Cuprins

Capitolul 1.............................................................................................................. 3
Afaceri Și finanȚe .................................................................................................. 3
1.1. Forme de organizare a afacerilor ..................................................................... 3
1.2. Obiectivele firmei ............................................................................................ 6
1.3. Nevoia de capital a firmei ................................................................................ 8
1.4. Gestiunea financiară a firmei ......................................................................... 10
Capitolul 2............................................................................................................ 11
Capitalul firmei .................................................................................................... 11
2.1. Abordări privind capitalul firmei ................................................................... 11
2.2. ConŃinutul şi structura capitalului .................................................................. 12
2.3. Forme de materializare a capitalului firmei ................................................... 13
2.4. Capitalul propriu ........................................................................................... 15
2.4.1.Capitalul social .................................................................................... 16
2.4.2. Rezervele de capital și destinația lor ................................................... 21
2.4.3. Tipuri de fonduri provizioane şi rezultate ........................................... 21
2.5. Capitalul imprumutat ..................................................................................... 24
2.5.1 Capitalul împrumutat pe termen mediu și lung .................................... 24
2.5.1.1.Creditul bancar pe termen mediu și lung ........................................... 24
2.5.1.2. Creditul obligatar ............................................................................. 25
2.5.2. Capitalul imprumutat pe termen scurt ................................................. 28
Capitolul 3............................................................................................................ 31
Evaluarea valorilor mobiliare și costul capitalului ................................................ 31
3.1.Valoarea în timp a banilor .............................................................................. 31
3.2. Evaluarea valorilor mobiliare ........................................................................ 34
3.2.1. Evaluarea obligațiunilor...................................................................... 35
3.2.1.1. Evaluarea obligațiunilor cu cupon zero ............................................ 36
3.2.1.2. Evaluarea obligațiunilor cu rambursare în rate constante (a
împrumutului) ...................................................................................................... 37
3.2.1.3. Evaluarea obligațiunilor în cazul împrumutului obligatar cu
rambursare în anuităti constante ........................................................................... 38
3.2.1.4. Evaluarea obligațiunilor perpetue .................................................... 39
3.2.1.5. Evaluarea obligațiunilor pe termen scurt .......................................... 39

1
 3.2.1.6. Evaluarea obligațiunilor pe termen lung .......................................... 39
3.2.2 Evaluarea acțiunilor ............................................................................. 40
3.2.2.1. Evaluarea acțiunilor preferențiale .................................................... 40
3.2.2.2. Evaluarea acŃiunilor nominative (obişnuite, comune) ...................... 41
3.3. Costul capitalului........................................................................................... 45
3.3.1. ConsideraŃii privind costul capitalului ................................................ 45
3.2.2. Costul capitalului propriu .................................................................. 47
3.3.3. Costul capitalului imprumutat ............................................................. 50
3.3.4. Costul mediu ponderat şi costul marginal al capitalului ...................... 54
Capitolul 4............................................................................................................ 58
Plasamentele de capital pe termen lung. ............................................................... 58
(politica de investiŃii) ........................................................................................... 58
4.1. ConŃinutul şi natura investiŃiilor .................................................................... 58
4.2. Elementele financiare ale unei investiŃii ....................................................... 60
4.3. Procesul de investiții si fluxurile de numerar aferente ................................... 64
4.4. Decizia de investiŃie şi criteriile de evaluare a proiectelor de investiŃii .......... 66
4.4.1. Criterii financiare specifice de evaluare a proiectelor de investiŃii
independente în mediu cert ................................................................................... 66
4.5. Finanțarea pe termen lung a activelor firmei .................................................. 88
4.5.1. Considerații privind finanțarea pe termen lung ................................... 88
4.5.2. Resursele de finanțare a investițiilor ................................................... 89

2
 CAPITOLUL 1
AFACERI ȘI FINANȚE

1.1. Forme de organizare a afacerilor

Exista o mare diversitate de forme in care se organizeaza afacerile. Pentru

formarea unei imagini concrete asupra lor, afacerile (firmele, intreprinderile) se clasifica
in functie de anumite criterii.
Dupa unele aprecieri, functie de structura legala, exista trei forme principale de
organizare a afacerilor:
- afacerea proprietate individuala
- afacerea in parteneriat (partnership)
- corporatia (societatea pe actiuni).
Afacerea proprietate individuala. Apartine unui singur individ (persoana fizica).
Avantaje:
• - se poate forma cu usurinta si fara cheltuieli mari.
• - posibile avantaje fiscale.
• - profitul ii revine proprietarului.
Dezavantaje:
• proprietarul raspunde nelimitat pentru obligatii
• este dificil sa obtina sume mari de capital prin imprumut.
• durata de viata a afacerii este limitata la viata individuala a celui care a creat-o.
• transferul de proprietate este dificil.
Afacerea in parteneriat. Se constituie atunci cand doua sau mai multa persoane se
asociaza si devin co-proprietari.
Avantajul: costul redus si usurinta formarii.
Dezavantaje: similare celor de la afacerea proprietate individuala.

3
 Corporatia. Este o persoana juridica care poate avea bunuri in proprietate si poate
incheia contracte. Ea este separata si distincta fata de proprietari (actionari) si manageri.
Avantaje:
- are viata nelimitata
- proprietatea poate fi divizata in parti de capital social numite actiuni, care au
posibilitatea de transfer mult mai mare decat partile sociale intr-un parteneriat
- raspunderea este limitata.
Luand in considerare marimea afacerii, exista firme: mici, mijlocii, mari, foarte
mari.
Functie de domeniul de activitate (profilul) in care opereaza exista firme in
domeniu : industrial, agricol, comert, transport, constructii, turism etc.
Pe baza unor criterii economice si juridice, firmele sunt grupate in:
a. intreprinderi - persoane fizice (individuale – firme private de familie)
b. intreprideri – asociere (cooperative)
c. intreprinderi – societati comerciale (juridice): 1. de persoane in nume colectiv si
in comandita simpla; 2. de capitaluri in comandita pe actiuni si societati pe
actiuni (corporatii); 3. societati cu raspundere limitata de persoane si de
capitaluri.
d. Regii autonome nationalizate sau constituite din resursele statului, directe si
indirecte.
Henry Mintzberg evidentiaza 7 structuri fundamentale organizationale care se pot
intrepatrunde:
- organizatia antreprenoriala, constituita in jurul unui intreprinzator.
- Organizatia mecanicista, caracterizata printr-o birocratie centralizata (procedurile
sunt formalizate, munca este specializata, diviziunea muncii este dusa la extrem,
ierarhiile sunt extrem de importante).
- Organizatia divizionara de tipul firmelor conglomerate multinationale.
- Organizatia profesionala, tip de organizatie care cuprinde numerosi profesionisti
ce actioneaza in mod independent, dar in conformitate cu un sistem de norme
general valabile, respectate de toti membrii (exemplu asociatia evaluatorilor din
Romania - ANEVAR);
- Organizatia inovationala. Aceste organizatii se constituie ca “adhocratii”,
combinand un mare grad de democratie. Cu un mic grad de birocratie pentru a
oferi permanent solutii la mediul actual, in permanenta schimbare.
- Organizatia de tip misionar (biserica de tip crestin, iudaic, islamic).
- Organizatia politica.
In Romania, legislatia in vigoare prevede ca, in vederea efectuarii de acte de
comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati
comerciale. Aceste societati comerciale pot fi organizate in 5 forme:
a. societate in nume colectiv
b. societate in comandita simpla
c. societate pe actiuni
d. societate in comandita pe actiuni
e. societate cu raspundere limitata.
4
a. societatea in nume colectiv.
- Aporturile asociatilor pot fi in numerar si in natura, aporturile in numerar fiind
obligatorii.
- Numarul asociatilor este de cel putin 2, acestia angajeaza in afacere intregul lor
patrimoniu si se fac responsabili in caz de nevoie cu toate lucrurile lor (raspund
nelimitat si solidar).
- Este de insporatie familiala.
- Se constituie prin contract de asociere.
- Avantajele acestui tip de organizare sunt date de simplitatea procedurilor de
constituire de dimensiunile mai reduse a capitalului investit initial, precum si de o
oarecare siguranta in ceea ce priveste mobilitatea capitalului (partile sociale nu
pot fi achizitionate de firme concurente).
- Dezavantajele constau in raspundereqa nelimitata si solidara.
b. societatea in comandita simpla.
- se compune din cel putin 2 asociati.
- Asociatii se impart in 2 categorii:
- comanditati, care raspund nelimitat si solidar;
- comanditori, care raspund numai pana la concurenta capitalului social
subscris;
c. societatea pe actiuni.
- capitalul social este reprezentat prin actiuni emise de societate, care, dupa modul
de transmitere pot fi nominative sau la purtator.
- Numarul actionarilor nu poate fi mai mic de 5.
- Capitalul social nu poate fi mai mic decat cel stabilit prin lege (2500 ron).
- Actionarii raspund numai in limita aportului lor la capitalul social.
- Cand se doreste procurarea de capitaluri suplimentare, se pot emite obligatiuni.
- Firmele pot fi cotate la bursa, ceea ce poate asigura o mobilitate sporita a
capitalurilor prin lichiditatea intrinseca a titlurilor cotate, cat si o posibilitate
facila de procurare a unor capitaluri suplimentate, prin emisiunea de actiuni noi.
- Pot aparea probleme in cazul tranzactiilor speculative la bursa.
d. societatea in comandita pe actiuni
- o asemenea societate imbina caracteristicile societatii in comandita simpla cu cele
ale societatii pe actiuni.
- Capitalul social este impartit in actiuni.
- Asociatii comanditati ra\spund pentru obligatii societatii, nelimitat si solidar, iar
cei comanditari numai in limta aportului lor (apare mai sigura pentru creditori).
e. societatea cu raspundere limitata.
- capitalul social al societatii nu poate fi mai mic decat limita stabilita prin lege
(200 ron).
- Numarul asociatilor nu poate fi mai mare de 50.
- Asociatii raspund numai pana la limita capitalului social subscris sub forma
partilor sociale.

5
 Avand in vedere faptul ca actorii care participa la viata economica sunt numerosi si
eterogeni, si in plus ei pot avea simultan mai multe functii economice (ex. Consumator
de bunuri si servicii, producator, ca urmare a unei activitati profesionale desfasurate ;sau
voluntar in cadrul unei institutii fara scop lucrativ), agragarea datelor pe care o
realizeaza contabilitatea nationala necesita regruparea actorilor in uniitati cat mai
omogene. Sistemul Conturilor Nationale realizeaza aceasta grupare in unitati
institutionale.
Unitatea institutionala este un centru elementar de decizie economica caracterizata
prin unitate de comportament cu autonomie de decizie in exercitarea functiei principale
si care dispune de contabilitate completa.
Atunci cand functia principala a unitatii institutionale consta in productia de bunuri
si servicii pentru a decide apartenenta sectoriala este necesar sa se distinga, in prealabil,
categoriile de producatori de care apartin.
Categoriile de producatori care se disting in contabilitatea nationala sunt:
- producatori de piata privati sau publici
- producatori privati pentru consumul final propriu
- producatori non-piata privati sau publici
Acerste categorii de producatori se grupeaza in 5 sectoare institutionale:
a. societati nefinanciare (functia lor principala este de a produce bunuri si servicii
nefinanciare)
b. societati financiare (functia lor principala consta in furnizarea de servicii de
intermediere financiara si/sau in exercitarea de activitati financiare auxiliare)
c. administratia publica;
d. gospodariile populatiei;
e. institutii fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei.
Impreuna, cele 5 sectoare constituie economia totala.
Exista si al 6-lea sector numit “restul lumii”, care grupeaza unitatile nerezidente
in masura in care ele efectueaza operatii cu unitatile institutionale rezidente.

1.2. Obiectivele firmei

Firma se organizează şi îşi desfăşoară activitatea pentru atingerea unor obiective.
Ca atare, deciziile care se iau nu au un scop în sine, ci au în vedere tocmai atingerea
acestor obiective.
Privitor la obiectivele firmei au fost elaborate mai multe teorii-unele
unicriteriale(maximizarea profitului) iar altele multicriteriale(optimizarea relaŃiilor
dintre participanŃi).
• Teoria economică neoclasică şi teoria financiară au considerat ca obiectiv
major maximizarea valorii întreprinderii sau maximizarea averii proprietarilor.IniŃial
acest obiectiv era exprimat prin maximizarea profiturilor, ca sursă principală pentru
creşterea valorii întreprinderii şi creşterea gradului de satisfacŃie pentru proprietari.
Pentru firmele cotate la bursă obiectivul fundamental poate fi considerat maximizarea
capitalizării bursiere(curs bursier* număr acŃiuni).
• Teoriile manageriale(directorale) consideră firma ca un grup de indivizi cu
obiective individuale specifice.În această abordare se caută o maximizare a funcŃiei de
6
utilitate din punct de vedere al conducerii firmei.FuncŃia de utilitate se construieşte pe
baza a cinci variabileindependente:
-mărimea salariilor managerilor;
-efectivul de personal;
-volumul investiŃiilor;
-nivelul costurilor;
-profiturile.
Prin funcŃia de maximizare a utilităŃii se urmăreşte scopul de creştere economică a
firmei, creştere care este înŃeleasă fie o creştere a cifrei de afaceri, fie o creştere a
activului economic total.
• Teoriile comportamentale au în vedere o funcŃie a unui prag minim de
atins, iar obiectivul firmei este rezultatul negocierilor între indivizi şi grupurile care îl
compun, fiecare dintre ei având obiective proprii.
Rezultanta negocierilor are în vedere cinci subobiective de negociat:
-producŃia;
-stocurile;
-vânzările;
-segmentul de piaŃă cucerit;
-profitul.
• Teoriile semnalului şi de agent pornesc de la ideea armonizării intereselor
participanŃilor la activitatea firmei:
-acŃionari;
-manageri;
-creditori;
-salariaŃi.
Dacă obiectivele urmărite de fiecare din aceste categorii sunt exagerate, acestea
devin divergente.
• Teoria semnalului are în vedere faptul că, prin activitatea lor, managerii
emit semnale privind rata creşterii economice, rata îndatorării etc. Transmiterea unor
asemenea semnale implică un cost pentru manageri, ei încercând sa-i convingă pe
ceilalŃi de eficienŃa muncii lor.La rândul lor acŃionarii verifică corectitudinea
semnalelor transmise de manageri, ceea ce implică de asemenea costuri de verificare a
informaŃiilor.
În fapt, teoria semnalului îşi propune să minimizeze costul transmiterii, receptării
şi verificării semnalelor ceea ce face să fie considerată o teorie a optimizării comunicării
dintre participanŃii la activitatea firmei.
• Teoria de agent consideră că proprietarul este principalul participant, pe
când managerii sunt mandataŃi de proprietari să gestioneze firma. În aceste condiŃii apar
o serie de cheltuieli legate de preocuparea managerilor de a-i convinge pe proprietari de
priceperea şi buna lor intenŃie, iar proprietarul, numit şi “agent” ia măsuri ca nu cumva
managerii să neglijeze interesele firmei şi să acŃioneze exclusiv în interesul lor.
Pe baza acestei teorii apare o categorie nouă de titluri financiare: obligaŃiuni
convertibile în acŃiuni prin intermediul cărora se împletesc interesele creditorilor cu cele

