Sunteți pe pagina 1din 44

Cuprins Capitolul 1

 

3

Afaceri Și finan Țe

 

3

1.1. Forme de organizare a afacerilor

 

3

1.2. Obiectivele firmei

 

6

1.3. Nevoia de capital a firmei

 

8

1.4. Gestiunea financiar ă a firmei

10

Capitolul 2

 

11

Capitalul firmei

 

11

2.1. Abord ări privind capitalul firmei

 

11

2.2. Con Ń inutul şi structura capitalului

12

2.3. Forme de materializare a capitalului firmei

 

13

2.4. Capitalul propriu

 

15

 

2.4.1.Capitalul social

16

2.4.2. Rezervele de capital și destinaț ia lor

 

21

2.4.3. Tipuri de fonduri provizioane şi rezultate

21

2.5.

Capitalul imprumutat

 

24

2.5.1 Capitalul împrumutat pe termen mediu și lung

 

24

2.5.1.1.Creditul bancar pe termen mediu și lung

24

2.5.1.2.

Creditul obligatar

 

25

2.5.2.

Capitalul imprumutat pe termen scurt

 

28

Capitolul 3

 

31

Evaluarea valorilor mobiliare și costul capitalului

 

31

3.1.Valoarea în timp a banilor

 

31

3.2.

Evaluarea valorilor mobiliare

34

3.2.1.

Evaluarea obliga țiunilor

35

3.2.1.1. Evaluarea obligaț iunilor cu cupon zero

 

36

3.2.1.2. Evaluarea

obligațiunilor

cu

rambursare

în

rate

constante

(a

împrumutului)

 

37

 

3.2.1.3.

Evaluarea

obligațiunilor

în

cazul

împrumutului

obligatar

cu

rambursare în anuit ăti constante

 

38

 

3.2.1.4. Evaluarea obligaț iunilor perpetue

 

39

3.2.1.5. Evaluarea obligaț iunilor pe termen scurt

39

1

3.2.1.6.

Evaluarea obligaț iunilor pe termen lung

39

 

3.2.2 Evaluarea acțiunilor

40

3.2.2.1. Evaluarea ac țiunilor preferen ț iale

40

3.2.2.2. Evaluarea ac Ńiunilor nominative (obişnuite, comune)

41

3.3.

Costul capitalului

45

 

3.3.1.

ConsideraŃ ii privind costul capitalului

45

3.2.2.

Costul capitalului propriu

47

3.3.3.

Costul capitalului imprumutat

50

3.3.4.

Costul mediu ponderat ş i costul marginal al capitalului

54

Capitolul 4

58

Plasamentele de capital pe termen

58

(politica de investi Ńii)

58

4.1. Con Ń inutul şi natura investi Ńiilor

58

4.2. Elementele financiare ale unei investiŃ ii

60

4.3. Procesul de investiț ii si fluxurile de numerar aferente

64

4.4. Decizia de investi Ńie şi criteriile de evaluare a proiectelor de investi Ńii

66

4.4.1. Criterii financiare specifice de evaluare a proiectelor de investi Ńii

independente în mediu cert

66

4.5.

Finanț area pe termen lung a activelor firmei

88

4.5.1. Consideraț ii privind finan ț area pe termen lung

88

4.5.2. Resursele de finan ț are a investițiilor

89

2

CAPITOLUL 1

AFACERI ȘI FINANȚ E

1.1. Forme de organizare a afacerilor

Exista o mare diversitate de forme in care se organizeaza afacerile. Pentru

formarea unei imagini concrete asupra lor, afacerile (firmele, intreprinderile) se clasifica in functie de anumite criterii. Dupa unele aprecieri, functie de structura legala, exista trei forme principale de organizare a afacerilor:

- afacerea proprietate individuala

- afacerea in parteneriat (partnership)

- corporatia (societatea pe actiuni). Afacerea proprietate individuala. Apartine unui singur individ (persoana fizica). Avantaje:

- se poate forma cu usurinta si fara cheltuieli mari.

- posibile avantaje fiscale.

- profitul ii revine proprietarului.

Dezavantaje:

proprietarul raspunde nelimitat pentru obligatii este dificil sa obtina sume mari de capital prin imprumut. durata de viata a afacerii este limitata la viata individuala a celui care a creat-o. transferul de proprietate este dificil. Afacerea in parteneriat. Se constituie atunci cand doua sau mai multa persoane se asociaza si devin co-proprietari. Avantajul: costul redus si usurinta formarii. Dezavantaje: similare celor de la afacerea proprietate individuala.

3

Corporatia. Este o persoana juridica care poate avea bunuri in proprietate si poate incheia contracte. Ea este separata si distincta fata de proprietari (actionari) si manageri. Avantaje:

- are viata nelimitata

- proprietatea poate fi divizata in parti de capital social numite actiuni, care au posibilitatea de transfer mult mai mare decat partile sociale intr-un parteneriat

- raspunderea este limitata. Luand in considerare marimea afacerii, exista firme: mici, mijlocii, mari, foarte

mari.

Functie de domeniul de activitate (profilul) in care opereaza exista firme in domeniu : industrial, agricol, comert, transport, constructii, turism etc.

Pe baza unor criterii economice si juridice, firmele sunt grupate in:

a. intreprinderi - persoane fizice (individuale – firme private de familie)

b. intreprideri – asociere (cooperative)

c. intreprinderi – societati comerciale (juridice): 1. de persoane in nume colectiv si in comandita simpla; 2. de capitaluri in comandita pe actiuni si societati pe actiuni (corporatii); 3. societati cu raspundere limitata de persoane si de capitaluri.

d. Regii autonome nationalizate sau constituite din resursele statului, directe si

indirecte. Henry Mintzberg evidentiaza 7 structuri fundamentale organizationale care se pot intrepatrunde:

- organizatia antreprenoriala, constituita in jurul unui intreprinzator.

- Organizatia mecanicista, caracterizata printr-o birocratie centralizata (procedurile sunt formalizate, munca este specializata, diviziunea muncii este dusa la extrem, ierarhiile sunt extrem de importante).

- Organizatia divizionara de tipul firmelor conglomerate multinationale.

- Organizatia profesionala, tip de organizatie care cuprinde numerosi profesionisti ce actioneaza in mod independent, dar in conformitate cu un sistem de norme general valabile, respectate de toti membrii (exemplu asociatia evaluatorilor din Romania - ANEVAR);

- Organizatia inovationala. Aceste organizatii se constituie ca “adhocratii”, combinand un mare grad de democratie. Cu un mic grad de birocratie pentru a oferi permanent solutii la mediul actual, in permanenta schimbare.

- Organizatia de tip misionar (biserica de tip crestin, iudaic, islamic).

- Organizatia politica. In Romania, legislatia in vigoare prevede ca, in vederea efectuarii de acte de

comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale. Aceste societati comerciale pot fi organizate in 5 forme:

a. societate in nume colectiv

b. societate in comandita simpla

c. societate pe actiuni

d. societate in comandita pe actiuni

e. societate cu raspundere limitata.

4

a.

societatea in nume colectiv.

-

Aporturile asociatilor pot fi in numerar si in natura, aporturile in numerar fiind obligatorii.

-

Numarul asociatilor este de cel putin 2, acestia angajeaza in afacere intregul lor patrimoniu si se fac responsabili in caz de nevoie cu toate lucrurile lor (raspund nelimitat si solidar).

-

Este de insporatie familiala.

-

Se constituie prin contract de asociere.

-

Avantajele acestui tip de organizare sunt date de simplitatea procedurilor de constituire de dimensiunile mai reduse a capitalului investit initial, precum si de o oarecare siguranta in ceea ce priveste mobilitatea capitalului (partile sociale nu pot fi achizitionate de firme concurente).

-

Dezavantajele constau in raspundereqa nelimitata si solidara.

b.

societatea in comandita simpla.

-

se compune din cel putin 2 asociati.

-

Asociatii se impart in 2 categorii:

- comanditati, care raspund nelimitat si solidar;

- comanditori, care raspund numai pana la concurenta capitalului social

subscris;

c.

societatea pe actiuni.

-

capitalul social este reprezentat prin actiuni emise de societate, care, dupa modul de transmitere pot fi nominative sau la purtator.

-

Numarul actionarilor nu poate fi mai mic de 5.

-

Capitalul social nu poate fi mai mic decat cel stabilit prin lege (2500 ron).

-

Actionarii raspund numai in limita aportului lor la capitalul social.

-

Cand se doreste procurarea de capitaluri suplimentare, se pot emite obligatiuni.

-

Firmele pot fi cotate la bursa, ceea ce poate asigura o mobilitate sporita a capitalurilor prin lichiditatea intrinseca a titlurilor cotate, cat si o posibilitate facila de procurare a unor capitaluri suplimentate, prin emisiunea de actiuni noi.

-

Pot aparea probleme in cazul tranzactiilor speculative la bursa.

d.

societatea in comandita pe actiuni

-

o asemenea societate imbina caracteristicile societatii in comandita simpla cu cele ale societatii pe actiuni.

-

Capitalul social este impartit in actiuni.

-

Asociatii comanditati ra\spund pentru obligatii societatii, nelimitat si solidar, iar cei comanditari numai in limta aportului lor (apare mai sigura pentru creditori).

e.

societatea cu raspundere limitata.

-

capitalul social al societatii nu poate fi mai mic decat limita stabilita prin lege (200 ron).

-

Numarul asociatilor nu poate fi mai mare de 50.

-

Asociatii raspund numai pana la limita capitalului social subscris sub forma partilor sociale.

5

Avand in vedere faptul ca actorii care participa la viata economica sunt numerosi si eterogeni, si in plus ei pot avea simultan mai multe functii economice (ex. Consumator de bunuri si servicii, producator, ca urmare a unei activitati profesionale desfasurate ;sau voluntar in cadrul unei institutii fara scop lucrativ), agragarea datelor pe care o realizeaza contabilitatea nationala necesita regruparea actorilor in uniitati cat mai omogene. Sistemul Conturilor Nationale realizeaza aceasta grupare in unitati institutionale. Unitatea institutionala este un centru elementar de decizie economica caracterizata prin unitate de comportament cu autonomie de decizie in exercitarea functiei principale si care dispune de contabilitate completa. Atunci cand functia principala a unitatii institutionale consta in productia de bunuri si servicii pentru a decide apartenenta sectoriala este necesar sa se distinga, in prealabil, categoriile de producatori de care apartin. Categoriile de producatori care se disting in contabilitatea nationala sunt:

- producatori de piata privati sau publici

- producatori privati pentru consumul final propriu

- producatori non-piata privati sau publici Acerste categorii de producatori se grupeaza in 5 sectoare institutionale:

a. societati nefinanciare (functia lor principala este de a produce bunuri si servicii nefinanciare)

b. societati financiare (functia lor principala consta in furnizarea de servicii de intermediere financiara si/sau in exercitarea de activitati financiare auxiliare)

c. administratia publica;

d. gospodariile populatiei;

e. institutii fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei. Impreuna, cele 5 sectoare constituie economia totala. Exista si al 6-lea sector numit “restul lumii”, care grupeaza unitatile nerezidente in masura in care ele efectueaza operatii cu unitatile institutionale rezidente.

1.2. Obiectivele firmei

Firma se organizeaz ă şi î şi desfăş oar ă activitatea pentru atingerea unor obiective. Ca atare, deciziile care se iau nu au un scop în sine, ci au în vedere tocmai atingerea acestor obiective. Privitor la obiectivele firmei au fost elaborate mai multe teorii-unele unicriteriale(maximizarea profitului) iar altele multicriteriale(optimizarea relaŃ iilor dintre participan Ń i).

