M.E.C. Cursul nr.

2
UNIVERSITATEA “GEORGE BACOVIA “ BACAU
FACULTATEA DE MANAGEMENT
SPECIALIZAREA “ADMINISTRATIE PUBLICA”
MASTERAT: FISCALITATE

NOŢIUNI DESPRE FISCALITATE

1. Nivelul şi structura fiscalităţii
Fiscalitatea este formată din totalitatea taxelor şi impozitelor reglementate prin acte normative
Nivelul fiscalităţii este dat de indicatorul care exprimă partea din PIB care este prelevată la
dispoziţia statului pe calea impozitelor.
Mărimea prelevării pe calea impozitelor este dependentă de mai mulţi factori:
 ponderea sectorului public în producţia industrială a ţării
 nivelul cotelor de impozit
 dimensiunile nevoilor bugetare şi mijlocele de acoperire a acestora
 proporţiile evaziunii fiscale
La acelaşi nivel al fiscalităţii, sarcina fiscală este cu atât mai apăsătoare cu cât PIB-ul care
revine pe cap de locuitor este mai scaăzut.
Structura fiscalităţii este reprezentată de diversitatea impozitelor prin intermediul cărora statul
colecteză veniturile fiscale. Se are în vedere o echilibrare a impozitelor directe cu cele indirecte în cadrul
politicii fiscale din ţările dezvoltate.
În ţările în curs de dezvoltare se practică o politică fiscală axată pe impozite indirecte (TVA),
care reprezintă 70-80% din totalul veniturilor fiscale.
Aceasta se explică prin diverse cauze:
 grad redus de dezvoltare a producţiei;
 structura pieţei diversificată a producţiei industriale;
 nivelul scăzut al veniturilor realizate de populaţie;
 orientarea politicii financiare promovate de guvern.

2. Principiile fiscalităţii
a) Justificarea generală a impozitelor – impozitul se justifică prin faptul că funcţionarea oricărei
societăţi implică costuri care trebuie să fie acoperite din resurse.
b) Principiul individualităţii – omul este cel care constituie obiectivul final şi preocuparea esenţială
a statului, impozitul trebuie să caute egalitatea şanselor.
c) Principiul de nediscriminare – impozitul este stabilit şi urmează aceleaşi reguli pentru toţi
contribuabilii.
d) Principiul de impersonalitate – impozitul trebuie să fie impersonal, prelevarea nu trebuie să
implice cercetări asupra vieţii populaţiei.
e) Principiul de neutralitate – impozitul să fie favorabil unei economii eficiente. Impozitul să nu
afecteze beneficiile care provin dintr-o scădere a costurilor.
f) Principiul de legitimitate – presupune posibilitatea scutirii de impozit a veniturilor care provin
din servicii prestate colectivităţii.
g) Principiul de nonarbitru – impozitul să fie prelevat după principii simple.

3. Pricipalele obligaţii fiscale ale agenţilor economici

a) Obligaţii generate de desfăşurarea activităţii curente:
 TVA;
 accize (taxe speciale de consumatori);
  contribuţia la fondul special de sănătate;
 impozitul pe profit;
 impozit pe dividente;
 taxe vamale.
b) Obligaţii generate de plata salariilor:
 impozitul suplimentar pe fondul de salarii;
 contribuţia la asigurările sociale;
 contribuţia la fondul pentru ajutor de şomaj;
 contribuţia la fondul de risc şi de accidente.
c) Obligaţii generate de elementele patrimoniale:
 impozit pe clădiri;
 impozit pe terenurile neagricole;
 impozitul pe venitul agricol;
 taxa asupra mijloacelor de transport;
 taxa de metrologie.
d) Alte obligaţii:
 taxe locale:
- pentru folosirea bunurilor publice;
- pentru eliberarea certificatelor, autorizaţiilor;
- pentru folosirea mijloacelor de publicitate.
 taxe datorate statului pentru serviciile prestate:
- taxe de timbru;
- taxe consulare.

4. Efecte ale fiscalităţii excesive

În conţinutul bugetului public naţional intră veniturile şi cheltuielile publice.
Veniturile publice sunt formate din mijloacele practice de constituire a fondurilor băneşti ale
statului, din venituri ordinare, care se încasează la buget, şi venituri extraordinare, la care statul apelează
numai în cazuri excepţionale, când nu sunt acoperite integral cheltuielile bugetare (împrumuturi).
Cheltuielile publice reprezintă modalităţi de repartizare şi utilizare a fondului bănesc bugetar în
vederea satisfacerii trebuinţelor societăţii (nevoi militare, ordine publică, funcţionarea aparatului de
stat,sănătate, educaţie).
Deficitul bugetar situaţie ce corespunde neacoperirii cheltuielilor bugetare de către veniturile
bugetare, constituie un factor principal de influenţare a presiunii fiscale care conduce la fiscalitate
excesivă.
Efectele se simt la nivel macro, micro şi la nivel de firmă, în condiţii de complexitate şi de
independenţă reciprocă.

