CALCULUL RISCULUI TEHNOLOGIC

ŞI EVALUAREA INDICATORILOR DE FIABILITATE

PENTRU STAŢIA 220 Kv TIMIŞOARA

AUTORI:
DIRECTOR ing. Valeriu LAZU
Ing. Lucian POPA

Fiabilitatea unui sistem tehnic, notată cu F sau R (Reability) evidenţiază

capacitatea acestuia de a îndeplini o misiune solicitată la un moment dat, sau într-un
interval de timp în condiţii operaţionale precizate. Mărimea sa complementară este
nonfiabilitatea (defiabilitatea) simbolizată în literatura de specialitate prin F respectiv R.
Este probabilitatea ca un element sau un sistem poate şi trebuie să îndeplinească o
anumită funcţie, să aibe o anumită atribuţie, pentru o durată determinată. Domeniul de
definiţie este (0;1), respectiv (0;100%).
Nonfiabilitate (FAILURE) este pierderea de fiabilitate, definită în domeniul (0;1),
respectiv (100%;0).
Prima relaţie fundamentală de complementabilitate: R(τ ) + F(τ ) ≡ 1
unde: R(τ )∈ (0;1) ⇒ (0%;100%).
: F(τ )∈ (1;0) ⇒ (100%;0%).
Securitate (SECURITY) S, este probabilitatea ca într-o conjunctură de fiabilitate
nominalizată să se statornicească relaţii de conformitate între un element(sistem), pe de o
parte, şi alte elemente, sisteme, om şi mediul înconjurător, pe de altă parte. Este o funcţie
definită astfel: S(τ )∈(0;1) ⇒ (0%;100%).
Risc (RISK) ρ , complementară Securităţii. Este o funcţie definită astfel:
ρ (τ )∈(0;1) ⇒ (100%;0%).
A doua relaţie fundamentală de complementabilitate: S(τ ) + ρ (τ ) ≡ 1
unde: S(τ )∈ (0;1) ⇒ (0%;100%).
: ρ (τ )∈ (1;0) ⇒ (100%;0%).
Mentenabilitatea unui sistem tehnic, notată cu M (Maintenability), exprimă
aptitudinea acestuia de a fi supravegheat, întreţinut şi reparat într-un anumit interval de
timp şi în condiţii impuse. Mentenabilitatea constituie o măsura a mentenanţei.
Disponibilitatea unui sistem tehnic, notată cu D sau A (Availability), exprimă
potenţialul unui sistem tehnic de a funcţiona sau de a fi readus în stare operaţională într-
un interval de timp precizat şi în condiţii stabilite. Disponibilitatea cumulează
semnificaţiile celor două mărimi determinante ale sale: fiabilitatea şi mentenabilitatea.
Mărimea complementară este indisponibilitatea, pentru care se utilizează simbolurile D
sau A.
Din punct de vedere matematic, fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea,
respectiv, nonfiabilitatea şi indisponibilitatea sunt probabilităţi şi deci aceste mărimi sunt
adimensionale şi subunitare :
R,M,A,R,A є (0;1)
Între disponibilitate, fiabilitate şi mentenabilitate există relaţia :
A = R + (1-R ) M
 Instalaţiile care compun sistemul energetic formează un complex tehnic care
furnizează în timpul exploatării un volum important de date cu privire la funcţionarea
acestora.
Evoluţia unei instalaţii tehnologice se caracterizează printr-o succesiune de stări
de funcţionare sau stări de succes şi stări de defect sau stări de insucces.
Analiza histogramelor de funcţionare evidenţiază perioadele caracteristice care
intervin în funcţionarea unui element sau sistem tehnic.
Indicatorii de fiabilitate urmăriţi prin calcul, în conformitate cu PE 124, pentru o
perioadă de referinţă, de regulă –1 an – T sunt:
a. numărul mediu anual de întreruperi eliminate prin reparaţii : M[ν R(T)] Numărul
mediu de stări de insucces (de defecte) eliminate prin reparaţii sau/şi inlocuiri în
perioada de referinţă T este numărul mediu de treceri din stări de succes (de
funcţionare) în stări de insucces (de nefuncţionare) in intervalul de timp (0,T),
revenirea în stare de succes (de funcţionare) făcându-se prin reparaţii sau înlocuiri.
b. Numărul mediu de stări de insucces (de defecte) eliminate prin manevre manuale
în perioada de referinţă T este numărul mediu de treceri din stări de succes (de
funcţionare)în stări de insucces (de nefuncţionare) în intervalul de timp (0,T),
revenirea în stare de succes (de funcţionare ) făcându-se prin operaţii de manevră
manuală.
c. Durata medie a unei întreruperi eliminate prin reparaţii este valoarea medie a
timpului între două stări de succes (de funcţionare) consecutive în cursul căruia
elementul, dispozitivul, instalaţia, se repară (sau se înlocuieşte).
d. Durata medie totală de insucces (de nefuncţionare) este durata medie totală a
stărilor de insucces ( de nefuncţionare ) eliminate prin reparaţii sau înlocuiri în
intervalul de timp (0,T).
e. Numărul maxim anual de întreruperi eliminate prin reparaţii este numărul de
întreruperi eliminate prin reparaţii în perioada de referinţă T, care se determină pentru
un anumit nivel de risc de depăşire “r” în condiţiile unei intensităţi de defectare “λ e”
preliminate.
f. Numărul maxim annual de întreruperi eliminate prin manevre în perioada de referinţă
“T” care se determină pentru un anumit nivel de risc “r”, în condiţiile unei intensităţi
de defectare “λ e” preliminate.
g. Numărul maxim annual total de întreruperi este suma dintre numărul maxim
annual de întreruperi eliminate prin reparaţii şi numărul maxim annual de întreruperi
eliminate prin manevre.
h. Durata maximă de restabilire a unei întreruperi este durata de restabilire care se
determină pentru un anumit nivel de risc de depăşire “r” în condiţiile unor intensitati
de defectare “λ e” şi de reparare “µ e” preliminate.

