea în scris pe numele
preşedintelui Comisiei următoarele acte:
a) copia procesului-verbal al examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi
naturii ei;
b) copia rezultatului analizei de laborator a probelor biologice pentru determinarea
alcoolemiei, alcooluriei, drogurilor, altor substanţe psihotrope sau a medicamentelor cu efecte
similare acestora;
c) copia actului ce confirmă identitatea.
6. Responsabil pentru primirea, înregistrarea cererii, evidenţa, colectarea şi prezentarea în
şedinţă a actelor nominalizate la punctul 5 din prezentul Regulament este secretarul Comisiei.
7. Decizia, privind corectitudinea concluziei examinării medicale, se ia de către Comisie în
temeiul informaţiei colectate, datelor examinărilor efectuate, precum şi a analizei de
laborator, inclusiv, după caz cu invitarea medicului respectiv şi a persoanei examinate.
8. Şedinţa Comisiei se consideră deliberativă în cazul cînd sînt prezenţi 7 membri ai
Comisiei.
Membrul Comisiei, a cărui opinie nu coincide cu decizia luată, are dreptul să formuleze un
aviz separat care se anexează la procesul-verbal.
9. Procesul-verbal se întocmeşte în trei exemplare, din care unul se eliberează
solicitantului, al doilea organului interesat, al treilea se păstrează la secretarul Comisiei.
10. Procesul-verbal se eliberează solicitantului în termen de 3 zile lucrătoare de la data
examinării, după confirmarea achitării taxei stabilite conform Catalogului unificat de tarife
pentru serviciile medico-sanitare acordate de către instituţiile medico-sanitare publice
republicane, municipale şi raionale, aprobat de Ministerul Sănătăţii, confirmată prin bon de
plată.
III. Dispoziţii finale
11. Prevederile prezentului Regulament intră în vigoare din ziua publicării acestuia în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Anexa nr.6
din 01.06.09
Componenţa nominală
a Comisiei de control a examinării medicale pentru stabilirea
stării de ebrietate şi naturii ei din cadrul Ministerului Sănătăţii
Tudor Vasiliev - specialist principal al Ministerului Sănătăţii
în narcologie, preşedinte
Mihail Oprea - medic şef adjunct la IMSP Dispensarul
Republican de Narcologie, vicepreşedinte
Anatol Marandici - medic şef adjunct la IMSP Dispensarul
Republican de Narcologie, vicepreşedinte
Vasile Nastas - jurist IMSP Dispensarul Republican de
Narcologie, Secretar
Vadim Afteni - specialist principal Direcţie Servicii
Medicale Publice a Ministerului Sănătăţii
Ion Ciochină - şef adjunct Direcţie Juridică a Ministerului
Sănătăţii
Gheorghe Roşior - medic psihiatru-narcolog, şef secţie
examinare medicală pentru stabilirea stării
de ebrietate şi naturii ei
Nicolae Strulea - jurist la IMSP Dispensarul Republican
de Narcologie
Iurie Tcacenco - medic psihiatru-narcolog, şef secţie
examinare stare ebrietate
LPM806/1991
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 806

din 12.12.1991
cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne)

ale Ministerului Afacerilor Interne
Publicat : 12.12.1991 în Nepublicat Nr. 000
MODIFICAT
LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349
LP74-XVI din 12.05.05, MO80-82/10.06.05 art.357
LP262-XV din 15.07.04, MO132-137/06.08.04 art.708
LP12-XV din 06.02.04, MO35-38/27.02.04 art.190
LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48
LP543 din 12.10.01, MO141/22.11.01 art.1095
LP934 din 14.04.2000, MO70/22.06.2000
LP474-XIV din 25.06.99
LP216-XIV din 12.12.98
LP96-XIV din 16.07.98
LP1374-XIII din 19.11.97
NOTĂ:
În cuprinsul legii sintagma "organele autoadministrării locale" se înlocuieşte cu sintagma
"autorităţile administraţiei publice locale" conform LP474-XIV din 25.06.99
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE.
Articolul 1. Trupele de carabinieri (trupele interne)
ale Ministerului Afacerilor Interne
Trupele de carabinieri (trupele interne) sînt destinate să asigure, împreună cu poliţia sau
independent, ordinea publică, apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor,
avutului proprietarului, prevenirea faptelor de încălcare a legii.
Trupele de carabinieri sînt componentă a Forţelor Armate şi participă la acţiunile de
apărare a ţării, în condiţiile legii.
Trupele de carabinieri fac parte din structura organizatorică a Ministerului Afacerilor
Interne, fiind constituite într-un Departament îşi exercită atribuţiile sub autoritatea şi controlul
acestuia pe întreg teritoriul republicii.
Ministerul Afacerilor Interne poartă întrega răspundere pentru conducerea trupelor de
carabinieri, pentru organizarea executării misiunilor, pregătirea efectivului, pentru respectarea
disciplinei militare şi ordinii interioare, pentru asigurarea materială, tehnică, financiară şi
medicală a unităţilor.
Întreaga activitate a trupelor de carabinieri este depolitizată şi se desfăşoară exclusiv pe
baza şi în executarea legii.
[Art.1 modificat prin LP262-XV din 15.07.04, MO132-137/06.08.04 art.708]
Articolul 2. Sarcinile principale ale trupelor de carabinieri
Trupele de carabinieri:
a) veghează permanent, potrivit legii, împreună cu poliţia, la asigurarea măsurilor pentru
menţinerea ordinii de drept, apărarea drepturilor, libertăţilor fundamentale şi intereselor
legitime ale cetăţenilor;
b) sprijină organele de poliţie sau activează independent în menţinerea ordinii publice şi
în combaterea criminalităţii;
[Lit.b) completată prin Legea nr.474-XIV din 25.06.99]
[Lit. c) exclusă prin L1374-XIII din 19.11.97]

[Lit. c). Cuvintele "escortarea arestaţilor şi condamnaţilor în timpul deplasării lor" se
exclud de la 01.01.99, iar cuvintele "paza penitenciarelor" se exclud de la 01.01.2002 prin
LP1374-XIII din 19.11.97]
d) asigură paza şi apărarea unor obiective şi transporturi de importanţă deosebită;
e) participă la asigurarea regimului juridic stabilit pentru durata stării de urgenţă, de
asediu şi de război;
f) participă la lichidarea consecinţelor avariilor sau ale situaţiilor excepţionale cu caracter
natural, tehnogen ori ecologic.
[Art.2 al.1 lit.e)-f) în redacţia LP74 din 12.05.05, MO80/10.06.05 art.357]
Folosirea trupelor de carabinieri la soluţionarea problemelor ce nu ţin nemijlocit de
asigurarea ordinii publice, de apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor,
a avutului proprietarului, de prevenirea faptelor de încălcare a legii se efectuează în
exclusivitate în temeiul hotărîrii Parlamentului, iar în situaţii extreme - prin decretul
Preşedintelui Republicii Moldova.
[Art.2 al.2 modificat prin LP262-XV din 15.07.04, MO132-137/06.08.04 art.708]
Articolul 3. Principiile activităţii trupelor de carabinieri
Trupele de carabinieri îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor legalităţii, conducerii
centralizate şi unice, echităţii sociale, umanităţii şi respectării drepturilor persoanei.
Articolul 4. Structura trupelor de carabinieri şi
principiile conducerii lor
Trupele de carabinieri sînt organizate pe principii militare şi au în structura lor
Comandament al trupelor, brigăzi (regimente) şi batalioane teritoriale.
Structura şi efectivul trupelor de carabinieri se aprobă de Preşedintele Republicii
Moldova.
Unităţile trupelor de carabinieri, în funcţie de misiunile lor, pot fi: mobil-operative, de
pază la obiecte de importanţă deosebită, de pază la transporturi speciale, de patrulare şi
santinelă.
[Art.4 al.3 modificat prin LP1374 din 19.11.97]
Statele de organizare ale unităţilor şi subunităţilor trupelor de carabinieri se aprobă de
ministrul afacerilor interne.
Conducerea trupelor de carabinieri o exercită vice-ministrul afacerilor interne -
comandant al Departamentului Trupelor de Carabinieri, prin intermediul comandanţilor de
unităţi.
Dreptul de a da ordine unităţilor mobil-operative de carabinieri pentru executarea
misiunilor în perioada stării de urgenţă îl au:
a) ministrul afacerilor interne tuturor unităţilor de carabinieri;
b) comandantul Departamentului Trupelor de Carabinieri pînă la nivel de brigadă
(regiment);
c) comandantul brigăzii (regimentului), subunităţii pînă la nivel de batalion;
d) comandantul de batalion la nivel de companie.
În perioada stării de urgenţă, de asediu sau de război, cînd există pericolul iminent al unei
acţiuni care afectează securitatea naţională, ordinea constituţională sau viaţa cetăţenilor, în
cazul unor calamităţi naturale sau catastrofe, unităţile şi subunităţile de carabinieri pot fi
utilizate şi la iniţiativa comandanţilor de brigăzi (regimente), batalioane, care vor raporta
ulterior eşaloanelor superioare despre acţiunile întreprinse.
[Art.4 al.6-7 modificate prin LP74 din 12.05.05, MO80/10.06.05 art.357]
Batalionul este unitatea operativă de bază a trupelor de carabinieri care asigură ordinea
publică în raza unui raion sau a mai multor raioane.
[Art.4 al.8 modificat prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
Batalionul are în subordonare un număr variabil de companii, plutoane şi grupe de
carabiieri.
Compania de carabinieri asigură ordinea publică pe teritoriul unui număr variabil de
comune. Ea este comandată de un ofiţer superior.
Acesta are în subordine un număr variabil de plutoane. În locul de dislocare dispune de
numărul necesar de ofiţeri pentru conducerea şi controlarea serviciului şi o rezervă de militari
în termen pentru necesităţi operative.
Plutonul de carabinieri asigură ordinea publică pe teritoriul a 3-5 comune. El este
comandat de un ofiţer inferior. Acesta are în subordine un număr variabil de grupe de
carabinieri. În locul de dislocare dispune de o rezervă de militari în termen pentru necesităţi
operative.
Grupa de carabinieri asigură ordinea publică pe teritoriul unei singure comune şi se află în
subordinea postului de poliţie. Grupa de carabinieri se compune din 3-5 carabinieri şi este
comandată de un subofiţer (sergent), care se află în subordinea operativă a inspectorului de
sector al poliţiei.
Articolul 5. Dislocarea trupelor de carabinieri
Dislocarea trupelor de carabinieri se aprobă de către Preşedintele Republicii Moldova la
propunerea ministrului afacerilor interne.
Articolul 6. Baza juridică a activităţii trupelor de carabinieri
Trupele de carabinieri se conduc în activitatea lor de Constituţie, de prezenta Lege şi de
alte acte legislative, de decretele Preşedintelui Republicii Moldova, de hotărîrile Guvernului,
de regulamentele militare,de ordinele şi dispoziţiile ministrului afacerilor interne şi ale
comandantului Departamentului Trupelor de Carabinieri.
La îndeplinirea misiunilor de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii,
trupele de carabinieri se conduc şi de Legea Republicii Moldova cu privire la poliţie, de alte
acte legislative care reglementează această activitate.
Relaţiile reciproce între trupele de carabinieri şi autorităţile administraţiei publice locale
se întemeiază pe principiile prezentei Legi. Nimeni, în afara organelor de stat şi persoanelor
oficiale autorizate direct de legislaţie, nu este în drept să intervină în activitatea trupelor de
carabinieri în exerciţiul funcţiunii.
Articolul 7. Obligaţia persoanelor oficiale de a sprijini trupele
de carabinieri în exerciţiul funcţiunii
Conducătorii organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, alte persoane
oficiale sînt obligaţi să nu întreprindă nimic ce ar împedica trupelor de carabinieri şi să le
acorde sprijin la îndeplinirea misiunii lor.
Articolul 8. Dotarea trupelor de carabinieri
Prin grija Ministerului Afacerilor Interne, trupele de carabinieri au la dispoziţie: case de
locuit şi alte clădiri necesare unităţilor şi subunităţilor militare, instituţii de învăţămînt militar,
bază materială didactică, terenuri, poligoane, mijloace materiale şi financiare, destinate
instruirii şi îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Autorităţile administraţiei publice locale pun în mod gratuit la dispoziţia trupelor de
carabinieri:
a) încăperi de serviciu pentru cazarea temporară a efectivului care execută serviciul de
menţinere a ordinii publice în localităţile din afara locurilor de dislocare permanentă, inventar
tehnic şi mijloace de telecomunicaţii;
b) mijloace de transport pentru deplasarea efectivului la şi de la locurile de executare a
serviciului;
c) terenuri şi clădiri în folosinţă permanentă sau temporară, în conformitate cu legislaţia
în vigoare, pentru tabere militare permanente poligoane de instrucţie, depozite, instituţii
social-culturale, medicale şi sportive, gospodării agricole auxiliare.
[Alin.2 art.8 în redacţia Legii nr.474-XIV din 25.06.99]
Trupele de carabinieri primesc cota-parte din profitul, obţiunut în activitatea de producţie,
al obiectivelor cărora le asigură pază militară.
Capitolul II
CONDUCEREA TRUPELOR DE CARABINIERI
Articolul 9. Competenţa ministrului afacerilor interne
Ministrul afacerilor interne:
a) conduce trupele de carabinieri de pe întreg teritoriul republicii;
b) înaintează propuneri Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului privind efectivul,
structura organizatorică şi dislocarea trupelor de carabinieri;
c) prezintă propuneri privind numirea comandantului trupelor de carabinieri;
d) numeşte, la propunerea comandantului trupelor de carabinieri, locţiitorii acestuia,
comandanţii de brigăzi (regimente), batalioane independente şi centre de instrucţie;
e) emite ordine, dispoziţii şi instrucţiuni privind activitatea trupelor de carabinieri;
f) în condiţiile regimului juridic al stării de urgenţă formează, prin dispoziţia Preşedintelui
Republicii Moldova, un stat-major comun şi numeşte comandantul localităţii date pentru
conducerea şi coordonarea acţiunilor unităţilor de carabinieri, antrenate la lichidarea
consecinţelor avariilor sau ale situaţiilor excepţionale cu caracter natural, tehnogen ori
ecologic, şi pentru asigurarea interacţiunii cu alte forţe atrase în acest scop.
[Art.9 lit.f) modificată prin LP74 din 12.05.05, MO80/10.06.05 art.357]
Articolul 10. Competenţa comandantului trupelor de carabinieri
Comandantul trupelor de carabinieri este responsabil de:
a) menţinerea permanentă a gradului de mobilizare şi de luptă a trupelor;
b) îndeplinirea misiunilor şi îndatoririlor de serviciu, instruirea militară a trupelor;
c) aplicarea experienţei înaintate, înaintarea bazei tehnico- materiale şi asigurarea
condiţiilor necesare de trai pentru întregul efectiv;
d) elaborarea de propuneri privind organizarea şi structura trupelor de carabinieri şi luarea
de măsuri organizatorice în conformitate cu ordinile ministrului afacerilor interne;
e) elaborarea planurilor de completare a trupelor de carabinieri cu militari în termen prin
recrutare sau prin contract;
f) trecerea în rezervă a militarilor în termen în conformitate cu ordinele ministerului
afacerilor interne;
g) rezolvarea problemelor legate de satisfacerea serviciului de către ofiţerii trupelor de
carabinieri;
h) numirea ofiţerilor în posturi pînă la gradul de comandant de batalion, conferirea
gradelor pînă la cel de maior inclusiv.
La cererea şefului Statului Major General al Forţelor Armate, comandantul trupelor de
carabinieri prezintă date prevăzute de Legea cu privire la apărarea naţională.
[Art.10 al.2 introdus prin L262-XV din 15.07.04, MO132-137/06.08.04 art.708]
Articolul 11. Consiliul militar
În Departamentul Trupelor de Carabinieri se constituie Consiliul militar, organ consultativ
al comandantului, care elaborează recomandări în principalele probleme de activitate.
Componenţa Consiliului militar, organizarea şi funcţionarea lui se stabilesc în
regulamentul său, aprobat de ministerul afacerilor interne.
Capitilul III
ATRIBUŢIILE ŞI DREPTURILE TRUPELOR DE CARABINIERI
Articolul 12. Atribuţiile trupelor de carabinieri
Trupele de carabinieri:
a) efectuează servicii de patrulare şi santinelă şi de menţinere a ordinii publice în raza
teritorială de competenţă;
b) desfăşoară împreună cu organele de poliţie, o activitate de prevenire a faptelor
antisociale, conform ordinelor ministerului afacerilor interne;
c) participă la menţinerea ordinii publice în timpul acţiunilor social-politice cu caracter
de masă, sportive şi de altă natură;
d) asigură paza şi apărarea unor obiecte de stat de importanţă deosebită şi a
transporturilor speciale conform listei stabilite de Guvern;
[Lit.e) se exclude de la 01.01.99 prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.97]
[Lit.f) se abrogă de la 01.01.2002 prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.97]
g) păzesc depozitele unităţilor lor militare şi depozitele Direcţiei pentru Aprovizionarea