7
ale managerilor şi ale proprietarilor. ObligaŃiunile pot fi convertite în acŃiuni dacă
creditorii sunt interesaŃi să devină proprietari.
• Teoria financiară actuală defineşte obiectivul esenŃial al firmei sub forma
maximizării valorii ei. În acest cadru valoarea firmei este valoarea bunurilor pe piaŃa
bursieră= cursul acŃiunilor *numărul de acŃiuni. Unii autori consideră că principalul
obiectiv al echipei manageriale constă în maximizarea bunăstării acŃionarilor care se
traduce prin maximizarea preŃurilor acŃiunilor.
Firma are şi o responsabilitate socială care nu se limitează la acŃionari şi angajaŃi
ci se au în vedere şi clienŃii, comunitatea locală, mediul natural etc. O problemă care se
pune pentru firmă este respectarea eticii în afaceri.

1.3. Nevoia de capital a firmei

Pentru ca firmele să-şi atingă obiectivele, ele trebuie să dispună de factori de
producŃie: muncă, pământ, capital, cunoştinŃe(+neofactori de producŃie) într-o anumită
cantitate, calitate şi structură.
În sens larg, capitalul este înŃeles ca stoc de valori sau de active care, intrate în
circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor. Ca factor de producŃie, capitalul
cuprinde bunurile rezultate din producŃie şi sunt folosite pentru producerea altor bunuri
economice. În această calitate, el mai poartă denumirea de capital tehnic sau capital real.
Capitalul tehnic se clasifică în :
• capital fix(bunuri durabile care participă la mai multe cicluri de producŃie,
se consumă treptat şi se înlocuiesc după mai mulŃi ani de utilizare): clădiri şi construcŃii
speciale, utilaje, maşini-unelte, utilaje şi instalaŃii de lucru, calculatoare şi roboŃi
industriali, aparate şi dispozitive de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport,
animale de tracŃiune, plantaŃii, brevete, software etc.
• capital circulant, parte a capitalului real format din bunuri care participă la
un singur ciclu de producŃie, consumându-se în întregime în decursul acesteia şi care
trebuie înlocuite cu fiecare nou ciclu. Cuprinde materii prime, materiale de bază şi
auxiliare , energie, combustibili, semifabricate, producŃia neterminată, seminŃe etc.
În teoria economică capitalul este grupat în două categorii:
• capital fizic(utilaje, maşini, clădiri dar nu şi materiile prime);
• capitalul financiar(bani utilizaŃi pentru a obŃine profit).
Există şi alte accepŃiuni ale capitalului în practica economică:
• o primă accepŃiune consideră capitalul drept valoarea totală a activelor unei
entităŃi minus obligaŃiile(datoriile) acesteia;
• altă accepŃiune este cea de contribuŃie bănească a proprietarilor la o
organizaŃie pentru a-i permite acesteia să funcŃioneze
Ex: capitalul social este volumul total de capital emis de o societate pe acŃiuni sau
de părŃi sociale; capitalul împrumutat reprezintă suma de bani obŃinută prin apelarea la
datorii(credite bancare sau împrumut obligatar).
AcŃionarii unei S.A. sunt proprietari atât a capitalului social cât şi a rezervelor
constituite de societate şi a profitului reŃinut (care nu este distribuit ca dividende).
Aceste elemente formează capitalul propriu al firmei.
8
 Firmele au nevoie de capital în diferite momente ale existenŃei lor:
• -la înfiinŃare(când încep afacerile);
• -pentru desfăşurarea normală a activităŃii de exploatare (operaŃionale);
• -pentru investiŃii;
• -pentru susŃinerea unor acŃiuni speculative.
Mărimea nevoii de capital diferă de la o firmă la alta, de la un moment sau o
situaŃie la alta în cadrul aceleiaşi firme.
Lipsa de capital la termenul potrivit şi în valoarea necesară poate crea mari
probleme pentru firme:
• -pierderea unor oportunităŃi în afaceri;
• -periclitarea poziŃiei pe piaŃă;
• -falimentul.
Pentru acoperirea nevoilor de capital , firmele apelează la sistemul financiar-
bancar. Prin intermediul acestui sistem sunt puşi în contact ofertanŃii de fonduri cu
solicitanŃii, sunt realizate tranzacŃii rapide şi ieftine.
Prin intermediul pieŃelor financiare sunt cumpărate, vândute sau tranzacŃionate
activele financiare( bani cash si valori mobiliare). InvestiŃiile financiare sau
intermediarii financiari facilitează fluxul de fonduri între cei care economisesc şi cei
care au nevoie fonduri pentru investiŃii.
Apelarea la aceste instituŃii prezintă o serie de avantaje:
-furnizează flexibilitate şi lichiditate;
-sunt convenabile;
-furnizează expertiză;
-dispersează riscul.
Fac parte din instituŃiile financiare:
- băncile comerciale;
- fondurile mutuale;
- fondurile de pensii;
- societăŃile de asigurări etc.
Pentru racordarea cât mai bună la sistemul financiar-bancar , firmele trebuie să
dispună de oameni calificaŃi în domeniul finanŃelor.
Managerul departamentului financiar trebuie să planifice achiziŃionarea şi
utilizarea fondurilor băneşti astfel încât să maximizeze valoarea firmei. Ca atare,
managerul departamentului financiar trebuie să decidă în privinŃa surselor şi utilizării
alternative de fonduri.
ActivităŃi specifice managerului departamentului financiar
a) Previziunea şi planificarea- să acŃioneze împreună cu alŃi executivi atunci când se
elaborează planurile ce vor defini viitoarea poziŃie a firmei.
b) Decizii financiare şi investiŃii majore- pe baza planurilor pe termen lung trebuie
să colecteze capitalul necesar penrtru finanŃarea firmei
c) Coordonarea şi controlul—acŃiune coordonată faŃă de ceilalŃi executanŃi din
celelalte departamente
d) InteracŃiunile cu pieŃele de capital

9
 1.4. Gestiunea financiară a firmei
FinanŃele privesc toate acŃiunile firmei. Ele furnizează oportunităŃi dar şi restricŃii
firmei. Conceptul de finanŃe are 2 accepŃiuni:
a) sub aspect tehnic, finanŃele sun t înŃelese ca fluxuri economice, exprimate în bani,
prin care se formează, se repartizează şi se folosesc resursele băneşti necesare
activităŃii.
b) Ca ştiinŃă, finanŃele sunt considerate o ramură a ştiinŃelor economice, care
studiază relaŃiile financiare publice şi private.
ŞtiinŃa finanŃelor este formată din mai multe discipline:
• gestionarea financiară a întrprinderii
• finanŃele publice
• fiscalitate
• relaŃii financiare internaŃionale etc
După natura fondurilor pe care le gestionează, finanŃele se compun din:
• finanŃe private
• fianŃe publice.
FinanŃele constau din 3 domenii interdependente:
a) pieŃele monetare şi de capital, sau finanŃele la nivel macro, care operează cu
multe din conceptele prezentate în macroeconomie
b) investiŃiile care se concentrează asupra deciziilor individuale sau cele ale
investiŃiilor financiare cum ar fi fondurile mutuale şi cele de pensii de a alege
diferite vallori mobiliare din care să îşi formeze portofoliul
c) finanŃele manageriale sau corporaŃionale- gestiunea financiară sau finanŃele
afacerilor.
Gestiunea financiară priveşte în special, 4 domenii în care se iau decizii financiare:
- decizia de investire, care priveşte identificarea selectarea şi controlul activelor
reale ale firmei(utilizazate pt producerea de bunuri şi servicii), precum şi
constituirea portofoliului de active financiare al firmei; ea se referă la utilizarea
fondurilor în legătură cu cumpărarea deŃinerea sau vânzarea oricărui tip de activ
- decizia de finanŃare- implică determinarea celui mai bun mix de surse de
finanŃare(emisiunea de acŃiuni,emis de obligaŃiuni, împrumut bancar etc); ea
priveşte procurarea fondurilor cu care se fac investiŃii şi se finanŃează zilnic
operaŃiunile firmei
- decizia de gestionare a capitaluli de lucru- cele mai corespunzatoare politici pe
care trebuie să le foloseasca firma în gestionarea activelor sale circulante (stocuri
clienŃi numerar)
- decizia privind dividendele – determinarea cât din pf net tb returmat acŃionarilor
si cat din el tb folosit pt finantare nevoilor rinstituŃiei
Managementul financiar vizează principiile metodele şi tehnicile prin car
eindividull sau soc coerciala îsi propune creştera averii personale. Intr-o abordare
generala MF are in vedere 3 problematici: analiza financiară; MF pe termen scurt; MF
pe termen lung(manag strategic)

10
 Analiza financiara impica identif princ puncte forte, p slabe, riscuri şi oportunităŃi
ale firmei supuse analizei. Toate ac sunt sintetiz in matricea analizei SWOT
(strenghts,weaknesses, opportunities,threats). In cadrul anal financiare sunt avute in
vedere: pozitia financiara(echjilibrul financiar); profitabilitatea; activitatea(durata de
rotatie); rentabilitatea; riscurile; sit stocurilor, creanŃelor si dat de exploatare; trezoreria;
relatiile firmei cu bugetul de st si cu soc bancare si de asigurari; gestionarea
portofoliului de val mobiliare; pol de investiŃii; pol de dividend etc.

CAPITOLUL 2

CAPITALUL FIRMEI

2.1. Abordări privind capitalul firmei

Cap constituie o cdt esenŃială pt ca toate activit la niv firmei sa se desf in cdt bune.
Cap este abordat sub 2 aspecte :
- ca resurse(fonduri) banesti;
- ca mijloc sau factor de producŃie.
Ca resurse banesti, capitalurile reprezinta un element principal al unei datorii in
opoziŃie cu venitul sperat(dobânda). În aceasta abordare capitalurile firmei sunt
exprimate prin componente ale pasivului bilanŃuli, destinate să finanŃeze activul
patrimonial pe o perioada durabilă.
Ca mijloc sau factor de productie capitalurile expr totalitatea resurselor materiale
care prin combinare cu ceilalti factori de productie participa la obtineresa de bunuri si
servicii pt a obŃ profit. Prin extensie capitaluirle reprezinta patrimoniul deŃinut de firmă
la care se pote raporta un venit.
Cadrul General de intocmire si prezentare a situatiilor financiae, elaborat de
Comitetul pt Standardele Internationale de Contabilitate(IASC) facereferiri la conceptul
fianciar al capitalului si la conceptul fizic al capitalului:
• in baza conceptului financiar al capitalului, care se refera la banii investiti
sau puterea de cumparare determinata, capitaluleste sinonim cu activele nete sau cap
întreprinderii;
• in baza conceptului fizic al capitalului, carer presupune capacitatea de
exploatare, capitalul repr capacitatea de producŃie a intreprinderii exprimata de exemplu
in unitatzi ded producŃie pe zi.
Cele 2 concepte privind capitalul conduc la aparitia conceptelor de mentinere a
capitalului:
a) mentinerea capitalului financiar conf caruia, pf se obŃine doar daca valoarea
fianciara (sau monetara) a activelor nete la sfarsitul perioadei este mai mare decat
valoarea fianciara (sau monetara) a activelor nete la inceputul perioadei, după
11
excluderea oricarei distribuiri catre proprietari si a oricarei contributii din partea
proprietarilor în timpul perioadei analizate.
b) menŃinerea capitalului fizic conform căruia profitul se obŃine doar atunci când
capacitatea fizică productivă (sau capacit de exploatare) a întreprinderii (sau resursele,
fondurile necesare atingerii acestei capacităŃi) la sfârşitul perioadei depăşeşte capacit
fizică productivă de la începutul perioadei, după ce s-a exclus orice distribuire către
proprietari şi orice contribuŃie din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate.
În limbaj economic circulă şi conceptele: capital fictiv, capital real.
Capitalul fictiv = capitalul existent sub forma hârtiilor de valoare (acŃiuni,
obligaŃiuni şi alte active financiare). Ca titlu de valoare (de proprietate sau de credit)
capitalul fictiv dă posibilitatea deŃinătorilor de a-şi însuşi un venit sub formă de
dividend sau dobândă.
Capitalul real (capitalul tehnic, bunuri-capital) = capitalul existent în economia
reală . El este rezultatul unui proces de producŃie anterior şi serveşte la producerea altor
bunuri economice destinate vânzării. Se compune din capital fix şi capital circulant.
Capitalul real se regăseşte în circuitul firmei , se evidenŃiază în bilanŃ şi reprezintă
fie o avere proprie fie o datorie faŃă de terŃi.
Ataşate noŃiunii de capital sunt:
capital de risc = capitalul investit într-o afacere, în care întreprinzătorul acceptă
riscul ca firma să dea faliment.
capital eterogen = capitalu fizic sub forme specifice anumitor procese de
producŃie şi netransferabile altor procese. Este opus conceptului de capital adaptabil,
care poate fi folosit la producerea mai multor bunuri prin procese diferite.
capital împrumutat= loan capital.
capital împrumutat fără garanŃii (unsecured loan stock);
capital împrumutat nerambursabil (irredeemable loan stock);
capital în titluri de valoare (stock)
capital nesolicitat (uncalled capital)
capital obŃinut prin emisiunea de acŃiuni (issued capital)
capital pe termen lung (long term capital) = capital sub formă
financiară(monetară) care atunci când este luat cu împrumut şi reprezintă o datorie are
un termen de scadenŃă f lung, de obicei peste 10 ani. Poate fi şi un capital majorat prin
emisiune de acŃiuni, ceea ce îl face să fie restituibil până la lichidarea firmei.
capital speculativ/febril (hot money) – dacă o tară are o rată a dobânzii
favorabilă ea poate atrage bani de peste hotare.Acesti bani pot părăsi Ńara respectivă
dacă ratele dobânzilor se schimbă, devenind mai favorabile în alte părŃi;
capital sub formă de acŃiuni (equity capital)
capital uman.

