Întreprinderea este o organizaţie umană în care se combină factori de producţie în vederea

obţinerii de bunuri şi servicii. Ea reprezintă un agent economic, persoană juridică, în care

elementele de natură materială, financiară şi umană se combină în scopul realizării unor
obiective. Întreprinderea reprezinta o veriga de baza a economiei în care au loc producerea unor
bunuri, executarea unor lucrari sau prestarea unor servicii conform cerintelor pietei.
Trasaturile intreprinderii:

1) Unitate tehnico-productiva

Întreprinderea ca unitate tehnico-productivă asigură combinarea diferită a factorilor de producţie

cu scopul realizării în condiţii optime a obiectului de activitate. Două forme :

- omogenitatea procesului tehnologic: în secţiile de bază se desfăşoară procese de producţie

similare organizate asemănător, dotarea lor fiind cu aceleaşi tipuri de utilaje, forţa de muncă
e structurată pe meserii identice şi se obţin produse finite asemănătoare.
- unitatea producţiei fabricate: secţiile de bază desfăşoară procese tehnologice diferite,
utilarea lor este diferită, forţa de muncă va fi diferit specializată, dar toate secţiile de bază
concură la realizarea aceloraşi produse care determină profilul întreprinderii 
2) Unitate organizatorico-administrativa

- obiect de activitate propriu;

- structura organizatorică de producţie, concepţie şi funcţională proprie;

- existenţa unei denumiri şi a unui sediu propriu; 

3) Unitate economico-sociala

- organizarea şi conducerea pe principiul rentabilităţii, acoperind cheltuielile din venituri

+ profit;

- dispune de buget propriu de venituri şi cheltuieli;

- posedă cont propriu de decontare la bancă;

- încheie contracte în nume propriu cu alte unităţi;

- urmăreşte respectarea cerinţelor pieţei, fapt ce influenţează întreaga ei activitate.

Functiunile intreprinderilor: sunt 5 functiuni de baza:

 funcţiunea de cercetare-dezvoltare care cuprinde activităţile de studiere, concepere şi

elaborare a cadrului tehnic şi tehnologic. Ea vizează aspecte cum ar fi proiectarea
produselor, asimilarea de produse noi, elaborarea planurilor şi previziunea activităţii, etc.;

1
  funcţiunea de producţie se referă la activităţile de bază ale întreprinderii şi include acţiuni
care contribuie la desfăşurarea normală a proceselor de producţie, inclusiv a celor
auxiliare, etc.;

 funcţiunea comercială include totalitatea activităţilor care vizează relaţiile întreprinderii

cu exteriorul, respectiv activităţile de aprovizionare şi desfacere.  În acest context,
preocupările agenţilor economici includ încheierea unor contracte economice
avantajoase, asigurarea aprovizionării ritmice, prezentarea produselor şi publicitatea,
prospectarea pieţei, etc.;

 funcţiunea financiar-contabilă înglobează activităţile de obţinere şi folosire raţională a

disponibilităţilor băneşti, controlul operaţiilor în care s-au investit fonduri băneşti,
stabilirea necesarului de mijloace financiare şi găsirea de noi surse de finanţare a
activităţii, etc.;

 funcţiunea de personal reprezintă un ansamblu de activităţi care urmăresc procesele la

care se supun resursele umane cum ar fi asigurarea întreprinderii cu forţă de muncă
calificată, recrutarea personalului, selecţionarea, încadrarea, promovarea, retribuirea
salariaţilor, pregătirea şi specializarea angajaţilor. De asemenea, în cadrul acestei
funcţiuni sunt analizate problemele sociale, de asistenţă medicală şi raporturile manager-
salariaţi, şi sunt incluse activităţi administrative, de secretariat şi protocol.

Clasificarea intreprinderilor

DUPĂ FORMA DE PROPRIETATE  A  CAPITALULUI SOCIAL ŞI A PATRIMONIULUI:

- î. proprietate publică (regii autonome / companii naţionale), în ram. strategice, au

pers. jur., funcţion. cf. princ. autogest ec.-fin., nu se preocupă de creşt. eficienţei,
pt. că statul le protej.
- î. proprietate privată-persoane juridice organizate sub formă de societăţi
comerciale, au patrimoniu propriu,organizare de sine stătătoare şi pot fi conform
legii 31/1990:

-  S.N.C. - societate in nume colectiv (nu separă patrimoniul personal de cel al societăţii;
obligaţiile sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată a tuturor asociaţi lor;
părţile sociale nu sunt reprezentate de titluri negociabile)

- S.C.S. - societate în comandită simplă (obligaţiile sunt garantate cu patrimoniu şi cu

răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi, comanditarii răspund însă numai la
limita aportului şi nu se amestecă în administrarea societăţii; capitalul se divide în părţi sociale
care nu pot fi cedate fără acordul unanim al comanditarilor).