Tehnico-Materială şi Militară a Ministerului Afacerilor Interne;
h) participă la asigurarea regimului juridic al stării de urgenţă, de asediu sau de război;
[Art.12 lit.h) modificată prin LP74 din 12.05.05, MO80/10.06.05 art.357]
i) colaborează cu organele de poliţie la curmarea încălcărilor ordinii publice, dacă acesta
au un caracter de masă, prezintă pericol pentru viaţa şi integritatea corporală a cetăţenilor,
dezorganizează activitatea social-economică sau sînt orientate împotriva avutului
proprietarului;
j) participă la restabilirea ordinii în caz de nesupunere în grup şi de tulburări în masă ale
arestaţilor şi deţinuţilor;
k) caută în comun cu alte forţe ale Ministerului Afacerilor Interne, persoanele arestate sau
condamnate care au evadat de sub pază; caută şi reţin persoanele care au pătruns în incinta
obiectivelor păzite;
l) participă la stingerea incendiilor, la lichidarea consecinţelor avariilor sau ale situaţiilor
excepţionale cu caracter natural, tehnogen ori ecologic în localităţi şi la obiectivele păzite;
[Art.12 lit.l) modificată prin LP74 din 12.05.05, MO80/10.06.05 art.357]
m) păzesc şi apără localuri ale misiunilor diplomatice, reprezentanţelor consulare
sau ale altor reprezentanţe ale statelor străine;
n) participă, împreună cu alte forţe ale Ministerului Afacerilor Interne, la prevenirea,
neutralizarea şi la curmarea acţiunilor elementelor teroriste şi de diverisiune;
o) la declararea stării de asediu sau de război, în cooperare cu armata naţională şi trupele
de grăniceri, participă, sub conducerea Statului Major General al Forţelor Armate, la operaţii
(acţiuni) de apărare a ţării, în special la prevenirea acţiunilor îndreptate împotriva
independenţei şi integrităţii Republicii Moldova, la paza căilor de comunicaţie, la evacuarea
populaţiei din zonele supuse atacurilor, la lupta împotriva grupurilor de cercetare-diversiune
etc.
[Art.12 lit.o) modificată prin LP262-XV din 15.07.04, MO132-137/06.08.04 art.708]
[Art. 13 lit.o) modificată prin LP543 din 12.10.01, MO141/22.11.01 art.1095]
Articolul 13. Drepturile trupelor de carabinieri
În realizarea atribuţiilor trupele de carabinieri sînt învestite cu exerciţiul autorităţii de stat.
Efectivul trupelor de carabinieri în exerciţiul funcţiunii are dreptul:
a) să ceară cetăţenilor şi persoanelor oficiale respectarea ordinii publice, întreruperea
acţiunilor ce duc la tulburarea ei sau le împiedică să-şi exercite atribuţiile, iar în cazul
neîndeplinirii acestor cerinţe să aplice măsuri de constrîngere, prevăzute de lege;
b) să verifice actele de identitate ale cetăţenilor în cazul în care aceştea sînt suspecţi de
comiterea unor contravenţii;
c) după caz, să conducă la poliţie persoanele care au comis contravenţii, încearcă să
dispară de la locul incidentului sau care nu posedă acte de indentitate şi sînt suspecte de
comiterea contravenţiilor;
[Lit.c) completată prin Legea nr.474-XIV din 25.06.99]
d) să întocmească procese-verbale, să reţină pînă la trei ore în încăperile de serviciu ale
trupelor de carabinieri persoanele care au săvîrşit contravenţii împotriva obiectivelor păzite,
pentru întocmirea formelor de predare a acestora organelor poliţiei, Serviciului de Informaţii
şi Securitate al Republicii Moldova sau altor organe competente; să efectueze percheziţii
corporale şi controlul bunurilor aflate asupra persoanelor menţionate la subpunctele b, c, şi în
prezentul subpunct;
[Art. 13 lit.d) modificată prin LP543 din 12.10.01, MO141/22.11.01 art.1095]
[Art. 13 lit.d) completată prin Legea nr.474-XIV din 25.06.99]
e) să efectueze controlul mijloacelor de transport terestre, navale şi aeriene, ce aparţin
persoanelor care au încălcat cu acestea regulile, stabilite pentru obiectivele păzite de trupele
de carabinieri;
f) să intre în cazuri de neamînat în orice oră a zilei sau nopţii pe teritoriul şi în interiorul
clădirilor întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi altor persoane juridice sau fizice,
pentru a le examina în scopul curmării infracţiunilor ce ameninţă ordinea publică şi
securitatea cetăţenilor, pentru a urmări persoanele suspecte de comiterea unor asemenea fapte,
a căuta persoanele arestate sau condamnate care au evadat, iar în locuinţe pentru a curma
nemijlocit infracţiunile contra vieţii şi integrităţii corporale a cetăţenilor. Despre toate cazurile
de pătrundere forţată a carabinierilor în clădirile menţionate procurorul se înştiinţează în scris
în termen de douăzeci şi patru de ore;
g) să încercuiască (blocheze) raioane, localităţi, instituţii şi alte obiective pe timpul
căutării persoanelor arestate sau condamnate care au evadat, urmăririi persoanelor suspecte de
săvîrşirea unor contravenţii, curmării tulburărilor de masă şi încălcării în grup a ordinii
publice, precum şi alte situaţii extraordinare;
[Lit.h) se exclude de la 01.01.99 prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.97]

i) să reţină militarii care au încălcat ordinea publică, să-i predea comenduirii de
garnizoană sau comandanţilor de unităţi;
j) să folosească fără restricţii mijloacele de transport ce aparţin întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor sau cetăţenilor cu consimţămîntul lor (cu excepţia mijloacelor de
transport ale misiunilor diplomatice, reprezentanţelor consulare şi ale altor reprezentanţe ale
statelor străine, precum şi a mijloacelor de transport cu destinaţie specială) pentru a se deplasa
la locul unde s-a instituit starea de urgenţă, pentru a urmări pe infractori şi a-i aduce la poliţie,
pentru a-i însoţi la instituţii medicale pe cetăţenii care au nevoie de asistenţă medicală urjentă.
În ultimul caz consimţămîntul cetăţeanului proprietar al mijlocului de transport nu se cere;
[Art.13 al.2 lit.j) modificată prin LP74 din 12.05.05, MO80/10.06.05 art.357]
k) să folosească în interes de serviciu mijloace de telecomunicaţii care aparţin
întreprinderilor,instituţiilor, organizaţiilor, altor persoane juridice;
l) să primească de la întreprinderi, instituţii şi organizaţii informaţiile necesare pentru
îndeplinirea obligaţiilor de serviciu.
Daunele pricinuite persoanelor juridice şi fizice în cazurile indicate în subunctele j şi k se
repară din contul mijloacelor bugetului de stat.
În timpul acţiunii regimului juridic al stării de urgenţă, de asediu sau de război trupele de
carabinieri pot fi învestite cu drepturi speciale, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
[Art.13 al.4 modificat prin LP74 din 12.05.05, MO80/10.06.05 art.357]
Capitolul IV
FOLOSIREA MIJLOACELOR SPECIALE ŞI A ARMEI DE FOC
Militarii trupelor de carabinieri au dreptul să deţină, să poarte şi să folosească mijloace
speciale şi arme de foc la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu şi la apărare individuală.
Articolul 14. Folosirea mijloacelor speciale
Militarii trupelor de carabinieri au dreptul să folosească cătuşe, bastoane de cauciuc,
substanţe lacrimogene, dispozitive audio-vizuale, mijloace tehnice pentru deschiderea
încăperilor ocupate de infractori, pentru oprirea forţată a mijloacelor de transport, tunuri de
apă şi alte mijloace speciale, procedee de luptă, cîini de serviciu, maşini blindate alte mijloace
de transport în următoarele cazuri:
a) la răspingerea atacurilor asupra cetăţenilor, asupra militarilor trupelor de carabinieri şi
asupra altor persoane aflate în exerciţiul funcţiunii sau la datoria obştească de menţinere a
ordinii publice şi de combatere a infracţiunilor;
b) la curmarea tulburărilor de masă şi încălcării în grup a ordinii publice;
c) la respingerea atacurilor asupra unor clădiri, încăperi, construcţii şi mijloace de
transport, indiferemt de apartenenţa lor, sau la eliberarea obiectivelor deja ocupate, precum şi
la respingerea atacurilor asupra locurilor de dislocare a unităţilor militare sau asupra
obiectivelor păzite;
d) la reţinerea şi aducerea la sediul poliţiei sau în altă încăpere deserviciu a persoanelor ce
au săvîrşit infracţiuni, la escortarea şi paza persoanelor arestate sau condamnate, dacă ele
manifestă nesupunere sau opun rezistenţă militarilor trupelor de carabinieri şi altor persoane
aflate în exerciţiul funcţiunii sau la datoria obştească de menţinere a ordinii publice şi de
combatere a infracţiunilor, sau dacă există destule temeiuri pentru a presupune că ele pot
evada ori cauza prejudicii cuiva, precum şi a persoanelor care împedică intenţionat militarii
trupelor de carabinieri să-şi exercite atribuţiile;
e) la curmarea încercărilor de a lua ostatici, la eliberarea ostaticilor;
f) la ridicarea armelor, muniţiilor, substanţelor explozibile, chimice cu acţiune puternică
şi toxice de la persoanele care le deţin în mod ilegal.
Folosirea mijloacelor speciale trebue să fie precedată de un avertisment privind intenţia
recurgerii la ele şi dacă circumstanţele permit să se acorde timpul necesar pentru încetarea
infracţiunii cu excepţia cazurilor de respingere a unui atac prin suprindere, de reţinere a
persoanelor care au fost surprinse în momentul săvîrşirii unei infracţiuni grave sau bănuite
de săvîrşirea unor asemenea infracţiuni şi de eliberare a ostaticilor.
Tipul mijlocului special şi intensitatea folosirii lui se stabilesc de persoana oficială
împuternicită anume, avînduse în vedere împrejurările create, caracterul infracţiunii şi
persoana infractorului.
În cazul în care acţionează de unul singur carabinierul decide în mod independent.
Se interzice folosirea mijloacelor speciale contra femeilor cu semne proeminente de
sarcină, persoanelor cu semne evidente de invaliditate gravă sau a minorilor, cu excepţia
cazurilor cînd aceştea săvîrşesc atacuri în grup sau opun rezistenţă armată.
Nomenclatorul mijloacelor speciale şi regulile de aplicare a lor se aprobă de Prezidiul
Parlamentului.
Articolul 15. Folosirea armei de foc
Militarii trupelor de carabinieri au dreptul să folosească arma de foc ca măsură extremă:
a) pentru apărarea cetăţenilor şi pentru autoapărare contra unor atacuri care ameninţă
iminent viaţa şi integritatea corporală a acestora precum şi pentru eliberarea ostaticilor şi a
unor obiective;
b) pentru răspingerea atacului în grup sau armat asupra santinelelor asupra locurilor de
dislocare a unităţilor şi subunităţilor militare, sediilor organelor de stat şi obşteşti,
întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi locuinţelor cetăţenilor;
c) pentru respingerea atacului asupra militarilor sau a echipelor de serviciu ale organelor
Ministerului Afacerilor Interne, asupra lucrătorilor instituţiilor penitenciare;
d) pentru reţinerea persoanei care opune rezistenţă armată sau care a fost suprinsă în
momentul săvîrşirii unei infracţiuni grave, a criminalului evadat de sub pază, precum şi a
pesoanei înarmate care refuză să se supună somaţiei legate de a preda arma.
Folosirea armei de foc trebue să fie precedată de un avertisment privind intenţia
recurgerii la ea.
Arma de foc poate fi folosită fără avertizare în caz de:
- atac prin surprindere;
- opunere a rezistenţei armate;
- atac în scopul evadării prin folosirea tehnicii, a mijloacelor de transport terestre, navale
şi aeriene;
- evadare prin folosirea armei de foc, precum şi în condiţii de vizibilitate redusă;
- eliberare a ostaticilor.
Se interzice folosirea armei de foc împotriva femeilor şi minorilor, cu excepţia
cazurilor în care ei săvîrşesc un atac armat, opun rezistenţă armată sau întreprind un atac în
grup, ce ameninţă viaţa militarilor trupelor de carabinieri.
Militarii trupelor de carabinieri au dreptul să folosească arma de foc pentru a da semnal de
alarmă sau a chema ajutor, precum şi pentru a face inofensiv un animal care pune în pericol
viaţa şi integritatea corporală a cetăţenilor.
În toate cazurile de folosire a armei de foc militarul trupelor de carabinieri este dator să
comunice faptul comandantului nemijlocit pentru înştiinţarea ulterioară a procurorului şi să
întreprindă măsurile necesare în vederea asigurării securităţii cetăţenilor, acordării ajutorului
urjent victimelor.
Capitolul V
SERVICIUL ÎN TRUPELE DE CARABINIERI.
Articolul 16. Efectivul trupelor de carabinieri
Trupele de carabinieri se alcătuiesc din militari şi salariaţi civil.
Militarii trupelor de carabinieri au grade militare semne de distincţie şi uniformă. Asupra
lor se extinde acţiunea legilor ce reglementează serviciul militar. Militarii se călăzuesc
în activitatea lor de Regulamentul cu privire la serviciul efectivului de trupă, al corpului de
sergenţi şi ofiţeri ai trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne, aprobat de
Guvern, precum şi de regulamentele trupelor de carabinieri.
Salariaţii civil din trupele de carabinieri îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
legislaţia muncii, cu ordinele, dispoziţiile şi instrucţiile ministrului afacerilor interne.
Articolul 17. Serviciul în trupele de carabinieri
Trupele de carabinieri se completează cu cetăţeni ai Republicii Moldova, încorporaţi în
armată în conformitate cu legislaţia în vigoare. În funcţiile de soldaţi şi sergenţi pot fi angajaţi
militarii pe bază de contract în conformitate cu ordinele ministrului afacerilor interne.
Ordinea de satisfacere a serviciului de către militarii trupelor de carabinieri, drepturile şi
obligaţiile lor, modul de conferire a gradelor, de atestare, încadrare şi trecere în rezervă este
stabilit de Regulamentul cu privire la serviciul efectivului de trupă, al corpului de sergrnţi şi
ofiţeri ai trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne.
Cetăţenii care se angajează în serviciul trupelor de carabinieri depun jurămînt de credinţă
Republicii Moldova. Textul jurămîntului se aprobă de Prezidiul Parlamentului.
Persoanele care se angajează în serviciul trupelor de carabinieri sînt supuse înregistrării
dactiloscopice de stat obligatorii, în conformitate cu legislaţia.
[Art.17 al.4) introdus prin LP12-XV din 06.02.04, MO35-38/27.02.04 art.190]
Articolul 18. Pregătirea cadrelor pentru trupele de carabinieri
Pregătirea şi instruirea ofiţerilor pentru trupele de carabinieri se efectuează în instituţiile
de învăţămînt militar ale Ministerului Afacerilor Interne, în instituţiile de învăţămînt superior
din Republica Moldova şi din alte ţări.
Articolul 19. Statutul juridic al efectivului trupelor de carabinieri
Efectivul trupelor de carabinieri beneficiază de drepturile şi libertăţile cetăţenilor
Republicii Moldova, cu excepţiile şi restricţiile stabilite de legislaţie.
În timpul exercitării îndatoriilor, stabilite de prezenta Lege şi de alte acte legislative,
efectivul trupelor de carabinieri reprezintă puterea de stat şi se află sub protecţia statului.
Cerinţele legitime ale militarilor trupelor de carabinieri sînt obligatorii pentru cetăţeni şi
persoanele oficiale. Nesubordonarea cerinţelor legitime ale militarilor trupelor
de carabinieri implică răspundere conform legii.
Efectivul trupelor de carabinieri este asigurat material, beneficiază de înlesniri şi
privilegii, care compensează greutăţile şi lipsele legate de serviciu. Aceste înlesniri şi
privilegii se stabilesc de prezenta Lege, de alte acte legislative.
Articolul 20. Răspunderea efevtivului trupelor
de carabinieri
Efectivul trupelor de carabinieri poartă răspundere juridică în conformitate cu legislaţia
în vigoare.
În timpul satisfacerii serviciului militarii trupelor de carabinieri poartă, conform
legii, întreaga răspundere pentru neîndeplinirea îndatoriilor ce le revin.
În cazul în care militarii trupelor de carabinieri încalcă drepturile şi interesele legitime
alecetăţenilor, comandanţii şi şefii lor sînt datori să ia măsuri în vederea restabilirii acestor
drepturi şi interese tragerii la răspundere a vinovaţilor şi reparării în conformitate cu legea, a
daunei cauzate. În caz de dezacord cu decizia luată cetăţeanul are dreptul să se plîngă
instanţelor judecătoreşti.
Capitolul VI
APĂRAREA JURIDICĂ ŞI SOCIALĂ A MILITARILOR
TRUPELOR DE CARABINIERI
Articolul 21. Apărarea juridică a militarilor trupelor
de carabinieri
Realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale militarilor trupelor de carabinieri şi ale
membrilor familiilor acestora se asigură de către Guvern, de autorităţile
administraţiei publice locale, de conducătorii de întreprinderi, instituţii şi organizaţii, de
comandamentul trupelor de carabinieri.
Persoana, onarea şi demnitatea militarului trupelor de carabinieri sînt ocrotite de lege.
Insultarea, opunerea de rezistenţă, ameninţarea, actul de violenţă sau atentarea la viaţa lui,
precum şi alte acţiuni ce-l împedică să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, atrag după sine
responsabilitatea stabilită de lege.
Militarii trupelor de carabinieri nu poartă răspundere pentru dauna materială şi fizică
pricinuită infractorului în legătură cu nesupunerea sau opunerea de rezistenţă în timpul
reţinerii.
Comandanţii, persoanele oficiale ale autorităţilor administraţiei publice locale,
conducătorii întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor vinovate de neîndeplinirea
îndatoriilor privind realizarea drepturilor,libertăţilor şi intereselor legitime ale militarilor
trupelor de carabinieri şi ale membrilor familiilor acestora poartă răspundere în conformitate
cu legislaţia în vigoare.
Articolul 22. Asigurarea de stat şi plăţile de compensare
în cazul morţii violente sau mutilării
militarului trupelor de carabinieri
Toţi militarii trupelor de carabinieri sînt supuşi asigurării persoanelor de stat obligatorii
pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani care se acordă din
contul bugetelor respective.
În cazul în care militarul trupelor de carabinieri îşi pierde viaţa în exerciţiul funcţiunii,
familiei acestuia, persoanelor înputernicite de el li se plăteşte ajutor unic echivalent cu suma
mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani ale celui căzut. În cazul morţii violente a
militarului în termen familiei acestuia, persoanelor întreţinute de el li se plăteşte un ajutor
unic echivalent cu suma salariului mediu anual pe zece ani, dar nu mai mic de nivelul mediu
al salariilor anuale din republică. În afară de aceasta, timp de cinci ani din ziua morţii violente
a militarului trupelor de carabinieri membrilor familiei lui, persoanelor întreţinute de el li se
plătesc lunar mijloacele lui băneşti de întreţinere. La expirarea a cinci ani se stabileşte pensie
de urmaşi, conform legislaţiei, indiferent de mărimea compensaţiei plătite.
În caz de mutilare a militarului trupelor de carabinieri în exerciţiul funcţiunii, de
invaliditate survenită în perioada satisfacerii serviciului sau cel mult după trei luni de la
elibirarea din serviciu, sau după expirarea acestui termen, însă ca urmare a unei afecţiuni din
perioada satisfacerii serviciului, el beneficiază lunar de mijloace de întreţinere pînă la
restabilirea capacităţii de muncă, însă pe parcursul a cel mult zece ani. În caz de mutilare
militarului în termen i se plăteşte un ajutor unic echivalent cu suma salariului mediu anual ce
l-a avut, dar nu mai mic de nivelul mediu al salariilor anuale din republică. După expirarea a
zece ani se stabileşte pensie de invaliditate.
Paguba materială cauzată militarului trupelor de carabinieri sau rudei lui apropiate în
legătiră cu activitatea lui de serviciu se repară pe cele judiciară în întregime de la bugetul
Ministerului Afacerilor Interne.
Articolul 23. Cazarea militarilor trupelor de carabinieri
Militarii în termen ai trupelor de carabinieri sînt încartiruiţi în cazarme sau cămine pentru
carabinieri.
[Art.23 în redacţia LP90-XVIII din 04.12.09, MO187-188/18.12.09 art.584]
[Art. 23 modificat prin LP934 din 14.04.2000, MO70/22.06.2000]
Articolul 24. Asigurarea militarlor trupelor de
carabinieri cu telefon şi cu locuri
pentru copii în instituţiile preşcolare
Comandanţilor de unităţi şi subunităţi şi militarilor serviciilor operative din trupele de
carabinieri li se instalează telefon la domiciliu în decurs de şase luni din ziua depunerii
cererii, altor categorii de militari ai trupelor de carabinieri (cu excepţia militarilor în termen),
stabilite de Guvern şi de autorităţile administraţiei publice locale, cel tîrziu după trei ani.
Militarilor trupelor de carabinieri li se asigură locuri pentru copii în instituţiile
preşcolare în termen de trei luni de la data depunerii cererii.
Articolul 25. Dreptul militarilor trupelor de carabinieri
la concediu suplimentar plătit
Militarii trupelor de carabinieri au dreptul la un concediu suplimentar, plătit, după zece
ani de serviciu cu o durată de pînă la cinci zile, după cincisprezece ani cu o durată de pînă la
zece zile, după douăzeci de ani cu o durată de pînă la cincisprezece zile.
Articolul 26. Drepturile militarilor trupelor de carabinieri
aflaţi în delegaţie în interes de serviciu
Militarilor trupelor de carabinieri, aflaţi în delegaţie în interes de serviciu, beneficiază de
dreptul de a procura cu prioritate bilete de călătorie la toate felurile de transport, precum şi de
a fi cazaţi în hoteluri pe baza legitimaţiei de serviciu.
Articolul 27. Efectele nerespectării garanţiilor de protecţia
socială a militarilor trupelor de carabinieri
În cazul nerespectării garanţiilor de protecţie socială, prevăzute de prezenta Lege,
militarul trupelor de carabinieri are dreptul să primească recompensă din mijloacele bujetului
respectiv.
[Art.27 al.2) exclus prin LP90-XVIII din 04.12.09, MO187-188/18.12.09 art.584]
[Art. 27 al.2 modificat prin LP934 din 14.04.00, MO70/22.06.00]
În cazul în care militarului trupelor de carabinieri nu i se repartizează în termenul stabilit
locuri pentru copii în instituţiile preşcolare, i se plătesc din mijloacele bugetului local o
recompensă echivalentă cu preţurile medii de piaţă, existente în localitatea respectivă, pentru
serviciile de îngrijire a copilului.
[Se suspendă acţiunea alin.3 art.27 pentru anul 1999 prin Legea nr.216-XIV din 12.12.98]
[Se suspendă în anul 1998 acţiunea art. 27 alin. 3 prin Legea nr.96-XIV din 16.07.98]
Autorităţile administraţiei publice locale pot stabili şi alte garanţii de apărare juridică a
militarilor trupelor de carabinieri neprevăzute de prezenta Lege.
Capitolul VII
FINANŢAREA ŞI APROVIZIONAREA TEHNICO-MATERIALĂ
A TRUPELOR DE CARABINIERI
Articolul 28. Finanţarea trupelor de carabinieri
Trupele de carabinieri se finanţează din contul mijloacelor speciale alocate de la bugetul
de stat. La acest buget se varsă şi mijloacele ministerilor, departamentelor, întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor ale căror obiective le păzesc în conformitate cu hotărîrile şi
dispoziţiile Guvernului. Cuantumul tarifelor pentru serviciile cu plată se stabilesc prin lege
(cu indicarea serviciilor şi a mărimii taxei pentru aceste servicii), în cazul în care acestea
poartă un caracter obligatoriu, sau prin hotărîre de Guvern, în celelalte cazuri.
Tratamentul victimelor, plata pensiilor pentru familiile militarilor căzuţi şi pentru cei
rămaşi invalizi se efectuează din contul bugetului de stat.
Articolul 29. Aprovizionarea tehnico-materială a
trupelor de carabinieri
Aprovizionarea tehnico-materială a trupelor de carabinieri se efectuiază din contul
mijloacelor alocate de Guvern la, propunerea Ministerului Afacerilor Interne.
Construcţia obiectivelor sau punerea încăperilor la dispoziţia unităţilor militare ale
trupelor de carabinieri în scopul cazării, repararea acestor obiective şi deservirea lor se
realizează în modul şi în conformitate cu normele stabilite de Guvern, ţinîndu-se cont de
particularităţile determinate de Ministerul Afacerilor Interne, din contul bugetului de stat.
Trupele de carabinieri, care îşi îndeplinesc îndatoriile de menţinere a ordinii publice, în
condiţiile instituirii regimului juridic al stării de urgenţă, se asigură cu încălcări de locuit cu
servicii comunale, cu mijloace de telecomunicaţii, transport auto, combustibil şi librifianţi, cu
alimentaţie suplimentară, din contul bugetului local (raionului, municipiului, comunei), care
de asemenea suportă despăgubirea pierderilor materiale ale trupelor. [Art.29 al.3 modificat
prin LP74 din 12.05.05, MO80/10.06.05 art.357]
[Art.29 al.3 modificat prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
Capitolul VIII
CONTROLUL ŞI SUPRAVEGHEREA RESPECTĂRII
LEGALITĂŢII ÎN TRUPELE DE CARABINIERI
Articolul 30. Controlul asupra respectării legalităţii în
trupele de carabinieri
Ministrul afcerilor interne efectuează controlul asupra folosirii raţionale a forţelor şi
mijloacelor puse la dispoziţia trupelor de carabinieri, asupra gradului în care structura
organizatorică corespunde volumului şi caracterului sarcinilor încredinţate lor, precum şi
asupra respectării legalităţii în activitatea operativă de serviciu.
Comandantul trupelor de carabinieri şi comandanţii unităţilor asigură apărarea fermă a
legalităţii de către subalterni.
Articolul 31. Supravegherea respectării legalităţii în
trupele de carabinieri
Supavegherea respectării întocmai şi uniforme a legalităţii în trupele de carabinieri este
exercitată de către Procurorul General şi de către procirorii din subordine.
[Art.31 modificat prin Legea nr.474-XIV din 25.06.99]
Capitolul IX
RESPECTAREA NORMELOR DE DREPT INTERNAŢIONAL
Articolul 32. Respectarea de către militarii trupelor de
carabinieri a normelor de drept internaţional
la menţinerea ordinii publice
Militarii trupelor de carabinieri în exerciţiul funcţiunii respectă demnitatea personei,
drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale cetăţenilor în conformitate cu normele de drept
internaţional şi obligaţiile contractuale ale Republicii Moldova în domeniul apărării
drepturilor omului şi combaterii criminalităţii.
[Art.33 se abrogă de la 01.01.2002 prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.97]
Preşedintele
Republicii Moldova Mircea Snegur
Chişinău, 12 decembrie 1991

