Capitolul I

Cercetarea ştiinţifică din perspectivă juridică

Secţiunea I – Noţiuni introductive

Cercetarea ştiinţifică este o activitate sistematică şi creatoare, menită

să sporească volumul de cunoştinţe, inclusiv cunoştinţe despre om, cultură,
şi utilizarea acestor cunoştinţe pentru noi aplicaţii.1
O cercetare amanunţită a fenomenului cercetării ştiintifice de factură
juridică În eseul nostru este imposibilă fără a face o lămurire fie ea sumară
asupra conceptelor de metodă şi metodolofie privite în urma studiului nostru
drept elemente esenţiale pentru definitea conceptului de cercetare ştiinţifică ,
taportul Îmtre metodă/ metodologie şi cercetare ştiinţifică fiind unul de la
întreg la parte.
Cuvântul metodă vine de la grecescul „methodos”, care înseamnă cale,
drum, dar şi mod de expunere. Preocuparea pentru perfecţionarea metodei a
dus la apariţia ştiinţei despre metodă – metodologia.2
Profesorul Nicolae Popa defineşte metodologia drept sistemul celor mai
generale principii de investigaţie, deduse din sistemul celor mai generale legi
obiective3. Metoda priveşte fie un anumit principiu metodologic (metoda
particulară), fie un procedeu tehnic oarecare (metoda individuală). O
metodă, în sensul adevărat al cuvântului, trebuie să fie determinată de însuşi
obiectul cercetării ştiinţifice, să corespundă legilor acestuia. Între diversele

1
Olga Duţu, Ioana Teodora Butoi – Merodologia cercetării juridice , Note de curs practic , Ed Fundaţiei
România de Mâune, 2005, pag 26
2
Stefan Deaconu – Metodologie juridica, Curs practic pentru studenti, Ed Hamangiu, pag 2
3
Nicolae Popa - Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, Bucureşti, 1994, p. 21.

1
trepte metodologice – generală, particulară, individuală – se stabilesc
raporturi complexe, în cadrul cărora se pot distinge aspecte caracteristice
legăturii dintre general şi particular, dintre parte şi întreg, dintre proces şi
moment etc.1
O bună cunoaştere, explicare şi interpretare a dreptului (a fenomenului
juridic) reclamă o metodologie corespunzătoare în baza căreia să se realizeze
o înţelegere ştiinţifică a mecanismului acţiunii sociale adreptului, a funcţiilor
lui, a esenţei conţinutului şi formei sale, a legăturilor sale multiple cu
societatea.2
Aşa deci, arătăm că prin metode înţelegem un ansamblu de operaţii
intelectuale (ce pot consta din principii, norme) care sunt folosite pentru
atingerea unuia sau a mai multor obiective privind cunoaşterea unui
fenomen. În acest scop, pot fi folosite şi anumite procedee tehnice, care sunt
unelte auxiliare ale metodelor şi nu trebuie confundate cu acestea.3
Cercetarea ştiinţifică este clasificată în două mari categorii:
Cercetarea ştiinţifică fundamentală - Aceasta este o activitate
teoretică sau experimentală fundamentală care are ca scop principal
acumularea de noi cunoştinţe privind aspectele fundamentale ale
fenomenelor şi faptelor observabile, fără să aibă în vedere o aplicaţie
deosebită sau specifică.4
În cadrul acestui prim tip, un loc aparte, special îl ocupă cercetarea
fundamentală experimentală, orientată către aplicaţii practice de viitor.