Metode de determinare a riscului tehnic/tehnologic, respectiv

evaluarea indicatorilor de fiabilitate:
1.Metoda grupării pe subintervale a momentelor de defectare/cedare. Această
metodă aplică un concept cantitativ şi se aplică pentru sisteme tehnologice care se găsesc
în exploatare, respectiv pentru care există o bază de date privind exploaterea acestor
sistem, care se obţine prin supravegherea tehnică, având în vedere loturi de sisteme de
acelaşi tip, respectiv de tipuri constructive apropiate.
Prin această metodă se determină indicatori de fiabilitate de tip funcţie:
-Fiabilitatea R (REABILITY), care poate să fie de tip funcţie R(τ ) – variantă
aplicată în prezenta lucrare – sau de tip scalar; R(τ ) = ni/N;
-Defiabilitate (nonfiabilitate) (FAILURE) F, care poate să fie de tip funcţie
F(τ ) – variantă aplicată în prezenta lucrare – sau de tip scalar; F(τ )= 1 – ni/N
n I-1 + n I
-Rata de defectare Z(τ );Z(ξ )= m I / --------- x ∆ τ
2
-Densitate de probabilitate a timpului de bună funcţionare f(τ );
Se mai determină indicatori de fiabilitate de tip scalar:
-Media timpului de bună funcţionare (MTBF) – este preferat; MTBF = 1/N ∑m
I .τ I unde: 1 ≤ I ≤ N
-Media timpului până la defectare (MTTF);
-Media timpului până la prima defectare (MTTFF);
-Dispersia (D);
D = 1/NI-1 ∑m I .(τ I – MTBF )2 1≤ I≤ N
-Abaterea patratică medie (σ );σ = √D∇
-Cuantita.

Aplicarea metodei costă în:

✎Stabilirea duratei de serviciu, care se poate stabili în două moduri:
-durata maximă de serviciu a unuia din cele n echipamente - τ s = max (τ si) 1 ≤
I≤ n;
-durata de serviciu impusă prin proiectare.
✎Împărţirea duratei de serviciu (τ s ) într-un număr N de intervale egale.
✎Calculul indicatorilor precizaţi mai sus, respectiv: R(τ ); F(τ ); Z(τ ); MTBF; D; σ .
✎Reprezentarea grafică a histogramelor.

În continuare se prezintă aplicarea metodei de determinare a riscului tehnologic,

respectiv a grupării pe subintervale a momentelor de defectare/cedare şi evaluarea
indicatorilor de fiabilitate utilizând statistica matematică, în următoarele cazuri:
-CAZUL I: totalul evenimentelor produse în perioada 01.01.1974 – 31.12.1998;
-CAZUL II: evenimente produse, cu excluderea celor datorate
defectelor nepersistente în condiţii meteorologice nefavorabile (ploaie,
vânt, burnţă, chiciură etc.), Tabel 6;
-CAZUL III: evenimente cu excluderea celor datorate defectelor
nepersistente în condiţii meteorologice favorabile, Tabel 7.
 În fig.3 şi fig. 4 se prezintă histogramele funcţiilor fiabilitate şi defiabilitate,
respectiv a ratei de defactare, în cazul 1, determinate prin metoda grupării pe subintervale
a momentelor de cedare/defectare:

1 .0 0 0

0 .9 0 0
Fig.3.Funcţiile fiabilitate şi defiabilitate în cazul 1,
determinate prin metoda grupării pe subintervale a momentelor de cedare/defectare

25.000

0 .8 0 0
20.000

Fig.4.Funcţia rata de defectare în cazul 1,

0 .7 0 0
determinată prin metoda grupării pe subintervale a momentelor de cedare/defectare

2.În Tabelul 9, se prezintă datele intermediare necesare evaluării practice a indicatorilor

15.000
de fiabilitate prin metoda grupării pe subintervale a momentelor de defectare/cedare, date
coroborate cu cele furnizate de statistica prezentată în Tabelul 6(evenimentele
nepersistente în condiţii meteorologice nefavorabile au fost eliminate), unde:
- numărul de elemente, N=527
- durata de serviciu, ataşată eşantionului ivestigat, τ s = 350.000 h
0 .6 0 0
- mărimea unui subinterval, ∆ τ = 8.750 h
- număr de subintervale, NB=25
10.000

0 .5 0 0
5.000
 În fig.5 şi fig. 6 se prezintă histogramele funcţiilor fiabilitate şi defiabilitate,
respectiv a ratei de defactare, în cazul 2, determinate prin metoda grupării pe subintervale
a momentelor de cedare/defectare:

1.000

0.900

0.800

0.700
Fig.5.Funcţiile fiabilitate şi defiabilitate în cazul 2,
determinate prin metoda grupării pe subintervale a momentelor de cedare/defectare

0.600
25.000

0.500

0.400
20.000

0.300
Fig.6.Funcţia rata de defectare în cazul 2,
determinată prin metoda grupării pe subintervale a momentelor de cedare/defectare
0.200
15.000
3.În Tabelul 10, se prezintă datele intermediare necesare evaluării practice a indicatorilor
de fiabilitate prin metoda grupării pe subintervale a momentelor de defectare/cedare, date
0.100 de statistica prezentată în Tabelul 7(evenimentele
coroborate cu cele furnizate
nepersistente în condiţii meteorologice favorabile au fost eliminate), unde:
- numărul de elemente, N=304
- durata de serviciu, ataşată eşantionului ivestigat, τ s = 350.000 h
10.000
0.000
- mărimea unui subinterval, ∆ τ = 8.750 h
4375

13125

21875

30625

39375

48125

56875

74375
65625

83125
 - număr de subintervale, NB=25

În fig.7 şi fig. 8 se prezintă histogramele funcţiilor fiabilitate şi defiabilitate,

respectiv a ratei de defactare, în cazul 2, determinate prin metoda grupării pe subintervale
a momentelor de cedare/defectare:

1.000

0.900

0.800

0.700
Fig.7.Funcţiile fiabilitate şi defiabilitate în cazul 3,
determinate prin metoda grupării pe subintervale a momentelor de cedare/defectare
0.600

25.000
0.500

0.400

0.300
20.000

0.200

Fig.8.Funcţia rata de defectare în cazul 3,

0.100
determinată prin metoda grupării pe subintervale a momentelor de cedare/defectare

15.000
Concluzii
0.000 privind aplicarea metodei
39375

56875

65625

74375
13125

21875

30625

48125

83125
4375

1.Trebuie precizat că timpul afectat elaborării acestei lucrări a

fost foarte scurt, o bună parte din acesta a fost consumat de
colectarea bazei de date conţinute de lucrare şi de prelucrarea
acestora.
10.000
2.Pentru situaţiile prezentate, respectiv cazurile 1 şi 2, la care s-au eliminat
defectele nepersistente, adică defectul nu s-a menţinut până la sfârşitul pauzei RAR

5.000
(reanclanşare automată rapidă), pauza RAR are valoarea de 0,8 sec. pentru LEA 110 KV
şi de 1 sec. pentru LEA 220 KV.
Acest tip de evenimente furnizează informaţii despre:
-starea culoarelor liniilor electrice aeriene, respectiv dacă există vegetaţie în
culoare;
-modul de protejare a izolatoarelor liniilor electrice aeriene contra păsărilor;
-gradul de poluare a zonelor de pe traseul liniilor electrice aeriene;
-starea generală a liniilor electrice aeriene privind coronamentul acestora,
respectiv, comportarea la vânt, chiciură etc.;
-comportamentul liniilor electrice aeriene la descărcări atmosferice şi alte
fenomene meteorologice.
Utilizarea acestor evenimente oferă managerului posibilitatea luarea măsurilor de
mentenanţă la momentul oportun, respectiv programarea eforturilor financiare.