Nr. 806-XII
LPC270/2008
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 270

din 18.12.2008
privind azilul în Republica Moldova
Publicat : 13.03.2009 în Monitorul Oficial Nr. 53-54 art Nr : 145 Data intrarii in
vigoare : 13.03.2009
Pornind de la necesitatea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în
conformitate cu principiile şi cu normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, cu
prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, conştientizînd că
reglementarea statutului refugiaţilor constituie o garanţie importantă a drepturilor omului,
precum şi de la necesitatea asigurării compatibilităţii actelor legislative naţionale cu legislaţia
comunitară prin procedură de armonizare, în temeiul art.19 şi art.72 alin.(3) lit.r) din
Constituţia Republicii Moldova,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul şi scopul prezentei legi
(1) Prezenta lege stabileşte statutul juridic al străinilor şi al apatrizilor, al beneficiarilor unei
forme de protecţie în Republica Moldova, precum şi procedura de acordare, încetare şi
anulare a protecţiei.
(2) Scopul legii este instituirea unui cadru juridic şi instituţional de funcţionare a sistemului
de azil în Republica Moldova.
(3) Azilul se acordă în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi şi ale altor acte normative,
cu principiile şi cu normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, respectîndu-se
prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 2. Sfera de acţiune a prezentei legi
(1) Sub incidenţa prezentei legi cad solicitanţii de azil, beneficiarii unei forme de protecţie
şi autorităţile competente în domeniul azilului.
(2) Prezenta lege nu se aplică persoanei recunoscute de autoritatea Republicii Moldova ca
avînd drepturi şi obligaţii legate de deţinerea cetăţeniei Republicii Moldova.
Articolul 3. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
protecţie internaţională – asigurarea accesului egal la un proces echitabil şi eficient al
procedurii de azil, exercitarea drepturilor solicitanţilor de azil, refugiaţilor, beneficiarilor de
protecţie umanitară şi temporară în conformitate cu legislaţia naţională şi cu tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte;
azil – instituţie juridică prin al cărei intermediu statul oferă străinului protecţie, acordîndu-i
statutul de refugiat, protecţie umanitară, protecţie temporară sau azil politic;
procedură de azil – totalitatea actelor şi acţiunilor îndeplinite, precum şi a activităţilor
desfăşurate de autorităţile competente, în vederea acordării unei forme de protecţie pe
teritoriul Republicii Moldova;
solicitant sau solicitant de azil – străinul care a depus o cerere de azil, nesoluţionată încă
printr-o decizie irevocabilă;
cerere de azil – manifestare de voinţă, exprimată în scris sau oral în faţa autorităţilor
competente, din care să rezulte cu certitudine că se solicită o formă de protecţie pe teritoriul
Republicii Moldova;
centru de cazare – centru desemnat sau creat în conformitate cu legislaţia în vigoare,
destinat cazării temporare şi recepţiei solicitanţilor de azil;
ţară de origine – ţara al cărei cetăţean este străinul sau, dacă acesta deţine multiple
cetăţenii, fiecare ţară al cărei cetăţean este, iar în cazul apatridului, ţara în care acesta îşi avea
domiciliul legal şi obişnuit;
statut de refugiat – formă de protecţie, recunoscută de Republica Moldova, a străinului sau
apatridului, care întruneşte condiţiile prevăzute în Convenţia privind statutul refugiaţilor,
încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, precum şi în Protocolul privind statutul refugiaţilor din
31 ianuarie 1967;
protecţie umanitară – formă de protecţie, recunoscută de Republica Moldova, acordată
străinului sau apatridului din alte motive decît cele prevăzute de Convenţia de la Geneva din
28 iulie 1951;
protecţie temporară – protecţie cu caracter excepţional menită să asigure, în cazul unui
aflux masiv şi spontan de persoane strămutate care nu se pot întoarce în ţara de origine,
protecţie imediată şi temporară unor astfel de persoane, dacă există riscul ca sistemul de azil
să nu poată procesa acest aflux fără efecte adverse pentru funcţionarea sa eficientă, în
interesul persoanelor în cauză şi al altor persoane care au nevoie de protecţie;
azil politic – protecţie excepţională acordată străinului de către Preşedintele Republicii
Moldova;
aflux masiv şi spontan de persoane strămutate – intrarea pe teritoriul Republicii Moldova a
unui număr mare de persoane care vin dintr-o ţară sau dintr-o zonă geografică specifică şi
care depăşesc capacitatea Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil de soluţionare a
cererilor individuale privind recunoaşterea statutului de refugiat sau acordarea protecţiei
umanitare, în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege;
persoane strămutate – străini nevoiţi să-şi părăsească ţara sau regiunea de origine, care nu
se pot întoarce în condiţii de siguranţă datorită situaţiei ce persistă în acea ţară sau regiune şi
care se pot încadra în domeniul de aplicare a art.1 (A) din Convenţia de la Geneva sau a altor
instrumente naţionale ori internaţionale prin care se acordă protecţie internaţională, în special:
a) persoane care au părăsit zone de conflict armat sau de violenţă endemică;
b) persoane care sînt expuse riscului serios sau care au fost victime ale încălcărilor
sistematice sau generalizate ale drepturilor lor;
beneficiul dubiului – principiu procedural aplicat persoanei care întruneşte condiţiile art.44;
membri de familie – soţul sau, după caz, soţia, copii cu vîrstă de pînă la 18 ani, necăsătoriţi,
aflaţi în întreţinerea acestora, indiferent de faptul dacă sînt din căsătorie ori din afara
căsătoriei, ori adoptaţi, potrivit legii naţionale din ţara de origine, precum şi părinţii soţilor
care locuiesc împreună cu ei;
minor neînsoţit – străinul cu vîrstă de pînă la 18 ani care a venit în Republica Moldova
neînsoţit de părinţi sau de un reprezentant legal ori care nu se află în îngrijirea unei alte
persoane, potrivit legii, precum şi minorul care a rămas neînsoţit după ce a intrat pe teritoriul
Republicii Moldova.
Capitolul II
AUTORITĂŢILE COMPETENTE ÎN SOLUŢIONAREA
PROBLEMELOR DE AZIL
Articolul 4. Ministerul Afacerilor Interne
(1) Direcţia refugiaţi a Biroului migraţie şi azil (denumită în continuare Direcţia refugiaţi),
subdiviziune a Ministerului Afacerilor Interne, este responsabilă de administrarea şi de
soluţionarea problemelor solicitanţilor de azil, ale refugiaţilor şi ale beneficiarilor de protecţie
umanitară sau temporară, precum şi de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi.
(2) Direcţia refugiaţi colaborează cu autorităţile administraţiei publice în procesul de
implementare a normelor şi a procedurilor necesare pentru a se asigura respectarea drepturilor
solicitanţilor de azil şi ale refugiaţilor, ale beneficiarilor de protecţie umanitară sau temporară.
În acest scop, funcţionarilor din Direcţia refugiaţi li se oferă posibilitatea de a comunica cu
aceste categorii de persoane, indiferent de locul aflării lor pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Conducătorul Direcţiei refugiaţi emite decizii, dispoziţii, alte acte ce ţin de soluţionarea
cererilor de azil.
Articolul 5. Atribuţiile Direcţiei refugiaţi
Direcţia refugiaţi:
a) înregistrează cererile solicitanţilor de azil, îi intervievează, colectează datele şi probele
necesare completării dosarului la fiecare cerere de azil;
b) realizează măsurile de protecţie şi de asistenţă oferite solicitanţilor de azil şi
beneficiarilor unei forme de protecţie;
c) propune înfiinţarea, la necesitate, a centrelor de cazare a solicitanţilor de azil şi a
refugiaţilor şi administrează aceste centre;
d) este responsabilă de gestionarea mijloacelor financiare alocate ei, altor ajutoare, precum
şi asistenţei financiare, acordate solicitanţilor de azil şi refugiaţilor de către organizaţiile
naţionale şi internaţionale;
e) exercită alte atribuţii în domeniul refugiaţilor şi azilului prevăzute de legislaţia
Republicii Moldova.
Articolul 6. Consilierul de eligibilitate
(1) Consilierul de eligibilitate este funcţionar în cadrul Direcţiei refugiaţi, responsabil de
examinarea cererilor de azil, ale cărui atribuţii sînt aprobate de directorul Biroului migraţie şi
azil.
(2) La examinarea cererii de azil, consilierul de eligibilitate este obligat:
a) să informeze solicitantul de azil despre scopul interviului, despre drepturile şi obligaţiile
lui, precum şi despre procedura care urmează;
b) să informeze solicitantul de azil asupra faptului că informaţiile pe care le prezintă vor
servi drept temei la luare deciziilor;
c) să atenţioneze solicitantul asupra faptului că prezentarea unor date false privind
circumstanţele pe care se întemeiază cererea de azil poate constitui temei pentru respingerea
cererii;
d) să se asigure că solicitantul prezintă cît mai concret posibil toate elementele relevante ale
cererii sale de azil;
e) să determine credibilitatea solicitantului şi să evalueze dovezile prezentate, acordîndu-i
beneficiul dubiului, după caz, în vederea stabilirii elementelor obiective şi subiective ale
situaţiei lui;
f) să coreleze elementele subiective şi cele obiective cu criteriile stabilite de legislaţia
naţională în vederea acordării unei forme de protecţie.
(3) Consilierul de eligibilitate exercită alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.
Articolul 7. Administrarea centrelor de cazare
(1) Centrele de cazare îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei
legi, în baza unui regulament, aprobat de Guvern.
(2) Personalul centrelor de cazare trebuie să fie pregătit corespunzător, avînd obligaţia să
respecte principiul confidenţialităţii, în condiţiile prezentei legi, în legătură cu orice
informaţie obţinută în desfăşurarea activităţii.
(3) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor de înfiinţare, de funcţionare şi de întreţinere a
centrelor se suportă de la bugetul Ministerului Afacerilor Interne, din surse externe,
identificate în acest scop, în funcţie de costurile efective şi în limita mijloacelor alocate.
(4) Direcţia refugiaţi asigură accesul în centre al reprezentanţilor Înaltului Comisariat al
Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (denumit în continuare ÎCNUR) şi ai organizaţiilor
neguvernamentale, cu care a încheiat protocoale de cooperare.
(5) În vederea desfăşurării activităţii de consiliere, Direcţia refugiaţi asigură
reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale cu care a încheiat protocoale de cooperare
spaţiul necesar în centrele de cazare.
Articolul 8. Cooperarea internaţională
(1) Republica Moldova cooperează cu alte state şi cu organizaţii internaţionale în vederea
soluţionării problemelor de azil.
(2) Guvernul cooperează cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi în baza
acordului de colaborare semnat între Guvernul Republicii Moldova şi Înaltul Comisariat al
Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.
(3) Direcţia refugiaţi informează solicitanţii de azil şi beneficiarii unei forme de protecţie
despre posibilitatea de a contacta ÎCNUR. Reprezentanţii acestuia pot comunica cu fiecare
solicitant de azil şi cu fiecare beneficiar al unei forme de protecţie de pe teritoriul Republicii
Moldova, indiferent de locul aflării fiecăruia. În acest scop, după coordonarea cu autorităţile
administraţiei publice de resort, se va asigura accesul reprezentanţilor ÎCNUR în penitenciare,
în izolatoare de urmărire penală, în zona de tranzit, la aeroporturi sau la frontieră, ori în
localurile în care se află sau sînt deţinute persoanele respective.
(4) Reprezentanţii ÎCNUR au acces, la cerere, la informaţiile privind cererile individuale de
azil, la desfăşurarea procedurii şi la deciziile adoptate, cu condiţia ca solicitantul de azil să fie
de acord în acest sens.
Capitolul III
PRINCIPII GENERALE
Articolul 9. Accesul în teritoriu
(1) Autorităţile competente asigură accesul în teritoriul Republicii Moldova al oricărui
străin aflat la frontieră, din momentul manifestării de voinţă, exprimată în scris sau oral, din
care să rezulte cu certitudine că acesta solicită protecţia Republicii Moldova. Autorizarea se
va efectua în conformitate cu art.54.
(2) Solicitanţii de azil nu vor fi sancţionaţi pentru intrare sau şedere ilegală pe teritoriul
Republicii Moldova. Tratamentul aplicat acestor persoane se va conforma standardelor
internaţionale referitoare la drepturile omului şi prevederilor prezentei legi.
Articolul 10. Nediscriminarea
Prevederile legislaţiei naţionale se aplică solicitanţilor de azil şi beneficiarilor unei forme
de protecţie fără discriminare, indiferent de rasă, cetăţenie, etnie, limbă, religie, apartenenţă
politică, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vîrstă.
Articolul 11. Principiul nereturnării
(1) Nici un solicitant de azil nu va fi expulzat sau returnat de la frontieră ori de pe teritoriul
Republicii Moldova.
(2) Nici un beneficiar al unei forme de protecţie nu poate fi returnat sau expulzat într-o ţară
ori în teritoriu unde ar putea exista o ameninţare a vieţii sau a libertăţii lui sau în care ar putea
fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin.(2) şi fără a afecta în mod automat forma de
protecţie de care beneficiază, persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a
acordat protecţie umanitară poate fi expulzată sau returnată de pe teritoriul Republicii
Moldova dacă:
a) există motive temeinice a considera că prezintă un pericol pentru securitatea statului
Republicii Moldova;
b) fiind condamnată pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă,
prevăzută de Codul penal al Republicii Moldova, pentru care a fost emisă hotărîre
judecătorească definitivă, prezintă un pericol pentru ordinea publică din Republica Moldova.
(4) Direcţia refugiaţi va coordona cu autorităţile competente în vederea constatării
existenţei sau lipsei motivelor de a considera că o persoană prezintă pericol pentru securitatea
naţională sau pentru ordinea publică.
(5) Refugiatului sau beneficiarului de protecţie umanitară în a cărui privinţă a fost emisă
hotărîre judecătorească de expulzare, în conformitate cu prevederile Codului penal, i se
acordă un termen rezonabil pentru efectuarea formalităţilor de admitere într-o altă ţară.
Articolul 12. Unitatea familiei
(1) Autorităţile competente respectă principiul unităţii familiei în conformitate cu
prevederile prezentei legi.
(2) Membrii de familie ai beneficiarului de o formă de protecţie beneficiază de aceeaşi
formă de protecţie şi de acelaşi statut ca şi beneficiarul.
(3) Prezentul articol se aplică membrilor de familie care îndeplinesc următoarele condiţii:
a) însoţesc beneficiarul unei forme de protecţie;
b) se află în întreţinerea acestuia şi domiciliază împreună cu el;
c) statutul lor personal nu este incompatibil cu statutul de refugiat sau cu cel al
beneficiarului de o altă formă de protecţie, prevăzută de prezenta lege.
(4) Soţul, soţia beneficiază de principiul unităţii familiei în cazul în care căsătoria a fost
încheiată înainte de intrare pe teritoriul Republicii Moldova şi înainte de data solicitării
azilului de către beneficiar.
(5) Membrilor de familie ai refugiatului cărora li s-a recunoscut statutul de refugiat în
condiţiile alin.(3) li se menţine acest statut în caz de divorţ, de separare sau de deces al
refugiatului.
Articolul 13. Confidenţialitatea
(1) Datele şi informaţiile referitoare la cererea de azil sînt confidenţiale.
(2) Obligaţia privind respectarea confidenţialităţii revine tuturor autorităţilor şi
organizaţiilor care desfăşoară activităţi în domeniul azilului, terţilor care sînt implicaţi în
procedura de azil sau care intră accidental în posesia unor astfel de date.
Articolul 14. Protecţia minorilor
(1) Minorului care solicită azil sau care beneficiază de una din formele de protecţie i se va
acorda protecţie şi asistenţă pentru a-şi realiza drepturile.
(2) În vederea aplicării prevederilor prezentei legi, deciziile cu privire la minor se emit cu
respectarea interesului superior al copilului, luîndu-se în considerare vîrsta şi dezvoltarea lui.
Articolul 15. Integrarea socială
Autorităţile publice centrale şi locale îşi vor da concursul la elaborarea şi la implementarea
programelor de integrare socială a persoanelor cărora li s-a acordat o formă de protecţie.
Capitolul IV
FORMELE DE PROTECŢIE ACORDATE
PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA
Articolul 16. Formele de protecţie
În condiţiile prezentei legi, pe teritoriul Republicii Moldova persoanei i se acordă una din
următoarele forme de protecţie:
a) statutul de refugiat;
b) protecţie umanitară;
c) protecţie temporară;
d) azil politic.
Articolul 17. Statutul de refugiat
(1) Statutul de refugiat se recunoaşte, la solicitare, străinului care, în virtutea unei temeri
bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un
anumit grup social sau opinie politică, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o deţine şi care nu
poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care,
nedeţinînd nici o cetăţenie şi
găsindu-se în afara ţării în care îşi avea domiciliul legal şi obişnuit, ca urmare a unor astfel de
evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă.
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică străinilor care beneficiază de protecţie sau de asistenţă
din partea unui organism sau a unei instituţii a Organizaţiei Naţiunilor Unite, alta decît
ÎCNUR. În cazul în care această protecţie sau asistenţă a încetat pentru un motiv oarecare,
fără ca situaţia persoanelor respective să fi fost reglementată în mod definitiv, în conformitate
cu rezoluţiile relevante adoptate de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, ele vor beneficia
de drepturi ce rezultă din prezenta lege.
Articolul 18. Motivele de excludere de la
recunoaşterea statutului de refugiat
(1) Un străin este exclus de la recunoaşterea statutului de refugiat dacă există motive
întemeiate să se creadă că:
a) a comis o infracţiune împotriva păcii, o crimă de război sau o infracţiune împotriva
umanităţii, aşa cum sînt definite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte, precum şi în legislaţia penală a Republicii Moldova;
b) a comis o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă de drept comun
înainte de a intra pe teritoriul Republicii Moldova;
c) a comis fapte care sînt contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite,
enunţate în Preambulul şi în art.1 şi 2 din Carta Naţiunilor Unite;
d) a planificat, a facilitat sau a participat la săvîrşirea unor acte de terorism, după cum sînt
definite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Elementele constitutive ale infracţiunii menţionate la alin.(1) lit.a)–c) prezintă un motiv
de excludere a străinului de la recunoaşterea statutului de refugiat, dacă aceste fapte au fost
comise în orice formă de participare, conform prevederilor legii penale a Republicii Moldova.
Articolul 19. Protecţia umanitară
(1) Protecţia umanitară se acordă străinului care nu îndeplineşte condiţiile pentru
recunoaşterea statutului de refugiat şi în a cărui privinţă există motive de a crede că, la
întoarcere în ţara de origine, va fi expus unui risc serios şi din cauza acestui risc nu poate sau
nu doreşte să obţină protecţia acelei ţări.
(2) Protecţia umanitară se acordă pe o perioadă de un an, în condiţiile prezentei legi.
(3) La expirarea perioadei prevăzute la alin.(2), conducătorul Direcţiei refugiaţi dispune, la
solicitare, iniţierea procedurii de examinare a îndeplinirii în continuare a condiţiilor prevăzute
la alin.(1). În baza informaţiei din dosar, conducătorul Direcţiei refugiaţi emite, în termen de
2 luni de la iniţierea procedurii, o decizie de acordare sau de neacordare a protecţiei
umanitare.
(4) Pe perioada procedurii prevăzută la alin.(3) şi pînă la emiterea unei decizii irevocabile,
străinul beneficiază de drepturile şi de obligaţiile solicitantului de azil.
acordarea protecţiei umanitare
(1) Un străin este exclus de la acordarea protecţiei umanitare dacă există motive întemeiate
să se creadă că:
a) a comis o infracţiune împotriva păcii, o crimă de război sau o infracţiune împotriva
umanităţii, aşa cum sînt definite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte, precum şi în legislaţia penală a Republicii Moldova;
b) a comis o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă de drept comun
înainte de a intra pe teritoriul Republicii Moldova;
c) a comis fapte care sînt contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite,
enunţate în Preambulul şi în art.1 şi 2 din Carta Naţiunilor Unite;
d) prezintă un pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova;
e) a planificat, a facilitat sau a participat la săvîrşirea unor acte de terorism, după cum sînt
definite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Elementele constitutive ale infracţiunii menţionate la alin.(1) lit.a)–c) prezintă un motiv
