SEMINAR 2

PIATA MONETARA
BANII
Istoric – etapele principale in evolutia banilor
Banii au aparut cu mult timp in urma si, in decursul existentei lor, au cunoscut profunde
transformari. Punctul de plecare pentru aparitia banilor a fost schimbul / la originea aparitiei
banilor se afla schimbul de bunuri. Forma initiala a schimbului a fost trocul: schimbul direct al
unui bun pe alt bun, fara nici un intermediary, in aceste conditii, fiecare participant la schimb
era simultan vanzator si cumparator.
Pe masura amplificarii actelor de schimb si din necesitatea facilitarii acestora, din multimea
bunurilor s-au desprins unele avand rol de intermediar si, totodata, de etalon pentru
masurarea tuturor celorlalte bunuri; acestea sunt banii.
Asemenea dificultati, care ingreunau schimbul, au fost inlaturate prin emiterea sau baterea de
moneda – bucati titpizate de metal pretios, de o anumita greutate si puritate, marcate cu unul
sau mai multe semne distinctive pentru a fi recunoscute.
Evolutia banilor a continuat cu aparitia si extinderea utilizarii monedei scripturale (banilor de
cont) – inscrisurile in conturile bancare sau de la casele de economii, care circula dintr-un cont
in altul, de la un proprietar la altul prin inregistrari contabile. Forme actuale de bani: cardul,
cecul, cartea de credit – generic, moneda de plastic sau moneda electronica.
In prezent, notiunea generica de bani sau moneda desemneaza moneda
metalica, bancnotele, moneda scripturala si alte instrumente, avand
forme si denumiri diferite de la tara la tara, care sunt general
acceptate ca mijloace pentru schimburi si plati intr-un spatiu
economic dat.
Intrucat, in prezent, majoritatea covarsitoare a schimburilor se realizeaza prin intermediul/prin
mijlocirea monedei, economiile de schimb contemporane functioneaza ca economii monetare.
Functiile banilor
a.       Banii masoara activitatile economice, cheltuielile si rezultatele trecute, prezente si
viitoare, fluxurile si stocurile din economie – la nivel de agent si la nivel de economie, in
ansamblu.
Unitatea etalon folosita pentru masurarea activitatilor economice este unitatea baneasca a
fiecarei tari (leu, dolar, forint, euro etc).
Instrumentul concret al masurarii monetare este pretul.
b.       Banii sunt miloc de schimb, prin intermediul lor se realizeaza orice vanzare-cumparare,
pe toate categoriile de piete.
Datorita banilor, procesul de schimb s-a scindat in 2 tranzactii/acte distincte, care se pot
desfasura in locuri si momente diferite:
-         vanzarea = cedarea bunului contra unei cantitati de moneda;
-         cumpararea = obtinerea bunului contra unei cantitati de moneda.
c.       Banii sunt mijloc de plata instantaneu sau lichiditate prin excelenta, pentru ca orice
obligatie economica se evalueaza in bani si se stinge prin cedarea sumei corespunzatoare.
Moneda se poate schimba cu orice alt bun imediat, avand costuri de tranzactie nule sau minime
d.       In economiile care functioneaza normal [non-inflationiste], banii sunt forma universal
sub care se constituie rezervele agentilor economici, pentru a-si asigura in viitor
productia si consumul; aceasta pentru ca banii sunt simbol al avutiei, iar detinerea lor
confera posesorului forta si putere economica.
 Totalitatea formelor de moneda, a principiilor, a normelor economice si juridice care
reglementeaza circulatia monetara dintr-o tara formeaza sistemul monetar.

Masa monetara (baneasca)