- S.C.A. - societate in comandită pe acţiuni (capitalul social se divide în acţiuni, obligaţiile sunt
garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată si solidară a asociaţilor comanditaţi;
comanditarii au obligaţia numai de a-şi plăti acţiunile lor şi răspund in limita acţiunilor deţinute)

2
- S.A. - societate pe acţiuni (este societatea comercială ale cărei obligaţii sociale sunt garantate
cu patrimoniul social, iar asociaţii sunt obligaţi să răspundă în limita capitalului subscris,
exprimat în acţiuni. Acţiunile pot fi transmise liber terţelor persoane.

- S.R.L. - societatea cu răspundere limitată care poate fi cu asociat unic sau colectiv (reprezintă
societatea comercială ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii
răspund numai cu cota lor socială. Părţile sociale ale asociaţiilor sunt, în principiu,
netransmisibile altor persoane şi nici reprezentate prin titluri negociabile, ca acţiunile).

S.C.A,  S.A., S.R.L. sunt societăţi de capitaluri care separă averea personală de capitalul
societăţii, în general un capital considerabil, existenţa mai multor proprietari-acţionari determină
divergenţe între manageri-salariaţi şi proprietari-acţionari privind repartizarea profitului.

Mărimea minimă a capitalului social- 25 mil. (S.C.A., S.A); 2 mil. S.RL.)  Atât S.N.C. cât şi

S.C.S. au capital scăzut, nu separă patrimoniul personal al proprietarilor de cel al societăţii, apar
neînţelegeri între asociaţi.

- î. cooperatiste- constituite prin acordul liber consimţit al cooperatorilor care  

participă egal la proprietate
- î. mixte- proprietatea este publică şi privată, statul deţinând acţiuni în cadrul lor  

2.DUPĂ  GRADUL DE MĂRIME ( în funcţie de mărimea capitalului şi a patrimoniului, cifra de

afaceri şi numărul de salariaţi:

 micro-întreprinderi  (1-9)
 î. mici (10-  49)
 î. Mijlocii (50-249)
 î. Mari   (>250

 Pe plan mondial -- î. mici (<20) - î. Mijlocii (20-499) - î. Mari (>500) 

3. DUPĂ APARTENENŢA LA UNA DIN RAMURILE ECONOMICE(după caracteristicile
tehnice şi tehnologice ale procesului de producţie :- ramuri   - subramuri)
b) după felul materiilor prime folosite:
- întreprinderi aparţinând ramurilor extractive  
- întreprinderi aparţinând ramurilor prelucrătoare
c) după destin. econ. a produselor:
- întreprinderi prod. de mijloace de producţie -ram.A  
- întreprinderi prod..de bunuri de consum - ramura B
Indicatorii activitatii intreprinderii
 EXPRIMAREA FIZICA - se face prin intermediul unitatilor natural- fizice care servesc
la masurarea cantitatii de bunuri produse de intreprindere.
 EXPRIMAREA BANEASCA – rezultatele globale se exprima prin intermediul cifrei de
afaceri; rezultatele finale cu ajutorul indicatorului valoare adaugata; rezultatele nete prin
intermediul profitului net.
Obiective urmarite de analiza principalilor indicatori ai activitatii intreprinderii:

3
  reflectarea performanţelor financiare absolute ale întreprinderii din perspectiva volumului
de activitate, al profitabilităţii, cât şi al potenţialului de finanţare;
 aprecierea nivelului de realizare al rezultatelor financiare şi identificarea factorilor care
au influenţat respectivul nivel;
 identificarea masurilor care se impun pentru îmbunătăţirea nivelului de realizare al
rezultatelor
 evaluarea politicii şi a strategiilor adoptate de management privind creşterea volumului
de activitate;
 evaluarea efectelor induse de modificarea nivelului indicatorilor de volum asupra
nivelului şi dinamicii altor indicatori economico-financiari.
Instrumentele de analiză utilizate: contul de profit şi pierdere (CPP), soldurile intermediare de
gestiune (SIG).
a) Indicatori de rezultate care exprimă volumul activităţii
Sistemul de indicatori care exprimă volumul oferă o imagine de ansamblu asupra finalităţii
activităţii unei întreprinderi, imagine care reflectă în formă valorică capacitatea de producţie şi
comercializare a acesteia.
Indicatorii de rezultat care exprimă volumul sunt de mai multe tipuri, funcţie de anumite criterii,
cum ar fi :
- stadiul activităţii la care se referă : producţie sau comercializare;
- nivelul de cuprindere al ieşirilor;
- gradul de extindere al rezultatului: global sau parţial.
Principalii indicatori care exprimă volumul sunt următorii :
- Producţia marfă fabricată (Qmf);
- Producţia vânduta (Qv);
- Cifra de afaceri (CA);
- Producţia stocată (Qs) – Variaţia stocurilor;
- Producţia de imobilizări (Qi)
- Producţia exerciţiului (Qe),
- Valoarea adăugată (VA),
b) Indicatori de rezultate care exprimă profitabilitatea activităţii
Sistemul de indicatori care exprimă profitabilitatea, spre deosebire de cei care exprimă volumul,
oferă o imagine sintetică asupra eficienţei activităţii desfăşurate de întreprindere. Acesta este şi
motivul pentru care în literatura de specialitate aceşti indicatori sunt mult mai agreaţi pentru
aprecierea activităţilor economice sau a întreprinderilor în ansamblu.
Indicatorii de rezultat care exprimă profitabilitatea sunt de mai multe tipuri, ei putând fi
diferenţiaţi după diferite criterii cum ar fi :
- gradul de cuprindere care separă indicatorii în formă brută de cei în formă netă;
- structurarea indicatorilor de rezultate care exprimă profitabilitatea pe tipuri de activităţi derulate
la nivel de întreprindere (exploatare, financiară, extraordinară).
Indicatorii de rezultate care exprimă profitabilitatea pot fi grupaţi astfel :
- Rezultatul brut al exploatării (RBE),
- Rezultatul exploatării (RE),
- Rezultatul curent (RC),
- Rezultatul extraordinar (Rext),
- Rezultatul net (Rn),
c) Indicatori de rezultate care exprimă potenţialul de finanţare

4
Această categorie de indicatori pune în evidenţă rezultatele întreprinderi care au relevanţă în plan
monetary dintre acestea cele mai importante fiind :
- Capacitatea de autofinanţare (CAF)
- Autofinanţarea (AF)
- Cash flow-ul (CF)

Principalii indicatori in expresie baneasca ai activitatii intreprinderii sunt:

 CIFRA DE AFACERI – Indicator care masoara rezultatele la nivel microeconomic,
reprezentand volumul incasarilor din activitatea proprie intr-o perioada de timp, incasari
efectuate la pretul pietei. Cifra de afaceri insumeaza toate incasarile rezultate din acte de
comert: vanzari de bunuri materiale, prestari de servicii, depuneri la banci si institutii
financiare, acordarea de credite, operatiuni bursiere. In limbajul financiar-contabil cifra
de afaceri mai este cunoscuta sub dnumirea de "vanzari" sau de "venituri brute". Cifra de
afaceri masoara performanta economica a firmelor si este folosita drept criteriu pentru
clasificarea acestora dupa importanta lor economica.
 VALOAREA ADAUGATA – reflecta ceea ce se adauga intr- o intreprindere, la suma ce
reprezinta cheltuieli cu materii prime, materiale, energie, etc. si cuprinde consumul
factorului munca si al factorului capital. Valoarea adăugată = (Producţia exerciţiului +
Marja comercială)- Consumuri intermediare (Cheltuieli cu materii prime, materiale şi
cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi)
 PROFITUL BRUT – Diferenta dintre incasarile totale brute si totalul cheltuielilor unei
intreprinderi (inclusiv obligatiile fiscale din TVA).
Prb = Vt – Ct sau Ca – Ct
 PROFITUL NET – reflecta partea care ramane din profitul brut dupa scaderea din acesta
a impozitelor si a altor prevederi.
Prn = Prb - impozite