de excludere a străinului de la acordarea protecţiei umanitare, dacă aceste fapte au fost comise
în orice formă de participare, conform prevederilor legii penale a Republicii Moldova.
Articolul 21. Procedura de acordare
a protecţiei temporare
(1) Protecţia temporară se acordă prin hotărîre de Guvern, la propunerea Ministerului
Afacerilor Interne, în baza unui raport prezentat de Biroul migraţie şi azil privind necesitatea
de acordare a protecţiei temporare. Prin hotărîre de Guvern, se stabilesc măsurile şi perioada
pentru care se acordă protecţie temporară.
(2) Raportul este elaborat în baza analizei situaţiei, efectuată de Direcţia refugiaţi, luîndu-se
în considerare cauzele eventualelor afluxuri de persoane.
(3) Protecţia temporară se acordă pe o perioadă de un an. În cazul în care motivele de
protecţie temporară persistă, durata protecţiei temporare poate fi prelungită cu perioade de 6
luni, pentru maximum un an, dar care să nu depăşească 2 ani.
(4) La acordarea, implementarea şi încetarea protecţiei temporare, Guvernul va consulta
ÎCNUR şi alte organizaţii internaţionale.
Articolul 22. Înregistrarea şi documentarea
beneficiarilor de protecţie temporară
(1) Direcţia refugiaţi înregistrează datele personale ale beneficiarilor de protecţie temporară
pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Direcţia refugiaţi adoptă măsurile necesare pentru a pune la dispoziţia persoanelor care
beneficiază de protecţie temporară documentele necesare pentru întreaga durată a protecţiei.
(3) Fiecărui beneficiar de protecţie temporară i se eliberează un document de identitate prin
care i se acordă permisiunea de a rămîne pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 23. Depunerea cererii de azil de către
beneficiarul de protecţie temporară
(1) Beneficiarul de protecţie temporară poate depune individual cerere de azil.
(2) Beneficiarul de protecţie temporară care a depus cerere de azil îşi va menţine statutul de
solicitant de azil pînă la data rămînerii irevocabile a deciziei cu privire la cererea sa.
(3) Beneficiarului de protecţie temporară care a depus cerere de azil nu i se vor aplica
prevederile privind protecţia temporară.
(4) Dacă, în urma unei analize, cererea de azil este respinsă, persoana va continua să
beneficieze de protecţie temporară pentru restul perioadei de protecţie.
Articolul 24. Garanţiile acordate minorilor neînsoţiţi
(1) Direcţia refugiaţi ia măsuri, în termen de 15 zile, pentru a asigura reprezentarea
minorilor neînsoţiţi, care beneficiază de protecţie temporară, prin reprezentant legal sau, după
caz, printr-o organizaţie responsabilă de grija şi de bunăstarea lor ori pentru a asigura orice
altă reprezentare corespunzătoare.
(2) Pe perioada protecţiei temporare, Direcţia refugiaţi dispune plasarea minorilor neînsoţiţi
într-un centru de cazare sau, pornind de la principiul respectării interesului superior al
copilului, solicită autorităţilor de resort alegerea unei forme de protecţie a minorilor rămaşi
fără îngrijirea părinţilor, prevăzută de legislaţia Republicii Moldova.
(3) La cazarea minorilor, opiniile lor sînt luate în considerare în raport cu vîrsta şi cu gradul
lor de maturitate.
acordarea protecţiei temporare
(1) Străinii care cad sub incidenţa art.20 vor fi excluşi de la acordarea protecţiei temporare.
(2) În cazul în care există indicii pentru a se considera că persoana căreia i se acordă
protecţie temporară cade sub incidenţa uneia din clauzele de excludere prevăzute la art.20,
cererea de azil a persoanei respective va fi examinată în procedură ordinară.
(3) Deciziile sau măsurile de excludere vor fi întemeiate pe principiul proporţionalităţii.
Articolul 26. Motivele de încetare
a protecţiei temporare
(1) Protecţia temporară încetează în una din următoarele situaţii:
a) atingerea duratei maxime de protecţie temporară, stabilită prin hotărîre de Guvern;
b) renunţarea la protecţie;
c) repatrierea voluntară;
d) obţinerea statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare;
e) legalizarea şederii în alt mod;
f) reinstalarea în altă ţară.
(2) Încetarea situaţiei pentru care se acordă protecţie temporară este constatată de Direcţia
refugiaţi şi este adusă la cunoştinţă fiecărui beneficiar de protecţie temporară.
(3) Protecţia temporară poate înceta în orice moment stabilit prin hotărîre de Guvern.
(4) Hotărîrea de Guvern are la bază stabilirea faptului că situaţia din ţara de origine este de
asemenea natură încît să permită returnarea în siguranţă a celor cărora li s-a acordat protecţie
temporară, cu respectarea corespunzătoare a drepturilor omului, a libertăţilor fundamentale şi
a obligaţiilor în ceea ce priveşte nereturnarea.
Articolul 27. Azilul politic
(1) În cazuri excepţionale, persoanele care au deţinut funcţii politice, diplomatice sau de
interes public în alte state sau în organisme internaţionale, persoanele care au demonstrat un
deosebit ataşament, respect şi interes pentru Republica Moldova, alte personalităţi marcante,
care sînt persecutate în ţara de origine pot solicita Preşedintelui Republicii Moldova acordarea
de azil politic.
(2) Cererile prin care se solicită azil politic se examinează de către Comisia pentru
problemele cetăţeniei şi acordării azilului politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova.
(3) Condiţiile, regulile şi temeiurile de acordare a azilului politic categoriilor de persoane
specificate la alin.(1) sînt stabilite prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova.
(4) Persoanele cărora li s-a respins cererea de acordare a azilului politic pot solicita
acordarea unei forme de protecţie în condiţiile prezentei legi.
Capitolul V
DREPTURI ŞI OBLIGAŢII
Secţiunea 1. Drepturile şi obligaţiile solicitanţilor de azil
Articolul 28. Drepturile solicitanţilor de azil
Solicitantul de azil beneficiază de următoarele drepturi:
a) de a nu fi returnat sau expulzat pînă la soluţionarea cererii sale de azil;
b) de a şedea în Republica Moldova pînă la expirarea unui termen de 15 zile de la data
rămînerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii, cu excepţia situaţiei în care cererea
de azil a fost respinsă în procedură accelerată, caz în care străinul trebuie să părăsească
Republica Moldova la data rămînerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii;
c) de a fi informat în scris, într-o limbă pe care o cunoaşte sau pe care se presupune în mod
rezonabil că o cunoaşte, în momentul depunerii cererii, despre drepturile şi obligaţiile pe care
le are pe parcursul procedurii de azil;
d) de a fi intervievat, la solicitare, de o persoană de acelaşi sex;
e) de a i se asigura gratuit interpret (traducător) în orice etapă a procedurii de azil;
f) de a beneficia de asistenţă juridică în orice etapă a procedurii de azil, în condiţiile legii;
g) de a i se proteja datele personale şi orice alte detalii în legătură cu cererea sa;
h) de a fi informat despre posibilitatea contactării reprezentanţilor ÎCNUR;
i) de a fi consiliat şi asistat de un reprezentant al organizaţiei neguvernamentale în orice
etapă a procedurii de azil;
j) de a i se elibera gratuit un document temporar de identitate, a cărui valabilitate va fi
prelungită de Direcţia refugiaţi, în conformitate cu prevederile prezentei legi. În lipsa unor
documente care să certifice identitatea solicitantului, în documentul temporar de identitate va
fi menţionată identitatea declarată, a cărei autenticitate va fi verificată ulterior în comun cu
autorităţile competente;
k) de a fi informat despre posibilitatea şi termenele de atacare a deciziei prin care i se
respinge cererea;
l) de a munci, drept care i se poate acorda temporar, la solicitare, dacă, din motive
obiective, este lipsit de mijloacele de existenţă necesare;
m) de a fi cazat în centru de cazare în perioada procedurii;
n) de a beneficia, în cazul solicitantului de azil cu necesităţi speciale, de adaptarea
condiţiilor de cazare şi de asistenţă în centrele de cazare;
o) de a primi asistenţă medicală primară şi de urgenţă, conform legislaţiei în vigoare;
p) de a avea acces, în cazul solicitantului minor, la învăţămîntul general obligatoriu în
aceleaşi condiţii ca şi copiii cetăţeni ai Republicii Moldova;
r) de a beneficia, în cazul familiei cu copii, precum şi al minorului neînsoţit, de toate
măsurile de asistenţă socială acordate, în conformitate cu legislaţia în vigoare, copiilor
cetăţeni ai Republicii Moldova;
s) de alte măsuri stabilite de legislaţie.
Articolul 29. Dreptul minorilor la învăţămînt
(1) Copiii solicitanţilor de azil şi solicitanţii de azil minori au acces la sistemul de
învăţămînt în aceleaşi condiţii ca şi copiii cetăţeni ai Republicii Moldova.
(2) Accesul la sistemul de învăţămînt nu poate fi amînat mai mult de 3 luni de la data
depunerii cererii de rigoare de către minor sau de reprezentantul său legal. Această perioadă
poate fi extinsă la un an în cazul în care este necesară asigurarea unui curs de pregătire în
vederea înscrierii în sistemul de învăţămînt.
Articolul 30. Accesul la asistenţă medicală
(1) Solicitanţii de azil sînt asiguraţi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu asistenţă
medicală urgentă la etapa prespitalicească în caz de stări acute care pun în pericol viaţa.
(2) Solicitanţilor de azil li se asigură dreptul la examen medical gratuit (inclusiv anonim) în
scopul depistării precoce a virusului HIV şi a maladiei SIDA.
(3) Testarea la marcherii HIV se face în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 31. Obligaţiile solicitanţilor de azil
Solicitantul de azil este obligat:
a) să prezinte toate elementele relevante ale cererii sale de azil: declaraţii şi toate
documentele existente, indicînd identitatea şi cetăţenia sa, ţările şi locurile de reşedinţă
anterioare, cererile anterioare de azil, rutele de tranzit, documentele de identitate şi de
călătorie, motivele pentru care solicită acordarea unei forme de protecţie;
b) să spună adevărul şi să colaboreze cu consilierul de eligibilitate în stabilirea completă a
circumstanţelor pertinente referitoare la cererea sa;
c) să depună eforturi pentru a-şi susţine declaraţiile prin orice dovezi care îi stau la
dispoziţie şi să ofere explicaţii prin care să justifice lipsa dovezilor;
d) să ofere în detaliu toate informaţiile în legătură cu persoana şi cu experienţa sa pentru a-i
oferi consilierului de eligibilitate posibilitatea de a stabili faptele relevante;
e) să predea actele de identitate, inclusiv cele de călătorie, aflate în posesia sa;
f) să informeze, în timp de 10 zile, Direcţia refugiaţi despre orice schimbare a locului de
trai, a statutului juridic, a stării civile, despre pierderea sau deteriorarea documentelor de
identitate emise de Direcţia refugiaţi;
g) să informeze Direcţia refugiaţi despre părăsirea localităţii de reşedinţă;
h) să colaboreze cu autorităţile pentru soluţionarea cererii sale şi să răspundă la toate
întrebările care îi sînt adresate de autorităţile competente în domeniul azilului;
i) să răspundă la solicitările organelor cu atribuţii în domeniul azilului;
j) să se supună fotografierii şi înregistrării dactiloscopice obligatorii;
k) să se supună examenului medical din motive de sănătate publică;
l) să respecte regulamentul de ordine interioară al centrului de cazare;
m) la cazarea în centru, să prezinte toate obiectele aflate asupra sa în vederea inventarierii
lor;
n) să părăsească teritoriul Republicii Moldova pînă la expirarea termenului de 15 zile de la
data rămînerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii de azil, cu excepţia situaţiei în
care cererea de azil a fost respinsă în procedură accelerată, caz în care străinul trebuie să
părăsească Republica Moldova din data rămînerii irevocabile a deciziei privind respingerea
cererii de azil;
o) să respecte prezenta lege şi legislaţia în vigoare.
Articolul 32. Documentele solicitantului de azil
(1) Pînă la soluţionarea cererii de azil, Direcţia refugiaţi eliberează solicitantului de azil un
document de identitate temporar, care atestă statutul acestuia de solicitant de azil, dar nu şi
identitatea lui adevărată.
(2) Documentul de identitate temporar de solicitant de azil este valabil pe un termen de 30
de zile, cu posibilitatea prelungirii lui pentru alte termene a cîte 30 de zile, pînă la
soluţionarea definitivă a cererii.
(3) Minorii cu vîrsta de pînă la 16 ani însoţiţi de părinţi sînt înscrişi în documentul de
identitate temporar de solicitant de azil al fiecărui părinte. Minorul neînsoţit va fi documentat,
de asemenea, cu document de identitate temporar de solicitant de azil.
(4) Documentul de identitate temporar de solicitant de azil nu se eliberează străinilor aflaţi
în detenţie atît timp cît această măsură se menţine.
(5) Străinului care a solicitat azil într-un punct de control al frontierei de stat sau la organul
de poliţie i se va elibera o adeverinţă provizorie, a cărei valabilitate nu depăşeşte 48 de ore.
Adeverinţa provizorie ţine loc de document de identitate temporar şi permite deplasarea
titularului pînă la Direcţia refugiaţi. Modelul de adeverinţă provizorie se aprobă prin ordin al
ministrului afacerilor interne.
(6) Documentul solicitantului de azil este proprietate de stat şi urmează a fi restituit
Direcţiei refugiaţi.
Secţiunea a 2-a. Drepturile şi obligaţiile refugiaţilor
şi ale beneficiarilor de protecţie umanitară
Articolul 33. Drepturile refugiaţilor şi ale beneficiarilor
de protecţie umanitară
(1) Statutul de refugiat şi protecţia umanitară conferă beneficiarului drepturile prevăzute de
legislaţie pentru cetăţenii străini şi pentru apatrizi, precum şi următoarele drepturi speciale:
a) de a fi informat în scris, într-o limbă pe care o cunoaşte sau pe care se presupune în mod
rezonabil că o cunoaşte, cît mai curînd posibil după obţinerea formei de protecţie, despre
drepturile şi la obligaţiile pe care le are;
b) de a rămîne pe teritoriul Republicii Moldova şi de a obţine documentele corespunzătoare
pentru confirmarea identităţii şi pentru trecerea frontierei;
c) de a alege locul de reşedinţă şi de a circula liber în condiţiile stabilite de legislaţie pentru
străini;
d) de a fi angajat de persoane fizice sau juridice, de a exercita profesii libere, de a desfăşura
activitate de întreprinzător, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) de a fi salarizat şi de a beneficia de celelalte drepturi materiale ce decurg din activităţile
desfăşurate, precum şi de asigurare socială, în condiţiile legii;
f) de a fi încadrat în învăţămîntul general obligatoriu în condiţiile stabilite de lege pentru
cetăţenii Republicii Moldova, precum şi în celelalte forme de învăţămînt în condiţiile stabilite
de lege pentru cetăţenii străini şi apatrizi;
g) de a beneficia, în cazul familiei cu copii, precum şi al minorului neînsoţit, de toate
cetăţeni ai Republicii Moldova;
h) de a beneficia de un tratament identic cu cel acordat cetăţenilor Republicii Moldova în
ce priveşte libertatea de a profesa propria religie şi de a da educaţie religioasă copiilor;
i) de a se bucura, în sistemul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, de aceleaşi
drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare;
j) de a i se proteja datele personale şi orice alte detalii în legătură cu cazul său;
k) de a avea acces liber în instanţă de judecată şi la asistenţă administrativă;
l) de a nu fi returnat sau expulzat, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege;
m) de a fi cazat în centrul de cazare a persoanelor socialmente vulnerabile, pe o perioadă
determinată;
n) de a participa, la solicitare, la programe de integrare socială.
(2) În cazul în care sînt lipsiţi de mijloace de existenţă, beneficiarul statutului de refugiat şi
beneficiarul de protecţie umanitară au dreptul la ajutor bănesc în mărimea şi în modul stabilite
de Guvern. Ajutorul bănesc se acordă într-un termen de 6 luni cu condiţia:
a) depunerii unei cereri;
b) asumării unui angajament de rambursare a sumei primite;
c) existenţei disponibilităţilor financiare ale statului.
Articolul 34. Obligaţiile refugiaţilor şi ale beneficiarilor
(1) Refugiatul şi beneficiarul de protecţie umanitară sînt obligaţi:
a) să cunoască şi să respecte Constituţia Republicii Moldova, prevederile prezentei legi şi
ale altor acte normative;
b) să aibă un comportament corect şi civilizat, să respecte regulile stabilite de autorităţile
competente în domeniul azilului şi să răspundă la solicitările acestora;
c) să respecte regulamentul de ordine interioară al centrului de cazare;
d) să ramburseze sumele primite în calitate de ajutor, dacă au realizat venituri care le
permit acest lucru; sumele rambursate se fac venit la bugetul de stat.
(2) Refugiatul este obligat să se adreseze Direcţiei refugiaţi pentru obţinerea unui nou
buletin de identitate, la expirarea termenului de valabilitate a celui vechi, cu cel puţin 30 de
zile înainte de expirare, iar în caz de pierdere sau deteriorare, în termen de 3 zile.
(3) Beneficiarul de protecţie umanitară este obligat să se adreseze imediat Direcţiei
refugiaţi în caz de pierdere sau deteriorare a buletinului de identitate de beneficiar de protecţie
umanitară.
Articolul 35. Accesul la facilităţile de integrare socială
(1) Direcţia refugiaţi va promova programe de integrare socială pentru refugiaţi şi
beneficiarii de protecţie umanitară şi va asigura accesul la aceste programe.
(2) Asistenţa pentru integrarea străinilor în viaţa economică, culturală şi socială este
asigurată în condiţiile legislaţiei privind regimul străinilor în Republica Moldova.
Articolul 36. Documentele refugiaţilor
(1) Refugiatului i se eliberează buletin de identitate. Buletinul de identitate de refugiat se
eliberează pe un termen de 5 ani.
(2) Refugiatul poate obţine, la solicitare, document de călătorie care să îi permită
deplasarea în afara teritoriului Republicii Moldova, cu excepţia cazurilor cînd este periclitată
securitatea naţională sau ordinea publică a Republicii Moldova.
(3) Documentul de călătorie se eliberează refugiatului pe un termen de pînă la 2 ani, care
nu va depăşi termenul de valabilitate al buletinului de identitate.
(4) Documentele de identitate ale refugiatului se eliberează de Ministerul Afacerilor Interne
în baza unei decizii emise de şeful Direcţiei refugiaţi.
Articolul 37. Documentele beneficiarilor
(1) Beneficiarului de protecţie umanitară i se eliberează buletin de identitate pe un termen
de un an. La expirarea termenului de valabilitate a buletinului, Direcţia refugiaţi va
documenta solicitantul cu un document de identitate provizoriu.
(2) Beneficiarul de protecţie umanitară poate obţine, la solicitare, document de călătorie
care să îi permită deplasarea în afara teritoriului Republicii Moldova, cu excepţia cazurilor
cînd este periclitată securitatea naţională sau ordinea publică a Republicii Moldova.
(3) Documentul de călătorie pentru beneficiarii de protecţie umanitară se eliberează pe un
termen de un an.
(4) Documentele de identitate ale beneficiarului de protecţie umanitară se eliberează de
Ministerul Afacerilor Interne în baza unei decizii emise de şeful Direcţiei refugiaţi.
Articolul 38. Repatrierea voluntară
(1) Repatrierea voluntară înseamnă întoarcerea benevolă a refugiatului în ţara sa de origine.
(2) La realizarea repatrierii voluntare, Direcţia refugiaţi asigură respectarea următoarelor
condiţii:
a) repatrierea să aibă un caracter voluntar, asupra refugiatului să nu se exercite nici un fel
de presiune din partea autorităţilor;
b) voinţa refugiatului de a se repatria să fie exprimată în scris;
c) la dispoziţia refugiatului să fie pusă toată informaţia disponibilă privitor la ţara lui de
origine, să i se comunice garanţiile oferite de aceasta şi condiţiile de acolo, pentru a i se
facilita luarea deciziei de repatriere;
d) să se verifice asigurarea refugiatului care se repatriază cu documente de călătorie şi cu
alte acte necesare pentru a i se facilita repatrierea;
e) în caz de necesitate sau în cadrul programelor de repatriere voluntară, să se ia toate
măsurile pentru a se asigura că garanţiile oficiale oferite de ţările de origine privind siguranţa
întoarcerii refugiatului vor fi respectate în întregime şi că repatrierea va avea loc în siguranţă
şi fără lezarea demnităţii lui.
Secţiunea a 3-a. Drepturile şi obligaţiile beneficiarilor de protecţie temporară
Articolul 39. Drepturile beneficiarilor
de protecţie temporară
Beneficiarul de protecţie temporară are dreptul:
a) de a nu fi returnat în ţara în care riscă să i se aducă atingere vieţii, libertăţii sau
integrităţii sale fizice sau psihice;
b) de a fi informat în scris, într-o limbă pe care o cunoaşte sau pe care se presupune în mod
rezonabil că o cunoaşte, despre drepturile şi obligaţiile pe care le are în perioada de protecţie
temporară;
c) de a i se elibera un document de identitate pentru perioada respectivă prin care i se
acordă permisiunea de a rămîne pe teritoriul Republicii Moldova;
d) de a munci, la solicitare, o perioadă care să nu depăşească perioada protecţiei temporare;
e) de a avea acces la cazare corespunzătoare;