3.Scopul aplicării metodei de grupare pe subintervale a momentelor de

defectare/cedare în cele trei cazuri este de a stabili dacă există deosebiri majore între
cazurile 1 şi 2, pe de o parte şi cazul 3, pe de altă parte, privind indicatorii fiabilităţii. Nu
există deosebiri majore, astfel că analiza incidentelor, este corect a fi efectuată pe un lot
de evenimente, respectiv cele de tipul Cazului 3.

4.Din analiza histogramelor rezultă că reprezentările funcţiilor fiabilitate şi

defiabilitate prezentate, satisfac cerinţele teoretice. Histogramele funcţiei rata de
defectare, indică pentru toate cele trei cazuri, creşterea caracteristică sfârşitului duratei de
serviciu. Aceasta, asociată cu primele două seturi de histograme (respectiv a funcţiilor
fiabilitate şi defiabilitate), poate prognaza un eveniment situat în domeniul de risc.

5.Aplicarea metodei grupării pe subintervale a momentelor de

defectare/cedare reţine în categoria de incidente înregistrabile cele
datorate defectelor persistente, de orice natură, respectiv a celor
nepersistente cu funcţionare incorectă a barierelor.

6.Durata mare de serviciu a liniilor electrice aeriene (LEA 110 – 220 – 400), mare
(40 ani) comparativ cu a altor elemente ale sistemului energetic a făcut necesară extiderea
perioadei de analiză la cea prezentată în lucrare, de aceea dimensiunea lucrării este mai
mare de cât cea estimată, iar analiza şi calculul laborioase.

7.Modul strict reglementat a întreruperilor în exploatarea (funcţionarea)

echipamentelor energetice, care cere stabilirea cu fiecare prilej a duratei maxime de
întrerupere, a condus şi conduce la scurtarea acesteia, în cele mai multe cazuri, motiv
pentru care s-a estimat că întreruperile sunt nesemnificative ca durată.

8.Aplicarea metodei grupării pe subintervale a momentelor de defectare/cedare

pentru un obiectiv cum este staţia 220/110 Kv Timişoara, obiectiv de o mare
complexitate tehnologică, amintind de racordarea acesteia la SEN, arată că de fapt
prezenta lucrare nu se referă exclusiv la staţia 220/110 Kv Timişoara, ci la întreaga
porţiune a SEN la care staţia este racordată. Acesta este cel mai mare avantaj al metodei.
Un model similar celui prezentat în lucrare se regăseşte, sub o formă sau alta, cu alte
elemente de statitică (dar asemănătoare), în orice obectiv mai mare sau mai mic (chiar şi
în centrale, unde trebuie precizat că sunt multe alte elemente de natură neelectrică) din
energetică.

9.Dezavantajul metodei constă în aceea că măsurile tehnico-organizatorice

preventive de eliminare/diminuare a defectării/cedării (prezentate în partea a doua a
lucrării, respectiv partea referitoare la ricul de incendiu), nu provin explicit prin aplicarea
metodei.

10.În staţia de transformare 220/110 Kv Timişoara nu s-au înregistrat

defecte/cedări, care să fi avut ca urmare evenimente majore. Acest fapt este confirmat de
statistica prezentată; în aceste condiţii se pot considera corecte histogramele funcţiilor
fiabilitate şi defiabilitate, pentru evenimente care în totalitatea lor nu include nici unul
care să aibe satisfăcut împrejurările de constituire? În concluzie, se pare că pragul limită
admis, stabilit de histogramele funcţiilor fiabilitate şi defiabilitate, este deplasat, iar
domeniul inacceptabil este mai mic.
Aceasta se realizează prin:
- modul de executare a lucrărilor de întreţinere-reparaţii (elaborat sub formă de
grafic anual);
- modul de executare a profilaxiei echipamentelor energetice; aceasta cu atât
mai mult, cu cât, pentru aceste echipamente, parametrii dielectrici sunt afectaţi
de procesul îmbătrânirii; în aprecierea acestei situaţii, se aminteşte că aprox.
80% din capacităţi au fost puse în funcţiune în perioada 1970-1980.
Echipamentele la care procesul de îmbătrânire trebuie urmărit cu grjă sunt:
transformatori de măsură curent şi tensiune, transformatori/autotransformatori
(înfăşurări, treceri electroizolante), cutii terminale, coloane electroizolante.
- controlul liniilor electrice aeriene cu izolaţie de ceramică, la care se manifestă
procesul de oboseală mecanică. În aceste sisteme este aplicabilă mecanica
fracturării.

11.Oportunităţile şi costurile de mentenanţă, deductibile prin aplicarea metodei

grupării pe subintervale a momentelor de defectare/cedare, pot face din această metodă
un instrument managerial util.