Teoria economic ă neoclasic ă şi teoria financiară au considerat ca obiectiv

major maximizarea valorii întreprinderii sau maximizarea averii proprietarilor.Ini Ńial acest obiectiv era exprimat prin maximizarea profiturilor, ca surs ă principal ă pentru cre şterea valorii întreprinderii şi creş terea gradului de satisfac Ń ie pentru proprietari. Pentru firmele cotate la bursă obiectivul fundamental poate fi considerat maximizarea capitaliz ării bursiere(curs bursier* număr ac Ń iuni).

Teoriile manageriale(directorale) consideră firma ca un grup de indivizi cu

obiective individuale specifice.În aceast ă abordare se caut ă o maximizare a funcŃ iei de

6

utilitate din punct de vedere al conducerii firmei.Func Ńia de utilitate se construieşte pe baza a cinci variabileindependente:

-mărimea salariilor managerilor; -efectivul de personal; -volumul investiŃ iilor; -nivelul costurilor; -profiturile. Prin funcŃia de maximizare a utilit ăŃ ii se urmăre şte scopul de cre ştere economic ă a firmei, creştere care este în Ń eleas ă fie o cre ştere a cifrei de afaceri, fie o cre ştere a activului economic total.

Teoriile comportamentale au în vedere o func Ńie a unui prag minim de

atins, iar obiectivul firmei este rezultatul negocierilor între indivizi şi grupurile care îl compun, fiecare dintre ei având obiective proprii. Rezultanta negocierilor are în vedere cinci subobiective de negociat:

-producŃ ia; -stocurile; -vânz ările; -segmentul de pia Ńă cucerit; -profitul.

Teoriile semnalului şi de agent pornesc de la ideea armoniz ării intereselor

participan Ńilor la activitatea firmei:

-ac Ńionari; -manageri; -creditori; -salaria Ńi. Dac ă obiectivele urmărite de fiecare din aceste categorii sunt exagerate, acestea devin divergente.

Teoria semnalului are în vedere faptul că, prin activitatea lor, managerii

emit semnale privind rata creşterii economice, rata îndator ării etc. Transmiterea unor asemenea semnale implic ă un cost pentru manageri, ei încercând sa-i conving ă pe ceilal Ńi de eficienŃ a muncii lor.La rândul lor acŃionarii verific ă corectitudinea semnalelor transmise de manageri, ceea ce implică de asemenea costuri de verificare a informa Ń iilor. În fapt, teoria semnalului î şi propune s ă minimizeze costul transmiterii, recept ării şi verific ării semnalelor ceea ce face să fie considerat ă o teorie a optimiz ării comunicării dintre participan Ń ii la activitatea firmei.

Teoria de agent consider ă c ă proprietarul este principalul participant, pe

când managerii sunt mandataŃi de proprietari s ă gestioneze firma. În aceste condi Ńii apar o serie de cheltuieli legate de preocuparea managerilor de a-i convinge pe proprietari de priceperea ş i buna lor inten Ńie, iar proprietarul, numit ş i “agent” ia măsuri ca nu cumva managerii s ă neglijeze interesele firmei şi s ă acŃ ioneze exclusiv în interesul lor. Pe baza acestei teorii apare o categorie nou ă de titluri financiare: obligaŃ iuni convertibile în acŃ iuni prin intermediul c ărora se împletesc interesele creditorilor cu cele

7

ale managerilor şi ale proprietarilor. ObligaŃ iunile pot fi convertite în acŃ iuni dac ă creditorii sunt interesa Ń i s ă devin ă proprietari.

Teoria financiar ă actuală defineşte obiectivul esenŃial al firmei sub forma

maximiz ării valorii ei. În acest cadru valoarea firmei este valoarea bunurilor pe pia Ń a

bursieră= cursul acŃiunilor *numărul de ac Ńiuni. Unii autori consider ă c ă principalul obiectiv al echipei manageriale const ă în maximizarea bun ăst ării acŃionarilor care se traduce prin maximizarea preŃ urilor acŃ iunilor.

Firma are ş i o responsabilitate socială care nu se limiteaz ă la acŃ ionari ş i angajaŃi

ci se au în vedere şi clien Ń ii, comunitatea local ă, mediul natural etc. O problemă care se

pune pentru firmă este respectarea eticii în afaceri.

1.3. Nevoia de capital a firmei

Pentru ca firmele s ă- şi ating ă obiectivele, ele trebuie să dispună de factori de producŃ ie: munc ă, p ământ, capital, cuno ştin Ń e(+neofactori de producŃ ie) într-o anumit ă cantitate, calitate şi structură. În sens larg, capitalul este în Ń eles ca stoc de valori sau de active care, intrate în circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor. Ca factor de producŃ ie, capitalul cuprinde bunurile rezultate din producŃ ie şi sunt folosite pentru producerea altor bunuri economice. În această calitate, el mai poart ă denumirea de capital tehnic sau capital real. Capitalul tehnic se clasific ă în :

capital fix(bunuri durabile care particip ă la mai multe cicluri de produc Ńie,

se consumă treptat şi se înlocuiesc dup ă mai mul Ń i ani de utilizare): clădiri şi construc Ń ii speciale, utilaje, ma şini-unelte, utilaje şi instala Ńii de lucru, calculatoare şi robo Ńi industriali, aparate şi dispozitive de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport, animale de tracŃiune, plantaŃ ii, brevete, software etc.

capital circulant, parte a capitalului real format din bunuri care particip ă la

un singur ciclu de producŃ ie, consumându-se în întregime în decursul acesteia şi care trebuie înlocuite cu fiecare nou ciclu. Cuprinde materii prime, materiale de bază şi auxiliare , energie, combustibili, semifabricate, produc Ńia neterminat ă, semin Ń e etc. În teoria economic ă capitalul este grupat în dou ă categorii:

capital fizic(utilaje, ma şini, clădiri dar nu ş i materiile prime);

capitalul financiar(bani utiliza Ńi pentru a ob Ńine profit).

Exist ă ş i alte accepŃ iuni ale capitalului în practica economic ă:

o primă accep Ńiune consider ă capitalul drept valoarea totală a activelor unei

entit ăŃi minus obliga Ńiile(datoriile) acesteia;

altă accep Ńiune este cea de contribuŃie b ăneasc ă a proprietarilor la o

organizaŃie pentru a-i permite acesteia s ă func Ńioneze Ex: capitalul social este volumul total de capital emis de o societate pe ac Ńiuni sau de p ărŃ i sociale; capitalul împrumutat reprezint ă suma de bani obŃ inută prin apelarea la datorii(credite bancare sau împrumut obligatar). Ac Ń ionarii unei S.A. sunt proprietari atât a capitalului social cât şi a rezervelor constituite de societate ş i a profitului reŃ inut (care nu este distribuit ca dividende). Aceste elemente formeaz ă capitalul propriu al firmei.

8

Firmele au nevoie de capital în diferite momente ale existenŃ ei lor:

-la înfiinŃ are(când încep afacerile);

-pentru desf ăşurarea normal ă a activit ăŃ ii de exploatare (operaŃ ionale);

-pentru investi Ńii;

-pentru sus Ńinerea unor acŃ iuni speculative.

Mărimea nevoii de capital diferă de la o firmă la alta, de la un moment sau o situaŃ ie la alta în cadrul aceleiaşi firme. Lipsa de capital la termenul potrivit şi în valoarea necesară poate crea mari probleme pentru firme:

-pierderea unor oportunităŃi în afaceri;

-periclitarea poziŃiei pe piaŃă;

-falimentul.

Pentru acoperirea nevoilor de capital , firmele apeleaz ă la sistemul financiar- bancar. Prin intermediul acestui sistem sunt pu şi în contact ofertan Ńii de fonduri cu solicitan Ńii, sunt realizate tranzacŃ ii rapide şi ieftine. Prin intermediul pieŃelor financiare sunt cump ărate, vândute sau tranzac Ńionate activele financiare( bani cash si valori mobiliare). InvestiŃ iile financiare sau intermediarii financiari faciliteaz ă fluxul de fonduri între cei care economisesc ş i cei care au nevoie fonduri pentru investiŃ ii. Apelarea la aceste instituŃii prezint ă o serie de avantaje:

-furnizeaz ă flexibilitate şi lichiditate; -sunt convenabile; -furnizeaz ă expertiz ă; -disperseaz ă riscul. Fac parte din institu Ń iile financiare:

- b ăncile comerciale;

- fondurile mutuale;

- fondurile de pensii;

- societ ăŃ ile de asigurări etc. Pentru racordarea cât mai bun ă la sistemul financiar-bancar , firmele trebuie s ă dispun ă de oameni calificaŃ i în domeniul finan Ń elor. Managerul departamentului financiar trebuie s ă planifice achiziŃionarea şi utilizarea fondurilor b ăne şti astfel încât s ă maximizeze valoarea firmei. Ca atare, managerul departamentului financiar trebuie s ă decid ă în privin Ń a surselor şi utiliz ării alternative de fonduri.

ActivităŃi specifice managerului departamentului financiar

a) Previziunea şi planificarea- s ă acŃ ioneze împreun ă cu alŃ i executivi atunci când se

elaboreaz ă planurile ce vor defini viitoarea poziŃ ie a firmei.

b) Decizii financiare şi investi Ńii majore- pe baza planurilor pe termen lung trebuie

s ă colecteze capitalul necesar penrtru finan Ńarea firmei

c) Coordonarea şi controlul—acŃiune coordonat ă faŃă de ceilalŃi executan Ńi din

celelalte departamente

d) InteracŃ iunile cu pieŃ ele de capital

9

1.4. Gestiunea financiar ă a firmei

Finan Ń ele privesc toate ac Ń iunile firmei. Ele furnizează oportunit ăŃi dar şi restricŃii firmei. Conceptul de finan Ń e are 2 accep Ń iuni:

a) sub aspect tehnic, finan Ńele sun t înŃ elese ca fluxuri economice, exprimate în bani, prin care se formează, se repartizează şi se folosesc resursele b ăne şti necesare activităŃii.

b) Ca ştiin Ńă, finan Ńele sunt considerate o ramur ă a ş tiinŃ elor economice, care studiaz ă relaŃ iile financiare publice şi private. Ştiin Ń a finanŃ elor este format ă din mai multe discipline:

gestionarea financiară a întrprinderii

finanŃ ele publice

fiscalitate

relaŃ ii financiare internaŃionale etc

Dup ă natura fondurilor pe care le gestioneaz ă, finan Ń ele se compun din:

finanŃ e private

fian Ń e publice.

Finan Ń ele constau din 3 domenii interdependente:

a) pieŃ ele monetare şi de capital, sau finanŃ ele la nivel macro, care opereaz ă cu multe din conceptele prezentate în macroeconomie

b) investi Ńiile care se concentreaz ă asupra deciziilor individuale sau cele ale investi Ńiilor financiare cum ar fi fondurile mutuale şi cele de pensii de a alege diferite vallori mobiliare din care să î şi formeze portofoliul

c) finanŃ ele manageriale sau corpora Ńionale- gestiunea financiară sau finan Ń ele afacerilor. Gestiunea financiar ă priveşte în special, 4 domenii în care se iau decizii financiare:

- decizia de investire, care priveş te identificarea selectarea şi controlul activelor reale ale firmei(utilizazate pt producerea de bunuri şi servicii), precum ş i constituirea portofoliului de active financiare al firmei; ea se refer ă la utilizarea fondurilor în leg ătur ă cu cump ărarea deŃ inerea sau vânzarea oric ărui tip de activ

- decizia de finan Ń are- implic ă determinarea celui mai bun mix de surse de finanŃ are(emisiunea de acŃ iuni,emis de obligaŃiuni, împrumut bancar etc); ea priveş te procurarea fondurilor cu care se fac investiŃii şi se finan Ń ează zilnic opera Ńiunile firmei

- decizia de gestionare a capitaluli de lucru- cele mai corespunzatoare politici pe care trebuie să le foloseasca firma în gestionarea activelor sale circulante (stocuri clienŃ i numerar)

- decizia privind dividendele – determinarea cât din pf net tb returmat ac Ń ionarilor si cat din el tb folosit pt finantare nevoilor rinstituŃ iei Managementul financiar vizează principiile metodele ş i tehnicile prin car eindividull sau soc coerciala îsi propune creştera averii personale. Intr-o abordare generala MF are in vedere 3 problematici: analiza financiar ă; MF pe termen scurt; MF pe termen lung(manag strategic)

10

Analiza financiara impica identif princ puncte forte, p slabe, riscuri şi oportunit ăŃi ale firmei supuse analizei. Toate ac sunt sintetiz in matricea analizei SWOT (strenghts,weaknesses, opportunities,threats). In cadrul anal financiare sunt avute in vedere: pozitia financiara(echjilibrul financiar); profitabilitatea; activitatea(durata de rotatie); rentabilitatea; riscurile; sit stocurilor, crean Ń elor si dat de exploatare; trezoreria; relatiile firmei cu bugetul de st si cu soc bancare si de asigurari; gestionarea portofoliului de val mobiliare; pol de investi Ńii; pol de dividend etc.