f) de a primi asistenţă medicală primară şi asistenţă medicală de urgenţă conform legislaţiei
în vigoare;
g) de a avea acces la învăţămîntul general obligatoriu, în cazul minorilor, în aceleaşi
condiţii ca şi copiii cetăţeni ai Republicii Moldova;
h) de a beneficia, în cazul familiei cu copii, precum şi al minorului neînsoţit, de toate
cetăţeni ai Republicii Moldova.
Articolul 40. Obligaţiile beneficiarilor de
protecţie temporară
Beneficiarul de protecţie temporară este obligat:
a) să aibă un comportament corect şi civilizat, să respecte regulile stabilite de autorităţi şi
să răspundă la solicitările acestora;
b) să respecte regulamentul de ordine interioară al centrului de cazare;
c) să ofere, în detaliu, toate informaţiile în legătură cu persoana sa;
d) să răspundă la întrebările care îi sînt adresate de autoritatea competentă în domeniul
azilului;
e) să predea documentele pe care le are la dispoziţie;
f) să informeze, în timp de 10 zile, Direcţia refugiaţi despre orice schimbare a statutului său
juridic, a stării civile, despre pierderea sau deteriorarea documentelor de identitate emise de
această direcţie;
g) să colaboreze cu autorităţile competente în domeniul azilului;
h) să răspundă la solicitările organelor cu atribuţii în domeniul azilului;
i) să se supună fotografierii şi înregistrării dactiloscopice obligatorii;
j) să se supună examenului medical gratuit, din motive de sănătate publică;
k) la cazare în centrul de cazare, să prezinte obiectele pe care le are asupra sa în vederea
inventarierii lor;
l) să respecte legislaţia privind regimul străinilor în Republica Moldova, în măsura în care
legea nu dispune altfel;
m) să respecte prezenta lege, legislaţia Republicii Moldova în vigoare.
Capitolul VI
PROCEDURA DE EXAMINARE A CERERII DE AZIL
Secţiunea 1. Garanţii procedurale
Articolul 41. Accesul la procedură
Autorităţile competente asigură accesul la procedura de azil oricărui străin, aflat pe
teritoriul Republicii Moldova sau la frontieră, din momentul manifestării de voinţă, exprimată
în scris sau verbal, din care să rezulte că acesta solicită protecţia statului Republica Moldova.
Articolul 42. Rolul activ
(1) La soluţionarea cererilor de azil, autorităţile competente investighează din oficiu orice
împrejurare de fapt şi de drept care ar putea conduce la soluţionarea cauzei, chiar dacă
împrejurarea nu a fost invocată sau menţionată expres în cererea de azil sau în plîngere.
(2) La soluţionarea cererilor de azil, autorităţile competente au obligaţia să cerceteze toate
aspectele relevante ale cererii de azil, în colaborare cu solicitantul, după caz, sau la solicitarea
acestuia.
(3) În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin.(1) şi (2), autorităţile competente să
soluţioneze cererile de azil pot solicita expertize, consulta experţi, efectua verificări
referitoare la identitatea solicitanţilor, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
Articolul 43. Cerinţele privind examinarea cererii
(1) Cererile de azil sînt examinate în mod individual, obiectiv şi imparţial de către un
personal calificat, care cunoaşte standardele relevante aplicabile în domeniul legislaţiei
privind azilul.
(2) La examinarea cererii se vor lua în considerare informaţiile precise şi actualizate din
surse diferite despre situaţia generală din ţara de origine a solicitantului de azil, pentru
evaluarea situaţiei lui personale.
(3) Motivele de acordare a unei forme de protecţie, în condiţiile prezentei legi, se
examinează în cadrul unei proceduri unice, succesiv, din perspectiva corespunderii definiţiei
de refugiat şi aflării în una din situaţiile pentru care se acordă protecţie umanitară.
(4) Cererile de acordare a protecţiei temporare se examinează în conformitate cu art.22–27.
Articolul 44. Beneficiul dubiului
Atunci cînd o parte din motive sau cînd toate motivele invocate în cererea de azil, care ar
justifica acordarea unei forme de protecţie, nu sînt probate cu documente sau cu alte dovezi,
se acordă beneficiul dubiului dacă sînt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) solicitantul a depus toate eforturile pentru a-şi susţine cererea de azil;
b) toate elementele relevante aflate la dispoziţia solicitantului au fost prezentate, iar lipsa
unor astfel de elemente a fost justificată în mod rezonabil;
c) declaraţiile solicitantului sînt considerate coerente şi plauzibile şi nu sînt contrazise de
informaţiile din ţara de origine, relevante pentru cazul acestuia;
d) solicitantul a depus cererea de azil cît mai curînd posibil, iar eventuala întîrziere este
justificată prin motive întemeiate;
e) credibilitatea generală a solicitantului a fost stabilită.
Articolul 45. Persecuţia şi riscul serios
(1) Actele considerate ca fiind o persecuţie, în sensul art.17, trebuie:
a) să fie suficient de grave prin natura sau prin repetarea lor pentru a putea constitui o
violare gravă a drepturilor fundamentale ale omului, în special a drepturilor de la care nu se
pot face derogări potrivit art.15 alin.(2) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de
Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XII din 24 iulie 1997;
b) să reprezinte o multitudine de măsuri, inclusiv violări ale drepturilor omului, care sînt
suficient de grave pentru a afecta o persoană în măsura menţionată la lit.a).
(2) Actele de persecuţie care pot fi calificate ca atare potrivit alin.(1) pot să ia forma:
a) actelor de violenţă fizică şi psihică, inclusiv a celor de violenţă sexuală;
b) măsurilor legale, administrative, poliţieneşti şi/sau judiciare care sînt discriminatorii sau
care sînt aplicate într-o manieră discriminatorie;
c) acuzării sau pedepsei discriminatorii sau disproporţionate;
d) imposibilităţii rejudecării ca urmare a unei pedepse discriminatorii sau disproporţionate;
e) acuzării sau pedepsirii ca urmare a refuzului de îndeplinire a serviciului militar în caz de
conflict, atunci cînd îndeplinirea serviciului militar ar presupune săvîrşirea de infracţiuni sau
de acte care cad sub incidenţa clauzelor de excludere prevăzute la art.17;
f) actelor sau abuzurilor de discriminare specifice sexelor, precum şi actelor sau abuzurilor
de discriminare specifice privind minorii.
(3) Prin risc serios se înţelege prezenţa uneia din următoarele situaţii:
a) existenţa unei condamnări la pedeapsă capitală sau existenţa pericolului execuţiei;
b) tortura sau tratamentele ori pedepsele inumane sau degradante aplicate solicitantului în
ţara sa de origine;
c) ameninţarea gravă şi individuală la viaţa sau la integritatea corporală a unui civil din
motive de violenţă generalizată în situaţii de conflict armat internaţional sau intern.
Articolul 46. Motive de persecuţie
(1) La aprecierea motivelor de persecuţie, autorităţile competente trebuie să ţină cont de
următorii factori:
a) conceptul de rasă, care include considerente de culoare, descendenţă sau de apartenenţă
la un anumit grup etnic;
b) conceptul de religie, care include orientarea spre credinţe teiste, nonateiste şi ateiste,
participarea sau neparticiparea la ritualuri formale în public sau în mod privat, fie singur, fie
împreună cu alţii, alte acte religioase sau exprimări ale credinţelor, sau forme de conduită
personală ori comună bazate sau impuse de o anumită religie;
c) conceptul de naţionalitate nu se va limita la noţiunea de cetăţenie sau la apatridie, dar va
include apartenenţa la un grup determinat prin identitatea sa culturală, etnică sau lingvistică,
prin originile geografice sau politice comune ori prin relaţia pe care o are cu populaţia unui alt
stat;
d) conceptul de grup social, în cazul în care:
- membrii numitului grup au caracteristici înnăscute sau un trecut comun, care nu poate fi
schimbat, sau trăsături ori credinţe atît de importante pentru identitate şi conştiinţă încît
persoana nu poate fi forţată să renunţe la ele;
- grupul are o identitate distinctă în ţara respectivă deoarece este perceput ca fiind diferit de
restul societăţii;
- în funcţie de circumstanţele din ţara de origine, un anumit grup social poate include un
grup bazat pe trăsături comune orientării sexuale. Orientarea sexuală nu poate fi considerată o
trăsătură a grupului social, în sensul prezentului articol, atunci cînd acţiunile specifice
orientării sexuale sînt fapte penale potrivit legislaţiei Republicii Moldova. Aspectele
referitoare la sexe pot fi incluse în noţiunea de orientare sexuală, cu condiţia să nu fie unicul
motiv al aplicării acestui articol;
e) conceptul de opinie politică, care include deţinerea unei opinii cu privire la o anumită
problemă, legată de eventuali agenţi de persecuţie menţionaţi la art.47 şi de politicele şi
metodele acestora, indiferent dacă acea opinie a fost sau nu manifestată de solicitant.
(2) Conform noţiunii de refugiat, trebuie să existe o legătură între motivele menţionate în
prezentul articol şi actele de persecuţie stabilite la art.45 alin.(1) şi (2).
(3) În evaluarea temerii bine întemeiate de persecuţie nu are importanţă că solicitantul are
trăsăturile rasiale, religioase, de naţionalitate, sociale sau politice care au determinat acţiunea
de persecuţie, cu condiţia ca o asemenea caracteristică să-i fi fost atribuită de către agentul de
persecuţie.
Articolul 47. Agenţii de persecuţie şi ai riscului serios
Agenţi de persecuţie şi ai riscului serios sînt:
a) statul;
b) partidele sau organizaţiile care au sub control statul sau o parte importantă din teritoriul
statului;
c) agenţii nonguvernamentali, dacă agenţii prevăzuţi la lit.a) şi b), inclusiv organizaţiile
internaţionale, nu sînt capabili sau nu doresc să asigure protecţie împotriva persecuţiei.
Articolul 48. Temerea bine întemeiată de a fi
persecutat sau de a fi expus unui
risc serios
(1) La evaluarea temerii bine întemeiate de persecuţie sau de a fi expus la un risc serios,
autorităţile competente trebuie să se bazeze atît pe evenimente care au avut loc anterior
părăsirii ţării de origine, cît şi pe cele care s-au desfăşurat ulterior părăsirii ţării sale de
origine.
(2) O temere bine întemeiată de persecuţie sau de a fi expus la un risc serios poate fi
cauzată şi de acţiunile desfăşurate de solicitant după părăsirea ţării de origine, în special în
cazul în care s-a stabilit că acţiunile respective constituie expresia şi continuarea
convingerilor sau a orientărilor pe care le avea în ţara de origine.
Articolul 49. Refugiul intern
(1) La examinarea cererii de azil se poate stabili că solicitantul nu are nevoie de protecţie
internaţională dacă într-o regiune din ţara sa de origine nu se justifică temerea bine întemeiată
de persecuţie sau nu se expune unui risc serios şi dacă se poate aştepta în mod rezonabil ca
solicitantul să rămînă în acea regiune.
(2) La examinarea situaţiei menţionate la alin.(1) se va ţine cont de situaţia generală actuală
din acea regiune a ţării şi de circumstanţele personale ale solicitantului existente la data luării
deciziei cu privire la cererea de azil.
Articolul 50. Cerinţele privind decizia Direcţiei refugiaţi
cu privire la cererea de azil
(1) În cazul respingerii unei cereri cu privire la azil, decizia trebuie să fie motivată şi să
cuprindă în mod obligatoriu situaţia de fapt şi de drept, precum şi informaţii privind calea de
atac a acesteia, termenul de depunere a plîngerii şi organul la care se depune plîngerea
împotriva deciziei de respingere.
(2) Decizia privind cererea de azil se comunică în scris, în limba de stat a Republicii
Moldova, urmînd să fie tradusă verbal în limba pe care solicitantul o cunoaşte.
(3) Direcţia refugiaţi nu comunică solicitantului motivele acordării unei forme de protecţie
pe teritoriul Republicii Moldova.
Secţiunea a 2-a. Procedura ordinară
Articolul 51. Cererea de azil
(1) Cererea de azil se depune personal de către străin, de îndată ce:
a) s-a prezentat în punctul de trecere a frontierei de stat;
b) se află pe teritoriul Republicii Moldova;
c) în ţara de origine a străinului cu drept de şedere în Republica Moldova au survenit
evenimente care îl determină să ceară protecţie.
(2) Nu se admite depunerea cererilor de azil în afara teritoriului Republicii Moldova.
(3) Autorităţile competente nu pot refuza primirea cererii de azil pe motiv că a fost depusă
tardiv.
(4) Nu se admit cereri colective.
(5) În cazul minorului neînsoţit, cererea de azil se depune de reprezentantul lui legal.
(6) În cazul persoanei lipsite de discernămînt, cererea de azil se depune de tutore sau de
curator, după numirea lui.
(7) În cazul în care solicitantul nu ştie să scrie, funcţionarul care primeşte cererea
completează cererea potrivit declaraţiei orale a solicitantului. Cererea este semnată de
solicitant, funcţionar şi interpret. În cazul în care solicitantul nu poate semna, se aplică
amprenta lui digitală.
Articolul 52. Autorităţile competente
să primească cereri de azil
Autorităţile competente să primească cereri de azil sînt:
a) Direcţia refugiaţi;
b) autorităţile de supraveghere şi de control al frontierei de stat;
c) organele de poliţie;
d) structurile Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei sau
subdiviziunile de detenţie provizorie din cadrul organelor de drept.
Articolul 53. Cererile de azil depuse la Direcţia refugiaţi
(1) După înregistrarea cererii de azil la Direcţia refugiaţi, solicitantul va completa un
chestionar în limba de stat a Republicii Moldova sau în limba pe care o cunoaşte.
(2) Chestionarul va cuprinde în mod obligatoriu datele personale ale solicitantului, ale
persoanelor care îl însoţesc, denumirea ţărilor tranzitate, motivele care l-au determinat să
plece din ţara de origine, precum şi lista documentelor de identitate sau de călătorie aflate în
posesia sa.
(3) Pentru identificare şi evidenţă, solicitanţilor de azil li se deschid dosare personale, care
vor conţine date referitoare la identitatea lor, fotografii, amprentele digitale şi alte date.
Modul de evidenţă, de ţinere şi de păstrare a dosarelor se stabileşte prin ordin al directorului
Biroului migraţie şi azil.
Articolul 54. Cererile de azil depuse la alte autorităţi
competente să le primească
(1) Cererile înaintate autorităţilor competente de supraveghere şi de control al frontierei de
stat, organelor de poliţie, structurilor Departamentului Instituţiilor Penitenciare sau
subdiviziunilor de detenţie provizorie din cadrul organelor de drept urmează a fi expediate
Direcţiei refugiaţi, în condiţiile prezentei legi.
(2) Autorităţile prevăzute la alin.(1) încheie, în condiţii de confidenţialitate, proces-verbal
în care se indică:
a) datele privind identitatea persoanei, iar în cazul în care persoana nu o poate confirma
documentar, se indică identitatea declarată;
b) circumstanţele care au determinat persoana să solicite azil;
c) ţara de origine;
d) alte date declarate de solicitantul de azil sau date despre care autorităţile competente
prevăzute la alin.(1) sînt în cunoştinţă de cauză.
(3) Autorităţile competente de supraveghere şi de control al frontierei de stat vor asigura
accesul pe teritoriul Republicii Moldova al solicitanţilor de azil numai după informarea
Biroului migraţie şi azil şi cu permisiunea lui, care, la rîndul său, îi va prelua în 24 de ore de
la frontiera de stat pentru a le examina cererile depuse.
Articolul 55. Intervievarea solicitanţilor de azil
(1) Înainte de emiterea unei decizii privind cererea de azil, solicitantului de azil i se dă
posibilitatea de a susţine un interviu cu privire la cererea sa. Interviul este efectuat cît mai
curînd posibil, dar nu mai tîrziu de 21 de zile de la data depunerii cererii.
(2) În cazul în care este necesară o cercetare suplimentară a informaţiilor din ţara de
origine, precum şi a altor circumstanţe pertinente referitoare la cererea de azil, termenul
prevăzut la alin.(1) poate fi prelungit cu 21 de zile.
(3) Interviul are loc în condiţii de confidenţialitate.
(4) Interviul este efectuat de către un consilier de eligibilitate care este obligat:
a) să asigure organizarea şi buna desfăşurare a intervievării;
b) să verifice faptele expuse de solicitantul de azil;
c) să ia în considerare, pe cît este posibil, situaţia personală sau generală în care se înscrie
cererea de azil, inclusiv originea sau vulnerabilitatea solicitantului;
d) să pună la dispoziţia solicitantului de azil un interpret care să asigure o comunicare
adecvată între solicitant şi consilier.
(5) Interviul se va desfăşura în limba pe care solicitantul o alege. Acolo unde se presupune