2.2. ConŃinutul şi structura capitalului

Capitalurile firmei se formează la înfiinŃare, se modifică prin creşteri sau diminuări

şi se lichidează la încetarea existenŃei ei. În funcŃie de provenienŃă şi apartenenŃă,
capit firmei se grup în:
12
 - capitaluri proprii;
- capitaluri împrumutate.
a) Capitalurile proprii se formează din contribuŃii externe şi interne.
ContribuŃiile externe = aportul proprietarilor şi eventual aporturile statului,
colectivităŃilor sau unor organisme specializate. ContribuŃiile interne = capacitatea de
autofinanŃare a firmei.
În categ capitalurilor proprii sunt cuprinse:
- capitalul social;
- rezervele asimilate capitalurilor;
- fonduri, provizioane, rezultatele capitalurilor.
b) Capitalurile împrumutate se formează atunci când firma îşi epuizează resursele
proprii şi recurge la îndatorare. Îndatorarea firmei se poate realiza :
- pe termen mediu şi lung;
- pe termen scurt(până la 1 an).
ModalităŃile de finanŃare prin îndatorare pe termen mediu şi lung constau în:
- creditul bancar pe termen mediu şi lung;
- creditul obligatar.
Creditul bancar pe termen mediu şi lung se solicită de către firmă şi se acordă
de către băncile comerciale pe bază de programe bine def pe diferite termene(variabile).
Creditul obligatar = împrumut pe termen lung pe baza emisiunii de titluri de
credit , instrumentul principal de realizare a creditului obligatar =obligaŃiunile.
Capitalul propriu+capita împrumutat(datorii pe termen mediu şi lung)= capitalul
permanent.
Pentru finanŃare orice firmă are nev în afara creditelor pe termen mediu şi lung de
resurse temporare cu o durată mai mică de 1 an. Aceste nevoi temporare de capitaluri
sunt urmarea nu atât a procesului de producŃie cât mai ales a plasamentelor în credit
comercial oferit clienŃilor sau a modului de gestionare a trezoreriei. Împrumuturile pe
termen scurt iau forma:
-fie a creditului de furnizor;
-fie a creditului bancar pe termen scurt.
Creditul furnizor apare atunci când firma primeşte valorile materiale de la
furnizor fără ca acesta să pretindă plata imediat.
Creditele bancare pe termen scurt =împrumuturi care se bazează pe creanŃe
comerciale şi sunt credite de trezorerie acordate pentru nevoi temporare.
Capitalul permanent+datorii pe termen scurt=capitalul total al firmei
Pentru gestiunea financiară a firmei o problemă de interes deosebit este structura
financiară dată de rap dintre capit împrumutat şi capit propriu. Este considerată optimă
acea structură financiară care asigură o rentabilitate cât mai ridicată.

2.3. Forme de materializare a capitalului firmei

Capitalul total al firmei urmărit pe surse de provenienŃă se referă la pasivul
bilanŃului. Acest capita ltotal obŃinut de firmă este utilizat prin plasamente pe termen
lung şi pe termen scurt în aşa numitele active. Pasivul bilanŃului este expresia monetară
a surselor sau iyvoarelor de finanŃare la un moment dat a activului bilanŃului. Activul =
13
ansablul veniturilor şi creanŃelor care figurează în bilanŃul firmei. Este format din
clădiri, utilaje, stocuri, sume datorate de debitori sau deŃinute în conturi bancare sub
formă de lichidităŃi. Activul= resursă controlată de către o întreprindere ca rezultat al
unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice
viitoare pt întreprindere.
Plasamentele de capital:
-pe termen lung se materializează în active imobilizate;
-pe termen scurt se materializează în active circulante.
Activele imobilizate cu o durată îndelungată de imobilizare a capitalului sunt
recuperate sub aspectul valorii de intrare, în modalităŃi diferite, în funcŃie de poziŃia în
care se află:
-active imobilizate amortizabile sau
- active imobilizate neamortizabile.
Activele imobilizate amortizabile corporale şi necorporale cuprind: construcŃii,
amenajările de terenuri, instalaŃii tehnice şi maşini etc.
Activele imobilizate neamortizabile se referă la titlurile de participare deŃinute la
soc din cadrul grupului, creanŃe legate de participaŃii etc. Se are în vedere faptul că o
firmă poate avea interese în desfăşurarea activităŃilor altor întreprinderi, context în care
modalitatea de participare la luarea deciziilor în cadrul acestuia o constituie cumpararea
de titluri de proprietate(actiuni) si participarea la formarea capitalului lor social.In acest
caz recuperarea capitalului imobilizat se face prin vanzarea titlurilor de valoare pe piata
financiara si nu prin amortizare.
Activele circulante cuprind acele plasamente pe durata mai mica de 1 an.Acestea
sunt usor transformabile in disponibilitati banesti care pot fi utilizate pentru onorarea
obligatiilor scadente sau pentru noi plasamente in stocuri materiale sau chiar in active
imobilizate.
Functie de natura si permanenta lor in circuit si dupa rapiditatea transformarii lor in
lichiditati,activele circulante pot fi:
-valori de exploatare,determinate nemijlocit de ciclul de exploatare cum
sunt:stocurile de materiale pentru productie;stocurile de productie in curs de
fabricatie;stocurile de produse finite.Acestea constituie partea relativ constanta stabila a
activelor circ.
-valori realizabile care sunt caracterizate prin transformarea lor in lichiditati intr-
un timp scurt.Ele cuprind:creante rezultate din creditul comercial si portofoliile de titluri
de valoare achizitionate in vederea tranzactiilor bursiere.
-disponibilitati banesti(lichiditati) concretizate in:soldurile conturilor deschise la
banci,sume aflate in casierie,alte valori.
Schematic,structura capitalului reflectata in pasivul bilantului dupa provenienta si
in activul bilantului dupa modul de utilizare poate fi prezentata ca in figura de mai jos:

14
ACTIV PASIV
1.ACT.IMOB. 1.1 amortizabile 1.CAP.SOC. CAPITAL C C
1.1.1.corporale 2.RZ.ASIMILATE PROPRIU A A
1.1.2 necorporale CAPITALURILOR P P
3.FONDURI,PROVIZIOANE I I
1.2 neamortizabile SI REZULTATE T T
A A
1.2.1.titluri de
L L
participare
1.2.2 creante legate
P T
de participatii
E O
2.ACT.CIRC 2.1 valori de 4.CAP.IMPRUMUTAT PE CAP.
R T
exploatare TERMEN MEDIU SI LUNG IMPRUMUTAT
M A
2.2 valori 4.1 creditul bancar pe termen PE TERMEN
A L
realizabile pe mediu si lung MEDIU SI
N
termen scurt 4.2 creditul obligatar LUNG
E
N
T
5.CAP.IMPRUMUTAT PE CAP.
TERMEN SCURT IMPR.
2.3 lichiditati 5.1credit bancar pe PE
termen scurt TERM.
5.2 credit furnizor SCURT

2.4. Capitalul propriu

Dupa cadrul general IASC cap propriu reprezinta interesul rezidual al actionarilor
in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.Cadrul general are in
vedere faptul ca elementele legate direct de evaluarea pozitiei financiare sunt
activele,datoriile si C.P..In aceeasi idee,OMFP,1752/2005 considera CP:dreptul

15
actionarilor(interesul rezidual) in activele intreprinderii,dupa deducerea tuturor
datoriilor acesteia.
Desi CP este definit ca interes rezidual al actionarilor acesta poate fi clasificat in
bilant.Spre exemplu,pot fi prezentate separat:
- fondurile cu care au contribuit actionarii(CS)
- profitul capitalizat
- rezervele ce reprezinta alocarea rez reportat si rez ce reprezinta ajustari
pentru mentinerea nivelului capitalului.
Asemenea clasificari pot fi relevante pentru procesul de luare a deciziilor de catre
utilizatorii situatiilor financiare cand exista restrictii legale sau de alta natura privind
capacitatea firmei de a distribui sau de a utiliza intr-un alt mod cap propriu.De
asemenea,ar putea reflecta faptul ca partile care au interese in cap firmei au drepturi
diferite cu privire la primirea dividendelor sau la rambursarea capitalului.
OMFP 1752/2005 precizeaza structura CP:aporturile de cap(CS);primele de
cap.;rezervele;rez reportat;rez exercitiului.

2.4.1.Capitalul social

CS reprezinta volumul total de capital emis de o SC sub forma de actiuni in cazul

SA-urilor sau de parti sociale in cazul soc de persoane.
Legea nr.31/1990 precizeaza ca in SA ,CS este reprezentat prin actiuni emise de
societate.
Se poate considera CS ca un element al patrimoniului intreprinderii care este dat de
totalitatea sumelor banesti puse la dispozitie in mod permanent de catre propritari sau
asociati.Aportul proprietarilor sau asociatilor pot fi:
• in numerar,obligatorii la constituirea oricarei forme de proprietate;
• in natura care sunt admise la toate formele de societate si se realizeaza prin
transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a
bunurilor aflate in stare de utilizare.
CS al SC este reprezentat de actiuni.
Actiunile sunt titluri de valoare(de participatie) prin care se atesta dreptul de
proprietate al posesorilor asupra unei parti din CS al firmei emitente.La infiintare,CS al
unei SC pe actiuni este divizat in fractiuni egale numite actiuni.
• -investitorii cumpara actiuni in momentul emisiunii pe baza promisiunii
unor incasari viitoare(date de dividende si de cursul bursier al titlului la momentul
vanzarii),oferind pretul de cumparare;
• -firma incaseaza o suma certa din vanzarea actiunilor promitand venituri
viitoare pentru investitori.
Actiunile pot face obiectul tranzactiilor pe piata de capital,fiind cotate in functie de
raportul dintre cerere si oferta.
Valoarea nominala a unei actiuni(Vna) se determina prin impartirea CS la numarul
actiunilor(Na) sau partilor sociale.Vna=CS/Na.

16
 Deci,CS al firmei este dat de produsul dintre numarul actiunilor emise si valoarea
nominala a unei actiuni.CS=Na*Vna.
In SA,dupa modul de transmitere actiunile pot fi:
• -nominative pentru care se vor mentiona numele si prenumele detinatorului
si pot fi transmise altei persoane numai prin transcrierea in registrul actionarilor;
• -la purtator care nu poarta numele detinatorului si pot fi transmise altei
persoane fara nicio formalitate.
Actiunea da dreptul posesorului sa primeasca o cota parte din profitul net sub
forma unui venit variabil numit dividend.Ca atare,actiunile s emai numesc si titluri cu
venituri variabile.Marimea dividendelor depinde de:
• marimea profitului net;
• hotararea AGA privind distribuirea profitului net;
Actionarii in calitatea lor de proprietari ai actiunilor si prin aceasta a unei cote parti
din CS pot decide sa vanda titlurile pe piata de capital.In aceste conditii,firma isi
desfasoara activitatea in mod normal,fara sa fie afectata vanzarea-cumpararea actiunilor
pe piata.
In timp,pe piata,pretul actiunilor poate oscila in jurul valorii nominale.Prin
tranzactiile bursiere se stabileste zilnic pretul actiunii,numit curs.Produsul dintre cursul
bursier inregistrat la un moment dat si numarul actiunilor emise de firma si aflate in
circulatie la acel momnent,reprezinta capitalizarea bursiera(valoarea de piata a firmei).
Actiunile trebuie sa fie de o egala valoare;ele acorda posesorilor drepturi egale.In
conditiile actului constitutive,pot fi emise categorii de actiuni care confera titularilor
drepturi diferite.
Se pot emite actiuni preferential cu dividend prioritar fara drept de vot,ce confera
titularului:
- dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil
al exercitiului financiar,inaintea oricarei alte prelevari;
- drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare,cu exceptia
dreptului de a participa si de a vota,in temeiul acestor actiuni,in AGA;
Actiunile cu dividend prioritar,fara drept de vot,nu pot depasi ¼ din CS si vor avea
aceeasi valoare nominal ca si actiunile ordinare.
Prin hotararea adunarii generale extraordinare a actionarilor:
• actiunile nominative pot fi convertite in actiuni la purtator si invers;
• actiunile preferential si actiunile ordinare pot fi convertite dintr-o categorie
in alta;
CS al unei SC este stabilit in mod obligatoriu prin contractul de societate si
statut(care pot fi incheiate sub forma unui inscris unic,denumit act constitutiv).El nu
poate fi mai mic decat limita minima stabilita de lege.La constituire,CS este diferit ca
marime in functie de tipul de SC(soc in nume colectiv,soc in comandita simpla,soc in
comandita pe actiuni,SA,SRL)
CS poate suferi modificari in timp fie prin majorare fie prin diminuare ceea ce va
influanta patrimoniul firmei.
Modificarea CS
CS poate fi redus prin:
17
 • micsorarea nr de actiuni sau parti sociale;
• reducerea valorii nominale a actiunilor sau partilor sociale;
• dobandirea propriilor actiuni urmata de anularea lor.
CS poate fi redus si atunci cand reducerea nu este urmata de pierderi:
• prin scutirea totala sau partiala a asociatiilor de varsamintele datorate;
• restituirea catre actionari a unei parti din aporturi,proportional cu reducerea
CS si calculata egal pt fiecare actiune sau parte sociala;
• prin alte procedee prevazute de lege.
Privitor la reducerea CS se impun cateva precizari stabilite prin lege:
• reducerea se poate face numai dupa trecerea a 2 luni din ziua in care
hotararea a fost publicata În monitorul Oficial al României, partea a-VI-a;
• Hotararea de reducere trebuie sa respecte minimul de capital social stabilit
prin lege;
• Orice creditar al societatii, a carei creanta este constatata printru-un titlu
anterior publicarii hotararii, poate face opozitie;
• Creditorii chirografari (care nu au garantii) ale caror creante sunt constatate
prin titluri anterioare publicarii hotarari pot sa obtina, pe cale opozitiei, exigibilitatea
anticipata a creantelor lor la data expirarii termenului de doua luni de la publicarea in
Monitorul Oficial, in afara cazului in care societatea a oferit garantii reale sau personale
acceptate de creditori;
• Cand societatea a emis obligatiuni, nu se poate proceda la reducerea
capitalului social prin restituiri facute actionarilor din sumele rambursate in contul
actiunilor, decat in proportie cu valoarea obligatiunilor rambursate.
Majorarea capitalului social poate surveni in urma procesului de dezvoltare a
intreprinderii prin expansiune si modernizare sau pentru acoperirea unor pierderi
rezultate din activitatile de exploatare sau operatiuni financiare.
Apar astfel necesitati suplimentare de capital care se pot acoperi prin majorarea
capitalului social.
Operatiunile de majorare a capitalului social se realizeaza prin:

Aporturi noi in numerar si/sau in natura;
 Aportul in numerar este o operatiune de finantare directa ( intreprinderea
procura astfel noi lichiditati);
 Aportul in natura constituie practic, o operatiune indirecta de finantare.
Daca majorarea capitalului social se face prin aporturi in natura trebuie
numiti experti pentru evaluarea acestor aporturi;

Incorporarea de rezerve sau alte resurse proprii;

Conversiunea obligatiunilor, inclusiv a unor datorii ale intreprinderii;

Plata dividendelor in actiuni sau conversiunea partilor de fondator in actiuni;

Fuziunea.
a) Capitalul social se poate mari prin doua modalitati:
• Majorarea valorii nominale a actiunilor existente;
• Emisiunea de noi actiuni.

18
 Majorarea capitalului social prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente
se infaptuieste, de regula, cu greutate intrucat nu toti actionari vor sa-si aduca aportul.
De aceea majorarea capitalului social prin majorarea valorii nominale a actiunilor poate
fi hotarate numai cu votul tuturor actionarilor in afara cazului cand se realizeaza prin
incorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune.
Majorarea prin emisiunea de noi actiuni este mai des practicata intrucat elimina
dificultatile variantei precedente si ocroteste vechii actionari.
Actiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere in
primul rand actionarilor existenti, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda,
acestia putandu-si exercita dreptul de preferinta numai in interiorul termenului hotarat
de adunarea generala, daca actul constituitiv nu prevede alt termen.
Dupa expirarea acestui termen actiunile vor putea fi oferite spre subscrierea
publicului.
Numarul actiunilor noi emise (Nare) va fi egal cu raportul dintre cresterea
capitalului social (∆Cs) si valoarea de emisiune a actiunilor noi (Vear), pretul acesteia:
∆Cs
Nare =
Vear
Exista doua alternative pentru emisiunea de noi actiuni:

Emisiunea la valoarea nominala a vechilor actiuni; (Vra)

Emisiunea la o valoare majorata, in functie de valoarea bursiera a actiunilor;
(Vpa)
Ca urmare a cresterii capitalului social prin emisiunea de noi actiuni, are loc un
efect de “diluare” a rentabilitatii actiunilor intreprinderii, profitul net impartindu-se la
un numar mai mare de actiuni. Pentru aceasta, subscrierea de capitaluri suplimentare
prin cumpararea actiuni noi necesita atribuirea unor drepturi de subscriere (Ds)
actionarilor vechi, ca o compensare a efectului de diluare a valorii capitalului lor.

Dreptul de subscriere este un titlu de valoare negociabil care poate fi vandut altor
actionari noi care doresc sa subscrie;

Cumparatorul noilor actiuni trebuie sa dispuna sau sa achizitioneze un numar de
drepturi de subscriere egal cu raportul dintre numarul total al actiunilor vechi
(Na) si numarul actuinilor noi emise (Nare).
Pentru a fi atractive, valoare de emisiune a noilor actiuni (Vean) se stabileste la
o valoare apropiata de valoarea pe piata a actiunilor vechi (Vpa). Pentru a limita
efectul de diluare, valoare de emisiune nu se poate situa prea mult sub valoarea de
piata a actiunilor vechi, drept pentru care se stabileste intre cele doua limite:
Valoarea nominala a actiunilor vechi (Vna) si valoarea de piata a actiunilor vechi
(Vpa):
Vna≤Vean≤Vpa
Obs.
• - o valoare de emisiune mai mica decat valoarea nominala a actiunilor
vechi nu se poate stabili;
• - o valoare de emisiune mai mare decat valoarea de piate face ca acestea sa
nu fie atractive, dimpotriva indeparteaza investitorii in actiuni;

19
 Diferenta dintre valoarea de emisiune a actiunilor noi (Vean) si valoarea nominala
a actiunilor vechi (Vra) constituie prima de emisiune:
Prima de emisiune=Vean-Vra
Prima de emisiune se utilizeaza pentru:
• Acoperirea cheltuielilor ocazionate de emisiunea si vanzarea actiunilor;
• Diferenta ( ceea ce ramane) se inregistreaza la rezerve in pasivul bilantului.
Se pune problema calcularii valorii de piata a actiunilor firmei luand in
considerare atat actiunile vechi cat si cele nou emise. (Vpaf). Acestea se determina cu
relatia:
Na * Vpa + Nane * Vean
Vpaf =
Na + Nane
In mod teoretic, diferenta dintre valoare de piata a actiunilor vechi inainte de
cresterea de capital prin noile emisiuni si valoarea de piata a actiunilor firmei dupa
cresterea de capital este egala cu dreptul de subsciere:
∆s=Vpa-Vpaf
Practic dreptu de subsciere reprezinta pierderea din valoarea de piata a unei actiuni
vechi din care trebuie recompensat detinatorul pentru ca acesta sa nu fie afectat de
majorarea capitaluliu social;

Actionarul vechi care nu doreste sa subscrie noi actiuni poate vinde la bursa
drepturile de subscriere (atasate sub forma unui cupon fiecarei actiuni vechi pe
care o detine). Prin aceasta vanzare, actionarii vechi obtin o suma egala cu efectul
de diluare ( pierderea de valoare a actiunilor sale);

Un nou actionar care doreste sa subscrie actiuni noi, pentru a intra in posesia
actiunilor trebuie sa plateasca societatii care a emis noile actiuni valoarea de
emisiune si sa cumpere de la un actionar vechi un numar de drepturi de subscriere
egal cu raportul dintre numarul actiunilor vechi (Na) si numarul actiunilor noi
Na
emise (Nane): x = ;
Nane
b) Majorarea capitalului social prin incorporarea de rezerve constituie o
operatiune fara fluxuri monetare ( nu aduce disponibilitati banesti suplimentare).
Incorporarea rezervelor in capitalul social se poate face in doua modalitati:

Incorporarea rezervelor prin cresterea valorii nominale a actiunilor existente.
Aceasta modalitate nu conduce la modificarea structurii capitalului firmei si nici
la schimbarea echilibrului financiar. Numarul actiunilor nu se modifica si nici
dreptul actionarilor in capitalul social. Pretul actiunilor la bursa nu tebuie sa se
modifice pentru ca dividendul pe o actiune nu se schimba;

Incorporarea rezervelor prin emisiunea de actiuni suplimentare si repartizarea lor
gratuit actionarilor in proportia participarii lor la constituirea capitalului social. In
felul acesta, partea pe care o detine fiecare actiune in capitalurile proprii ale
firmei, se diminueaza. Cresterea numarului actiunilor afecteaza cursul acestora la
bursa(scade).
c) Majorarea capitalului social prin conversiunea obligatiunilor (si a unor
datorii scadente a firmei) in actiuni. Se realizeaza prin emisiunea de noi actiuni ( de
regula ). Nu este o operatiune directa de finantare pentru ca prin conversiune datoriile se
20
transforma in capital neexigibil fara se fie aduse lichiditati suplimentare. În schimb se
produc modificari in structura financiara a firmei.
d)Majorarea capitalului social prin plata dividendelor in actiuni sau
conversiunea partilor de fondator in actiuni se realizeaza prin cresterea valorii nominale
a actiunilor si mai putin prin emisiunea de actiuni noi.
e) Fuziunea aduce la majorarea capitalului social prin absorbirea unei firme de
catre alta firma care subzista singura.

2.4.2. Rezervele de capital și destinația lor

Rezervele reprezinta una dintre componentele capitalului propriu al firmei.

Rezervele nu sunt generatoare de dividende.
Functie de modul de constituire, rezervele pot fi:
o Rezerve legale
o Rezerve statutare
o Alte rezerve
Rezerve legale sunt reglementate prin legi. Legea 31/1990 (cu completarile
ulterioare) prevede ca in fiecare an, ce putin 5% din profitul societatii se va prelua
pentru formarea fondului de rezerva, pana cand acesta va ajunge la cel putin a cincea
parte a capitalului social (20%). In situatia in care fondul de rezerva s-a micsorat din
orice cauza, el va fi completat.
Se includ in fondul de rezerva, chiar daca acesta a atins nivelul prevazut de lege,
excedentul obtinut prin vanzarea actiunilor la un curs mai mare decat valoarea lor
nominala, daca acest excedente nu este intrebuintat la plata cheltuielilor de emisiune sau
destinat amortizarii.
Rezervele statutare se constituie in masura in care sunt prevazute in statutul
societatii si sunt in concordanta cu prevederile legale.
Aceste reserve se constituie din profitul net sau pe seama costurilor. Aceste sunt
destinate pentru: reparaŃii, indemnizaŃii de concedii, finanŃarea operaŃiunilor în perioada
de garanŃie, reduceri de preŃuri, urmărirea debitorilor etc.
Unele dintre reserve sunt întâlnite sub denumirea de fonduri.
Alte reserve se constituie din reevaluări şi în mod facultative, fie din profitul net,
fie din alte reserve.
Rezervele de capital sunt rezultatul exerciŃului de exploatare, al operaŃiilor ce se
derulează în întreprindere şi în afara ei. Acestea sunt folosite pentru acoperirea
pierderilor înregistrate în unele exerciŃii financiare, precum şi pentru integrarea în
capitalul social (se emit acŃiuni suplimentare care se repartizează gratuity acŃionarilor);
pe măsura consumării rezervelor se fac noi prelevări pentru refacerea lor.
2.4.3. Tipuri de fonduri provizioane şi rezultate

Întreprinderile dispun şi de anumite fonduri şi provizioane care sunt utilizate

pentru finanŃarea permanent.
21
 Mărimea acestora se prevede în: Legea bugetului de stat, legi spacifice, Statutul
societăŃii, bugetul de venituri şi cheltuieli.
În categoria fondurilor precizate legal intră: fondul de participare la profit, fondul
de cercetare-dezvoltare, fondul de premiere, fondul pentru acŃiuni social-culturale,
fondul creşterii surselor proprii de finanŃare, fondul de investiŃii şi alte fonduri.
Fondul de participare la profit
• Se constituie în scopul stimulării şi cointeresării salariaŃilor;
• Se constituie prin profitul net, după încheierea exerciŃiului financiar, în
cota aprobată de AGA
• La întreprinderile cu capital de stat, se constituie în cotă 10%, iar la cel
private constituirea este facultativă
• Se utilizează pt. acordarea de prime salariaŃilor pe timpul sau la sfârşitul
anului
Fondul de cercetare-dezvoltare
• Se formează pe seama costurilor de exploatare şi a profitului brut
• DestinaŃia principal: finanŃarea cercetării fundamentale şi aplicativă
Fondul de premiere
• Se poate constitui cu sumele incluse în cheltuieli, prevăzute în contractul
colectiv de muncă, în limita fondului de salariu admisibil
• Se utilizează pt. premierea salariaŃilor.
Fondul pentru acŃiuni social-culturale
• Se constituie pe baza sumelor incluse în cheltuieli
• Legea 36/1994 prevede aplicarea lunară a unei cote de 1,5% asupra
fondului de salarii realizat
• Se poate alimenta şi prin: contribuŃia salariaŃilor pentru tratamente balneare
şi de odihnă; sume pentru întreŃinerea copiilor în grădiniŃe; ajutoare; sponsorizări;
subvenŃii de la bugetul public
• Se utilizează pentru finanŃarea cheltuielilor privind: * costul biletelor de
tratament şi odihnă; * cheltuieli de regie şi hrană pentru creşe şi grădiniŃe; * cheltuieli
de regie la căldură; * întreŃinerea şi repararea căminelor; * cheltuieli cultural; *
cheltuieli sportive; * alte cheltuieli.
Fondul creşterii resurselor proprii pentru finanŃare(numit şi fondul de
finanŃare a activelor circulante)
• Se constituie din profitul net cu scopul suplimentării capitalurilor destinate
finanŃării activelor circulante
• Folosirea acestor sume duce la creşterea fondului de rulment net ca sursă
permanentă de finanŃare a activelor circulante
Fondul de investiŃii
• Se foloseşte pentru constituirea unor sume destinate finanŃării investiŃiilor
din alte operaŃiuni cun sunt: * sume rezultate din valorificarea materialelor obŃinute din
dezmembrarea activelor fixe scoase din funcŃiune; * sume obŃinute din vânzarea
activelor fixe scoase din funcŃiune; * sume încasate din vânzarea activelor fixe; * sume