CAPITOLUL 2

CAPITALUL FIRMEI

2.1. Abordări privind capitalul firmei

Cap constituie o cdt esen Ńială pt ca toate activit la niv firmei sa se desf in cdt bune. Cap este abordat sub 2 aspecte :

- ca resurse(fonduri) banesti;

- ca mijloc sau factor de producŃ ie. Ca resurse banesti, capitalurile reprezinta un element principal al unei datorii in opozi Ńie cu venitul sperat(dobânda). În aceasta abordare capitalurile firmei sunt exprimate prin componente ale pasivului bilan Ńuli, destinate s ă finanŃ eze activul patrimonial pe o perioada durabil ă. Ca mijloc sau factor de productie capitalurile expr totalitatea resurselor materiale care prin combinare cu ceilalti factori de productie participa la obtineresa de bunuri si servicii pt a obŃ profit. Prin extensie capitaluirle reprezinta patrimoniul deŃ inut de firmă la care se pote raporta un venit. Cadrul General de intocmire si prezentare a situatiilor financiae, elaborat de Comitetul pt Standardele Internationale de Contabilitate(IASC) facereferiri la conceptul fianciar al capitalului si la conceptul fizic al capitalului:

in baza conceptului financiar al capitalului, care se refera la banii investiti

sau puterea de cumparare determinata, capitaluleste sinonim cu activele nete sau cap întreprinderii;

in baza conceptului fizic al capitalului, carer presupune capacitatea de

exploatare, capitalul repr capacitatea de producŃ ie a intreprinderii exprimata de exemplu in unitatzi ded producŃ ie pe zi. Cele 2 concepte privind capitalul conduc la aparitia conceptelor de mentinere a capitalului:

a) mentinerea capitalului financiar conf caruia, pf se ob Ńine doar daca valoarea fianciara (sau monetara) a activelor nete la sfarsitul perioadei este mai mare decat valoarea fianciara (sau monetara) a activelor nete la inceputul perioadei, dup ă

11

excluderea oricarei distribuiri catre proprietari si a oricarei contributii din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate. b) menŃinerea capitalului fizic conform c ăruia profitul se ob Ńine doar atunci când capacitatea fizică productiv ă (sau capacit de exploatare) a întreprinderii (sau resursele, fondurile necesare atingerii acestei capacit ăŃi) la sfârşitul perioadei dep ăşe şte capacit fizic ă productivă de la începutul perioadei, dup ă ce s-a exclus orice distribuire c ătre proprietari şi orice contribu Ń ie din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate. În limbaj economic circul ă şi conceptele: capital fictiv, capital real. Capitalul fictiv = capitalul existent sub forma hârtiilor de valoare (acŃ iuni, obligaŃiuni şi alte active financiare). Ca titlu de valoare (de proprietate sau de credit) capitalul fictiv d ă posibilitatea deŃ in ătorilor de a- şi însu şi un venit sub formă de dividend sau dobând ă. Capitalul real (capitalul tehnic, bunuri-capital) = capitalul existent în economia real ă . El este rezultatul unui proces de produc Ńie anterior şi serve ş te la producerea altor bunuri economice destinate vânz ării. Se compune din capital fix şi capital circulant. Capitalul real se reg ăseşte în circuitul firmei , se evidenŃ iaz ă în bilan Ń şi reprezintă fie o avere proprie fie o datorie faŃă de ter Ńi. Ataş ate no Ń iunii de capital sunt:

capital de risc = capitalul investit într-o afacere, în care întreprinz ătorul acceptă riscul ca firma s ă dea faliment. capital eterogen = capitalu fizic sub forme specifice anumitor procese de producŃ ie şi netransferabile altor procese. Este opus conceptului de capital adaptabil, care poate fi folosit la producerea mai multor bunuri prin procese diferite. capital împrumutat= loan capital. capital împrumutat f ără garanŃii (unsecured loan stock); capital împrumutat nerambursabil (irredeemable loan stock); capital în titluri de valoare (stock) capital nesolicitat (uncalled capital) capital obŃinut prin emisiunea de ac Ńiuni (issued capital) capital pe termen lung (long term capital) = capital sub formă financiară(monetară) care atunci când este luat cu împrumut şi reprezintă o datorie are un termen de scadenŃă f lung, de obicei peste 10 ani. Poate fi şi un capital majorat prin emisiune de ac Ńiuni, ceea ce îl face s ă fie restituibil pân ă la lichidarea firmei. capital speculativ/febril (hot money) – dac ă o tară are o rat ă a dobânzii favorabil ă ea poate atrage bani de peste hotare.Acesti bani pot p ărăsi Ńara respectiv ă dac ă ratele dobânzilor se schimb ă, devenind mai favorabile în alte păr Ńi; capital sub formă de ac Ńiuni (equity capital) capital uman.

2.2. ConŃinutul ş i structura capitalului

Capitalurile firmei se formeaz ă la înfiin Ńare, se modifică prin cre şteri sau diminu ări şi se lichidează la încetarea existenŃ ei ei. În func Ńie de provenienŃă şi apartenenŃă, capit firmei se grup în:

12

- capitaluri proprii;

- capitaluri împrumutate.

a) Capitalurile proprii se formeaz ă din contribu Ńii externe ş i interne.

ContribuŃiile externe = aportul proprietarilor şi eventual aporturile statului, colectivit ăŃ ilor sau unor organisme specializate. ContribuŃiile interne = capacitatea de autofinanŃ are a firmei. În categ capitalurilor proprii sunt cuprinse:

-

capitalul social;

-

rezervele asimilate capitalurilor;

-

fonduri, provizioane, rezultatele capitalurilor.

b)

Capitalurile împrumutate se formeaz ă atunci când firma î şi epuizeaz ă resursele

proprii şi recurge la îndatorare. Îndatorarea firmei se poate realiza :

-

pe termen mediu şi lung;

-

pe termen scurt(până la 1 an). Modalit ăŃile de finan Ńare prin îndatorare pe termen mediu şi lung constau în:

-

creditul bancar pe termen mediu ş i lung;

- creditul obligatar. Creditul bancar pe termen mediu şi lung se solicit ă de c ătre firmă ş i se acord ă de c ătre b ăncile comerciale pe bază de programe bine def pe diferite termene(variabile). Creditul obligatar = împrumut pe termen lung pe baza emisiunii de titluri de credit , instrumentul principal de realizare a creditului obligatar =obliga Ńiunile. Capitalul propriu+capita împrumutat(datorii pe termen mediu şi lung)= capitalul permanent. Pentru finan Ń are orice firmă are nev în afara creditelor pe termen mediu şi lung de resurse temporare cu o durat ă mai mic ă de 1 an. Aceste nevoi temporare de capitaluri sunt urmarea nu atât a procesului de produc Ńie cât mai ales a plasamentelor în credit

comercial oferit clien Ńilor sau a modului de gestionare a trezoreriei. Împrumuturile pe termen scurt iau forma:

-fie a creditului de furnizor; -fie a creditului bancar pe termen scurt. Creditul furnizor apare atunci când firma prime şte valorile materiale de la furnizor f ăr ă ca acesta s ă pretind ă plata imediat. Creditele bancare pe termen scurt =împrumuturi care se bazeaz ă pe crean Ńe comerciale şi sunt credite de trezorerie acordate pentru nevoi temporare. Capitalul permanent+datorii pe termen scurt=capitalul total al firmei Pentru gestiunea financiar ă a firmei o problemă de interes deosebit este structura financiară dat ă de rap dintre capit împrumutat şi capit propriu. Este considerat ă optimă acea structur ă financiară care asigur ă o rentabilitate cât mai ridicat ă.

2.3. Forme de materializare a capitalului firmei

Capitalul total al firmei urmărit pe surse de provenien Ńă se referă la pasivul bilan Ńului. Acest capita ltotal ob Ń inut de firmă este utilizat prin plasamente pe termen lung şi pe termen scurt în aşa numitele active. Pasivul bilanŃului este expresia monetară a surselor sau iyvoarelor de finan Ńare la un moment dat a activului bilanŃ ului. Activul =

13

ansablul veniturilor şi crean Ńelor care figureaz ă în bilan Ńul firmei. Este format din cl ădiri, utilaje, stocuri, sume datorate de debitori sau de Ńinute în conturi bancare sub formă de lichidit ăŃ i. Activul= resurs ă controlat ă de c ătre o întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se a şteapt ă s ă genereze beneficii economice viitoare pt întreprindere. Plasamentele de capital:

-pe termen lung se materializeaz ă în active imobilizate; -pe termen scurt se materializează în active circulante. Activele imobilizate cu o durat ă îndelungat ă de imobilizare a capitalului sunt recuperate sub aspectul valorii de intrare, în modalit ăŃi diferite, în funcŃ ie de pozi Ńia în care se afl ă:

-active imobilizate amortizabile sau - active imobilizate neamortizabile. Activele imobilizate amortizabile corporale şi necorporale cuprind: construc Ńii, amenaj ările de terenuri, instala Ńii tehnice şi ma şini etc. Activele imobilizate neamortizabile se refer ă la titlurile de participare de Ńinute la soc din cadrul grupului, crean Ń e legate de participaŃ ii etc. Se are în vedere faptul că o firmă poate avea interese în desf ăşurarea activit ăŃilor altor întreprinderi, context în care modalitatea de participare la luarea deciziilor în cadrul acestuia o constituie cumpararea de titluri de proprietate(actiuni) si participarea la formarea capitalului lor social.In acest caz recuperarea capitalului imobilizat se face prin vanzarea titlurilor de valoare pe piata financiara si nu prin amortizare. Activele circulante cuprind acele plasamente pe durata mai mica de 1 an.Acestea sunt usor transformabile in disponibilitati banesti care pot fi utilizate pentru onorarea obligatiilor scadente sau pentru noi plasamente in stocuri materiale sau chiar in active imobilizate. Functie de natura si permanenta lor in circuit si dupa rapiditatea transformarii lor in lichiditati,activele circulante pot fi:

-valori de exploatare,determinate nemijlocit de ciclul de exploatare cum sunt:stocurile de materiale pentru productie;stocurile de productie in curs de fabricatie;stocurile de produse finite.Acestea constituie partea relativ constanta stabila a activelor circ. -valori realizabile care sunt caracterizate prin transformarea lor in lichiditati intr- un timp scurt.Ele cuprind:creante rezultate din creditul comercial si portofoliile de titluri de valoare achizitionate in vederea tranzactiilor bursiere. -disponibilitati banesti(lichiditati) concretizate in:soldurile conturilor deschise la banci,sume aflate in casierie,alte valori. Schematic,structura capitalului reflectata in pasivul bilantului dupa provenienta si in activul bilantului dupa modul de utilizare poate fi prezentata ca in figura de mai jos:

14

ACTIV

PASIV

 

1.ACT.IMOB.

1.1

amortizabile

1.CAP.SOC.