în mod rezonabil că solicitantul cunoaşte o altă limbă, interviul se poate desfăşura în limba
respectivă. Preventiv, consilierul de eligibilitate trebuie să se convingă de faptul că limba în
care urmează să se desfăşoare interviul îi este suficient de accesibilă.
(6) Solicitantul de azil poate fi intervievat în prezenţa unui avocat. La intervievare au
dreptul să asiste reprezentanţii ÎCNUR şi ai organizaţiilor neguvernamentale, cu acordul
solicitantului.
(7) Pe parcursul interviului, solicitantul trebuie să răspundă personal la întrebările care îi
sînt adresate.
(8) Interviul este consemnat în scris într-o notă de interviu şi urmează să fie clarificate
aspectele necesare analizei cererii de azil. Nota de interviu va cuprinde în mod obligatoriu:
datele de identificare a solicitantului de azil, numele consilierului de eligibilitate care
efectuează interviul, numele interpretului, datele altor participanţi la interviu, limba în care se
desfăşoară interviul, declaraţiile solicitantului referitoare la motivele de azil, precum şi orice
altă informaţie care să ducă la soluţionarea cererii de azil.
(9) Nota de interviu este semnată de consilierul de eligibilitate, de solicitantul de azil, de
interpret şi, după caz, de alţi participanţi la interviu.
(10) Dacă solicitantul refuză să semneze nota de interviu, motivele refuzului vor fi
consemnate în dosarul său. Refuzul solicitantului de a semna nota de interviu nu împiedică
Direcţia refugiaţi să emită o decizie cu privire la cererea acestuia.
(11) În caz de necesitate, consilierul de eligibilitate poate efectua un nou interviu.
(12) Solicitantul poate amîna efectuarea interviului din motive întemeiate, însă termenul nu
poate depăşi 5 zile.
(13) În cazul în care solicitantul nu se prezintă consecutiv la 3 interviuri fără a prezenta
motive întemeiate, se va lua o decizie în baza materialelor cuprinse în dosar.
(14) Solicitantul are dreptul să ia cunoştinţă, la solicitare, de nota de interviu după
comunicarea deciziei privind respingerea cererii de azil.
(15) Interviul poate fi omis în cazul în care:
a) Direcţia refugiaţi este în măsură să ia o decizie pozitivă pe baza probelor din dosar;
b) nu este posibil să aibă loc, în special dacă se consideră că solicitantul nu poate sau nu
este în măsură să fie intervievat din cauza unor circumstanţe durabile independente de voinţa
sa. Dacă există îndoieli, Direcţia refugiaţi poate solicita un certificat medical sau psihologic.
Articolul 56. Analizarea motivelor invocate
de solicitantul de azil
La analizarea cererii de azil, se va ţine cont:
a) de vîrsta, de trecutul, inclusiv cel al rudelor apropiate, de identitatea, naţionalitatea, ţările
şi locurile de reşedinţă anterioare, de cererile anterioare de azil, de rutele de tranzit,
documentele de identitate şi de călătorie, de motivele pentru care se solicită acordarea unei
forme de protecţie;
b) de faptele relevante referitoare la ţara de origine, la momentul luării deciziei, inclusiv de
legile şi regulamentele din ţara de origine şi de modalitatea în care sînt aplicate;
c) de declaraţiile şi documentele relevante prezentate de solicitant, inclusiv de informaţiile
cu privire la faptul dacă a fost supus persecuţiei sau la posibilitatea de a fi persecutat sau
expus unui risc serios la întoarcere în ţara de origine;
d) de situaţia individuală sau de circumstanţele personale ale solicitantului: reprezintă ele
persecuţie sau un risc serios;
e) de acţiunile solicitantului, ulterioare părăsirii ţării de origine: au fost ele direcţionate
exclusiv sau în principal spre crearea condiţiilor necesare depunerii cererii de azil, evaluării
posibilităţii ca aceste acţiuni să conducă la persecuţie sau la cauzarea unui risc serios
solicitantului în cazul reîntoarcerii în ţara de origine;
f) de existenţa posibilităţii ca solicitantul să beneficieze de protecţia unei alte ţări, a cărei
cetăţenie a dobîndit-o.
Articolul 57. Colectarea informaţiilor relevante
pentru soluţionarea cererii de azil
(1) Consilierul de eligibilitate ia toate măsurile pentru colectarea informaţiilor necesare
soluţionării cererii de azil.
(2) La emiterea deciziei, autoritatea competentă poate lua în considerare informaţiile oferite
de ÎCNUR, rapoartele Organizaţiei Naţiunilor Unite referitoare la drepturile omului, alte
informaţii.
(3) Direcţia refugiaţi poate solicita oricărei autorităţi publice centrale sau locale orice
document necesar analizei situaţiei solicitantului şi examinării cererii lui de azil, cu
respectarea confidenţialităţii în sensul art.13.
(4) Direcţia refugiaţi poate solicita expertize şi poate consulta experţi dacă este necesar în
procesul decizional.
(5) Pentru examinarea cazurilor individuale, autoritatea competentă:
a) nu divulgă autorului presupus al persecuţiei la care a fost supus solicitantul de azil
informaţiile cu privire la cererile individuale de azil sau faptul că a fost depusă cerere;
b) nu obţine informaţii de la autorul presupus al persecuţiei într-un mod care i-ar putea
divulga faptul că solicitantul a depus cerere şi care ar periclita integritatea fizică a
solicitantului şi a persoanelor aflate în întreţinerea lui, libertatea şi siguranţa membrilor lui de
familie care se află în ţara de origine.
Articolul 58. Procedura de examinare a cererii de azil
(1) Examinarea cererii de azil se efectuează în cadrul procedurii de azil, în conformitate cu
principiile şi cu garanţiile procedurale prevăzute de prezenta lege.
(2) Termenul de examinare a cererii de azil este de la o lună la 6 luni.
(3) Dacă o decizie nu poate fi luată în termenul stabilit la alin. (2) din motive independente
de Direcţia refugiaţi, acest termen poate fi prelungit, cu condiţia efectuării acţiunilor necesare
luării unei atare decizii. Termenul poate fi prelungit cîte o lună, dar nu va depăşi 3 luni.
(4) În cazul în care, în termen de 6 luni, nu se poate lua o decizie, solicitantul trebuie:
a) să fie informat în scris despre întîrziere;
b) să primească, la solicitare, informaţii despre termenul în care se preconizează emiterea
unei decizii cu privire la cererea sa.
Articolul 59. Renunţarea la cererea de azil
(1) În cazul în care renunţă în mod expres la cererea sa de azil pînă la emiterea unei decizii
privitor la ea, solicitantul de azil va fi informat cu privire la consecinţele renunţării sale.
(2) În cazul renunţării la cererea de azil, conducătorul Direcţiei refugiaţi emite o dispoziţie
privind încetarea examinării dosarului.
(3) Dispoziţia privind încetarea examinării dosarului se comunică de îndată solicitantului în
scris, prin comunicare directă sau prin trimitere poştală la ultima lui adresă declarată.
(4) În cazul renunţării la cererea de azil, solicitantul are obligaţia de a părăsi teritoriul
Republicii Moldova la expirarea perioadei de 15 zile de la comunicarea sau recepţionarea
dispoziţiei, după care cade sub incidenţa legislaţiei privind regimul juridic al străinilor şi a
altor acte normative ce reglementează aflarea cetăţenilor străini pe teritoriul Republicii
Moldova.
Articolul 60. Decizia privind cererea de azil
(1) După intervievarea solicitantului de azil, în baza informaţiei pregătite de Direcţia
refugiaţi, şeful acestei direcţii emite una din următoarele decizii:
a) recunoaşterea statutului de refugiat;
b) acordarea protecţiei umanitare;
c) respingerea cererii de azil;
d) neacordarea protecţiei umanitare.
(2) Decizia privind acordarea protecţiei umanitare va cuprinde şi motivele neacordării
statutului de refugiat.
(3) Orice decizie a Direcţiei refugiaţi privind cererea de azil se comunică de îndată
solicitantului în scris, prin comunicare directă sau prin trimitere poştală la ultima lui adresă
declarată. La solicitare, se eliberează către ÎCNUR o copie de pe decizie.
(4) În cazul acordării unei forme de protecţie, Direcţia refugiaţi informează beneficiarul
despre drepturile şi obligaţiile sale.
(5) În cazul respingerii cererii de azil, în decizie se indică dreptul şi termenul în care
solicitantul de azil poate ataca, precum şi obligaţia de a părăsi teritoriul Republicii Moldova
la expirarea termenului de 15 zile de la data rămînerii irevocabile a deciziei privind
respingerea cererii sale de azil.
Articolul 61. Procedura examinării în instanţă
de judecată
(1) Deciziile Direcţiei refugiaţi privind cererile de azil pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ fără respectarea vreunei proceduri prealabile.
(2) La etapa contenciosului administrativ, examinarea cererilor de azil se desfăşoară cu
respectarea principiului confidenţialităţii în sensul art.13.
Secţiunea a 3- a. Procedura rapidă
Articolul 62. Cererile de azil care fac obiectul
procedurii rapide
În procedură rapidă se examinează următoarele cereri de azil:
a) abuzive;
b) evident nefondate;
c) înaintate de persoane care, prin activitatea sau prin apartenenţa lor la o anumită grupare,
prezintă pericol pentru siguranţa naţională ori pentru ordinea publică.
Articolul 63. Cererea de azil abuzivă şi cererea
evident nefondată
(1) Cererea de azil este considerată abuzivă dacă:
a) solicitantul a indus în eroare autorităţile în ceea ce priveşte identitatea şi/sau cetăţenia sa,
şi/sau autenticitatea documentelor sale, prezentînd informaţii sau documente false ori tăinuind
informaţii şi documente relevante care ar fi putut avea o influenţă nefavorabilă asupra
deciziei;
b) solicitantul a depus o altă cerere de azil, furnizînd alte date personale;
c) solicitantul nu a furnizat nici o informaţie care să stabilească cu un grad rezonabil de
certitudine identitatea sau cetăţenia sa ori nu a prezentat cu rea-credinţă acte de identitate sau
documente de călătorie care ar fi fost de ajutor la stabilirea identităţii sau a cetăţeniei sale;
d) solicitantul a depus cerere numai pentru a amîna sau a împiedica punerea în executare a
unei decizii anterioare sau iminente care ar conduce la expulzarea sa.
(2) Cererea de azil este considerată evident nefondată dacă:
a) solicitantul a făcut declaraţii incoerente, contradictorii, puţin plauzibile sau insuficiente,
care fac, în mod cert, neconvingătoare afirmaţia sa că a fost supus unor persecuţii;
b) solicitantul a depus o cerere ulterioară în care nu invocă noi elemente relevante cu
privire la situaţia sa personală ori la situaţia din ţara sa de origine;
c) solicitantul a intrat pe teritoriul Republicii Moldova în mod ilegal ori şi-a prelungit ilegal
şederea şi, fără un motiv valabil, nu s-a prezentat la autorităţi şi/sau nu a depus cerere de azil
cît mai curînd posibil, avînd în vedere circumstanţele intrării sale în teritoriu.
(3) Motivele specificate la alin.(1) şi (2) nu pot să prevaleze temerii bine întemeiate de
persecuţie, conform art.48.
Articolul 64. Examinarea cererii care face
obiectul procedurii rapide
(1) Procedura rapidă poate începe în cadrul unei proceduri ordinare la data la care
consilierul de eligibilitate constată existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art.63.
(2) După interviul şi examinarea motivelor invocate în cererea de azil, Direcţia refugiaţi se
pronunţă în cel mult 15 zile de la începerea procedurii rapide.
Articolul 65. Atacarea deciziei
(1) Deciziile Direcţiei refugiaţi privind cererile de azil care fac obiectul procedurii rapide
pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ fără respectarea unei proceduri prealabile.
(2) În cazul în care cererea de azil a fost respinsă în procedură rapidă printr-o decizie
irevocabilă, străinul este obligat să plece de pe teritoriul Republicii Moldova în aceeaşi zi în
care i s-a comunicat decizia.
(3) În cazul în care nu este atacată, decizia Direcţiei refugiaţi devine irevocabilă.
Secţiunea a 4-a. Procedura în cazul persoanelor cu necesităţi speciale
Articolul 66. Garanţii privind minorii neînsoţiţi
(1) Cererea de azil a unui minor neînsoţit se examinează cu prioritate şi nu poate face
obiectul procedurii rapide.
(2) Autorităţile competente vor asigura accesul la serviciile de reabilitare pentru minorii
care au fost victime ale oricărei forme de abuz, neglijenţă, exploatare, tortură, tratament
inuman sau degradant ori care au suferit de pe urma conflictelor armate şi, în caz de
necesitate, le vor acorda asistenţă medicală complexă adecvată şi consiliere calificată.
(3) Opinia minorului neînsoţit solicitant de azil este luată în considerare, acordîndu-i-se
importanţa cuvenită în raport cu vîrsta şi cu gradul lui de maturitate.
(4) Funcţionarii care lucrează cu minori neînsoţiţi au o pregătire conformă necesităţilor
minorilor.
(5) Respectînd principiul interesului superior al copilului, luînd în considerare opinia
minorului neînsoţit în raport cu vîrsta şi cu gradul lui de maturitate, autoritatea competentă va
iniţia cît mai curînd posibil efectuarea diferitelor acţiuni în vederea depistării membrilor lui
de familie.
(6) În cazul în care poate exista o ameninţare la viaţa sau la integritatea minorului ori a
rudelor lui apropiate, în special dacă aceştia au rămas în ţara de origine, trebuie luate măsuri
prin care să se asigure că adunarea, procesarea şi circulaţia informaţiilor cu privire la
persoanele respective se fac pe baza principiului confidenţialităţii, pentru a se evita punerea în
pericol a siguranţei lor.
Articolul 67. Desemnarea reprezentantului legal
(1) Desemnarea reprezentantului legal va fi iniţiată de Direcţia refugiaţi în termen de 15
zile de la data înregistrării minorului neînsoţit.
(2) Autoritatea tutelară competentă desemnează, în conformitate cu legislaţia, un
reprezentant care va tutela fiecare solicitant de azil neînsoţit cu vîrstă de pînă la 18 ani.
(3) În cazul minorului neînsoţit solicitant de azil, procedura de azil este suspendată pînă la
numirea unui reprezentant legal. În perioada suspendării, minorul neînsoţit beneficiază de
drepturile acordate solicitanţilor de azil.
(4) Direcţia refugiaţi va lua cît mai curînd posibil măsurile necesare pentru a asigura
reprezentarea minorilor neînsoţiţi cărora li s-a acordat statutul de refugiat sau protecţie
umanitară, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 68. Examenul medical
(1) În cazul în care există dubii serioase privind vîrsta minorului neînsoţit, iar aceasta nu
poate fi probată prin alte mijloace, Direcţia refugiaţi dispune, cu consimţămîntul prealabil, dat
în scris, al minorului şi al reprezentantului său legal, efectuarea unei expertize medico-legale
pentru determinarea vîrstei.
(2) Direcţia refugiaţi informează reprezentantul legal şi minorul neînsoţit solicitant de azil,
într-o limbă pe care acesta din urmă se presupune în mod rezonabil că o cunoaşte, despre
posibilitatea efectuării unei expertize medicale pentru determinarea vîrstei. Această
informaţie trebuie să cuprindă, de asemenea, precizări referitoare la metodele de examinare
medicală, posibilele consecinţe ale rezultatului acestei examinări şi efectele eventualului refuz
de a se supune expertizei medicale.
(3) În cazul în care refuză fără motive întemeiate efectuarea expertizei medico-legale de
evaluare a vîrstei, minorul neînsoţit va fi considerat major la data depunerii cererii.
(4) Decizia de respingere a cererii de azil a unui minor neînsoţit care a refuzat să se supună
examenului medical nu se întemeiază exclusiv pe acest refuz.
(5) În cazul minorului neînsoţit, procedura de azil este suspendată pînă la primirea
rezultatelor expertizei medico-legale de către Direcţia refugiaţi. În perioada suspendării,
minorul va beneficia de drepturile acordate solicitanţilor de azil.
Articolul 69. Înaintarea cererii de azil de către
minorul neînsoţit
(1) Interesele minorului neînsoţit solicitant de azil sînt apărate de reprezentantul său legal.
(2) Minorul neînsoţit solicitant de azil cu vîrstă de pînă la 14 ani depune cerere de azil prin
reprezentantul său legal, iar cel cu vîrstă de 14 ani sau mai mult o poate depune personal,
asistat neapărat de reprezentantul său legal.
(3) Minorul neînsoţit care şi-a manifestat, în scris sau oral, în faţa autorităţilor competente,
voinţa de a obţine o formă de protecţie va fi înregistrat ca solicitant de azil, urmînd ca cererea
de azil să fie depusă cît mai curînd posibil după numirea reprezentantului legal.
(4) În cazul în care minorul neînsoţit şi-a manifestat, în scris sau oral, în faţa autorităţilor
prevăzute la art.52 lit.b)–d), voinţa de a obţine o formă de protecţie, autorităţile vor informa
în aceeaşi zi Direcţia refugiaţi, care va asigura transportul minorului.