22
încasate din vânzarea activelor. Aceste sume sunt diminuate cu cheltuielile făcute pentru
operaŃiile respective.
• Se mai alimentează cu sumele repartizate din profitul net
• Se utilizează pentru plasamente pe termen lung ( plata furnizorilor de
imobilizări)
Alte fonduri care se pot constitui sunt specifice anumitor firme din diferite
domenii:
• Fondul baracamentelor şi amenajărilor provizorii
• Fondul de rezervă din prime pentru asigurări de viaŃă
• Fonduri special de cooperaŃii, de consum şi meşteşugăreşti etc
•
PROVIZIOANELE
IAS 37 defineşte provizioanele ca fiind “obligaŃii cu exigibilitate sau valoare
incertă sau “un pasiv cu exigibiliate sau valoare incertă”.
Un provision poate fi recunosc în momentul în care:
• O întreprindere are o obligaŃie curentă (legală sau implicită) generată de un
eveniment anterior
• Este probabil ca o ieşire de rezerve care să afecteze beneficiile economice
să fie necesară pentru a emana obligaŃia respectivă
• Poate fi realizată o bună estimare a valorii obligaŃiei
Dacă aceste condiŃii nu sunt îndeplinite, nu trebuie recunoscut un provision.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorilor
elementelor de active, iar suma lor trebuie corelată strict cu riscurile şi cheltuielile
previzibile.
Provizioanele care figurează în bilanŃ la contul “Alte provizioane” trebuie
prezentate notele explicative în măsura în care acestea sunt semnificative.
Dacă în timpul exerciŃiului financiar o sumă este transferată la sau de la
provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, următoarele informaŃii vor fi prezentate în notele
explicative:
- Valoarea provizioanelor la începutul exerciŃiului financiar
- Sumele transferate la sau de la provizioane în timpul exerciŃiului financiar
- Natura, sursa sau destinaŃia oricăror astfel de transformări
- Valoarea provizioanelor la sfârşitul exerciŃiului financiar

OMFP 306/2002 face câteva precizări:

- Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie pentru elemente recum:
• a) litigiile, amenzile şi penalităŃile, despăgubirile, daunele şi alte datorii
incerte;
• b) cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanŃie şi alte
cheltuieli privind garanŃia acordată clienŃilor
• c) alte provizioane
- dacă se estimează că o parte sau toate cheltuielile legate de un provision pot
fi rambursate de către o terŃă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în momentul
23
în care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie considerată ca un active
separate.
- provizioanele vor fi revizuite la data fiecărui bilanŃ şi ajustate pentru a reflecta
cea mai bună estimare curentă. În acazul în care, pentru stingerea unei obligaŃii nu mai
este posibilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat.
OMFP 94/2001 stabileşte că este obligatoriu constituirea de provizioane pentru
fiecare activ imobilizat, a cărui valoare s-a diminuat indiferent de durata de utilizare a
acelei imobilizări. Valoarea care trebuie înscrisă în situaŃiile financiare va fi diminuată
corespunzător, iar provizioanele astfel constituite se vor prezenta separate în notele
explicative.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt cheltuieli nemonetare care, ca şi
amortizarea, se constituie ca reserve pentru deprecieri şi evenimente nefavorabile şi
previzibile. Prin acest character de acumulări băneşti, provizioanele ar putea fi
assimilate cu capitalurile proprii (ca şi profiturile nerepartizate). Cu toate acestea, dacă
există o mare probabilitate privind utilizarea lor pentru cheltuieli şi riscuri inevitabile în
exerciŃiile financiare viitoare, atunci provizioanele se include în grupa datoriilor
financiare sau curente.
Rezultatele activităŃilor privesc rezultatul reportat şi rezultatul exerciŃiului.

2.5. Capitalul imprumutat

2.5.1 Capitalul împrumutat pe termen mediu și lung

La inceputul activitatii si pe parcurs, intreprinderile au nevoi suplimentare

permanente de capitaluri peste nivelul capitalului propriu. Aceste nevoi suplimentare se
asigura prin imprumuturi pe termen mediu si lung.
Intrucat capitalurile imprumutate pe termen mediu si lung se afla un timp mai
indelungat in circuitul intreprinderii ele formeaza impreuna cu capitalurile proprii,
capitalurile permanente.
In principal, imprumuturile pe termen mediu si lung iau forma:
-creditului bancar pe termen mediu si lung
-creditul obligator.
2.5.1.1.Creditul bancar pe termen mediu și lung

-constituie un imprumut care se obtine de la o banca comerciala

-trebuie rambursat intr-o perioada mai mare de un an
-se negociaza intre intreprindere si banca
-periada pentru care se acorda:
-pe termen mediu 1-5 ani
- pe termen lung –peste 5 ani
-avantaje fata de creditul obligator:
• rapiditate in acordare(se negociaza in mod direct, documentele legale
pentru obtinerea creditului sunt minime, decizia de acordare se ia in termen scurt)
• flexibilitate viitoare(se poate solicita modificarea conditiilor)
24
 • costuri reduse(date de regula de dobanda, nivelul dobanzilor este mai mic
decat in cazul creditului obligatar)
2.5.1.2. Creditul obligatar

-se obtine prin emisiunea de titluri de credit in principal de obligatiuni

Obligatiunea este valoarea mobiliara negociabila care confera detinatorului
calitatea de creditor.
El are dreptul de a incasa de la emitent dobanzile aferente sumei date cu
imprumut.Deci obligatiunea este un inscris care exprima imprumutul contractat de o
persoana juridical pentru o suma si durata determinate, cu persoana care l-a subscris.
-imprumutul pe baza de obligatiuni se caracterizeaza prin emisiune publica de
titluri negociabile, fiecare obligatiune reprezentand o fractiune a datoriei contractate de
intreprindere;
-lansarea imprumutului prin subscriptie, obliga intreprinderea sa publice un
prospect de emisiune care sa cuprinda informatii care sa-I asigure pe viitorii creditori ca
intreprinderea este solvabila.
Prospectul contine informatii cu privire la:
• Denumirea, obiectul de activitate, sediul si durata societatii
• Capitalul social si rezervele
• Data publicarii in monitorul official al Romaniei partea a patra, a incheierii de
inmatriculare si modificarile ce s-au adus actului constitutive
• Situatia patrimoniului social dupa ultimul bilant contabil aprobat:
• Categoriile de actiuni emise de societate
• Suma totala a obligatiunilor care au fost emise anterior si a celor ce urmeaza a fi
emise, modul de rambursare, valoarea nominala a obligatiunilor, dobanda lor,
indicarea daca sunt nominative sau la purtator, precum si indicarea daca sunt
convertibile dintr-o categorie in alta ori in actiuni.
• Sarcinile ce greveaza imobilele societatii
• Data la care a fost publicata hotararea adunarii generale extraordinare care a
aprobat emiterea de obligatiuni.

Imprumutul prin emisiunea de obligatiuni(obligatar) are urmatoarele

caracteristici:

A. Valoarea de emisiune (Ve) platita de investitori care va egala cu produsul dintre

numarul de obligatiuni emise (Noe) si pretul de emisiune unitar (Peu) :
Ve=Noe*Peu De regula pretul de emisiune este mai mic decat valoarea
nominala;Pentru a fi atractive obligatiunile pot fi emise la un pret inferior valorii
nominale.Se poate calcula astfel o prima de emisiune (Pe) ca diferenta dintre
valoarea nominal (Vn) si valoarea de emisiune(Ve) Pe=Vn-Ve;

25
B. Valoarea nominala a imprumuturilor(Vn) este produsul dintre numarul de
obligatiuni emise (Noe) si valoarea nominala unitara (Pnu), valoare care este
inscrisa pe titlu: Vn=Noe*Pnu
C. Valoarea de rambursare (Vr) este produsul dintre numarul de obligatiuni
rascumparate (Nor) si valoarea de rambursare unitara (Pru) Vr=Nor*Pru
De regula valoarea de rambursare este stabilita prin prospectul de emisiune al
titlurilor si este cel putin egala sau mai mare decat valoarea nominal.
D. Scadenta imprumutului este data de rambursare a obligatiunilor.
Pot fi:
• Imprumuturi cu o scadenta fixa, rambursarea facandu-se intr-o singura
transa
• Cu scadente variabile, in care rascumpararea se face periodic prin tragere
la sorti a obligatiunilor
• Sau imprumuturi convertibile in actiuni, situatie in care obligatarul
(proprietarul actiunii) poate cere convertirea obligatiunilor sale in actiuni
ale aceleiasi intreprinderi.
E. Dobanda imprumutului obligator (cuponul obligatiunii), care poate fi:
• Fixa, fapt pentru care obligatiunile se mai numesc titluri de valoare cu
venituri fixe
• Variabila
Dobanda se calculeaza in functie de valoarea nominala a
imprumutului.
F. Prima de rambursare (Pr) este diferenta dintre valoarea de rambursare (Vr) si
valoarea nominala (Vn).
Se amortizeaza pe toata durata imprumutului (de regula liniar) si
reprezinta, alaturi de dobanda, efortul pe care emitentul trebuie sa-l faca pentru
acest imprumut. In bilant valoarea neamortizata a primei de rambursare ajusteaza
valoarea imprumutului.

Cateva precizari:
o Rambursarea obligatiunilor se poate face prin tragere la sorti sau prin
rascumparare la bursa (daca sunt cotate), atunci cand rascumpararea este
avantajoasa pentru emitent;
o Persoanele care acorda imprumuturi sub forma de obligatiuni nu poseda decat un
drept de creanta asupra firmei emitente(spre deosebire de actionari care sunt
coproprietari):
o Potrivit legislatiei(L.31/1990) o societate pe actiuni poate emite obligatiuni la
purtator sau nominative pentru o suma care sa nu depaseasca…..(nu se vedea pe foaie)
o Detinatorii de obligatiuni le pot pastra pana la scadenta si sa primeasca annual
dobanda sau pot sa le vanda la bursa, la un pret mai mare sau mai mic, pentru a
intra in posesia lichiditatilor;
o Vanzarea sau cumpararea obligatiunilor la bursa si schimbarea prin aceasta a
proprietarilor de obligatiuni, nu afecteaza activitatea firmei emitente.

26
 o Suma totala platita intr-un an creditorului obligatar poarta denumirea de anceitate
(At) definita ca suma intre cuponul obligatiunii (Ct) dobanda anuala si rata de
rambursare aferenta anului respectiv(Rt) :
At=Rt+Ct
o Platile pot fi facute si semestrial, trimiestrial, etc.
Practica economica a validat posibilitatea utilizarii mai mulor tipuri de
obligatiuni:
a. Dupa modul de identificare a detinatorului:
-la purtator, situatie in care drepturile conferite revin
posesorului. Ele sunt titluri materializate fiind confectionate si imprimate
dupa norme stricte avand cupoane detasabile;
-nominative, pe care este specificat numele posesorului.
Daca se emit in forma materializata, ele se prezinta sub forma unui certificate
nominative, iar in caz contrar numele posesorului se inscrie in cont.
b. Dupa forma in care sunt emise pot fi:
-materializate(cand sunt emise pe suport de hartie)
-dematerializate (cand sunt emise prin inscriere in cont,
pe suport magnetic )
c. Dupa tipul de venit pe care il genereaza , exista obligatiuni:
-cu dobanda-sunt cele emise la valoarea nominal valoare
care se ramburseaza la scadenta, plus dobanzile aferente;
- cu cupon zero(obligatiuni cu discount) care se emit la o
valoare de emisiune mai mica decat valoarea nominal care este platita la
scadenta.
d. In raport de gradul de protectie al investitorilor se intalnesc:
-obligatiuni garantate cu anumite active.In acest caz, detinatorii se
bucura de un inalt grad de protectie;
-obligatiuni negarantate sunt emise de catre societati fara nici o
garantie specifica. Emisiunea lor se bazeaza pe increderea de care se
bucura societatea emitenta.
Piata obligatiunilor s-a diversificat foarte mult , in practica internationala
intalnindu-se diferite tipuri de obligatiuni:
o Obligatiuni clasice(simple) caracterizate prin numar, durata, rata dobanzii,
valoarea nominal, pretul de emisiune, conditii de amortizare. Dobanda se plateste
annual pe baza unui cupon care se detaseaza de la obligatiune. Pretul de emisiune
fiind inferior valorii nominale, diferenta sporeste dobanda reala intrucat aceasta
se calculeaza asupra valorii nominale si nu asupra pretului de emisiune.
Rambursarea obligatiunii se face la termenul stabilit in momentul lansarii
imprumutului.
o Obligatiuni cu bonuri de subscriere, care combina o obligatiune clasica cu un
drept negociabil.acest tip de obligatiune confera detinatorului dreptul de a
subscrie la actiunile pe care le va emite firma in viitor; la un anumit pret si in
conditiile prevazute in contractual de emisiune.In aceste conditii actionarii
societatii vor renunta la dreptul preferential de a subscrie la noile actiuni in
27
 favoarea creditorilor care prezinta asemenea bonuri. Bonurile ca anexa a
obligatiunilor vor fi negociate separat la bursa fiind cotate pe piata de capital.
Rata dobanzii este mai mica decat la obligatiunile clasice.
o Obligatiuni convertibile in actiuni se caracterizeaza prin aceea ca, detinatorul
obligatiunii au dreptul sa-si converteasca obligatiunile in actiuni. Pentru aceasta
trebuie sa-si exprime optinuea intr-o anumita perioada de timp fixata pe
contractul de emisiune. Optiunea se materializeaza , de regula, atunci cand
veniturile din dividendele la actiuni sunt mai mari decat dobanzile aferente
obligatiunilor.
o Obligatiuni cu dobanda variabila, la care rata dobanzii este revizuita periodic in
functie de nivelul dobanzii de baza pentru a asigura o fructificare in conformitate
cu conditiile pietei.
Avantajul acestor obligatiuni consta in faptul ca riscul se imparte intre debitor si
creditor.
o Obligatiuni cu cupon zero, sunt obligatiuni fara dobanda dar cu prima de
rambursare ca diferenta dintre valoarea de rambursare (nominala) care este platita la
scadenta si valoarea de emisiune.
o Obligatiuni special cu cupon ce poate fi reinvestit(OSCAR) –numite si
obligatiuni perpetue-caracterizate prin aceea ca permit detinatorului sa aleaga intre a
primi cupon de dobanda in numerar sau a primi obligatiuni identice cu cele initiale.
Se poate ca obligatiunile sa nu aiba stabilita scadenta de rambursare, schimbarea
detinatorului facandu-se la bursa. Asemenea titluri s-au dovedit attractive prin
practicarea unei rate a dobanzii mai mare decat la obligatiunile clasice. Prin utilizarea
unor asemnea titluri de valoare, imprumuturile au un caracter permanent si ca atare
dispare diferenta dintre capitalul propriu si capitalul imprumutat;
o Obligatiuni indexate , caractgerizate prin aceea ca emitentul isi asuma obligatia
de a actualiza valoarea acestor titluri de comun accord cu investitorul , in functie de
un indice.
Indexarea se poate aplica:
a. Asupra dobanzii
b. Asupra pretului de rambursare
c. Asupra ambelor

In cazul imprumuturilor international se emit asa numitele euro-obligatiuni.