CAPITAL

C

C

1.1.1.corporale

2.RZ.ASIMILATE

PROPRIU

A

A

1.1.2

necorporale

CAPITALURILOR

P

P

3.FONDURI,PROVIZIOANE

I

I

1.2

neamortizabile

SI REZULTATE

T

T

 

A

A

1.2.1.titluri de

participare

L

L

1.2.2

de participatii

creante legate

P

T

2.ACT.CIRC

2.1

exploatare

valori de

4.CAP.IMPRUMUTAT PE TERMEN MEDIU SI LUNG

CAP.

IMPRUMUTAT

E

R

M

O

T

A

2.2

realizabile pe

termen scurt

valori

4.1

mediu si lung

4.2

creditul bancar pe termen

creditul obligatar

PE TERMEN

MEDIU SI

LUNG

A

N

E

L

N

T

5.CAP.IMPRUMUTAT PE TERMEN SCURT

 

CAP.

IMPR.

2.3

lichiditati

5.1credit bancar pe termen scurt 5.2 credit furnizor

PE

 

TERM.

SCURT

2.4. Capitalul propriu

Dupa cadrul general IASC cap propriu reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.Cadrul general are in vedere faptul ca elementele legate direct de evaluarea pozitiei financiare sunt

aceeasi idee,OMFP,1752/2005 considera CP:dreptul

activele,datoriile si C.P

In

15

actionarilor(interesul rezidual) in activele intreprinderii,dupa deducerea tuturor datoriilor acesteia. Desi CP este definit ca interes rezidual al actionarilor acesta poate fi clasificat in bilant.Spre exemplu,pot fi prezentate separat:

- fondurile cu care au contribuit actionarii(CS)

- profitul capitalizat

- rezervele ce reprezinta alocarea rez reportat si rez ce reprezinta ajustari pentru mentinerea nivelului capitalului. Asemenea clasificari pot fi relevante pentru procesul de luare a deciziilor de catre utilizatorii situatiilor financiare cand exista restrictii legale sau de alta natura privind capacitatea firmei de a distribui sau de a utiliza intr-un alt mod cap propriu.De asemenea,ar putea reflecta faptul ca partile care au interese in cap firmei au drepturi diferite cu privire la primirea dividendelor sau la rambursarea capitalului. OMFP 1752/2005 precizeaza structura CP:aporturile de cap(CS);primele de cap.;rezervele;rez reportat;rez exercitiului.

2.4.1.Capitalul social

CS reprezinta volumul total de capital emis de o SC sub forma de actiuni in cazul SA-urilor sau de parti sociale in cazul soc de persoane. Legea nr.31/1990 precizeaza ca in SA ,CS este reprezentat prin actiuni emise de societate. Se poate considera CS ca un element al patrimoniului intreprinderii care este dat de totalitatea sumelor banesti puse la dispozitie in mod permanent de catre propritari sau asociati.Aportul proprietarilor sau asociatilor pot fi:

in numerar,obligatorii la constituirea oricarei forme de proprietate;

in natura care sunt admise la toate formele de societate si se realizeaza prin

transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate in stare de utilizare. CS al SC este reprezentat de actiuni. Actiunile sunt titluri de valoare(de participatie) prin care se atesta dreptul de proprietate al posesorilor asupra unei parti din CS al firmei emitente.La infiintare,CS al unei SC pe actiuni este divizat in fractiuni egale numite actiuni.

-investitorii cumpara actiuni in momentul emisiunii pe baza promisiunii

unor incasari viitoare(date de dividende si de cursul bursier al titlului la momentul vanzarii),oferind pretul de cumparare;

-firma incaseaza o suma certa din vanzarea actiunilor promitand venituri

viitoare pentru investitori. Actiunile pot face obiectul tranzactiilor pe piata de capital,fiind cotate in functie de raportul dintre cerere si oferta.

Valoarea nominala a unei actiuni(V na ) se determina prin impartirea CS la numarul actiunilor(N a ) sau partilor sociale.V na =CS/N a .

16

Deci,CS al firmei este dat de produsul dintre numarul actiunilor emise si valoarea nominala a unei actiuni.CS=N a *V na . In SA,dupa modul de transmitere actiunile pot fi:

-nominative pentru care se vor mentiona numele si prenumele detinatorului

si pot fi transmise altei persoane numai prin transcrierea in registrul actionarilor;

-la purtator care nu poarta numele detinatorului si pot fi transmise altei

persoane fara nicio formalitate. Actiunea da dreptul posesorului sa primeasca o cota parte din profitul net sub forma unui venit variabil numit dividend.Ca atare,actiunile s emai numesc si titluri cu

venituri variabile.Marimea dividendelor depinde de:

marimea profitului net;

hotararea AGA privind distribuirea profitului net;

Actionarii in calitatea lor de proprietari ai actiunilor si prin aceasta a unei cote parti din CS pot decide sa vanda titlurile pe piata de capital.In aceste conditii,firma isi desfasoara activitatea in mod normal,fara sa fie afectata vanzarea-cumpararea actiunilor pe piata. In timp,pe piata,pretul actiunilor poate oscila in jurul valorii nominale.Prin tranzactiile bursiere se stabileste zilnic pretul actiunii,numit curs.Produsul dintre cursul bursier inregistrat la un moment dat si numarul actiunilor emise de firma si aflate in circulatie la acel momnent,reprezinta capitalizarea bursiera(valoarea de piata a firmei). Actiunile trebuie sa fie de o egala valoare;ele acorda posesorilor drepturi egale.In conditiile actului constitutive,pot fi emise categorii de actiuni care confera titularilor drepturi diferite. Se pot emite actiuni preferential cu dividend prioritar fara drept de vot,ce confera titularului:

- dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului financiar,inaintea oricarei alte prelevari;

- drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare,cu exceptia dreptului de a participa si de a vota,in temeiul acestor actiuni,in AGA; Actiunile cu dividend prioritar,fara drept de vot,nu pot depasi ¼ din CS si vor avea aceeasi valoare nominal ca si actiunile ordinare. Prin hotararea adunarii generale extraordinare a actionarilor:

actiunile nominative pot fi convertite in actiuni la purtator si invers;

actiunile preferential si actiunile ordinare pot fi convertite dintr-o categorie

in alta; CS al unei SC este stabilit in mod obligatoriu prin contractul de societate si statut(care pot fi incheiate sub forma unui inscris unic,denumit act constitutiv).El nu poate fi mai mic decat limita minima stabilita de lege.La constituire,CS este diferit ca marime in functie de tipul de SC(soc in nume colectiv,soc in comandita simpla,soc in comandita pe actiuni,SA,SRL) CS poate suferi modificari in timp fie prin majorare fie prin diminuare ceea ce va influanta patrimoniul firmei. Modificarea CS CS poate fi redus prin:

17

micsorarea nr de actiuni sau parti sociale;

reducerea valorii nominale a actiunilor sau partilor sociale;

dobandirea propriilor actiuni urmata de anularea lor.

CS poate fi redus si atunci cand reducerea nu este urmata de pierderi:

prin scutirea totala sau partiala a asociatiilor de varsamintele datorate;

restituirea catre actionari a unei parti din aporturi,proportional cu reducerea

CS si calculata egal pt fiecare actiune sau parte sociala;

prin alte procedee prevazute de lege.

Privitor la reducerea CS se impun cateva precizari stabilite prin lege:

reducerea se poate face numai dupa trecerea a 2 luni din ziua in care

hotararea a fost publicata În monitorul Oficial al României, partea a-VI-a;

Hotararea de reducere trebuie sa respecte minimul de capital social stabilit

prin lege;

Orice creditar al societatii, a carei creanta este constatata printru-un titlu

anterior publicarii hotararii, poate face opozitie;

Creditorii chirografari (care nu au garantii) ale caror creante sunt constatate

prin titluri anterioare publicarii hotarari pot sa obtina, pe cale opozitiei, exigibilitatea anticipata a creantelor lor la data expirarii termenului de doua luni de la publicarea in Monitorul Oficial, in afara cazului in care societatea a oferit garantii reale sau personale acceptate de creditori;

Cand societatea a emis obligatiuni, nu se poate proceda la reducerea

capitalului social prin restituiri facute actionarilor din sumele rambursate in contul actiunilor, decat in proportie cu valoarea obligatiunilor rambursate. Majorarea capitalului social poate surveni in urma procesului de dezvoltare a intreprinderii prin expansiune si modernizare sau pentru acoperirea unor pierderi rezultate din activitatile de exploatare sau operatiuni financiare. Apar astfel necesitati suplimentare de capital care se pot acoperi prin majorarea capitalului social. Operatiunile de majorare a capitalului social se realizeaza prin:

Aporturi noi in numerar si/sau in natura; Aportul in numerar este o operatiune de finantare directa ( intreprinderea procura astfel noi lichiditati); Aportul in natura constituie practic, o operatiune indirecta de finantare. Daca majorarea capitalului social se face prin aporturi in natura trebuie numiti experti pentru evaluarea acestor aporturi; Incorporarea de rezerve sau alte resurse proprii; Conversiunea obligatiunilor, inclusiv a unor datorii ale intreprinderii; Plata dividendelor in actiuni sau conversiunea partilor de fondator in actiuni; Fuziunea. a) Capitalul social se poate mari prin doua modalitati:

Majorarea valorii nominale a actiunilor existente;

Emisiunea de noi actiuni.

18

Majorarea capitalului social prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente se infaptuieste, de regula, cu greutate intrucat nu toti actionari vor sa-si aduca aportul. De aceea majorarea capitalului social prin majorarea valorii nominale a actiunilor poate fi hotarate numai cu votul tuturor actionarilor in afara cazului cand se realizeaza prin incorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune. Majorarea prin emisiunea de noi actiuni este mai des practicata intrucat elimina dificultatile variantei precedente si ocroteste vechii actionari. Actiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere in primul rand actionarilor existenti, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda, acestia putandu-si exercita dreptul de preferinta numai in interiorul termenului hotarat de adunarea generala, daca actul constituitiv nu prevede alt termen. Dupa expirarea acestui termen actiunile vor putea fi oferite spre subscrierea publicului. Numarul actiunilor noi emise (Nare) va fi egal cu raportul dintre cresterea capitalului social (Cs) si valoarea de emisiune a actiunilor noi (Vear), pretul acesteia:

Nare =

Cs

Vear

Exista doua alternative pentru emisiunea de noi actiuni:

Emisiunea la valoarea nominala a vechilor actiuni; (Vra)

Emisiunea la o valoare majorata, in functie de valoarea bursiera a actiunilor; (Vpa) Ca urmare a cresterii capitalului social prin emisiunea de noi actiuni, are loc un efect de “diluare” a rentabilitatii actiunilor intreprinderii, profitul net impartindu-se la un numar mai mare de actiuni. Pentru aceasta, subscrierea de capitaluri suplimentare prin cumpararea actiuni noi necesita atribuirea unor drepturi de subscriere (Ds) actionarilor vechi, ca o compensare a efectului de diluare a valorii capitalului lor.

Dreptul de subscriere este un titlu de valoare negociabil care poate fi vandut altor actionari noi care doresc sa subscrie; Cumparatorul noilor actiuni trebuie sa dispuna sau sa achizitioneze un numar de drepturi de subscriere egal cu raportul dintre numarul total al actiunilor vechi (Na) si numarul actuinilor noi emise (Nare). Pentru a fi atractive, valoare de emisiune a noilor actiuni (Vean) se stabileste la o valoare apropiata de valoarea pe piata a actiunilor vechi (Vpa). Pentru a limita efectul de diluare, valoare de emisiune nu se poate situa prea mult sub valoarea de piata a actiunilor vechi, drept pentru care se stabileste intre cele doua limite:

Valoarea nominala a actiunilor vechi (Vna) si valoarea de piata a actiunilor vechi (Vpa):

Vna Vean Vpa Obs.