1
Stefan Deaconu , op cit pag 2
2
Olga Duţu, Ioana Teodora Butoi op cit pag 27
3
Nicolae Popa op cit pag 23
4
Idem

2
 Cercetarea ştiinţifică aplicativă - Reprezintă o activitate de
investigare originală în scopul acumulării de noi cunoştinţe, dar orientată, în
principal, spre un scop sau un obiectiv practic specific.1

Sectiunea II - Structura instituţională a cercetării ştiinţifice

juridice

Ştiinţa românească este în bună măsură organizată în cadrul Academiei

Române, instituţia supremă, care elaborează orientările ştiinţifice pe
domeniile ei mari. Astfel, în cadrul Academiei Române, al Secţiei de Ştiinţe
Economice, Juridice şi de Sociologie există:2
Institutul Naţional de Cercetări Juridice care are în alcătuirea sa un
număr de institute de cercetare ce acoperă o mare parte din sfera cercetării
ştiinţifice, cum sunt:
• Institutul Naţional de Cercetări Juridice;
• Institutul de Criminologie şi Criminalistică;
• Institutul Naţional de Expertize Judiciare;
• Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”;
• Institutul Naţional de Administraţie;
• Agenţia Naţională Antidrog.
Secţiunea III - Reţeaua cercetării ştiinţifice juridice româneşti
din sistemul Ministerului Educaţiei şi Cercetării

Cercetarea ştiinţifică juridică românească s-a extins şi s-a concentrat

mult, începând din anul 2001, într-un cadru considerat mai propice, o dată cu
1
Tudorel Butoi – Metodologia cercetarii , Note de curs , 2005
2
Tusorel Butoi op cit pag 13

3
crearea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Ea se desfăşoară în universităţi
publice şi private, în marile centre universitare cu învăţământ juridic
(Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova), dar şi în alte municipii unde
învăţământul juridic, după anul 1989, fiinţează, în special, sub forma
învăţământului privat.1
De menţionat că, în învăţământul superior, cercetarea ştiinţifică de tip
fundamental deţine proporţiile cele mai mari, servind atât nevoile
învăţământului, ale perfecţionării cursurilor, ale procesului de învăţământ,
cât şi nevoile ştiinţei în general, deci de tip, de asemenea, academic. Însă, în
învăţământul superior, o pondere crescândă, cu mari posibilităţi viitoare de
extindere, o deţine şi cercetarea ştiinţifică aplicativă.2
Institute de cercetare ştiinţifică fără subordonare directă
academică, aparţinând altor ministere desfăşoară de asemenea, activităţi
de cercetare ştiinţifică aplicativă în domeniile specifice fiecărui minister.
Academia Română, institutele acesteia, ca şi reţeaua de universităţi a
Ministerului Educaţiei şi Cercetării dispun şi de unele edituri şi reviste, în
care se publică toate realizările ştiinţifice ale cercetătorilor români şi străini,
aspecte din activitatea depusă în fiecare an.
• Revista de studii şi cercetări juridice
• Revista de drept comercial
• Curierul judiciar
• Revista Dreptul
• Pandectele romane
• Revista de dreptul muncii
• Revista de drept penal
1
Stefan Deaconu op cit pag 5
2
Olga Duţu, Ioana Teodora Butoi op cit pag 27

4
• Revista de drept public
• Revista de criminalistică
• Revista de drept comunitar
• Curentul juridic

Capitolul II
Etapele metodologice şi principalele lor instrumente

Numărul de etape şi denumirile lor diferă de la o ştiinţă la alta. În general,

specialiştii din variate domenii ale ştiinţei consideră că numărul de etape se
situează între 3 şi 7. Cei mai mulţi specialişti împart metodologia de
cercetare în patru etape:1
• Problematizarea sau percepţia problemei;
• Incubarea (documentarea – învăţarea);
• Iluminarea (explicarea, momentul creativ);
• Verificarea ipotezelor şi concluziilor.
În ştiinţa juridică, specialiştii cercetători sunt de acord asupra a patru
etape, însă într-o terminologie diferită, şi anume:2
a. alegerea temei de cercetare;
b. documentarea – învăţarea;
c. explicarea fenomenului juridic (sau cercetarea propriu-zisă), cu două
subetape importante: formularea ipotezei (momentul creatorconstructiv)
şi verificarea ipotezei şi a concluziilor ştiinţifice
(momentul critic – valorizator);
1
Olga Duţu, Ioana Teodora Butoi op cit pag 2
2
Mihau Păunescu - Metodologia Cercetării Sociale, Ed All Beck ,2004 Bucureşti pag 16

5
d. redactarea şi susţinerea publică a lucrării.