Articolul 70. Intervievarea minorilor neînsoţiţi
solicitanţi de azil
(1) În cazul minorilor interviul se ţine, în prezenţa reprezentantului legal, de către un
consilier de eligibilitate cu pregătire specială.
(2) Intervievarea minorilor, inclusiv a celor neînsoţiţi solicitanţi de azil, se efectuează în
toate cazurile posibile.
(3) Pînă la efectuarea interviului, reprezentantul legal face demersurile necesare pentru
pregătirea minorului în vederea susţinerii interviului.
(4) Consilierul de eligibilitate informează minorul despre scopul şi posibilele consecinţe ale
interviului.
(5) Pe parcursul interviului, consilierul de eligibilitate va ţine cont de gradul de maturitate
şi de inteligenţă al minorului.
Articolul 71. Cazarea minorilor neînsoţiţi
Direcţia refugiaţi dispune plasarea minorului neînsoţit într-un centru de cazare sau, pornind
de la principiul respectării interesului superior al copilului, solicită autorităţilor de resort
alegerea unei forme de protecţie a minorilor rămaşi fără îngrijirea părinţilor, prevăzută de
legislaţia Republicii Moldova.
Articolul 72. Victimele torturii sau ale violenţei
În situaţia în care solicitantul de azil prezintă informaţii sau semnalmente cu privire la
aplicarea torturii sau altor tratamente inumane sau degradante, precum şi că este victimă a
oricărei forme de violenţă, Direcţia refugiaţi va dispune efectuarea unei expertize medico-
legale.
Articolul 73. Persoanele cu tulburări psihice
(boli mintale sau deficienţe mintale)
(1) În situaţia în care există dubii serioase cu privire la discernămîntul solicitantului de azil,
Direcţia refugiaţi solicită efectuarea unei expertize psihiatrice în condiţiile stabilite de
(2) În cazul în care, prin expertiză psihiatrică, se constată lipsa de discernămînt al
solicitantului de azil, Direcţia refugiaţi iniţiază desemnarea unui tutore sau, după caz, a unui
curator, în condiţii prevăzute de lege pentru cetăţenii Republicii Moldova.
(3) Pînă la numirea tutorelui sau curatorului, procedura de soluţionare a cererii de azil este
suspendată. Pe perioada suspendării procedurii de acordare a unei forme de protecţie,
solicitantul de azil lipsit de descernămînt beneficiază de drepturile prevăzute pentru
solicitanţii de azil.
(4) Cererea solicitantului de azil lipsit de discernămînt este depusă de tutore sau de curator,
după numire.
(5) În cazul în care efectuarea interviului pentru determinarea statutului de refugiat este
posibilă, tutorele sau curatorul va face demersurile necesare pentru pregătirea solicitantului de
azil lipsit de discernămînt în vederea susţinerii interviului.
(6) Consilierul de eligibilitate va informa solicitantul de azil lipsit de discernămînt şi
reprezentantul său legal despre scopul şi posibilele consecinţe ale interviului.
(7) Interviul va fi ţinut de un consilier de eligibilitate cu pregătire specială în tehnica
intervievării persoanelor cu necesităţi speciale.
Secţiunea a 5-a. Procedura de reunificare a familiei
Articolul 74. Reunificarea familiei
(1) Refugiatul sau beneficiarul de protecţie umanitară poate solicita reunificarea familiei pe
teritoriul Republicii Moldova, argumentînd prin declaraţii, pe care le-a semnat, că membrii
familiei sale nu cad sub clauzele de excludere.
(2) Procedura de reunificare a familiei nu va fi iniţiată în privinţa străinului care nu are o
decizie irevocabilă cu privire la cererea sa.
(3) Procedura de reunificare a familiei este aplicabilă în cazul în care refugiatul sau
beneficiarul de protecţie umanitară deţine un document valabil, pentru care există motive
întemeiate să se considere că va fi prelungit.
Articolul 75. Cererea de azil
(1) Cererea de azil se depune de către refugiat sau de către beneficiarul de protecţie
umanitară la Direcţia refugiaţi în numele următorilor membri de familie aflaţi în afara
teritoriului Republicii Moldova:
a) soţul (soţia); şi/sau
b) copilul, indiferent dacă este din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptat conform legii
naţionale din ţara de origine.
(2) Căsătoria refugiatului sau a beneficiarului de protecţie umanitară trebuie să fi fost
încheiată înainte de intrare pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Cererea de azil va fi însoţită de documente care atestă relaţia de familie.
(4) Dacă este cazul, pentru a obţine dovezi referitor la existenţa legăturilor familiale,
Direcţia refugiaţi poate efectua:
a) interviuri cu refugiatul sau cu beneficiarul de protecţie umanitară;
b) alte investigaţii considerate necesare.
Articolul 76. Decizia privind acordarea permisiunii
de reunificare a familiei
(1) Decizia privind acordarea permisiunii de reunificare a familiei se emite de către şeful
(2) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, misiunile diplomatice sau oficiile
consulare ale Republicii Moldova acordă vize membrilor de familie ai refugiatului sau ai
beneficiarului de protecţie umanitară după ce a fost acordată permisiunea prevăzută la alin.
(1), la solicitarea Biroului migraţie şi azil.
(3) După intrarea pe teritoriul Republicii Moldova a membrilor de familie, în cazul în care
există acordul lor cu privire la cererea de azil, examinarea acestei cereri va fi efectuată
conform prevederilor prezentei legi.
(4) În cazul în care nu sînt îndeplinite condiţiile pentru reunificarea familiei prevăzute de
prezenta lege, Direcţia refugiaţi emite o decizie de respingere a cererii de azil. Respingerea
cererii nu poate avea la bază exclusiv lipsa documentelor care să ateste încheierea căsătoriei
sau legătura de rudenie.
(5) După examinarea cererii de azil, va fi emisă o decizie în cel mai scurt timp posibil, dar
nu mai tîrziu de 9 luni de la data la care a fost depusă cererea. În situaţii excepţionale legate
de caracterul complex al procesării cererilor, limita de timp poate fi prelungită.
(6) În cazul în care nu se va lua nici o decizie pînă la expirarea termenului de 9 luni,
persoana va fi informată:
a) în scris despre întîrziere;
b) la cerere despre termenul în care se preconizează emiterea unei decizii cu privire la
cererea sa.
Articolul 77. Reunificarea familiei în cazul
minorilor neînsoţiţi
(1) Reunificarea familiei în cazul minorilor neînsoţiţi refugiaţi sau beneficiari de protecţie
umanitară se face în funcţie de interesul superior al copilului.
(2) Direcţia refugiaţi va iniţia din oficiu procedura de reunificare a familiei. În cazul în care
procedura de reunificare a familiei este iniţiată din oficiu, se cere acordul reprezentantului
legal sau, după caz, şi al minorului neînsoţit. În toate cazurile se va ţine cont de opinia
minorului neînsoţit, căreia i se va acorda importanţa cuvenită.
(3) În cazul în care a fost depistată familia minorului neînsoţit, Direcţia refugiaţi analizează
posibilitatea şi condiţiile de realizare a reunificării ei, emiţînd o decizie motivată în acest sens,
care poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ fără respectarea unei proceduri
prealabile.
Secţiunea a 6-a. Procedura de soluţionare a noii cereri
de acordare a unei forme de protecţie
Articolul 78. Depunerea unei noi cereri de acordare
a unei forme de protecţie
(1) O nouă cerere de acordare a unei forme de protecţie se depune numai în cazul existenţei
unei decizii irevocabile, emisă de autorităţile competente, sau a unei dispoziţii privind
încetarea examinării dosarului.
(2) Noua cerere de acordare a unei forme de protecţie va fi admisă dacă sînt îndeplinite,
alternativ, următoarele condiţii:
a) au apărut circumstanţe noi, care nu au putut fi prezentate de solicitantul de azil în
procedura anterioară de examinare a cererii din motive independente de voinţa sa, cu condiţia
ca aceste motive să nu fie rezultatul unor acţiuni provocate în scopul obţinerii unei forme de
protecţie. Solicitantul este obligat să facă dovada existenţei noilor motive invocate şi a
imposibilităţii prezentării lor pînă la data depunerii unei noi cereri;
b) au survenit transformări de ordin politic, militar, legislativ sau social în ţara de origine,
care pun în pericol viaţa sau libertatea solicitantului de azil.
(3) Noile cereri depuse la autorităţile prevăzute la art.52 lit.b)–d) se remit în aceeaşi zi
Articolul 79. Analiza cererii de acordare
a accesului la o nouă procedură
(1) Soluţionarea cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, depusă în
condiţiile art.78, se analizează în mod prioritar, în maxim 10 zile.
(2) Pe parcursul perioadei indicate la alin.(1), străinului i se acordă permisiunea de a sta pe
teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 80. Decizia de acordare a accesului
la o nouă procedură
(1) Conducătorul Direcţiei refugiaţi va emite o decizie privind admiterea sau respingerea
accesului la o nouă procedură în baza cererii motivate a străinului, a documentelor prezentate
şi în raport cu elementele cuprinse în dosarul personal al acestuia.
(2) Decizia se comunică în scris, personal sau la adresa indicată în noua cerere de acordare
a unei forme de protecţie.
(3) Pînă la acordarea accesului la o nouă procedură de azil, străinului i se aplică prevederile
legislaţiei cu privire la regimul străinilor.
(4) În cazul în care primeşte accesul la o nouă procedură de azil, străinul are drepturile şi
obligaţiile prevăzute la art.28 şi 31.
Capitolul VII
PROCEDURA DE ÎNCETARE ŞI DE ANULARE
A UNEI FORME DE PROTECŢIE
Secţiunea 1. Procedura de încetare şi de anulare a statutului de refugiat
Articolul 81. Încetarea statutului de refugiat
(1) Statutul de refugiat încetează dacă străinul:
a) s-a repus în mod voluntar sub protecţia ţării a cărei cetăţenie o are;
b) după ce şi-a pierdut cetăţenia, a redobîndit-o în mod voluntar;
c) a dobîndit o nouă cetăţenie şi se bucură de protecţia ţării a cărei cetăţenie a dobîndit-o;
d) s-a restabilit în mod voluntar în ţara pe care a părăsit-o sau în afara căreia s-a aflat
datorită temerii de persecuţie;
e) nu mai poate continua să refuze protecţia ţării de origine, deoarece împrejurările care au
determinat acordarea statutului de refugiat au încetat să existe;
f) a renunţat la statutul de refugiat, acordat în conformitate cu prezenta lege.
(2) La aplicarea alin.(1) lit.e), autorităţile competente vor aprecia dacă schimbarea
împrejurărilor este atît de semnificativă şi nu este temporară încît să nu mai fie justificată
temerea de persecuţie a refugiatului.
(3) Prevederile alin.(1) lit.e) nu se aplică persoanei căreia i s-a recunoscut statutul de
refugiat şi care, din motive imperioase ce se referă la persecuţii anterioare, refuză protecţia
ţării de origine.
Articolul 82. Anularea statutului de refugiat
Statutul de refugiat se anulează dacă:
a) acest statut a fost acordat în baza unor declaraţii false, străinul a refuzat să prezinte
anumite date ori s-a folosit de documente false care au fost luate în considerare la examinarea
cererii sale de azil şi care au fost decisive pentru recunoaşterea formei de protecţie, nu există
alte motive care să conducă la menţinerea statutului de refugiat;
b) după acordarea statutului de refugiat, străinul a săvîrşit una din faptele specificate la
art.18 ori s-a descoperit că a săvîrşit o asemenea faptă înainte de rămînerea irevocabilă a
deciziei prin care i s-a acordat acest statut.
Articolul 83. Procedura de încetare sau de
anulare a statutului de refugiat
(1) Procedura de încetare sau de anulare a statutului de refugiat se iniţiază la dispoziţia
şefului Direcţiei refugiaţi.
(2) Reexaminarea dosarului refugiatului se va efectua în procedură ordinară.
(3) Refugiatul va fi informat în scris despre:
a) reexaminarea dosarului său;
b) dreptul de a beneficia de asistenţă juridică, de a i se asigura gratuit interpret, de a fi
informat despre posibilitatea contactării reprezentanţilor ÎCNUR, de a fi consiliat şi asistat de
un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale.
(4) Consilierul de eligibilitate va efectua un interviu cu refugiatul în vederea clarificării
situaţiei acestuia.
(5) Refuzul privind efectuarea interviului nu exclude posibilitatea emiterii unei decizii pe
baza documentelor şi informaţiei cuprinse în dosar.
Articolul 84. Decizia de încetare sau de
anulare a statutului de refugiat
(1) După intervievarea refugiatului, în baza informaţiilor pregătite de Direcţia refugiaţi,
şeful acesteia ia una din următoarele decizii:
a) menţinerea statutului de refugiat;
b) încetarea statutului de refugiat;
c) anularea statutului de refugiat.
(2) Deciziile Direcţiei refugiaţi, prevăzute la alin.(1), pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ fără respectarea unei proceduri prealabile.
Articolul 85. Consecinţele încetării sau anulării
statutului de refugiat
(1) Încetarea sau anularea statutului de refugiat nu produce automat efecte juridice asupra
membrilor de familie ai străinului.
(2) Străinului al cărui statut de refugiat a încetat sau a fost anulat printr-o decizie
irevocabilă îi sînt aplicabile dispoziţiile legale privind regimul juridic al străinilor.
Secţiunea a 2-a. Procedura de încetare şi de anulare a protecţiei umanitare
Articolul 86. Încetarea protecţiei umanitare
(1) Protecţia umanitară încetează în cazul în care:
a) împrejurările care au dus la acordarea ei au încetat să existe ori s-au schimbat în aşa
măsură încît protecţia acordată nu se mai justifică;
b) beneficiarul a redobîndit în mod voluntar cetăţenia pierdută sau a dobîndit o nouă
cetăţenie, avînd protecţia ţării al cărei cetăţean a devenit;
c) şederea pe teritoriul Republicii Moldova este legalizată în alt mod;
d) beneficiarul a renunţat la protecţia acordată în conformitate cu prezenta lege.
(2) Autorităţile competente vor aprecia dacă schimbarea împrejurărilor nu este temporară şi
este atît de semnificativă încît să nu mai fie justificată temerea că refugiatul ar fi expus unui
risc serios.
Articolul 87. Anularea protecţiei umanitare
(1) Protecţia umanitară se anulează dacă:
a) a fost acordată în baza unor declaraţii false, străinul a refuzat să prezinte anumite date ori
s-a folosit de documente false care au fost luate în considerare la examinarea cererii sale de
azil şi care au fost decisive pentru recunoaşterea protecţiei umanitare, nu există alte motive
care să conducă la menţinerea protecţiei umanitare;
b) după acordarea protecţiei umanitare, străinul a săvîrşit una din faptele specificate la
art.20 ori s-a descoperit că a săvîrşit o asemenea faptă înainte de rămînerea irevocabilă a
deciziei prin care i s-a acordat această protecţie.
(2) Procedura de încetare sau de anulare a protecţiei umanitare se efectuează în condiţiile
art.83.
Articolul 88. Decizia de încetare sau de anulare
a protecţiei umanitare
(1) După intervievarea beneficiarului de protecţie umanitară, în baza informaţiilor pregătite
de Direcţia refugiaţi, şeful acesteia ia una din următoarele decizii:
a) menţinerea protecţiei umanitare;
b) încetarea protecţiei umanitare;
c) anularea protecţiei umanitare.
(2) Deciziile Direcţiei refugiaţi, prevăzute la alin.(1), pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ fără respectarea unei proceduri prealabile.
Articolul 89. Consecinţele încetării
sau anulării protecţiei umanitare
(1) Încetarea sau anularea protecţiei umanitare nu produce automat efecte juridice asupra
membrilor de familie ai străinului.
(2) Străinului a cărui protecţie umanitară a încetat sau a fost anulată printr-o decizie
irevocabilă îi sînt aplicabile dispoziţiile legale privind regimul juridic al străinilor.
Capitolul VIII
RĂSPUNDEREA
Articolul 90. Răspunderea pentru încălcarea
prezentei legi
Persoanele vinovate de încălcarea prezentei legi răspund în conformitate cu legislaţia
civilă, contravenţională sau penală.
Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 91.
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
(2) Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în
concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege.
(3) Guvernul va stabili anual cuantumul ajutorului acordat beneficiarului de statut de
refugiat şi de protecţie umanitară în conformitate cu prevederile art.33 alin.(2), în funcţie de
mărimea alocaţiilor bugetare prevăzute în acest scop.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.1286-XV din 25 iulie
2002 cu privire la statutul refugiaţilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002,
nr.126–127, art.1003).
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Nr.270-XVI. Chişinău, 18 decembrie 2008.