2.5.2. Capitalul imprumutat pe termen scurt

Intreprinderea isi completeaza nevoiele de capitaluri (ca urmare a insuficientei

capitalului permanent pe parcursul ciclului de exploatare) cu imprumuturi pe termen
scurt.
Imprumuturile pe termen scurt iau forma:
• Creditului commercial acordat de furnizor
• Creditele bancare pe termen scurt

28
 Creditul commercial reprezinta creditul pe care si-l acorda firmele la vanzarea
marfii sub forma amanarii platilor.
Creditul commercial se manifesta sub 2 form:
• Creditul comparator caracterizat prin platile in avans. Aceste credite apar ca
o prefinantare de catre beneficiar a produselor pe care intentioneaza sa le
achizitioneze. Sunt frecventa in ramuri precum: agricultura si constructii de
locuinte.
• Creditul vanzator(furnizor) care are ca obiect vanzarea marfurilor cu plata
amanata.
Creditul comercial acordat de furnizori, numit si credit de furnizori, apare ca
urmare a existentei intre partenerii de afaceri a unor intelegeri sau contracte referitoare
la conditiile de livrare, termenele si modalitatile de plata. Existent unui decalaj de timp
intre intre momentul livrarii produselor si momentul platii, genereaza la comparator
existent unor capitalri care imbraca forma materiala sau baneasca si pe care le foloseste
fara costuri.
Creditul bancar pe termen scurt are ca destinatie acoperirea nevoilor temporare
de functionare a firmei.
Se poate acorda sub forma de:
• Creante comerciale
• Credite de trezorerie
Creditul pe baza creantelor comerciale sub forma de titluri de credit se
realizeaza prin instrumente specific cum sunt: biletul la ordin, cambia sau cecul (numite
si efecte de comert). Cu ajutorul lor, firma primeste credit, dar poate acorda la randul ei,
credit altor firme. Cu ajutorul lor, firma primeste credit, dar poate acorda la randul ei,
credit altor firme.
Creditele de trezorerie sunt cele acodate firmelor pe termen de pana la un an.
Rata dobanziii este variabila. Acest credit se negocieazaintre firma si banca, iar in urma
negocierii se semneaza contractul de credit care cuprinde: suma, rata dobanzii,
scadentele, garantii, alte conditii.
Intre creditul commercial si cel bancar exista o stransa legatura, in sensul ca uneori
creditul commercial se poate transforma in credit bancar, sdau creditul bancar se poate
constitui support al acordarii unui credit commercial.
Aplicatii practice
O societate comerciala are un capital social format din 10000 de actiuni, cu o
valoare nominala de 10 000 000 de actiuni. Societatea comerciala decide majorarea
capitalului social prin emisiunea a 2500000 de noi actiuni la un pret de misiune de
15000 um. Valoarea cursului bursier inregistrat de actiunile firmei inainte de emisiune
emisiune a fost de 18000 um.
Sa se determine:
a) Cursul bursier teoretic(cursul actiunilor dupa emisiune)
b) Valoarea unui drept de subscriere
c) Numarul de drepturi de subscriere pe care trebuia sa le detina un investitor
pentru a intra in posesia unei actiuni noi
d) Analizati situatia unui actionar vechi care detine 5 actiuni emise anterior
29
 a) Vpaf=(Na*Vpa+Nane*Vean)/(Na+Nane)=(10000000*18000+2500000*1500
0)/(10000000+2500)=17400 um
b) Da=Vpa-Vpaf=18000-17400=600 um
c) X=Na/Nane=10000000/2500000=4
• Un vechi actionar ce detine in portofoliu numarul de drepturi de subscriere
necesar pentru achizitionarea unei actiuni va plati pretul de emisiune
respectiv 15000
• Un nou actionar va trebui sa plateasca pe langa pretul de subscriere so pretul
de piata aferent a 4 drepturi de subscriere pe care trebuia sa le cumpere de pe
piata bursiera respectiv:
15000um+4600um=17400um
• Vechiul actionar va primi 5 drepturi de subscriere pentru cele 5 actiuni emise
anterior pe care le detine din care 4 le poate valorifica pentru a cumpara o noua
actiune la pretul de 15000um. Al 5-lea Ds poate sa-l vanda la bursa la pretul de
600um (se pp identitate intre pretul contabil se cel de piata)
Capitalul de care dispune actionarul:
 Initial: 5 actiuni*18000um=90000um
 Dupa operatia de majorare: 6 act*17400um=104400um(pentru actiunea
cumparata plateste 15000um dar castiga 600um din vanzarea unui Ds).
Actionarul nu pierde din capitalul initial suma neta fiind de 90000um
dupa emisiunea de act noi
• Daca vechiul actionar decide sa vanda cele 5 Ds si sa nu subscrie noi act,
pierderea sa de valoare ca urmare a scaderii cursului act detinute(18000-
17400=600um/act)respectiv 3000um pentru cele 5 act,este recompensata de
castigul obtinut din vanzarea celor 5 Ds: 600*5 act=3000um

30
 CAPITOLUL 3

EVALUAREA VALORILOR MOBILIARE ȘI COSTUL CAPITALULUI

3.1.Valoarea în timp a banilor

De multe ori se spune ca “timpul inseamna bani”. In aceasta idee se impune luarea
in considerare a perioadei pe care se desfasoara operatiunile financiare agentii
economici manifesta asa-numita “preferinta pentru prezent” bazata pe o depreciere a
viitorului.
Valoric sau prin prisma puterii de cumparare, ceea ce poti face in momentul t1 cu o
um nu mai poti face la momentul t2, deci o unitate monetara nu mai este ehagala cu ea
insasi la momente diferite.
Schimbarea valorica in timp aimlica introducerea conceptelor financiare de
operatiuni pe termen scurt, mediu si lung.
Daca osuma S0 este negociata intre doi parteneri, P1 si P2, pe durata de timp t,
atunci la sfarsitul acestei perioade valoarea acesteia va fi o suma S(t), care este functie
de S0 si t:
S(t)=f(S0,t)
Aceasta functie este sau ar trebui sa fie crescatoare: S(t1)<=S(t2)
Intr-o asemenea situatie se aprecieaza ca a avut loc o fructificare in timp a sumei S0
in momentul t2 fat de momentul t1. Se poate poate face comparbila o suma aflata astazi
la dispozitia noastra cu o suma ce se va obtine peste un an.
Se impune necesitatea determinarii unei suma actuale intr-o perioada anterioara
sau a unei sume viitoare denumita valoare de actualizare. O asemenea situatie prezinta o
importanta deosebita in analiza financiara avand in vedere ca trebuia comparate: eforturi
cu eforturi, efecte cu efecte sau eforturi cu efecte, ale caror valori nu sunt cunoscute la
un moment dat.
Prin actualizare se poate face comparabila o suma ce se va obtine peste un an cu o
suma ce se afla la disp noastra astazi.
Procentul prin care se ajunge de la valoarea prezenta (Vp) la valorile viitoare (Vv)
ale unei sume de bani se numeste fructificare.
Exemplu:
Se depune intr-un cont bancar o suma de 100 um pentru care se ofera o rata a
dobanzii de 8% pe an. Care este suma de care dipsunem la sfarsitul anului?
Raspuns:
Vp=100um
K=rata dob =8%/an
31
 D=suma castigata sub forma de dob
Vv= valoarea finala a contului
Vvr=Vv1=Vp+D=Vp+Vp*k=Vp(1+k)
Se pune intrebarea care la fi suma obtinuta dupa n ani prin plasara intr-un cont
bancar a sumei de 100um cu o rata a dob de k.
Vv1=Vp(1+k)
Vv2=Vp(1+k)(1+k)
Vv3=Vp(1+k)(1+k)(1+k)
…………………………
Vvn=Vp(1+k)n
Fie numarul de perioade n=5, ratele dobanzii fiind constante, k=8%=0.08
Vv5=Vp(1+0.08)5=100u.m(1.08)5=146.93um
Modelul de calcul pentru dobanda compusa se exemplifica in tabelul urmator:

Perioada(n) Suma in cont la 1+k Suma in cont la

inceputul perioadei finele perioadei
1 100um 1.08 108
2 108um 1.08 116.64
3 116.64um 1.08 125.97
4 125.97um 1.08 136.05
5 136.05um 1.08 146.93

Factorul (1+k)n din relatia Vvn=Vp(1+k)n este denumit factor de compunere a

valorii viitoare(FCVV) pentru o rata a dobanzii k si n perioade. Factorul de compunere
se poate determina prin calcule simple dar pentru majoritatea valorilor posibile de dat
lui k si n se pot intocmi tabele cu valori de factori.
Deoarece FCVV=(1+k)n atunci relatia Vvn=Vp(1+k)n devine
Vvn=VpFCVV
Se pune problema sa fie determinate valoarea prezenta Vp din relatia:
Vvn=Vp(1+k)n
Si rezulta Vp=Vvn/(1+k)n
Valoarea prezenta a unui flux de numerar platibil dupa n perioade esre reprezentata
de suma care ar fi disponibila in momentul prezent. Din exemplu anterior deoarece
suma de 100um va creste la o valoare de 146.93 in 5 ani, la o rata a dobanzii de 8%,
suma de 100um este valoarea prezenta a lui 146.93um.
Determinarea valorii prezente a unui flux de numerar se numeste actualizare, fiind
inversul operatiei de compunere.
Factorul de actualizare este 1/(1+k)n.
In relatiile pentru determinarea valorii prezente si a valorii viitoare apar variabilele:
• Valoarea prezenta
• Valoarea viitoare
• Rata dobanzii
32
 • Numarul de perioade
Mai sus au fost prezentate ecuatiile prin care se determina valoarea viitoare si
valoarea prezenta.
Daca se cunosc 3 din cele 4 variabile se poate determina cea de-a patra.
Rezolvarea ecualtiei pentru k
Daca avem posibilitatea sa cumparam o valoare mobiliara la 68,06 si dorim ca ea
sa ajunga la 100um dupa 5 ani. In relatia Vvn=Vp(1+k)n trebuie sa il determinam pe k.
100um=68.06(1+k)5
exista doua modalitati:
• Se poate determina k prin incercari successive
• Se au in vedere ca (1+k)5 este factorul de compunere si e determinat astfel
(1+k)5=Vvn/Vp=1.46
Rezolvarea ecuatiei pentru n
O valoare mobiliara costa 68.06, adduce un castig de 0.08 iar la scadenta va ajunge
la 100um. Nu se cunoaste perioada n.
Inlocuind in relatia:
Vvn=Vp(1+k)n se obtine
100=68.06(1+0.08)n in care (1+0.08)n este factorul de compunere. Rezulta ca
(1+0.08)n=1.46. se face corespondenta cu perioada careia ii apartine acest factor de
compunere si vom obtine n

APLICAȚII PRACTICE

1.O societate comerciala are un capital de 10.000.000 u.m. divizat in 1000 de actiuni
, fiecare cu o valoare initiala (V0 ) de 10000 u.m. Rata de crestere a dividentelor (g) este
de 10% pe an (constanta) , iar dividendul pe actiune (D1) este de 200 u.m. Se cere sa se
estimeze costul actiunilor perioadei urmatoare .
R:
a) Se calculeaza rata rentabilitatii ceruta de investitor (r)
  0.02  0.1  0.12 deci r=12%

  
• R= +g; r=
  
b) Costul estimat pe actiune este dat de rata rentabilitatii calculata , deci 12%
2.Societatea comerciala Amidonul SA pune in circulatie o emisiune de noi actiuni in
numar de 1400000 buc. La o valoare nominala (V0)de 15000 u.m. /actiune .Cheltuielile
legate de emisiunea si plasarea titlurilor noi emise (E) reprezinta 3%.Dividendul
(D1)luat in calculului costului actiunii este cel obtinut in anul precedent pentru actiunile
comune in suma de 200 u.m/ actiune .Rata constanta de crestere a dividendelor (g) este
de 10% .Se cere sa se estimeze costul capitalului mobilizat in emisiunea de actiuni.
R:
c) Se calculeaza rata rentabilitatii ceruta de investitor (r)
  11.3% deci r=11.3%