Secţiunea I - Managementul cercetării ştiinţifice

Etapele cercetării ştiinţifice juridice sunt şi trebuie privite nu numai

drept părţi ale metodologiei de cercetare, ci şi drept componente ale
managementului activităţii de cercetare ştiinţifică.1
Precizarea este importantă nu numai pentru că activitatea de cercetare
implică un management al celor care realizează o muncă de creaţie, dar şi
pentru că aceasta se poate realiza individual sau în echipă. Se înţelege că
atunci când o lucrare se desfăşoară doar individual este important ca fiecare
cercetător să ştie să-şi conducă lucrarea cu succes la bun sfârşit. Fiecare
trebuie să ştie că trebuie să-şi asigure nu numai succesiunea etapelor (cu
metodele şi tehnicile lor), dar şi gestiunea resurselor disponibile, încadrarea
în resursele de timp (în termenul de elaborare a lucrării) şi în celelalte
resurse materiale, umane şi financiare.
Sistemul managementului în cercetarea ştiinţifică este alcătuit din patru
subsisteme, între care: organizatoric, informaţional, decizional şi cel al
metodelor şi tehnicilor specifice de gestiune.

Subsecţiunea I - Alegerea temei de cercetare juridică

Alegerea temei de cercetare este prima etapa a oricărei investigaţii

ştiinţifice; ea nu are nimic formal sau întâmplător. Ea condiţionează succesul
lucrării
1
Olga Duţu, Ioana Teodora Butoi op cit pag 27

6
de cercetare la fel de mult ca şi oricare altă etapă.
Vom înţelege acest adevăr din examinarea principiilor şi criteriilor care stau,
de regulă, la baza alegerii temei de cercetare ştiinţifică.

Subsecţiunea II - Principii generale de alegere a temei de

cercetare:

- temele mai complexe se încredinţează, pentru elaborare, unor echipe mai

mari;
- temele complexe se pot diviza în părţi distincte şi pot fi încredinţate unor
echipe mai mici sau unor persoane individuale;
- cercetătorul poate şi trebuie să-şi aleagă tema care i se potriveşte ca
aspiraţie, pregătire, ca şi în raport cu resursele disponibile;
- cercetătorul poate propune tema de cercetare pe care doreşte să o realizeze;
- riscul în cercetarea ştiinţifică este mai mare decât în alte activităţi; alegerea
temei poate majora sau micşora acest risc.

Subsecţiunea III - Principiile alegerii temei 1

Se aplică prin utilizarea şi a unui set de criterii, dintre care reţinem:

• cunoştinţele cercetătorului sunt un criteriu important; o temă poate să
implice un mare volum de documentare – învăţare, iar termenul de realizare
a temei nu-i îngăduie să aprofundeze cunoştinţele necesare;
• o informare – documentare prealabilă este indispensabilă în vederea
alegerii temei;
1
Olga Duţu, Ioana Teodora Butoi op cit pag 27

7
• înclinaţiile cercetătorului să se potrivească, într-un grad cât mai înalt, cu
cerinţele, conţinutul şi natura temei de cercetare;
• să se aibă în vedere importanţa şi actualitatea teoretică şi practică a temei
de cercetare;
• necesitatea încheierii la termenul stabilit;
• diminuarea riscului în cercetare, în general, şi în alegerea temei, în special,
reclamă ştiinţa de a se evita atât supraestimarea, cât şi subestimarea
posibilităţilor cercetătorului de documentare – informare, de analiză şi de
verificare a concluziilor.