- o valoare de emisiune mai mica decat valoarea nominala a actiunilor

vechi nu se poate stabili;

- o valoare de emisiune mai mare decat valoarea de piate face ca acestea sa

nu fie atractive, dimpotriva indeparteaza investitorii in actiuni;

19

Diferenta dintre valoarea de emisiune a actiunilor noi (Vean) si valoarea nominala a actiunilor vechi (Vra) constituie prima de emisiune:

Prima de emisiune=Vean-Vra Prima de emisiune se utilizeaza pentru:

Acoperirea cheltuielilor ocazionate de emisiunea si vanzarea actiunilor;

Diferenta ( ceea ce ramane) se inregistreaza la rezerve in pasivul bilantului.

luand in

considerare atat actiunile vechi cat si cele nou emise. (Vpaf). Acestea se determina cu relatia:

Se pune problema calcularii valorii de piata

a actiunilor firmei

Vpaf =

Na

*

Vpa

+ Nane

*

Vean

 

Na

+ Nane

In mod teoretic, diferenta dintre valoare de piata a actiunilor vechi inainte de cresterea de capital prin noile emisiuni si valoarea de piata a actiunilor firmei dupa cresterea de capital este egala cu dreptul de subsciere:

s=Vpa-Vpaf Practic dreptu de subsciere reprezinta pierderea din valoarea de piata a unei actiuni vechi din care trebuie recompensat detinatorul pentru ca acesta sa nu fie afectat de majorarea capitaluliu social; Actionarul vechi care nu doreste sa subscrie noi actiuni poate vinde la bursa drepturile de subscriere (atasate sub forma unui cupon fiecarei actiuni vechi pe care o detine). Prin aceasta vanzare, actionarii vechi obtin o suma egala cu efectul de diluare ( pierderea de valoare a actiunilor sale); Un nou actionar care doreste sa subscrie actiuni noi, pentru a intra in posesia actiunilor trebuie sa plateasca societatii care a emis noile actiuni valoarea de emisiune si sa cumpere de la un actionar vechi un numar de drepturi de subscriere egal cu raportul dintre numarul actiunilor vechi (Na) si numarul actiunilor noi

emise (Nane):

x =

Na

Nane

;

b) Majorarea capitalului social prin incorporarea de rezerve constituie o

operatiune fara fluxuri monetare ( nu aduce disponibilitati banesti suplimentare). Incorporarea rezervelor in capitalul social se poate face in doua modalitati:

Incorporarea rezervelor prin cresterea valorii nominale a actiunilor existente. Aceasta modalitate nu conduce la modificarea structurii capitalului firmei si nici la schimbarea echilibrului financiar. Numarul actiunilor nu se modifica si nici dreptul actionarilor in capitalul social. Pretul actiunilor la bursa nu tebuie sa se modifice pentru ca dividendul pe o actiune nu se schimba; Incorporarea rezervelor prin emisiunea de actiuni suplimentare si repartizarea lor gratuit actionarilor in proportia participarii lor la constituirea capitalului social. In felul acesta, partea pe care o detine fiecare actiune in capitalurile proprii ale

firmei, se diminueaza. Cresterea numarului actiunilor afecteaza cursul acestora la bursa(scade).

c) Majorarea capitalului social prin conversiunea obligatiunilor (si a unor

datorii scadente a firmei) in actiuni. Se realizeaza prin emisiunea de noi actiuni ( de regula ). Nu este o operatiune directa de finantare pentru ca prin conversiune datoriile se

20

transforma in capital neexigibil fara se fie aduse lichiditati suplimentare. În schimb se produc modificari in structura financiara a firmei. d)Majorarea capitalului social prin plata dividendelor in actiuni sau

conversiunea partilor de fondator in actiuni se realizeaza prin cresterea valorii nominale a actiunilor si mai putin prin emisiunea de actiuni noi.

e) Fuziunea aduce la majorarea capitalului social prin absorbirea unei firme de

catre alta firma care subzista singura.

2.4.2. Rezervele de capital și destina ția lor

Rezervele reprezinta una dintre componentele capitalului propriu al firmei. Rezervele nu sunt generatoare de dividende. Functie de modul de constituire, rezervele pot fi:

o

Rezerve legale

o

Rezerve statutare

o

Alte rezerve

Rezerve legale sunt reglementate prin legi. Legea 31/1990 (cu completarile ulterioare) prevede ca in fiecare an, ce putin 5% din profitul societatii se va prelua pentru formarea fondului de rezerva, pana cand acesta va ajunge la cel putin a cincea parte a capitalului social (20%). In situatia in care fondul de rezerva s-a micsorat din orice cauza, el va fi completat. Se includ in fondul de rezerva, chiar daca acesta a atins nivelul prevazut de lege, excedentul obtinut prin vanzarea actiunilor la un curs mai mare decat valoarea lor nominala, daca acest excedente nu este intrebuintat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizarii. Rezervele statutare se constituie in masura in care sunt prevazute in statutul societatii si sunt in concordanta cu prevederile legale. Aceste reserve se constituie din profitul net sau pe seama costurilor. Aceste sunt destinate pentru: repara Ńii, indemniza Ńii de concedii, finan Ń area operaŃ iunilor în perioada de garan Ńie, reduceri de pre Ńuri, urmărirea debitorilor etc. Unele dintre reserve sunt întâlnite sub denumirea de fonduri. Alte reserve se constituie din reevalu ări ş i în mod facultative, fie din profitul net, fie din alte reserve. Rezervele de capital sunt rezultatul exerciŃ ului de exploatare, al operaŃ iilor ce se deruleaz ă în întreprindere şi în afara ei. Acestea sunt folosite pentru acoperirea pierderilor înregistrate în unele exerciŃii financiare, precum şi pentru integrarea în capitalul social (se emit ac Ń iuni suplimentare care se repartizează gratuity ac Ń ionarilor); pe măsura consumării rezervelor se fac noi prelevări pentru refacerea lor.

2.4.3. Tipuri de fonduri provizioane şi rezultate

Întreprinderile dispun şi de anumite fonduri şi provizioane care sunt utilizate pentru finan Ń area permanent.

21

Mărimea acestora se prevede în: Legea bugetului de stat, legi spacifice, Statutul societ ăŃ ii, bugetul de venituri ş i cheltuieli. În categoria fondurilor precizate legal intră: fondul de participare la profit, fondul de cercetare-dezvoltare, fondul de premiere, fondul pentru ac Ńiuni social-culturale, fondul cre şterii surselor proprii de finan Ńare, fondul de investi Ńii ş i alte fonduri. Fondul de participare la profit

Se constituie în scopul stimul ării şi cointeres ării salaria Ńilor;

Se constituie prin profitul net, dup ă încheierea exerciŃ iului financiar, în

cota aprobat ă de AGA

La întreprinderile cu capital de stat, se constituie în cot ă 10%, iar la cel

private constituirea este facultativ ă

Se utilizeaz ă pt. acordarea de prime salaria Ń ilor pe timpul sau la sfâr şitul

anului Fondul de cercetare-dezvoltare

Se formeaz ă pe seama costurilor de exploatare şi a profitului brut

Destina Ńia principal: finan Ń area cercet ării fundamentale şi aplicativ ă

Fondul de premiere

Se poate constitui cu sumele incluse în cheltuieli, prev ăzute în contractul

colectiv de munc ă, în limita fondului de salariu admisibil

Se utilizeaz ă pt. premierea salariaŃilor.

Fondul pentru ac Ńiuni social-culturale

Se constituie pe baza sumelor incluse în cheltuieli

Legea 36/1994 prevede aplicarea lunară a unei cote de 1,5% asupra

fondului de salarii realizat

Se poate alimenta şi prin: contribuŃ ia salaria Ńilor pentru tratamente balneare

şi de odihnă; sume pentru întreŃ inerea copiilor în gr ădiniŃ e; ajutoare; sponsorizări;

subven Ńii de la bugetul public

Se utilizeaz ă pentru finan Ń area cheltuielilor privind: * costul biletelor de

tratament şi odihn ă; * cheltuieli de regie ş i hran ă pentru creşe şi gr ădini Ńe; * cheltuieli

de regie la c ăldur ă; * între Ńinerea şi repararea c ăminelor; * cheltuieli cultural; * cheltuieli sportive; * alte cheltuieli. Fondul cre şterii resurselor proprii pentru finanŃare(numit şi fondul de finanŃare a activelor circulante)

Se constituie din profitul net cu scopul supliment ării capitalurilor destinate

finanŃă rii activelor circulante

Folosirea acestor sume duce la cre şterea fondului de rulment net ca surs ă

permanent ă de finan Ńare a activelor circulante

Fondul de investi Ńii

Se foloseşte pentru constituirea unor sume destinate finan Ńă rii investi Ńiilor

din alte operaŃ iuni cun sunt: * sume rezultate din valorificarea materialelor ob Ń inute din dezmembrarea activelor fixe scoase din func Ńiune; * sume ob Ń inute din vânzarea activelor fixe scoase din funcŃ iune; * sume încasate din vânzarea activelor fixe; * sume

22

încasate din vânzarea activelor. Aceste sume sunt diminuate cu cheltuielile făcute pentru opera Ńiile respective.

Se mai alimenteaz ă cu sumele repartizate din profitul net

Se utilizează pentru plasamente pe termen lung ( plata furnizorilor de

imobiliz ări) Alte fonduri care se pot constitui sunt specifice anumitor firme din diferite domenii:

Fondul baracamentelor şi amenaj ărilor provizorii

Fondul de rezervă din prime pentru asigur ări de via Ńă

Fonduri special de coopera Ńii, de consum şi me şte şug ăre şti etc

PROVIZIOANELE IAS 37 defineşte provizioanele ca fiind “obligaŃ ii cu exigibilitate sau valoare incertă sau “un pasiv cu exigibiliate sau valoare incertă”. Un provision poate fi recunosc în momentul în care:

O întreprindere are o obligaŃie curent ă (legal ă sau implicită) generat ă de un

eveniment anterior

Este probabil ca o ieşire de rezerve care să afecteze beneficiile economice

s ă fie necesar ă pentru a emana obliga Ńia respectiv ă

Poate fi realizat ă o bun ă estimare a valorii obligaŃ iei

Dac ă aceste condi Ńii nu sunt îndeplinite, nu trebuie recunoscut un provision. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorilor elementelor de active, iar suma lor trebuie corelat ă strict cu riscurile şi cheltuielile previzibile.

Provizioanele care figureaz ă în bilan Ń la contul “Alte provizioane” trebuie prezentate notele explicative în măsura în care acestea sunt semnificative. Dac ă în timpul exerciŃ iului financiar o sumă este transferat ă la sau de la

provizioane pentru riscuri ş i cheltuieli, următoarele informa Ń ii vor fi prezentate în notele explicative:

- Valoarea provizioanelor la începutul exerciŃ iului financiar

- Sumele transferate la sau de la provizioane în timpul exerci Ń iului financiar

- Natura, sursa sau destinaŃia oricăror astfel de transformări

- Valoarea provizioanelor la sfârşitul exerci Ńiului financiar

OMFP 306/2002 face câteva preciz ări:

- Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie pentru elemente recum:

a) litigiile, amenzile şi penalităŃile, despăgubirile, daunele şi alte datorii

incerte;

b) cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garan Ńie şi alte

cheltuieli privind garan Ńia acordat ă clien Ń ilor

c) alte provizioane

- dac ă se estimeaz ă c ă o parte sau toate cheltuielile legate de un provision pot

fi rambursate de c ătre o terŃă parte, rambursarea trebuie recunoscut ă numai în momentul

23

în care este sigur că va fi primit ă. Rambursarea trebuie considerată ca un active separate. - provizioanele vor fi revizuite la data fiec ărui bilanŃ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bun ă estimare curent ă. În acazul în care, pentru stingerea unei obliga Ńii nu mai este posibil ă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat. OMFP 94/2001 stabileşte că este obligatoriu constituirea de provizioane pentru fiecare activ imobilizat, a c ărui valoare s-a diminuat indiferent de durata de utilizare a acelei imobiliz ări. Valoarea care trebuie înscris ă în situaŃ iile financiare va fi diminuată corespunz ător, iar provizioanele astfel constituite se vor prezenta separate în notele explicative. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt cheltuieli nemonetare care, ca şi amortizarea, se constituie ca reserve pentru deprecieri şi evenimente nefavorabile ş i previzibile. Prin acest character de acumul ări b ăneş ti, provizioanele ar putea fi assimilate cu capitalurile proprii (ca şi profiturile nerepartizate). Cu toate acestea, dac ă exist ă o mare probabilitate privind utilizarea lor pentru cheltuieli şi riscuri inevitabile în exerciŃ iile financiare viitoare, atunci provizioanele se include în grupa datoriilor financiare sau curente. Rezultatele activităŃilor privesc rezultatul reportat şi rezultatul exerci Ńiului.

