Femeia în Armată

 
PRO
General maior (r) dr. VASILE PAUL
 
Acest început de mileniu este marcat de creșterea rolului femeii și de lărgirea sferei sale de
activitate, inclusiv în acele medii și profesii considerate multă vreme apanajul bărbaților.
Evident, și armatele, cunoscute și recunoscute prin conservatorismul lor, au dat undă verde
accesului femeilor în structurile sale. Este un fapt firesc, deoarece femeile au dovedit că sunt
capabile să acționeze la fel de bine ca semenii lor, bărbații. Să nu uităm că și în sport anumite
probe sportive – precum aruncarea ciocanului, săritura cu prajina, triplul salt – considerate a fi
specifice bărbaților, au devenit accesibile și femeilor, cu performanțe demne de remarcat,
demonstrând capacitatea fizică a acestora.
Femeia are, mai bine zis, trebuie sa aibă posibilități de afirmare egale cu ale bărbatului,
inclusiv în mediul militar. Când vorbim de mediul militar avem în vedere și o ușoară tentă de
protejare a acesteia, în sensul de a nu o expune la pericolele majore ale câmpului de luptă,
care pot să devină traumatizante pentru femeie.
Ea este la fel de capabilă ca și bărbatul să răspundă exigențelor mediului militar. De altfel
și în armata noastră avem femei deosebit de valoroase în domeniul logistic, în administratie în
general, ca ofițeri de stat major, în justiție, aviație, medicină etc. Exemple nenumarate avem si
in Statul Major General, unde sunt femei de performanta profesionala deosebita.
Subliniem aici ca in razboiul modern si in modul de angajare a fortelor se merge pana la
maximum in protejarea luptatorilor, in expunerea cat mai putin posibila la pericole. Nu mai
exista acel tip de razboi specific secolelor trecute, in care confruntarile erau de cele mai multe
ori directe, fata in fata, nu mai exista acele “valuri de luptatori” care cad pentru cucerirea unui
aliniament si nici acele lupte de intalnire unde dispareau divizii si chiar armate. Astazi,
razboiul are cu totul alte caracteristici. Luptatorul insusi actioneaza in cu totul alte conditii,
este supus altor riscuri, altor eforturi, coboara din masina de lupta doar pentru actiuni
specifice. Nu mai duce, ca altadata, campanii pe jos, din Ardeal pana in Muntii Tatra. Acum
efortul fizic pe campul de lupta este oarecum limitat. Intervin alti factori precum –
concentrarea, stapanirea de sine in sistemul de identificare a tintelor, iar femeile au
demonstrat ca au un echilibru psihic foarte stabil, ca sunt capabile sa faca fata oricaror situatii
de lupta. Totusi, ele trebuie ferite de actiunile cu grad mare de risc si incertitudine. Toata
lumea isi aminteste de imaginile date de posturile de televiziune cu acea luptatoare din armata
americana care a fost capturata de irakieni, maltratata. Pe barbatii, asemenea imagini i-au
revoltat, pentru ca ei sunt invatati sa actioneze barbateste.
Bărbații trebuie sa se obișnuiască și să accepte că cu toții pornim de pe pozitii egale atunci
când este vorba de promovarea profesională. Ei au datoria de a învinge o țară de mentalitate și
să privească ca pe o chestiune firească accesul femeilor în specialități care, până mai ieri, erau
apanajul barbatilor. Sansele trebuie sa fie categoric egale pentru toti. Pentru ca, de ce sa nu
recunoastem, nu cred ca putem identifica vreo societate in care sa nu existe nici un element cu
conotatii negative in promovarea femeii. Multe tin de cultura popoarelor, de religie, de
anumite traditii etc. Exemplul cel mai evident il ofera lumea araba, dar nu numai ea. Astfel,