Subsecţiunea IV - Teme de cercetare juridică:1

Drept procesual penal: Participanţii în procesul penal, Probele şi

mijloacele de probă, Urmărirea penală, prima fază a procesului penal,Căile
ordinare de atac: apelul în materie penală
Drept administrativ: Organizarea şi funcţionarea autorităţii executive
centrale , Instituţia primarului, Instituţia prefectului: trecut, prezent,
perspective, Statutul juridic al funcţionarului public,
Drept constituţional: Prerogative ale instituţiei prezidenţiale în România,
Raporturile dintre Guvern şi instituţia prezidenţială, Regimul juridic al
partidelor politice în România postdecembristă,
Dreptul Uniunii Europene:Procedura integrării în Uniunea
Europeană,Protecţia juridică a Drepturilor Omului prin reglementările
dreptului Uniunii Europene, Sistemul juridic al Uniunii Europene,

1
Tudorel Butoi op cit pag 32

8
Drept civil – Contractele civile speciale:Aspecte noi teoretice şi practice
relative la contractul de vânzarecumpărare, Contractul de societate civilă în
raport cu cele comerciale, Rolul şi importanţa deschiderii moştenirii – teorie
şi practică, Reguli speciale aplicabile diferitelor categorii de moştenitori
legali în contextul jurisprudenţei actuale,
Drept civil – Drepturile reale principale şi Obligaţiile civile:Dreptul de
proprietate în contextul aderării României la structurile Uniunii Europene,
Practica Curţii Europene pentru Drepturile omului în materia revendicării
imobiliare – consideraţii teoretice şi practice, Obligaţiile civile în raport cu
obligaţiile comerciale, Răspunderea pentru fapta proprie
Drept penal special: Uciderea din culpă, Violarea de domiciliu, Traficul de
droguri
Drept civil – partea generală, persoanele:Nulitatea actului juridic civil,
Cursul prescripţiei extinctive, Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice
Dreptul familiei: Familiile monoparentale. Probleme politice şi sociale ale
familiei , Violenţa în familie: soluţii socio-juridice , Tutela minorului
Drept comercial: Consecinţele juridice ale calităţii de persoană juridică a
societăţii Comerciale, Particularităţi ale voinţei juridice în contractele
comerciale încheiate pe suport electronic,
Dreptul penal: Extrădarea în dreptul penal român, Concursul de
infracţiuni, Prescripţia în dreptul penal
Teoria generală a dreptului: Jurisprudenţa ca izvor de drept, Tehnici
privind elaborarea normelor juridice
Drept funciar: Domeniul de aplicare a dreptului de preemţiune, Regimul
juridic al fondului funciar
Dreptul mediului: Răspunderea juridică în dreptul mediului înconjurător,
Aspecte teoretice şi practice referitoare la protecţia juridică a apei

9
Criminologie: Criminalitatea „gulerelor albe” , Natura şi cauzele
criminalităţii
Penologie: Închisorile şi implicarea morală a societăţii , Reforma sistemului
penitenciar român.

Secţiunea II - Elaborarea şi administrarea programului de

cercetare ştiinţifică a temei

Este o activitate de management complexă, care are în vedere:

stabilirea subetapelor şi a termenelor pentru fiecare în parte; corelarea
etapelor şi fazelor cu termenele parţiale şi cu termenul final al temei de
cercetare; asigurarea valorificării potenţialului de creaţie al cercetătorului; o
bună gestionare a tuturor resurselor disponibile; o bună organizare, astfel
încât să se evite orice sursă de majorare a riscului oricărei teme de cercetare
ştiinţifică.1
Administrarea programului de cercetare a temei, care este o operaţiune
complexă de definire şi de corelare, se realizează în mare măsură pe baza a
trei componente:

Subsecţiunea I - Schiţa proiectului de cercetare

Elaborarea acesteia începe după alegerea temei de cercetare. Indiferent dacă

tema este elaborată individual sau în echipă, schiţa proiectului de cercetare
cuprinde:2
- termenul de predare la beneficiar;
1
Mihai Păunescu op cit pag 17
2
Idem

10
- principalele operaţiuni de documentare – învăţare;
- sursele de informare – documentare importante, greutăţi de obţinere, locul
unde se află şi cum pot fi consultate;
- timpul necesar celorlalte etape ale cercetării.