2.5. Capitalul imprumutat

2.5.1 Capitalul împrumutat pe termen mediu și lung

La inceputul activitatii si pe parcurs, intreprinderile au nevoi suplimentare permanente de capitaluri peste nivelul capitalului propriu. Aceste nevoi suplimentare se asigura prin imprumuturi pe termen mediu si lung. Intrucat capitalurile imprumutate pe termen mediu si lung se afla un timp mai indelungat in circuitul intreprinderii ele formeaza impreuna cu capitalurile proprii, capitalurile permanente. In principal, imprumuturile pe termen mediu si lung iau forma:

-creditului bancar pe termen mediu si lung -creditul obligator.

2.5.1.1.Creditul bancar pe termen mediu și lung

-constituie un imprumut care se obtine de la o banca comerciala -trebuie rambursat intr-o perioada mai mare de un an -se negociaza intre intreprindere si banca -periada pentru care se acorda:

-pe termen mediu 1-5 ani - pe termen lung –peste 5 ani -avantaje fata de creditul obligator:

rapiditate in acordare(se negociaza in mod direct, documentele legale

pentru obtinerea creditului sunt minime, decizia de acordare se ia in termen scurt)

flexibilitate viitoare(se poate solicita modificarea conditiilor)

24

costuri reduse(date de regula de dobanda, nivelul dobanzilor este mai mic

decat in cazul creditului obligatar)

2.5.1.2. Creditul obligatar

-se obtine prin emisiunea de titluri de credit in principal de obligatiuni Obligatiunea este valoarea mobiliara negociabila care confera detinatorului calitatea de creditor. El are dreptul de a incasa de la emitent dobanzile aferente sumei date cu imprumut.Deci obligatiunea este un inscris care exprima imprumutul contractat de o persoana juridical pentru o suma si durata determinate, cu persoana care l-a subscris. -imprumutul pe baza de obligatiuni se caracterizeaza prin emisiune publica de titluri negociabile, fiecare obligatiune reprezentand o fractiune a datoriei contractate de intreprindere; -lansarea imprumutului prin subscriptie, obliga intreprinderea sa publice un prospect de emisiune care sa cuprinda informatii care sa-I asigure pe viitorii creditori ca intreprinderea este solvabila. Prospectul contine informatii cu privire la:

Denumirea, obiectul de activitate, sediul si durata societatii

Capitalul social si rezervele

Data publicarii in monitorul official al Romaniei partea a patra, a incheierii de inmatriculare si modificarile ce s-au adus actului constitutive

Situatia patrimoniului social dupa ultimul bilant contabil aprobat:

Categoriile de actiuni emise de societate

Suma totala a obligatiunilor care au fost emise anterior si a celor ce urmeaza a fi emise, modul de rambursare, valoarea nominala a obligatiunilor, dobanda lor, indicarea daca sunt nominative sau la purtator, precum si indicarea daca sunt convertibile dintr-o categorie in alta ori in actiuni.

Sarcinile ce greveaza imobilele societatii

Data la care a fost publicata hotararea adunarii generale extraordinare care a aprobat emiterea de obligatiuni.

Imprumutul

caracteristici:

prin

emisiunea

de

obligatiuni(obligatar)

are

urmatoarele

A. Valoarea de emisiune (Ve) platita de investitori care va egala cu produsul dintre numarul de obligatiuni emise (Noe) si pretul de emisiune unitar (Peu) :

Ve=Noe*Peu De regula pretul de emisiune este mai mic decat valoarea nominala;Pentru a fi atractive obligatiunile pot fi emise la un pret inferior valorii nominale.Se poate calcula astfel o prima de emisiune (Pe) ca diferenta dintre valoarea nominal (Vn) si valoarea de emisiune(Ve) Pe=Vn-Ve;

25

B. Valoarea nominala a imprumuturilor(Vn) este produsul dintre numarul de obligatiuni emise (Noe) si valoarea nominala unitara (Pnu), valoare care este inscrisa pe titlu: Vn=Noe*Pnu

C. Valoarea de rambursare (Vr) este produsul dintre numarul de obligatiuni

rascumparate (Nor) si valoarea de rambursare unitara (Pru)

Vr=Nor*Pru

De regula valoarea de rambursare este stabilita prin prospectul de emisiune al titlurilor si este cel putin egala sau mai mare decat valoarea nominal.

D.

Scadenta imprumutului este data de rambursare a obligatiunilor.

Pot fi:

Imprumuturi cu o scadenta fixa, rambursarea facandu-se intr-o singura transa

Cu scadente variabile, in care rascumpararea se face periodic prin tragere la sorti a obligatiunilor

Sau imprumuturi convertibile in actiuni, situatie in care obligatarul

(proprietarul actiunii) poate cere convertirea obligatiunilor sale in actiuni ale aceleiasi intreprinderi.

E.

Dobanda imprumutului obligator (cuponul obligatiunii), care poate fi:

Fixa, fapt pentru care obligatiunile se mai numesc titluri de valoare cu venituri fixe Variabila Dobanda se calculeaza in functie de valoarea nominala a imprumutului.

F.

Prima de rambursare (Pr) este diferenta dintre valoarea de rambursare (Vr) si valoarea nominala (Vn). Se amortizeaza pe toata durata imprumutului (de regula liniar) si reprezinta, alaturi de dobanda, efortul pe care emitentul trebuie sa-l faca pentru acest imprumut. In bilant valoarea neamortizata a primei de rambursare ajusteaza valoarea imprumutului.

Cateva precizari:

o

Rambursarea obligatiunilor se poate face prin tragere la sorti sau prin rascumparare la bursa (daca sunt cotate), atunci cand rascumpararea este avantajoasa pentru emitent;

o

Persoanele care acorda imprumuturi sub forma de obligatiuni nu poseda decat un drept de creanta asupra firmei emitente(spre deosebire de actionari care sunt coproprietari):

o

Potrivit legislatiei(L.31/1990) o societate pe actiuni poate emite obligatiuni la purtator sau nominative pentru o suma care sa nu depaseasca… se vedea pe foaie)

(nu

o

Detinatorii de obligatiuni le pot pastra pana la scadenta si sa primeasca annual dobanda sau pot sa le vanda la bursa, la un pret mai mare sau mai mic, pentru a intra in posesia lichiditatilor;

o

Vanzarea sau cumpararea obligatiunilor la bursa si schimbarea prin aceasta a proprietarilor de obligatiuni, nu afecteaza activitatea firmei emitente.

26

o Suma totala platita intr-un an creditorului obligatar poarta denumirea de anceitate (At) definita ca suma intre cuponul obligatiunii (Ct) dobanda anuala si rata de rambursare aferenta anului respectiv(Rt) :

At=Rt+Ct

o Platile pot fi facute si semestrial, trimiestrial, etc. Practica economica a validat posibilitatea utilizarii mai mulor tipuri de obligatiuni:

a. Dupa modul de identificare a detinatorului:

-la purtator, situatie in care drepturile conferite revin posesorului. Ele sunt titluri materializate fiind confectionate si imprimate dupa norme stricte avand cupoane detasabile; -nominative, pe care este specificat numele posesorului. Daca se emit in forma materializata, ele se prezinta sub forma unui certificate nominative, iar in caz contrar numele posesorului se inscrie in cont.

b. Dupa forma in care sunt emise pot fi:

-materializate(cand sunt emise pe suport de hartie) -dematerializate (cand sunt emise prin inscriere in cont, pe suport magnetic )

c. Dupa tipul de venit pe care il genereaza , exista obligatiuni:

-cu dobanda-sunt cele emise la valoarea nominal valoare care se ramburseaza la scadenta, plus dobanzile aferente; - cu cupon zero(obligatiuni cu discount) care se emit la o valoare de emisiune mai mica decat valoarea nominal care este platita la scadenta.

d. In raport de gradul de protectie al investitorilor se intalnesc:

-obligatiuni garantate cu anumite active.In acest caz, detinatorii se bucura de un inalt grad de protectie; -obligatiuni negarantate sunt emise de catre societati fara nici o garantie specifica. Emisiunea lor se bazeaza pe increderea de care se bucura societatea emitenta. Piata obligatiunilor s-a diversificat foarte mult , in practica internationala intalnindu-se diferite tipuri de obligatiuni:

o

Obligatiuni clasice(simple) caracterizate prin numar, durata, rata dobanzii, valoarea nominal, pretul de emisiune, conditii de amortizare. Dobanda se plateste annual pe baza unui cupon care se detaseaza de la obligatiune. Pretul de emisiune fiind inferior valorii nominale, diferenta sporeste dobanda reala intrucat aceasta se calculeaza asupra valorii nominale si nu asupra pretului de emisiune. Rambursarea obligatiunii se face la termenul stabilit in momentul lansarii imprumutului.

o

Obligatiuni cu bonuri de subscriere, care combina o obligatiune clasica cu un drept negociabil.acest tip de obligatiune confera detinatorului dreptul de a subscrie la actiunile pe care le va emite firma in viitor; la un anumit pret si in conditiile prevazute in contractual de emisiune.In aceste conditii actionarii societatii vor renunta la dreptul preferential de a subscrie la noile actiuni in

27

favoarea creditorilor care prezinta asemenea bonuri. Bonurile ca anexa a obligatiunilor vor fi negociate separat la bursa fiind cotate pe piata de capital. Rata dobanzii este mai mica decat la obligatiunile clasice.

o Obligatiuni convertibile in actiuni se caracterizeaza prin aceea ca, detinatorul obligatiunii au dreptul sa-si converteasca obligatiunile in actiuni. Pentru aceasta trebuie sa-si exprime optinuea intr-o anumita perioada de timp fixata pe contractul de emisiune. Optiunea se materializeaza , de regula, atunci cand

veniturile din dividendele la actiuni sunt mai mari decat dobanzile aferente obligatiunilor.

o Obligatiuni cu dobanda variabila, la care rata dobanzii este revizuita periodic in functie de nivelul dobanzii de baza pentru a asigura o fructificare in conformitate cu conditiile pietei. Avantajul acestor obligatiuni consta in faptul ca riscul se imparte intre debitor si creditor.

o Obligatiuni cu cupon zero, sunt obligatiuni fara dobanda dar cu prima de

rambursare ca diferenta dintre valoarea de rambursare (nominala) care este platita la scadenta si valoarea de emisiune.

o Obligatiuni special cu cupon ce poate fi reinvestit(OSCAR) –numite si

obligatiuni perpetue-caracterizate prin aceea ca permit detinatorului sa aleaga intre a primi cupon de dobanda in numerar sau a primi obligatiuni identice cu cele initiale.

Se poate ca obligatiunile sa nu aiba stabilita scadenta de rambursare, schimbarea detinatorului facandu-se la bursa. Asemenea titluri s-au dovedit attractive prin

practicarea unei rate a dobanzii mai mare decat la obligatiunile clasice. Prin utilizarea unor asemnea titluri de valoare, imprumuturile au un caracter permanent si ca atare dispare diferenta dintre capitalul propriu si capitalul imprumutat;

o Obligatiuni indexate , caractgerizate prin aceea ca emitentul isi asuma obligatia

de a actualiza valoarea acestor titluri de comun accord cu investitorul , in functie de un indice. Indexarea se poate aplica:

a. Asupra dobanzii

b. Asupra pretului de rambursare

c. Asupra ambelor

In cazul imprumuturilor international se emit asa numitele euro-obligatiuni.