Politia

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Politia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LPM416/1990*

ID intern unic: 312894 Fişa actului juridic

LEGE Nr. 416

Publicat : 31.01.2002 în Monitorul Oficial Nr. 17-19 art Nr : 56

[Art.13 pct.10) modificat prin LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598]

11) , iar în cazul minorilor - pînă la 24 de ore,persoanele bănuite de săvîrşirea infracţiunii

[Art.13 pct.19) modificat prin LP1524 din 12.12.02, MO3/21.01.03 art.10]

Colaboratorul poliţiei, trecut în rezervă, are dreptul să poarte armă cu autorizarea

Articolul 25. Stimularea colaboratorilor poliţiei

Chişinău, 18 decembrie 1990.

LEGE Nr. 131

privind siguranţa traficului rutier

Publicat : 20.07.2007 în Monitorul Oficial Nr. 103-106 art Nr : 443

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr.131-XVI. Chişinău, 7 iunie 2007.

ORDIN Nr. 155

despre implementarea Hotărîrii Guvernului nr.296

Publicat : 26.06.2009 în Monitorul Oficial Nr. 106 art Nr : 467

MINISTRUL SĂNĂTĂŢII Larisa CATRINICI

formular 155/e

LEGE Nr. 806

cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne)

Publicat : 12.12.1991 în Nepublicat Nr. 000

[Lit. c) exclusă prin L1374-XIII din 19.11.97]

[Lit.e) se exclude de la 01.01.99 prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.97]

[Lit.f) se abrogă de la 01.01.2002 prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.97]

g) păzesc depozitele unităţilor lor militare şi depozitele Direcţiei pentru Aprovizionarea

[Lit.h) se exclude de la 01.01.99 prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.97]

[Art.33 se abrogă de la 01.01.2002 prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.97]

Chişinău, 12 decembrie 1991

LEGE Nr. 270

privind azilul în Republica Moldova

e) de a avea acces la cazare corespunzătoare;

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr.270-XVI. Chişinău, 18 decembrie 2008.

S-ar putea să vă placă și