Subsecţiunea II -Proiectul temei

Elaborarea proiectului temei se face după terminarea documentării

bibliografice, când cercetătorul ajunge să realizeze şi o primă formulare a
ipotezei. Proiectul temei include:1
- etapele ulterioare de cercetare ştiinţifică;
- documentarea directă (practică): date, fapte, informaţii, factorii – cauze
care determină fenomenul juridic şi formularea de ipoteze operaţionale;
- modul de prelucrare a informaţiilor şi termenele de prelucrare;
- termenul de verificare a ipotezelor şi de fundamentare a concluziilor
ştiinţifice;
- termenul de redactare a lucrării şi termenul de susţinere publică;
- operaţiunile de asistenţă, implementare şi termenele necesare;
- cheltuielile necesare fiecărei etape;
- consumul de timp necesar consultării specialiştilor în diferite etape de
realizare a lucrării;2
Subsecţiunea III - Planul preliminar de structurare a lucrării

Elaborarea acestui plan preliminar capătă contur pe măsura parcurgerii

etapelor de documentare şi de explicare a fenomenului juridic. Planul

1
Olga Duţu, Ioana Teodora Butoi op cit pag 27
2
Stefan Deaconu op cit pag 26

11
preliminar de structură a lucrării cuprinde: principalele teze, idei şi
concluzii; principalele ipoteze confirmate şi neconfirmate; modele de analiză
; argumentaţia teoretică şi practică; argumentaţia juridică şi social – politică
necesară fundamentării concluziilor ştiinţifice; sursele de informare şi modul
de prelucrare; probleme speciale neclarificate; conturarea structurii lucrării:
părţi, secţiuni, capitole, paragrafe.1
Planul definitiv al lucrării se realizează după modificările care se aduc
planului preliminar. Însă planul definitiv al lucrării va fi realizat în ultima
etapă – redactarea şi susţinerea publică a lucrării ştiinţifice.2
Subsecţiunea IV - Cercetarea propriu-zisã

Colectarea şi verificarea datelor – în funcţie de natura surselor de

informare şi a procedeelor de lucru elaborează un program de culegere a
datelor, de măsurare sau înregistrare a modalităţilor de manifestare a faptelor
sociale, cu alte cuvinte, aplicarea instrumentelor de lucru. Verificarea datelor
este obligatorie şi constă în a urmări: 3
Completitudinea – înregistrarea răspunsurilor sau compor-tamentelor pe
fiecare instrument de lucru sau pe protocoalele anexe. De cele mai multe ori,
nonrăspunsurile pot fi semnificative, oferind indicii privind existenţa unor
cazuri speciale sau particularităţi.
Exactitatea – modalitate esenţială de verificare a datelor ce presupune
parcurgerea tuturor comportamentelor înregistrate, în scopul stabilirii
coerenţei sau a sincerităţii acestora. 4
Uniformitatea – are în vedere maniera unitară de înregistrare a datelor.

1
Stefan Deaconu op cit pag 12
2
Tudorel Butoi op cit pag 19
3
Olga Duţu, Ioana Teodora Butoi op cit pag 27
4
Olga Duţu, Ioana Teodora Butoi op cit pag 27