Pentru a-si indeplini functiile, banii trebuie sa existe in societate, sa fie creati si pusi in
circulatie intr-o anumita cantitate.
Suma de bani aflata in circulatie la un moment dat intr-o economie si apartinand
diferitilor agenti economici reprezinta masa baneasca sau monetara.
Componentele masei monetare sunt:
-         numerarul – bancnota si moneda metalica (confectionata cel mai adesea
din aliaje de nichel, cupru, aluminiu); este creat de catre
Banca Centrala;
-         banii scripturali/moneda scripturala sau banii de cont –
inscrisurile/sumele in conturile bancare sau de la casele de
economii pe numele agentilor economici (persoane fizice si
juridice – intreprinderi, institutii); sunt creati de catre Banca
Centrala si de catre orice alta institutie financiar-bancara in
functiune.
Cele 2 componente ale masei banesti:
-         au acelasi rol
-         se pot suplini si transforma una in cealalta
-         se deosebesc doar ca stare, ca forma de existenta.
Majoritatea masei banesti – intre ¾ si 9/10 – se prezinta sub forma banilor de cont, prin
intermediul carora se efectueaza cele mai ample operatiuni, in timp mai scurt si cu
cheltuieli mai mici.
Marimea masei monetare este determinata de nevoile de bani pe care le genereaza
economia/tranzactiile economice si, in primul rand de:
-         volumul bunurilor economice supuse vanzarii
-         viteza de rotatie (circulatie) a banilor.
Viteza de rotatie a banilor
desemneaza numarul mediu de operatiuni de vanzare-cumparare si de plati pe care le
mijloceste o unitate monetara intr-un interval dat de timp.
  M=PY/V
In care: M = masa monetara
P = nivelul preturilor
Y = cantitatea de bunuri supuse tranzactiilor
V = viteza de rotatie a monedei
Rezulta ca M se afla:
-         in relatie pozitiva cu evolutia preturilor si a volumului marfurilor
-         in relatie negativa cu viteza de rotatie a banilor.
Se deduce ca fiecarei unitati monetare aflate in circulatie ii corespunde, in principiu, un anumit
volum de bunuri produse si supuse vanzarii; aceasta este puterea de cumparare a banilor sau
valoarea lor.
Puterea de cumparare a banilor (valoarea banilor)
reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care se poate procura cu 1 unitate monetara, in
conditii date de loc si detimp.
Puterea de cumparare a banilor = Masa monetara / Nivelul preturilor
Valoarea oficiala a unei monede se stabilea (in sistemul monetar bazat pe etalonul aur) prin
legea monetara a tarii si se concretiza in continutul in aur al unei unitati monetare nationale [de
exemplu, pana in dec. 1989, valoarea oficiala leului era de 0,0148 g. aur fin]. Determinarea
valorii unei monede prin precizarea oficiala a cantitatii de aur care ii corespunde la tezaurul tarii
emitente a fost treptat abandonata, o data cu incetarea convertibilitatii in aur a bancnotelor.
Valoarea reala a unei monede se raporteaza la economia din care provine moneda respectiva.
Ea se afla sub incidenta modificarii conditiilor pietei si a valorii bunurilor si serviciilor care pot
fi cumparate. Rezulta ca ea decurge din nivelul preturilor, ale caror fluctuatii exprima dinamica
reala a economiei.

In dinamica, puterea de cumparare a banilor este in relatie inversa cu indicele general al

preturilor:

Ip = P1 / P0 (%), rezulta ca
Pc = 1 / Ip

Piata monetara reactioneaza in directia cresterii volumului masei banesti/extinderii masei

monetare atunci cand, in economie, au loc urmatoarele fenomene si procese:
1.   cresterea volumului valoric (produsul PxY) al bunurilor economice marfare, indiferent
daca acestea provin din economia nationala sau din import;
2.   necesitatea acoperirii deficitului bugetar, prin interventia Bancii Centrale la sesizarea
trezoreriei (care este casieria statului). Bugetul este aprobat prin lege, ceea ce inseamna ca
executia lui este obligatorie. De aceea, daca din diferite motive, veniturile se dovedesc
insuficiente in raport cu cheltuielile prevazute, diferenta/deficitul trebuie acoperi, ceea ce
genereaza cresterea masei monetare;
3.   scaderea vitezei de roatie a banilor: vanzarea unui anumit volum de bunuri economice
aduse pe piata, in conditiile in care viteza de roatie a banilor scade, atrage inevitabil
necesitatea cresterii masei monetare;
4.   convertibilitatea monedelor straine in moneda nationala: monedele straine nu pot
circula in economia nationala, chiar daca sunt convertibile. Ca urmare, atunci cand intrarile
de monede straine sunt mai mari decat iesirile, pentru aceasta diferenta este necesara
punerea in circulatie a unei cantitati suplimentare de moneda nationala;
5.   retinerea de catre agentii economici, indeosebi de catre populatie, a unor cantitati de
numerar sub forma de “rezerva” (“bani pentru orice eventualitate”): deoarece acesti bani
nu sunt depusi la banci, ci, practic, sunt retarsi din circulatie, pentru ca activitatea
economica sa nu fie afectata negativ este necesara suplimetarea masei monetare
corespunzator marimii veniturilor transformate de unii agenti economici in “rezerve”.
Piata monetara reactioneaza in directia restrangerii masei monetare atunci cand in
economie au loc urmatoarele fenomene si procese:
1.   diminuarea volumului valoric (produsul PxY) al bunurilor marfare din economie:
aceasta face ca o parte din masa monetara aflata in circulatie sa devina in exces si, pentru a
nu provoca inflatie sau alte efecte negative, ea trebuie retrasa din circulatie.
2.   existenta excedentului bugetar: daca, din diferite motive, exercitiul bugetar se incheie cu
venituri care depasesc cheltuielile, excedentul ramane neutilizat in contul Trezoreriei pana
cand Parlamentul stabileste prin lege destinatia sa. In acest interval,suma reprezentand
excedentul este in afara circulatiei monetare, ceea ce echivaleaza cu diminuarea masei
monetare.
3.   cresterea vitezei de circulatie a banilor: la un volum valoric dat al marfurilor supuse
tranzactiilor, masa monetara si viteza de circulatie a banilor sunt invers proportionale.
4.   convertibilitatea monedei nationale in alte monede: situatia in care Banca Centrala sau
alte banci ofera monede straine in schimbul monedei nationale; cantitatile de moneda
nationala concentrate, in ultima instanta, la Banca Crentrala echivaleaza cu restrangerea
masei monetare aflate in circulatie.
APLICAȚII.
NR. 1.