1
un exemplu definitoriu în acest caz îl reprezintă o sportiva algeriana, care, chiar daca a fost
campioana olimpica, nu a fost primita asa cum s-ar fi cuvenit in propria tara pentru ca si-a
permis sa alerge inbracata in sort si in tricou.
In ceea ce ne priveste pe noi, romanii, suntem recunoscuti ca un popor tolerant, asa incat
in armata noastra nu se pune problema discriminarii femeilor. Iata, chiar si in misiunile
internationale la care participa militarii nostri, in Afghanistan sau Irak, se afla si femei. Deci,
sunt angajate in misiuni de lupta si isi indeplinesc foarte bine misiunile incredintate. În armata
romană femeile sunt tratate ca de la egal la egal, nefiind supra-protejate. Dar, bărbații în
spiritul specific latin, impresionează plăcut prin respectul si chiar o anumita curtoazie militara
pe care o manifestă în relațiile cu colegele lor. Capacitatea combatantului pe campul de lupta
– si ma refer aici la femei – nu trebuie sa fie privita prin baterea unui tarus la un cort. Sigur,
niciodata un barbat militar nu o sa lase o femeie sa se afle intr-o ipostaza care sa-i degradeze
conditia de femeie. Dacă, însă, permite acest lucru, înseamna ca barbatul acela nu este un
luptator adevarat.
Sigur, in momentul de fata exista unele specialitati militare unde femeile nu au acces. Si
asta tocmai din dorinta de a le proteja, de a nu le expune inutil la pericole si conditii
traumatizante. Ca si in alte armate, nici la noi nu vom gasi femei pe navele de lupta ale
marinei militare, in fortele speciale sau pe avioanele de vanatoare. Intr-un razboi cele mai
multe imagini traumatizante sunt in spitalele militare de campanie, acolo unde sunt adusi, de
multe ori intre viata si moarte, ranitii, mutilatii. Ei bine, in serviciile medicale vom intalni
foarte multe femei. Oare acest fapt nu vorbeste de la sine despre capacitatea lor fizica si
psihica? Istoria noastra arata ca femeile in alb au dovedit o rezistenta si un curaj demne de
toata lauda, ajutandu-si semenii, invingandu-si durerea, oboseala, fiind de multe ori chiar mai
puternice decat barbatii.
 
CONTRA
Prof. univ. dr. MIHAI TURCU
Universitatea ,,Lucian Blaga“, Sibiu
 
Diviziunea stricta a muncii, dupa criteriul sexului, trebuie considerata depasita. Diferentele
firesti dintre femei si barbati privind talia, masa si forta musculara, factori importanti pentru
eficienta in activitati care cer lucru mecanic – nu mai sunt conditii ale eficientei. In prezent
majoritatea activitatilor interpun intre operator si obiectul supus transformarii agregate
mecanic sau roboti industriali, operatorul avand rolul de a comanda sau doar de a
supraveghea, in mod inteligent, asemenea agregate. Diferentele privind eficienta in munca nu
se rezuma doar la inzestrarea fizica. Exista si diferente psihofizice sau psihice care fac femeile
mai eficiente in anumite activitati si barbatii mai eficienti in altele. In activitatile civile
handicapul natural initial, ținând de specificitatea psihofizica de sex, poate fi depasit.
Diferentele naturale sunt date in special de tipul si gradul de hormonizare. În functie de acest
factor exista si diferente intrasexuale. Si aceste diferente se pot compensa partial in mod
natural. Individul se adapteaza fiziologic tipului de solicitare la care trebuie sa faca fata ceea
ce nu neaparat spre fericirea celui in cauza.
Activitatea militara specifica, lupta armata, presupune capacitatea de exercitiu violent
controlat. Si in acest domeniu se interpun intre actor si obiectul supus violentei, agregate, de