12
Prelucrarea şi analiza datelor – impune alegerea unei metode de
prelucrare şi analiză în funcţie de profunzimea investi-gaţiei, a gradului său
de complexitate. Distingem aici: Prelucrarea şi analiza sumară oferă
cercetătorului informaţii generale care îi vor ghida viitorul demers
investigativ şi constă în clasificarea cazurilor ce formează obiectul de
cercetare în funcţie de anumite criterii, validarea sau invalidarea unor
ipoteze, stabilirea frecvenţei de producere a unor fenomene sau a distribuţiei
acestora la nivelul populaţiei, validarea eşantionului sau studiul gradului de
reprezentativitate, validarea instrumentului de lucru şi consistenţa datelor
obţinute.1
Prelucrarea avansată a datelor presupune continuarea demersului pe
trei posibile direcţii: construcţia de tipologii; construcţia de scale complexe
sau indici capabili să stabilească diferite ierarhii; elaborarea de modele
deterministe, adică de relaţii cauzale între diverse variabile. Aceste tehnici
de analiză intră în sfera de preocupare a specialiştilor, motiv pentru care nu
vom insista asupra lor.
Întocmirea raportului de cercetare – elaborat sub forma unui text clar şi
uşor de parcurs, presărat cu cifre sau exemple absolut necesare pentru
înţelegerea ideilor prezentate. În interiorul său pot fi inserate şi câteva tabele
sau grafice sugestive care rezumă, într-o manieră mai clară, informaţia
prezentată. Pe lângă prezentarea fenomenului sau a faptelor studiate, se pot
formula şi propuneri de rezolvare a diferitelor situaţii, de sporire a eficienţei
activităţii etc

1
Idem

13
 Concluzii

Studiul metodelor de cercetare ştiinţificã în domeniul ştiinţelor juridice,

a valorii lor euristice pentru descoperirea unor cunoştinţe noi, revine teoriei
dreptului.
Aceasta nu elimină însă posibilitatea ca şi celelalte ramuri ale ştiinţei
să contribuie la perfecţionarea cercetării ştiinţifice de factură juridică în
domeniul lor de investigaţii. Preocupări de definire a cercetării juridice şi de
analiză a metodelor cercetării ştiinţifice a dreptului sunt prezente în literatura
juridică.
Aşa cum s-a reţinut într-un număr de lucrări, cercetarea şriinţifică poate să
apară ca o prismă de dezvoltare în ştiinţa dreptului, care dezvăluie aspecte
din cele mai importante şi pasionante, cum ar fi: modul cum lucrează omul
de ştiinţă pentru a-şi finaliza demersul de cercetare regulile cercetării
ştiinţifice juridice, caracterul său .Cercetarea ştiinţifică juridica reprezintă
un sistem al acelor acţiuni de relativă invarianţă într-un număr suficient de
mare de metode, acţiuni ce au ca obiect cercetarea ştiinţifică în ceea ce
priveşte raporturile, legăturile, relaţiile ce se stabilesc între diferite metode în
procesul analizării fenomenului juridic.
Factorii de relativă invarianţă într-un număr suficient de mare de
metode sunt, în acest caz, principiile, normele sau criteriile metodologice,
ele formând conţinutul metodologiei juridice.
Raporturile, legăturile, relaţiile ce se stabilesc între diferitele metode,
fie înainte, fie în timpul, fie după încheierea actului de cercetare ştiinţifică

14
alcătuiesc obiectul metodologiei juridice. Acest obiect nu-l formează deci
metodele în sine, ci raporturile multiple dintre acestea.
Întrucât metodele diferă ca grad de abstractizare, ca arie de aplicare, ca
grad al preciziei pe care o pot oferi cercetării ştiinţifice, se justifică
dezvoltarea unei metodologii juridice, ca un ansamblu de norme de
selectare, de cooperare şi apreciere a avantajelor şi, eventual, a
dezavantajului aplicării diverselor metode. De remarcat este şi faptul că
analiza sistemului metodelorde cercetare a fenomenului juridic nu se vrea în
nici un fel un „clasament valoric”, în sensul că nu poate fi absolutizată
valoarea uneia în raport cu alta.
Totodată, trebuie combătut extremismul metodologic. Se impune o
strânsă colaborare, o combinare a metodelor de cercetare, întrucât fiecare are
vocaţia de a sesiza universalul.

15