  
R= +g; r=
 
\ 
d) Costul estimat pe actiune este dat de rata rentabilitatii calculata , deci 11.3%

33
 3.2. Evaluarea valorilor mobiliare

Activele pot fi grupate in doua categorii:

• -active fixe sau reale (materiale ).Valoarea acestora este determinata pe
piata in functie de raportul dintre cerere si oferta.Pretul acestora depinde de marimea
costurilor de productie , de numarul solicitantilor (cumparatorilor )etc. Ele sunt
achizitionate pentru serviciile oferite , dar si pentru placere estetica cum este cazul
obiectelor de arta.
• -active financiare , cum sunt actiunile , obligatiunile ,efectele bancare , alte
tipuri de valori mobiliare, care, in general reprezinta drepturi asupra unor active
reale.Valoarea acestora se stabileste pe piata dar procesul de evaloare este diferit
intrucat activele financiare sunt achizitionate pt. fluxurile viitoare de numeral pe care le
genereaza.Fluxurile de venituri sunt usor de determinat pentru unele dintre activele
financiare , cum este cazul dobanzii la o obligatiune.Pt. alte active financiare fluxurile
de numerar vor fi aproximate, cum se intampla in cazul actiunilor obisnuite.
Pentru activele financiare se foloseste conceptul de titluri de valoare, termen
general care se refera la o gama larga de active financiare ,de exemplu valori de prim
rang, actiuni si obligatiuni.
Uneori se include si activele pe termen scurt cum ar fi tratele , dar de regula
termenele se refera la activele pe termen lung.
Se utilizeaza si conceptul de valori mobiliare cu referire la titluri de valoare
negociabile reprezentand diferite creante(sau titluri de credit), precum si dreptul de
proprietate(participatii). Se disting valori mobiliare la purtator care sunt anonime si
valori nominative, identitatea proprietarului lor fiind cunoscuta la emitent. Valorile
mobiliare sunt transmisibile cu usurinta si pot fi negociate pe pietele special organizate.
Exista defin diferite ale valorii, fiecare dintre ele fiind adecvata unor situatii
diferite.
Se face distinctie intre valoarea de lichidare si valoarea in functiune:
• Valoarea de lichidare (liquidating value) reprezinta suma care se poate
obtine daca un activ(sau un grup de active) este vandut separat de catre firma care la
folosit;
• Valoarea in functiune(going concern value) a unei firme este valoarea ei
atunci cand este luata in considerare ca entitate operationala, cu echipa manageriala
respectiva si cu strategia folosita.
Daca valoarea in functiune este mai mare decat valoarea de lichidare, diferenta
reprezinta valoarea organizatiei distincta de valoarea activelor pe care le detin. In
contabilitate aceasta diferenta este denumita fond comercial(good will).
Totodata se face distinctie intre valoarea contabila si valoarea de piata:
• Valoarea contabila(book value) a unui activ este cea inregistrata in
documentele contabile;
• Valoarea de piata (market value) este cea la care se poate vinde un activ;

34
 3.2.1. Evaluarea obligațiunilor

Obligatiunile emise de societatile comerciale reprezinta o indatorare a lor fata de

detinatorii de obligatiuni(cumparatorii, creditorii).
Emitentul obligatiunii imprumuta o anumita suma de bani pt. o perioada si se
obliga sa efectueze plati sub forma de dobanda (annual sau semestrial) pentru aceasta
suma, iar la scadenta sa rascumpere obligatiunea.
Obligatiunile se caracteriz prin termene contractuale bine precizate inca din
momentul emisiunii:
• Marimea imprumutului dat de numarul obligatiunilor si valoarea nominala
a obligatiunii.
• Rata cuponului(rata dobanzii) pe care emitentul se obliga sa o plateasca
detinatorului, se stabileste in procente fata de valoarea nominala.
• Scadenta reprez. termenul(data) la care emitentul se obliga sa ramburseze
detinatorului valoarea nominala a obligatiunii.
• Suma anuala a dobanzii pe care emitentul trebuie sa o plateasca
detinatorului pt o obligatiune. Se determina prin inmultirea cuponului obligatiunii cu
valoarea nominala a obligatiunii.
• Modalitatea de rambursare.
• Data platii dobanzii si a ratelor scadente.
Referitor la evaluarea obligatiunilor trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte :
• Evaluarea este posibil sa fie facuta in orice moment dupa ce au fost emise;
• Dobanda anuala (D) platita pentru o obligatiune este stabilita inca de la
emitere (obligatiunile emise cu o rata fixa a dobanzii nu cunosc, …)
• Obligatiunile au o valoare nominala, iar in situatia cea mai simpla, ela pot
fi emise la aceasta valoare; val nominala poate sa coincida cu valoarea de rascumparare
(rambursare).Pot fi emise si obligatiuni cu discount la care pretul de emisiune este mai
mic decat valoarea nominala; de asemenea, pot fi rascumparate obligatiuni cu prima, la
care valoarea de rascumparare este mai mare decat valoarea nominala;
• Pretul de emisiune este cel la care obligatiunile sunt vandute pentru prima
data(atunci cand sunt emise);
• Pretul de piata este pretul la care obligatiunile se vand si se cumpara pe
piata lka o anumita data. Este pretul pe care un investitor este dispus sa-l plateasca pt o
obligatiune detinatorului. Se stabileste in functie de: rata cuponului, clasa de risc a
firmei emitente si rata dobanzii curente pe piata;
• Rata de actualizare care se stabileste pentru calcularea valorii prezente a
fluxurilor de numerar aferente obligatiunii pana la scadenta. Aceasta este rata de
rentabilitate ceruta de investitor.
Actualizarea oricaror sume previzionate a fi incasate se realizeaza la rata de
rentabilitate ceruta de investitor. O astfel de rata este subiectiva, ea difera de la
investitor la investitor.

35
 Teoria financiara, in preocuparea de a obiectiviza aceasta rata de rentabilitate
ceruta pt intreaga piata financiara a incercat identificarea unor repere generale
cunoscute ca posibile solutii, intre care: rata dobanzii de pe piata, rata de rentabilitate
medie a sectorului de activitate etc. asemenea rate, desi usor de aplicat, nu tin seama de
riscul asociat investitiei. Ca atare, o actualizare mai pertinenta trebuie sa porneasca de la
o rata de rentabilitate aferenta unor plasamente lipsite de risc la care trebuie adaugata o
prima de risc
O obligatiune obliga la plata unei sume sub forma de dobanda pe intreaga
perioada pana la scadenta si rambursarea val nominale inscrise pe obligatiune la
scadenta.
Modalul matematic pe baza caruia se evalueaza valoarea prezenta a unei
obligatiuni este de forma:


 ∑  
   ,in care:



D = suma platita ca dobanda in fiecare an;
Vr = valoarea nominala sau de rambursare (de maturitate);
r = rata dobanzii;
n = nr de ani pana la maturitate a obligatiunii
3.2.1.1. Evaluarea obligațiunilor cu cupon zero

Aceste obligatiuni se caracterizeaza prin aceea ca emitentul va plati detinatorului

valoarea nominala a obligatiunii fara nici o plata de cupon de la emitere pana la
scadenta. Atractia acestor obligatiuni pentru investitori este data de faptul ca:
• Investitorii nu se expun riscului ratei de investire, in sensul ca nu exista
fluxuri de numerar care sa fie reinvestite si deci ratele fluctuante ale dobanzii nu-i
forteaza pe investitori sa investeasca fluxuri de numerar la rate scazute ale dobanzii;
• Impozitul pe veniturile din investitii in obligatiuni cu cupon zero este
amanat pana la termenul de scadenta pentru obligatiune.
Exemplu:
O obligatiune cu cupon zero cu o valoare nominala de 1000 u.m. este emisa pe o
perioada de 10 ani cu o rata de rentabilitate ceruta de investitor de 10%. Sa se determine
valoarea actuala a obligatiunii.
Raspuns:
Facem notatiile:
VN = valoarea nominala a obligatiunii; in cazul de fata este 1000 u.m.;
n = perioada pentru care este emisa = 10 ani;
Vo = valoarea actuala a obligatiunii;
 = rata de actualizare, se va utiliza rata rentabilitatii ceruta de investitor care este
de 10%
Valoarea actuala (Vo) va fi:

 1000 1000 1000

      385,5496 . 
1    10  1  0,1 2,5937
1  100

36
 Concluzie: investitorul va plati pt obligatiune 385,5496 u.m. si va primi peste 10
ani 1000 u.m.
3.2.1.2. Evaluarea obligațiunilor cu rambursare în rate constante (a
împrumutului)
Fie o societate comerciala care emite 1000000 de obligatiuni cu o valoare
nominala de 1000 u.m. la un pret de emisiune de 975 u.m.
Rambursarea se va efectua prin amortizari(rate) constante intr-o perioada de 5 ani
prin tragere la sorti. Rata de rentabilitate ceruta de investitoriu este de 10%.
Tabloul de rambursare se poate reprezenta printr-un tabel in care sunt prezentate
pentru fiecare an pana la scadenta suma nerambursata din imprumut, dobanda,
amortizarea (rata) anuala si anuitatea.

Imprumut Amortizarea
Anul Dobanda Anuitatea
nerambursat lunara
1 1.000.000 100.000 200.000 300.000
2 800.000 80.000 200.000 280.000
3 600.000 60.000 200.000 260.000
4 400.000 40.000 200.000 240.000
5 200.000 20.000 200.000 220.000

Nota: pentru primul an ratele dobanzii se aplica la valoarea nominala a

imprumutului obligatar si nu la pretul de emisiune (mai redus), pentru a face
obligatiunea mai atractiva.
Valoarea actuala a obligatiunii se obtine prin actualizarea anutatilor incasate de
detinatorul obligatiunii la rata de rentabilitate ceruta de investitori:
A1 A2 A3 A4 A5
V0 = + + + + , A1...A5 sunt anuitatile corespunzatoare
1 + r (1 + r ) 2
(1 + r ) 3
(1 + r ) 4
(1 + r ) 5
celor 5 ani.
Inlocuind cu datele cunoscute obtinem:
300 280 260 240 220 300 280 260 240 220
V0 = + + + + = + + + + = 1000
1 + 0,1 (1 + 0,1) 2
(1 + 0,1) 3
(1 + 0,1) 4
(1 + 0,1) 5
1,1 1,21 1,33 1,46 1,61
u.m.
In conditii normale, valoarea actuala a unei obligatiuni nu coincide cu valoarea
nominala (cum se intampla in cazul nostru). Aceasta din doua motive:
• Rata cuponului este fixata la un nivel mai ridicat decat rata dobanzii medii pe
piata pentru ca obligatiunile sa fie mai atractive pentru investitori;
• Rata de actualizare trebuie sa fie mai ridicata decat rata dobanzii de pe piata,
itrucat riscurile asociate investitiilor in obligatiuni sunt mai mari decat depunerea
banilor disponibili in banci.

37
 3.2.1.3. Evaluarea obligațiunilor în cazul împrumutului obligatar cu
rambursare în anuităti constante

Consideram un imprumut obligatar constand din 1.000.000 obligatiuni, cu o

valoare nominala de 1000 u.m. Obligatiunile sunt emise pe o perioada de 5 ani la o rata
a dobanzii de 10%. Rambursarea se face in anuitati constante
Anuitatea se calculeaza conform relatiei:
r
a = Vt * n
, unde Vt − valoarea totala a imprumutului; r – rata dobanzii; n –
 1 
1−  
1+ r 
durata de viata a imprumutului obligatar; a – anuitatea.
Pentru deducerea acestei relatii se porneste de la egalitatea dintre valoarea totala a
imprumutului ( Vt − ) si suma actualizata a anuitatilor in ipoteza ca acestea sunt egale:
A A A  1 1 1 
Vt = + +L+ = A + +L+ 
1 + r (1 + r ) 2
(1 + r ) n
1 + r (1 + r )
2
(1 + r ) n 
Expresia dintre parantezele drepte reprezinta suma progresiei geometrice cu n
1
termeni si ratia
1+ r
Se obtine:
  1 n 
A1 −   
Vt =   1 + r   , de unde rezulta A =
Vt * r
n
r  1 
1−  
1+ r 
Aceasta relatie este valabila pentru un imprumut bancar ordinar cu rambursarea in
anuitati constante. Pentru imprumutul obligatar relatia trebuie corectata avandu-se in
vedere ca nu se pot rambursa fractiuni de obligatiuni.
Numarul obligatiunilor rambursate anual (N) se determina prin raportatea anuitatii
calculate mai sus (A) la valoarea nominala (VN) a unei obligatiuni:
A
N=
VN
Inlocuind in relatia de calcul a anuitatii datele din exemplul dat se obtine:
0,1 100.000. 100.000.
5
= = = 263.797
Vt *r  1  1 0,37908
A= =1.000.000* 1 −   1−
1,61051
 1 + 0,1
n
 1 
1− 
1+r 
A
ceea ce corespunde la 263.797 obligatiuni( N = )
VN
Tabloul de rambursare se prezinta sub forma urmatoare:
Imprumut Amortizarea
Anul Dobanda Anuitatea
nerambursat anuala
1 1.000.000 100.000 163.797 263.797
2 836.202 83.620 180.177 263.797
38
 3 656.026 65.602 198.197 263.797
4 457.829 45.782 218.014 263.797
5 239.814 23.981 239.814 263.797

Nota: la ultimul an, anuitatea se calculeaza prin rotunjire.