2.5.2. Capitalul imprumutat pe termen scurt

Intreprinderea isi completeaza nevoiele de capitaluri (ca urmare a insuficientei capitalului permanent pe parcursul ciclului de exploatare) cu imprumuturi pe termen scurt. Imprumuturile pe termen scurt iau forma:

Creditului commercial acordat de furnizor

Creditele bancare pe termen scurt

28

Creditul commercial reprezinta creditul pe care si-l acorda firmele la vanzarea marfii sub forma amanarii platilor. Creditul commercial se manifesta sub 2 form:

Creditul comparator caracterizat prin platile in avans. Aceste credite apar ca o prefinantare de catre beneficiar a produselor pe care intentioneaza sa le achizitioneze. Sunt frecventa in ramuri precum: agricultura si constructii de locuinte.

Creditul vanzator(furnizor) care are ca obiect vanzarea marfurilor cu plata

amanata. Creditul comercial acordat de furnizori, numit si credit de furnizori, apare ca urmare a existentei intre partenerii de afaceri a unor intelegeri sau contracte referitoare la conditiile de livrare, termenele si modalitatile de plata. Existent unui decalaj de timp intre intre momentul livrarii produselor si momentul platii, genereaza la comparator existent unor capitalri care imbraca forma materiala sau baneasca si pe care le foloseste fara costuri.

Creditul bancar pe termen scurt are ca destinatie acoperirea nevoilor temporare de functionare a firmei.

Se poate acorda sub forma de:

Creante comerciale

Credite de trezorerie

Creditul pe baza creantelor comerciale sub forma de titluri de credit se realizeaza prin instrumente specific cum sunt: biletul la ordin, cambia sau cecul (numite si efecte de comert). Cu ajutorul lor, firma primeste credit, dar poate acorda la randul ei,

credit altor firme. Cu ajutorul lor, firma primeste credit, dar poate acorda la randul ei, credit altor firme. Creditele de trezorerie sunt cele acodate firmelor pe termen de pana la un an. Rata dobanziii este variabila. Acest credit se negocieazaintre firma si banca, iar in urma negocierii se semneaza contractul de credit care cuprinde: suma, rata dobanzii, scadentele, garantii, alte conditii. Intre creditul commercial si cel bancar exista o stransa legatura, in sensul ca uneori creditul commercial se poate transforma in credit bancar, sdau creditul bancar se poate constitui support al acordarii unui credit commercial. Aplicatii practice

O societate comerciala are un capital social format din 10000 de actiuni, cu o

valoare nominala de 10 000 000 de actiuni. Societatea comerciala decide majorarea capitalului social prin emisiunea a 2500000 de noi actiuni la un pret de misiune de

15000 um. Valoarea cursului bursier inregistrat de actiunile firmei inainte de emisiune emisiune a fost de 18000 um.

Sa se determine:

a) Cursul bursier teoretic(cursul actiunilor dupa emisiune)

b) Valoarea unui drept de subscriere

c) Numarul de drepturi de subscriere pe care trebuia sa le detina un investitor

pentru a intra in posesia unei actiuni noi

d) Analizati situatia unui actionar vechi care detine 5 actiuni emise anterior

29

a) V paf =(Na*Vpa+Nane*Vean)/(Na+Nane)=(10000000*18000+2500000*1500 0)/(10000000+2500)=17400 um

b) D a =Vpa-Vpaf=18000-17400=600 um

c) X=Na/Nane=10000000/2500000=4

Un vechi actionar ce detine in portofoliu numarul de drepturi de subscriere necesar pentru achizitionarea unei actiuni va plati pretul de emisiune respectiv 15000

Un nou actionar va trebui sa plateasca pe langa pretul de subscriere so pretul

de piata aferent a 4 drepturi de subscriere pe care trebuia sa le cumpere de pe piata bursiera respectiv:

15000um+4600um=17400um

Vechiul actionar va primi 5 drepturi de subscriere pentru cele 5 actiuni emise anterior pe care le detine din care 4 le poate valorifica pentru a cumpara o noua actiune la pretul de 15000um. Al 5-lea Ds poate sa-l vanda la bursa la pretul de 600um (se pp identitate intre pretul contabil se cel de piata) Capitalul de care dispune actionarul:

Initial: 5 actiuni*18000um=90000um Dupa operatia de majorare: 6 act*17400um=104400um(pentru actiunea cumparata plateste 15000um dar castiga 600um din vanzarea unui Ds). Actionarul nu pierde din capitalul initial suma neta fiind de 90000um dupa emisiunea de act noi Daca vechiul actionar decide sa vanda cele 5 Ds si sa nu subscrie noi act, pierderea sa de valoare ca urmare a scaderii cursului act detinute(18000- 17400=600um/act)respectiv 3000um pentru cele 5 act,este recompensata de castigul obtinut din vanzarea celor 5 Ds: 600*5 act=3000um

30

CAPITOLUL 3

EVALUAREA VALORILOR MOBILIARE ȘI COSTUL CAPITALULUI

3.1.Valoarea în timp a banilor

De multe ori se spune ca “timpul inseamna bani”. In aceasta idee se impune luarea in considerare a perioadei pe care se desfasoara operatiunile financiare agentii economici manifesta asa-numita “preferinta pentru prezent” bazata pe o depreciere a viitorului. Valoric sau prin prisma puterii de cumparare, ceea ce poti face in momentul t1 cu o um nu mai poti face la momentul t2, deci o unitate monetara nu mai este ehagala cu ea insasi la momente diferite. Schimbarea valorica in timp aimlica introducerea conceptelor financiare de operatiuni pe termen scurt, mediu si lung. Daca osuma S0 este negociata intre doi parteneri, P1 si P2, pe durata de timp t, atunci la sfarsitul acestei perioade valoarea acesteia va fi o suma S(t), care este functie de S 0 si t:

S(t)=f(S 0 ,t) Aceasta functie este sau ar trebui sa fie crescatoare: S(t1)<=S(t2) Intr-o asemenea situatie se aprecieaza ca a avut loc o fructificare in timp a sumei S 0 in momentul t2 fat de momentul t1. Se poate poate face comparbila o suma aflata astazi la dispozitia noastra cu o suma ce se va obtine peste un an. Se impune necesitatea determinarii unei suma actuale intr-o perioada anterioara sau a unei sume viitoare denumita valoare de actualizare. O asemenea situatie prezinta o importanta deosebita in analiza financiara avand in vedere ca trebuia comparate: eforturi cu eforturi, efecte cu efecte sau eforturi cu efecte, ale caror valori nu sunt cunoscute la un moment dat. Prin actualizare se poate face comparabila o suma ce se va obtine peste un an cu o suma ce se afla la disp noastra astazi. Procentul prin care se ajunge de la valoarea prezenta (Vp) la valorile viitoare (Vv) ale unei sume de bani se numeste fructificare. Exemplu:

Se depune intr-un cont bancar o suma de 100 um pentru care se ofera o rata a dobanzii de 8% pe an. Care este suma de care dipsunem la sfarsitul anului? Raspuns:

Vp=100um

K=rata dob =8%/an

31

D=suma castigata sub forma de dob Vv= valoarea finala a contului

Vvr=Vv1=Vp+D=Vp+Vp*k=Vp(1+k)

Se pune intrebarea care la fi suma obtinuta dupa n ani prin plasara intr-un cont bancar a sumei de 100um cu o rata a dob de k.

V v1 =V p (1+k)

V

V

v2

v3

=V

=V

p

p

(1+k)(1+k)

(1+k)(1+k)(1+k)

…………………………

V vn =V p (1+k) n

Fie numarul de perioade n=5, ratele dobanzii fiind constante, k=8%=0.08

V v5 =V p (1+0.08) 5 =100u.m(1.08) 5 =146.93um

Modelul de calcul pentru dobanda compusa se exemplifica in tabelul urmator:

Perioada(n)

Suma in

cont la

1+k

Suma in cont finele perioadei

la

inceputul perioadei

1

100um

1.08

108

2

108um

1.08

116.64

3

116.64um

1.08

125.97

4

125.97um

1.08

136.05

5

136.05um

1.08

146.93

Factorul (1+k) n din relatia V vn =V p (1+k) n este denumit factor de compunere a

valorii viitoare(FCVV) pentru o rata a dobanzii k si n perioade. Factorul de compunere se poate determina prin calcule simple dar pentru majoritatea valorilor posibile de dat lui k si n se pot intocmi tabele cu valori de factori. Deoarece FCVV=(1+k) n atunci relatia V vn =V p (1+k) n devine

V vn =V p FCVV

Se pune problema sa fie determinate valoarea prezenta V p din relatia:

V vn =V p (1+k) n

Si rezulta V p =V vn /(1+k) n Valoarea prezenta a unui flux de numerar platibil dupa n perioade esre reprezentata de suma care ar fi disponibila in momentul prezent. Din exemplu anterior deoarece suma de 100um va creste la o valoare de 146.93 in 5 ani, la o rata a dobanzii de 8%, suma de 100um este valoarea prezenta a lui 146.93um. Determinarea valorii prezente a unui flux de numerar se numeste actualizare, fiind inversul operatiei de compunere. Factorul de actualizare este 1/(1+k) n . In relatiile pentru determinarea valorii prezente si a valorii viitoare apar variabilele:

Valoarea prezenta

Valoarea viitoare

Rata dobanzii

32

Numarul de perioade

Mai sus au fost prezentate ecuatiile prin care se determina valoarea viitoare si valoarea prezenta. Daca se cunosc 3 din cele 4 variabile se poate determina cea de-a patra. Rezolvarea ecualtiei pentru k Daca avem posibilitatea sa cumparam o valoare mobiliara la 68,06 si dorim ca ea sa ajunga la 100um dupa 5 ani. In relatia V vn =V p (1+k) n trebuie sa il determinam pe k. 100um=68.06(1+k) 5 exista doua modalitati:

Se poate determina k prin incercari successive

Se au in vedere ca (1+k) 5 este factorul de compunere si e determinat astfel

(1+k) 5 =V vn /V p =1.46 Rezolvarea ecuatiei pentru n O valoare mobiliara costa 68.06, adduce un castig de 0.08 iar la scadenta va ajunge la 100um. Nu se cunoaste perioada n. Inlocuind in relatia:

V vn =V p (1+k) n se obtine 100=68.06(1+0.08) n in care (1+0.08) n este factorul de compunere. Rezulta ca (1+0.08) n =1.46. se face corespondenta cu perioada careia ii apartine acest factor de compunere si vom obtine n

APLICAȚII PRACTICE

1.O societate comerciala are un capital de 10.000.000 u.m. divizat in 1000 de actiuni , fiecare cu o valoare initiala (V 0 ) de 10000 u.m. Rata de crestere a dividentelor (g) este de 10% pe an (constanta) , iar dividendul pe actiune (D 1 ) este de 200 u.m. Se cere sa se estimeze costul actiunilor perioadei urmatoare . R:

a)

b)

2.Societatea comerciala Amidonul SA pune in circulatie o emisiune de noi actiuni in numar de 1400000 buc. La o valoare nominala (V 0 )de 15000 u.m. /actiune .Cheltuielile legate de emisiunea si plasarea titlurilor noi emise (E) reprezinta 3%.Dividendul (D 1 )luat in calculului costului actiunii este cel obtinut in anul precedent pentru actiunile

comune in suma de 200 u.m/ actiune .Rata constanta de crestere a dividendelor (g) este de 10% .Se cere sa se estimeze costul capitalului mobilizat in emisiunea de actiuni. R:

c) Se calculeaza rata rentabilitatii ceruta de investitor (r)

Se calculeaza rata rentabilitatii ceruta de investitor (r)

R= +g;

r=

0.02 0.1 0.12 deci r=12%

Costul estimat pe actiune este dat de rata rentabilitatii calculata , deci 12%

R=

+g; r= \

11.3% deci r=11.3%

d) Costul estimat pe actiune este dat de rata rentabilitatii calculata , deci 11.3%

33

3.2. Evaluarea valorilor mobiliare

Activele pot fi grupate in doua categorii:

-active fixe sau reale (materiale ).Valoarea acestora este determinata pe

piata in functie de raportul dintre cerere si oferta.Pretul acestora depinde de marimea costurilor de productie , de numarul solicitantilor (cumparatorilor )etc. Ele sunt achizitionate pentru serviciile oferite , dar si pentru placere estetica cum este cazul obiectelor de arta.