2
la armamentul cu foc la agregatele de inalta tehnologie in cazul carora operatorul actioneaza
de la distanta manipulind o consola de computer. In aceasta situatie efectul violent este
absolut neinfluentat de sexul operatorului. Actiunile de lupta, de la origini pana astazi, au fost
si sunt specific masculine. Ele sunt totdeauna colective. Colectivitatile militare sunt si vor fi
multa vreme de acum incolo, colectivitati de barbati structurate in consecinta acestui specific.
Pentru multi barbati activitatea si organizatia militara sunt, prin particularitatile lor, excesiv
masculine. Nu exista alternativa care sa fi functionat spre a putea fi facuta comparatie.
Deocamdata, acest tip de organizatie si viata este verificat ca eficient. Eficienta in cauza se
traduce prin viata sau moarte, libertate sau servitute. Este o miza care nu permite experimente.
Standardele militare atat privind capacitatea fizica a luptatorilor cat si fiabilitatea psihica in
lupta sunt dimensionate si specificate pentru barbati, cu valorificarea si cultivarea anumitor
caracteristici mai bine reprezentate la barbati decat la femei, tendinta fiind spre aducerea
acestora la exces. Produsul tinta este un anume tip uman, fizic si de personalitate, hiperviril,
temporar unilateralizat. Aceasta cultura porneste de la un individ bine virilizat care urmeaza
sa fie supracultivat in aceasta dimensiune. Hipervirilizarea este un fapt hormonal, consecinta
naturala a unui complex de solicitari. Efectul se poate obtine si in cazul unui organism
feminin dar nu la nivelul echivalent cu ce poate fi obtinut pornind de la un organism masculin
bine virilizat. Intrebarea este ce rost are sa fie distorsionata o femeie, in sens viril, din moment
ce exista barbati suficienti, tocmai buni pentru aceasta si in ce ar putea consta satisfactia cuiva
astfel distorsionat ?
Barbatii astfel cultivati nu sunt neaparat fericiti si-si afla greu rostul si parteneriatul la
specia umană, găsindu-și scopul nu altundeva decit in activitatile si colectivitatile in care
aceasta accentuare este calificata ca valoare. Un barbat supraacentuat viril nu este neaparat un
sot, un tata sau un companion dorit. Chiar sexual, desi atractiv, nu este un partener erotic
reusit. A comanda un agregat uman alcatuit din barbati accentuati, foarte eficienti militar, este
o sarcina dificila, sunt persoane prea autonome, aspre, greu de stapanit. In special, in lupta,
simpla si abstracta suprapozare birocratica a superiorilor nu este suficienta. Comandantul unor
soldati profesionisti in lupta se cere a detine speciale atribute, in caz contrar urmand sa fie in
fapt surclasat si substituit ca rol de un subordonat al sau tocmai potrivit si, ca atare,
recunoscut si acceptat, ceea ce produce conflict de rol.
Intr-un stadiu incipient al cercetarilor in spatiul neurostiintelor a existat loc pentru ipoteze
privind diferentele intersexuale pornind de la constantele si, variabilele, sociale, cele
neurofiziologice fiind greu accesibile si ca atare putin cunoscute. Nu sunt elucidate nici in
prezent, dar mult extinse si aprofundate prin progresul tehnicilor de investigatie. Fapt este ca
mijlocul prim in actiunile de lupta este de factura etologica si presupune organizare interna si
efectorie agresiva, in ambele privinte barbatii fiind expre construiti spre a fi performanti.
Exista si diferente intrasexuale mari. Ce se poate constata este ca motivatia intrinseca a cuiva
pentru a se implica militar, in special daca perspectiva de a lupta efectiv este bine conturata,
selecteaza exact indivizii cu aptitudine pentru asemenea implicare. De regula, este vorba de
barbati tineri mezomorfici in variantele tipului, somatotonici, cu temperament puternic
echilibrat sau puternic neechilibrat, extraverti, hiperhipofizari, hipergonadali,
hipercorticosuprarenali. In Clasificarea Pende–longilini stenici, tonici, hiperhipofizari sau
hipertiroidieni cu buna activitate suprarenala si gonadala, sau brevilini stenici, tonici,
hipergonadali sau hipercorticosuprarenali. Este tipul comun pentru atleti si militari. Privind

3
structura de gen, persoane cu asertivitate accentuata si orientare spre scopuri instrumentale.
Excluzand orice sexism, barbatii sunt natural adecvati pentru a fi performanti in activitatile
militare.
In cauza se cere adus si aspectul comenzii militare cu observatia ca majoritatea soldatilor
sunt si vor fi barbati, marcati de preconceptii privind rolul de gen. Daca provin dintr-o cultura
abia desprinsa din cea „traditionala”, cu atat mai mult. Aceasta incarcatura poate fi un
handicap in special in exercitiul initial al comenzii, admitand ca persoana la comanda este
femeie. Acest handicap nu priveste numai dificultatea in care se afla comandantul, ci moralul
structurii militare de care depinde eficienta ei. Distributia mortalitatii in functie de axa
timpului este cunoscuta. Pierderile modifica moralul. Nici barbatii – de crezut ca si mai putin
femeile (lipseste experienta) – fosti soldati contractuali, cu experienta de razboi contemporan,
nu scapa de modificari psihice semnificative si au dificultati de reinsertie eficienta in viata
civila, chiar daca raman integri fizic. In culturile occidentale nu mai este exceptie ca oamenii
sa ramana neangajati marital, se pune problema daca este mai usor sau mai greu pentru un
barbat sau pentru o femeie de a fi solitari, cu sau fara copii, in cazul prezentei copiilor,
distribuiti de regula la mama, posibil soldat veteran, modificarile psihice de tipul celor
studiate, pun in discutie rolul matern – si el cu fundament „etologic”. Se mai poate adauga ca
nu exista lege si regula care sa interzica unei femei, fie ea soldat, sa se valorifice ca mama
atunci cand se intampla sau decide. Graviditatea sau maternitatea cer protectie legala. In cauza
intra dreptul copilului care se impune inclusiv mamei.
Credem ca exista argumente multiple care sa impuna rezerve privind ocuparea femeilor in
armata si, daca, acolo unde feminitatea sau masculinitatea sunt functional indiferente si
femeile nu sunt expuse la excese. Principial nimeni nu ar trebui sa fie expus la excese, doar ca
lupta armata este excesiva prin definitie. Fata de severitatea expunerii, gravitatea
consecintelor, argumentele din specia „corectitudinii politice”, nu pot fi luate in seama, cu atat
mai mult cu cat sunt fluturate de persoane fara experienta militara sau de razboi, si daca,
atunci eludata din oportunism politicianist.