3.2.1.4. Evaluarea obligațiunilor perpetue

Majoritatea covarsitoare a obligatiunilor au un termen de scadenta, dar pot fi emise

si obligatiuni pe care emitentul nu trebuie sa le ramburseze niciodata, dar trebuie sa
plateasca permanent dobanda specificata pe obligatiune . Spre exemplu, daca se
specifica o plata anuala de 120 u.m. pentru totdeauna , se pune intrebarea care este
valoarea prezenta a obligatiunii in conditiile unei rate a dobanzii de 15%.
∞
D D D D
Vp = + +L+ +L = ∑
(1 + r ) 1
(1 + r ) 2
(1 + r ) n
n =1 (1 + r )n
Cum suma este infinita, valoarea prezenta se poate exprima sub forma:
D 120 120
Vp = . In exemplul dat: V p = = = 800 u.m
r 15 0,15
100

3.2.1.5. Evaluarea obligațiunilor pe termen scurt

Obligatiunile sunt emise cu o perioada de maturitate de un an. In exemplele
precedente am considerat valoarea nominala a obligatiunii de 1000 u.m., dobanda de
120 u.m. se plateste la sfarsitul anului odata cu rambursarea valorii nominale de 1000
u.m. rata dobanzii cuponului fiind de 12%.
D V 120 1000
Vp = + r , deci n=1; r=12%; V p = + = 1000 u.m.
1+ r 1+ r 1 + 0,12 1 + 0,12
Daca imediat dupa emisiunea obligatiunilor, rata dobanzilor pe piata creste, iar rata
dobanzii pentru obligatiuni similare creste de la 12% la 15%, rata de actualizare se
modifica:
D V 120 1000
Vp = + r ,= + = 973,95 u.m.
1 + r 1 + r 1 + 0,15 1 + 0,15

3.2.1.6. Evaluarea obligațiunilor pe termen lung

Modelul general este de forma:
t n
n
 1   1 
Vp = ∑ D *  + Vr   = D * FAVV + V r * FAVV
t =1 1+ r  1 + r 
daca:
• Rata cuponului r=12%;
• Perioada de maturitate, n=15
 1 
Vp = D * 
 1 + 0,12 

39
 3.2.2 Evaluarea acțiunilor

Fiecare investitor este interesat sa determine valoarea intinseca a unei actiuni, sa o

compare cu pretul de piata si sa decida daca o cumpara, o pastreaza sau o vinde.
Evaluarea actiunilor se face ca o valoare actuala a fluxurilor de numerar (cash
flow) estimate sa se obtina din aceasta investitie. Procesul de evaluare este unul dificil,
deoarece previziunea dividendelor viitoare obtinute ca urmare a detinerii de actiuni,
precum si pretul de revanzare a actiunilor depind intr-un grad mult mai ridicat de
intuitia analistului financiar.
Bazandu-se pe faptul ca fluxurile de cash-low sunt incerte, iar rata de rentabilitate
ceruta de propietar poate fluctua in timp, valoarea actuala a unei actiuni poate fi
estimata in conditiile unui grad de incertitudine mult mai ridicat.
Cei care cumpara si detin actiuni estimeaza ca in viitor vor obtine o anumita
marime anuala a dividendelor (DIVt ) si un anumit pret de revanzare a actiunilor (VRn ) ,
atunci cand decide sa vanda. In aceasta situatie, valoarea actuala V 0 a actiunilor poate fi
determinata cu ajutorul relatiei:
n DIVt VRn
V0 = ∑t =1 + in care:
(1 + r )t
(1 + r )n
r- rata de actualizare(rata ceruta de investitor)
Acest model elaborat de Irving Fisher este cunoscut sub denumirea de modelul
dividendelor actualizate.
In ipoteza detinerii unei investitii in actiuni pe o perioada nedeterminata si a unor
dividende anuale egale, pretul de revanzare a unei actiuni nu mai conteaza ca valoare
pentru n → ∞ , devine 0 intrucat (1 + r )n → ∞, iar
Vr 1
actuala si se ignora → 0.
(1 + r ) n
(1 + r )n
In aceste conditii:
n
 1 
1−  
DIV   1  
n
∞
DIV 1  1+ r 
V0 = ∑ = DIV * * = * 1 −   
t =1 (1 + r ) 1+ r  1  1 + r  
t
1− 
r 
 

1 + r 
Si aici
n
 1  DIV
  →0 de unde: V0 =
1+ r  r

3.2.2.1. Evaluarea acțiunilor preferențiale

O actiune preferentiala este un instrument financiar pe termen lung care da dreptul

la un dividend in suma fixa, platibil de regula inaintea dividendelor actiunilor obisnuite.
Relatia de calcul este de tipul:

40
 DIV p
Vp = in care: V p valoarea unei actiuni preferentiale, DIV p − dividendul actiunii
rp
preferentiale; rp - rata de rentabilitate a investitiei in actiunea preferentiala.
Exemple:
a) O societate comerciala plateste dividende pentru actiunile preferntiale in suma
de 24 u.m. pe actiune. Rata de rentabilitate este de 13,5%. In aceste conditii V p =2,4
u.m./0,135 = 17.78u.m.
b) O societate comercială plăteşte un dividend anual de 7,40 u.m. pe acŃiune. PreŃul
unei acŃiuni este de 96 u.m.Se cere să se determine rata de rentabilitate (rata de venit
cerută de investitor).



Din relaŃia: Vp= , rezultă Rp = ,
 
, . .
rp =
 . .
=0,0771; rp = 7,71%

3.2.2.2. Evaluarea acŃiunilor nominative (obişnuite, comune)

DeŃinătorii de acŃiuni au dreptul de a încasa venituri sub formă de dividende, dar

primesc efectiv aceste dividende numai dacă firma realizează profit şi există decizia de
repartizre a profitului sub formă de dividende.
Proprietarii acŃiunilor au şi dreptul să le vândă pe piaŃă. Ei pot obŃine un câştig
atunci când preŃul de vânzare este mai mare decât preŃul de achiziŃie.
PreŃul curent de piaŃă a unei acŃiuni (Po) depinde de : fluyurile de numerar pe care
investitorul estimează să-l obŃină dacă achiziŃionează acŃiunea şi de gradul de risc al
fluxurilor de numerar.
Fluxurile de numerar estimate sunt compuse din două părŃi:
• Dividentul estimat pentru fiecare caz;
• PreŃul pe care estimează să-l obŃină pentru acŃiune în momentul vânzării.
a) Modelul de evaluare a unei acŃiuni obişnuite pentru o singură perioadă
În acest caz se consideră că o acŃiune este deŃinută timp de un an şi se estimează
că preŃul va creşte cu o rată g.
Evaluarea acŃiunii se face conform relaŃiei:
   ţ    âş
  
   !"# $%
Vo =
 

 # $
Vo = => Vo(1+r)= DlV1+ Vo(1+g) =>Vo(1+r-1-g)=DlV1
 
&'()
Vo =
)*+

41
 EcuaŃia reprezintă valoarea actualizată a valorilor estimate pentru dividend şi
preŃul acŃiunii la sfârŃitul anului, iar rata de actualizare fiind rata de rentabilitate a
investiŃiei cerută.
Prin rezolvarea ecuaŃiei se determină preŃul estimat sau intrinsic al acŃiunii
obişnuite.
Exemplu
Se cumpără o acŃiune de la S.C. pentru a fi deŃinută un an de zile. Firma a câştigat
2,86 u.m. pe acŃiune în anul precedent şi a plătit1,90 u.m. ca dividend pe acŃiune.
Câştigurile dein dividend au crescut în medie cu 55 în ultimii ani. Rata curentă pentru
obligaŃiunile emise de govern este de 9%. AcŃiunile emise de firmă sunt mai riscante: se
identifică astfel o primă
rezolvare
• Rata de rentabilitate a capitalului social (rs)
• rs = rg+pr, unde:
rg = rata curentă a dobânzilor practicată la obligaŃiunile emise de guvern (9%)
pr= prima pentru risc (7%)
• Estimarea dividendului pe acŃiune (DlV1)
DlV1=DlVo(1+g)= 1,90 u.m.(1+0,05)=2 u.m
• Estimarea valorii intrinseci a acŃiunii

 ,
Vo = =
*$ ,* , -
= 18,18 u.m.
• Comportamentul deŃinătorilo de acŃiuni:
- Dacă preŃul actual de piaŃă este mai mic decât această valoare ar trebui
să cumpere acŃiuni (acŃiunile sunt subevaluate)
- Dacă preŃul actual de piaŃă este mai mare, nu ar trebui să cumpere
acŃiuni, sau ar trbui vândute cele deŃinute (acŃiunile sunt supraevaluate
la momentul actual)
În condiŃiila aceluiaşi exemplu se pune problema estimării ratei de rentabilitate
cerute (scadentă) pentru o acŃiune.
Dacă acŃiunile firmei se vând pe piaŃă la un preŃ de 20 u.m./acŃiune:

 # $
Vo=
 
, ,  , - ,.
20 = = => 20(1+r)=23, de unde
   
,.
1+r =
,
= 1,15, iar r= 0,15=15%
De remarcat
/0102342 3560786/9:1 Aş  ţ  ă
r =
<=3ţ>9 8?6>891@
+ (g)
ţ A

b) Modelul de evaluare a acŃiunilor pentru mai multe perioade

În acest caz, fluxurile de numerar pe care le generează pentru acŃionari sunt de
fapt, seriile de dividend.

42
 Valoarea oricărei acŃiuni poate fi stabilită ca valoare actualizată a acestei serii de
dividende:





Vo = + +……..+ +…= ∑C
"
 భ మ ೟   ೟
c) Evaluarea acŃiunilor obişnuite luând în considerare diferite tipuri de creştere
a dividendelor(şi a acŃiunilor)
c1) valoarea acŃiunilor cu ritm de creştere zero a dividendelor(şi acŃiunilor)
Dividendele aşteptate pentru anii următori sunt egale cu o anumită sumă şi rămân
constante, deci:
DlV1 = DlV2=……= DlVn= DlV
Valoarea unei acŃiuni în acest caz, este dată de relaŃia:
భ

  * ೙

Vo= ∑C
"  ೟ = DlV * భశೝ
= [1  
ଵ
௡ ]
  భ  ଵା௥
*
భశೝ
ଵ
Dar cum 
ଵା௥
௡ pentru n -> , tinde spre 0, se ajunge la relaŃia



Vo = şi r=
 #
Exemplu
Dacă în exemplul precedent, ofirmă a plătit un dividend de 1,82 u.m./acŃiune şi
nu se promite nicio creştere a dividendelor, iar rata de actualizare este de 16%, atunci
valoarea acŃiunii va fi :

 ,D,
Vo = = = 16,38 u.m.
 %
c2) Valoarea acŃiunilor cu ritm de creștere constantă a dividendelor
Rata de creştere astimată pentru dividende pentru o firmă, depinde de:
• rata de re’inere a profitului stability de firmă( procentul din profit
nedistribuit sub formă de dividende şi reinvestit în firmă)
• profitabilitatea investiŃiilor firmei
Cu cât rata de reŃinere a profitului este mai mare (şi în mod corespunzător,
procentul din profit care se acordă acŃionarilor sub formă de dividend este mai mic),
profiturile acumuloate pentru a fi reinvestite sunt mai mari, iar ritmul de creştere pentru
dividend va fi mai mare în viitor.
Modelul Gordon – Shapira
Consideră că acŃionarii sunt remuneraŃi excusive din dividendele repartizate(
acŃiunile nu sunt vândute şi deci sunt deŃinute o periadă infinită).
Valoarea actual a unei acŃiuni, în condiŃiile unei pieŃe eficiente, este dată de relaŃia:


Vo = ∑C
"  ೟
Modelul Gordon – Shapira este bazat pe un set de ipoteze restrictive:
• absenŃa fiscalităŃii şi a costurilor legate de treanhzacŃionarea titlurilor pe
piaŃă;
• cre;terea continuă(perpetuă) a dividendelor cu o rată constantă (g<r);
43
 • amortizarea egală a investiŃiilor de menŃinere a capacităŃilor de producere a
firmei;
• investiŃiile realizate numai din reinvestirea profitului net;
• durata de viaŃă infinită a firmei emitente;
Deoarece dividendul creşte cu aceeaşi rată constantă g se poate scrie sistemul de
relaŃii:
DlV1 = DlVo(1+g)
DlV2 = DlV1(1+g)= DlVo1  ଶ
DlV3 = DlV2(1+g)= DlVo1  ଷ
……………………………………
DlVt= DlVt-1(1+g)= DlVo1  ௧
……………………………………
DlVt= DlVn(1+g)= DlVo1  ௡
Valoarea actuală a unei acŃiuni este dată de relaŃia:

# $೟  $೟
Vo = ∑C
" = DlVo∑C
"
  ೟   ೟
Suma din dreapta relaŃiei este o progresie geometrică cu n termeni, primul termen
 $  $
fiind
  
, iar relaŃia 
Valoarea actuală a acŃiunii devine:
భశ೒ ೙ భశ೒ ೙
 $  *   $ * 
భశೝ భశೝ
Vo = DlVo
  భశ೒
= DlVo
   భశೝషభష೒
=
* *
భశೝ భశೝ

భశ೒ ೙
 $  *   $  $ 
భశೝ
=DlVo
  ೝష೒
= DlVo *$ [1- 
 ]
*
భశೝ
 $ 
Atunci când n
∞, raportul  
0, iar
 
) +
Vo = DlVo
) F
În condiŃiile în care : DlVo(1+g)=DlV1, se obŃine relaŃia clasică a modelului
Gordon – Shapira
GHIJ
Vo =
K*L
, DlV1 fiind dividendul programat a fi distribuit anul următor
Din această relaŃie, rata de rentabilitate sperată de investitori în acŃiuni, va fi:
Exemplu
Dacă investitorii cer obŃinerea unei rate de rentabilitate de 10% pentru acŃiunile
deŃinute la o firmă cotată la bursă, se previzionează un dividend pe acŃiune ce se va
distribui de 1000 u.m. şi se previzionează că acesta va creşte perpetuu cu 5% pe an.
Valoarea actuală(teoretică) a unei acŃiuni va fi:

44