-active financiare , cum sunt actiunile , obligatiunile ,efectele bancare , alte

tipuri de valori mobiliare, care, in general reprezinta drepturi asupra unor active reale.Valoarea acestora se stabileste pe piata dar procesul de evaloare este diferit intrucat activele financiare sunt achizitionate pt. fluxurile viitoare de numeral pe care le genereaza.Fluxurile de venituri sunt usor de determinat pentru unele dintre activele financiare , cum este cazul dobanzii la o obligatiune.Pt. alte active financiare fluxurile de numerar vor fi aproximate, cum se intampla in cazul actiunilor obisnuite.

Pentru activele financiare se foloseste conceptul de titluri de valoare, termen general care se refera la o gama larga de active financiare ,de exemplu valori de prim rang, actiuni si obligatiuni. Uneori se include si activele pe termen scurt cum ar fi tratele , dar de regula termenele se refera la activele pe termen lung. Se utilizeaza si conceptul de valori mobiliare cu referire la titluri de valoare negociabile reprezentand diferite creante(sau titluri de credit), precum si dreptul de

proprietate(participatii). Se disting valori mobiliare la purtator care sunt anonime si

identitatea proprietarului lor fiind cunoscuta la emitent. Valorile

valori nominative,

mobiliare sunt transmisibile cu usurinta si pot fi negociate pe pietele special organizate. Exista defin diferite ale valorii, fiecare dintre ele fiind adecvata unor situatii

diferite. Se face distinctie intre valoarea de lichidare si valoarea in functiune:

Valoarea de lichidare (liquidating value) reprezinta suma care se poate

obtine daca un activ(sau un grup de active) este vandut separat de catre firma care la folosit;

Valoarea in functiune(going concern value) a unei firme este valoarea ei

atunci cand este luata in considerare ca entitate operationala, cu echipa manageriala respectiva si cu strategia folosita. Daca valoarea in functiune este mai mare decat valoarea de lichidare, diferenta reprezinta valoarea organizatiei distincta de valoarea activelor pe care le detin. In

contabilitate aceasta diferenta este denumita fond comercial(good will). Totodata se face distinctie intre valoarea contabila si valoarea de piata:

unui activ este cea inregistrata in

documentele contabile;

Valoarea

contabila(book

value)

a

Valoarea de piata (market value) este cea la care se poate vinde un activ;

34

3.2.1. Evaluarea obliga țiunilor

Obligatiunile emise de societatile comerciale reprezinta o indatorare a lor fata de detinatorii de obligatiuni(cumparatorii, creditorii). Emitentul obligatiunii imprumuta o anumita suma de bani pt. o perioada si se obliga sa efectueze plati sub forma de dobanda (annual sau semestrial) pentru aceasta suma, iar la scadenta sa rascumpere obligatiunea. Obligatiunile se caracteriz prin termene contractuale bine precizate inca din momentul emisiunii:

Marimea imprumutului dat de numarul obligatiunilor si valoarea nominala

a obligatiunii.

Rata cuponului(rata dobanzii) pe care emitentul se obliga sa o plateasca

detinatorului, se stabileste in procente fata de valoarea nominala.

Scadenta reprez. termenul(data) la care emitentul se obliga sa ramburseze

detinatorului valoarea nominala a obligatiunii.

plateasca

detinatorului pt o obligatiune. Se determina prin inmultirea cuponului obligatiunii cu valoarea nominala a obligatiunii.

Suma

anuala

a

dobanzii

pe

care

emitentul

trebuie

sa

o

Modalitatea de rambursare.

Data platii dobanzii si a ratelor scadente.

Referitor la evaluarea obligatiunilor trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte :

Evaluarea este posibil sa fie facuta in orice moment dupa ce au fost emise;

Dobanda anuala (D) platita pentru o obligatiune este stabilita inca de la

emitere (obligatiunile emise cu o rata fixa a dobanzii nu cunosc, …)

Obligatiunile au o valoare nominala, iar in situatia cea mai simpla, ela pot

fi emise la aceasta valoare; val nominala poate sa coincida cu valoarea de rascumparare (rambursare).Pot fi emise si obligatiuni cu discount la care pretul de emisiune este mai mic decat valoarea nominala; de asemenea, pot fi rascumparate obligatiuni cu prima, la care valoarea de rascumparare este mai mare decat valoarea nominala;

Pretul de emisiune este cel la care obligatiunile sunt vandute pentru prima

data(atunci cand sunt emise);

Pretul de piata este pretul la care obligatiunile se vand si se cumpara pe

piata lka o anumita data. Este pretul pe care un investitor este dispus sa-l plateasca pt o

obligatiune detinatorului. Se stabileste in functie de: rata cuponului, clasa de risc a firmei emitente si rata dobanzii curente pe piata;

Rata de actualizare care se stabileste pentru calcularea valorii prezente a

fluxurilor de numerar aferente obligatiunii pana la scadenta. Aceasta este rata de rentabilitate ceruta de investitor. Actualizarea oricaror sume previzionate a fi incasate se realizeaza la rata de rentabilitate ceruta de investitor. O astfel de rata este subiectiva, ea difera de la investitor la investitor.

35

Teoria financiara, in preocuparea de a obiectiviza aceasta rata de rentabilitate ceruta pt intreaga piata financiara a incercat identificarea unor repere generale cunoscute ca posibile solutii, intre care: rata dobanzii de pe piata, rata de rentabilitate medie a sectorului de activitate etc. asemenea rate, desi usor de aplicat, nu tin seama de riscul asociat investitiei. Ca atare, o actualizare mai pertinenta trebuie sa porneasca de la o rata de rentabilitate aferenta unor plasamente lipsite de risc la care trebuie adaugata o prima de risc O obligatiune obliga la plata unei sume sub forma de dobanda pe intreaga perioada pana la scadenta si rambursarea val nominale inscrise pe obligatiune la scadenta. Modalul matematic pe baza caruia se evalueaza valoarea prezenta a unei obligatiuni este de forma:

,in care:

D = suma platita ca dobanda in fiecare an; Vr = valoarea nominala sau de rambursare (de maturitate); r = rata dobanzii; n = nr de ani pana la maturitate a obligatiunii

3.2.1.1. Evaluarea obliga țiunilor cu cupon zero

Aceste obligatiuni se caracterizeaza prin aceea ca emitentul va plati detinatorului valoarea nominala a obligatiunii fara nici o plata de cupon de la emitere pana la scadenta. Atractia acestor obligatiuni pentru investitori este data de faptul ca:

Investitorii nu se expun riscului ratei de investire, in sensul ca nu exista

fluxuri de numerar care sa fie reinvestite si deci ratele fluctuante ale dobanzii nu-i forteaza pe investitori sa investeasca fluxuri de numerar la rate scazute ale dobanzii;

Impozitul pe veniturile din investitii in obligatiuni cu cupon zero este

amanat pana la termenul de scadenta pentru obligatiune. Exemplu:

O obligatiune cu cupon zero cu o valoare nominala de 1000 u.m. este emisa pe o perioada de 10 ani cu o rata de rentabilitate ceruta de investitor de 10%. Sa se determine

valoarea actuala a obligatiunii. Raspuns:

Facem notatiile:

VN = valoarea nominala a obligatiunii; in cazul de fata este 1000 u.m.; n = perioada pentru care este emisa = 10 ani; Vo = valoarea actuala a obligatiunii;

= rata de actualizare, se va utiliza rata rentabilitatii ceruta de investitor care este de 10% Valoarea actuala (Vo) va fi:

1

1000

1

100

10

1000

1 0,1

36

1000

2,5937 385,5496 .

Concluzie:

investitorul va plati pt obligatiune 385,5496 u.m. si va primi peste 10

ani 1000 u.m.

3.2.1.2. Evaluarea obliga țiunilor cu rambursare în rate constante (a împrumutului) Fie o societate comerciala care emite 1000000 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1000 u.m. la un pret de emisiune de 975 u.m. Rambursarea se va efectua prin amortizari(rate) constante intr-o perioada de 5 ani prin tragere la sorti. Rata de rentabilitate ceruta de investitoriu este de 10%. Tabloul de rambursare se poate reprezenta printr-un tabel in care sunt prezentate pentru fiecare an pana la scadenta suma nerambursata din imprumut, dobanda, amortizarea (rata) anuala si anuitatea.

Anul

Imprumut

Dobanda

Amortizarea

Anuitatea

nerambursat

lunara

1

1.000.000

100.000

200.000

300.000

2

800.000

80.000

200.000

280.000

3

600.000

60.000

200.000

260.000

4

400.000

40.000

200.000

240.000

5

200.000

20.000

200.000

220.000

Nota: pentru primul an ratele dobanzii se aplica la valoarea nominala a imprumutului obligatar si nu la pretul de emisiune (mai redus), pentru a face obligatiunea mai atractiva. Valoarea actuala a obligatiunii se obtine prin actualizarea anutatilor incasate de detinatorul obligatiunii la rata de rentabilitate ceruta de investitori:

corespunzatoare

celor 5 ani. Inlocuind cu datele cunoscute obtinem:

A

1

+

A

2

+

A

3

+

A

4

+

A

5

1 + r

 

(1

+ r

)

2

(1

+ r

)

3

(1

+ r

)

4

(1

+

r)

5

,

V

0

=

A1

A5

sunt

anuitatile

V

0

=

300

 

280

 

260

 

240

 

220

 

300

280

260

240

220

 

+

+

+

+

=

+

+

+

+

1

+

0,1

(1

+

0,1)

2

(1

+

0,1)

3

(1

+

0,1)

4

(1

+

0,1)

5

1,1

1,21

1,33

1,46

1,61

= 1000

u.m.

In conditii normale, valoarea actuala a unei obligatiuni nu coincide cu valoarea nominala (cum se intampla in cazul nostru). Aceasta din doua motive:

Rata cuponului este fixata la un nivel mai ridicat decat rata dobanzii medii pe piata pentru ca obligatiunile sa fie mai atractive pentru investitori;

Rata de actualizare trebuie sa fie mai ridicata decat rata dobanzii de pe piata, itrucat riscurile asociate investitiilor in obligatiuni sunt mai mari decat depunerea banilor disponibili in banci.

37

3.2.1.3. Evaluarea obliga țiunilor în cazul împrumutului obligatar cu rambursare în anuită ti constante

Consideram un imprumut obligatar constand din 1.000.000 obligatiuni, cu o valoare nominala de 1000 u.m. Obligatiunile sunt emise pe o perioada de 5 ani la o rata a dobanzii de 10%. Rambursarea se face in anuitati constante Anuitatea se calculeaza conform relatiei:

valoarea totala a imprumutului; r – rata dobanzii; n –

a

=

V

t

*

r

1

 

1

1 + r

n

, unde

V

t

durata de viata a imprumutului obligatar; a – anuitatea. Pentru deducerea acestei relatii se porneste de la egalitatea dintre valoarea totala a

imprumutului (

V

t

) si suma actualizata a anuitatilor in ipoteza ca acestea sunt egale:

V

t

=

A

A

+

1 + r

(1

+ r

)

2

+

L

+

A

(1

+ r

)

n

= A