Efectele fiscalităţii la nivel macro;

1. Diminuarea eforturilor productive, ca urmare a:

 Efectelor descurajante provocate de nivelurile mari ale prelevărilor obligatorii asupra:

- muncii
- economiilor
- investiţiilor
- spiritului de intreprindere
 Reacţiilor, care pot fi pot fi de două feluri:
− de reducere a timpului de muncă ce corespunde efectului de substituţie
− de creştere a cantităţii de muncă pentru compensarea venitului net pierdut
 Abstinenţei fiscală de evitare a îndeplinirii unor operaţiuni în scopul
evitării impozitelor la care dau naştere. Are ca efect:
-scăderea activităţii economice
-încurajarea activităţii domestice pentru autofurnizarea de servicii.
  Restrîngerii bazei de impozitare datorită fenomenelor de blocaj financiar şi de
evaziune fiscală.
 Diminuării volumului fluxurilor financiare la dispoziţia bugetului de stat.
 Reducerii posibilităţii de intervenţie a bugetului de stat în reglarea economiei şi a
societăţii.
Ca urmare asupra veniturilor şi cheltuielilor publice, pot apare alte efecte:

Efecte în structura veniturilor:

-creşterea ponderii veniturilor curente(impozite directe şi indirecte)
-tendinţa de creştere a veniturilor fiscale, pentru prelevări obligatorii(a impozitelor directe)
-creşterea gradului de fiscalitate.

Efecte în structura cheltuielilor:

-pondere mare a cheltuielilor cu salariile
-ponderea ridicată a cheltuielilor neproductive, fără impact direct asupra creşterii economice
-tendinţa de creştere a ponderii cheltuielilor cu plata dobânzilor la datoria publică
-cheltuieli pentru educaţie, sănătate, cultură, cercetări la niveluri scăzute
-reducerea ponderii cheltuielilor pentru industrie şi agricultură
-amplificarea cheltuielilor pentru apărarea naţională şi ordine publică
-pondere însemnată a transferurilor pentru susţinerea centralizată a bugetelor locale

2.Rezistenţele politice la prelevări obligatorii- manifestată prin revendicări pentru sincronizarea

impozitelor şi contribuţiilor sociale.

3.Riscul de inflaţie prin fiscalitate, constă în aceea că orice creştere a impozitelor sau a contribuţiilor
sociale se repercutează asupra proceselor de determinare a preţurilor.
 societatea comercială caută să includă impozitele în preţ.
 salariaţii caută recuperări sub formă salarială.

4.Diminuarea compatibilităţii internaţionale a companiilor româneşti datorită :

 preţurilor ridicate determinate de creşterea prelevărilor obligatorii ;
 scăderea capacităţii de autofinanţare ;
 reducerea capacităţii de investiţie şi modernizare ;
 reducerea capacităţii de a înfrunta cu succes concurenţa internaţională.

5.Dezvoltarea criminalităţii economico-financiare şi fiscale.

Practicile ilicite sunt cu atât mai stimulate cu cât ratele de prelevare sunt mai ridicate.Rezistenţa la
prelevări obligatorii se poate manifesta prin dezvoltarea economiei subterane.Economia subterană are
drept caracteristică comună a activităţilor ilicite, sustragerea de la orice formă de prelevare obligatorie.
Cauze:
 -factori politici economici şi sociali
 -liberalizarea preţurilor
 -apariţia iniţiativei particulare a micilor intreprinzători
 -manifestarea dezechilibrelor intre cerere şi ofertă în economia de piaţă
 -legislaţia incompletă şi instabilă.
Dimensiunea eonomiei subterane a fost apreciată la peste 2/3 din PIB.

Forme ale economiei subterane

a ) activităţi legale nedeclarate :
 -producţia intreprinderilor clandestine
 -subdeclararea producţiei în unităţi autorizate
 -nedeclararea numărului real de salariaţi
b) activităţi frauduloase
 -frauda şi evaziunea fiscală
 -munca la negru
  -traficul cu mâna de lucru
c ) activităţi delictuale:
 -corupţia
 -inşelăciunea
 -fraude în asigurări.

Impactul presiunii fiscale la nivel micro :

 -descurajează interesul intreprinzătorilor pentru activitate generatoare de profit

 -diminuează resursele financiare posibile de mobilizat la bugetul de stat şi la bugetele locale
 -influenţează negativ puterea de cumpărare
 -influenţează negativ nivelul cererii pe piaţă
 -afectarea nefavorabilă asupra vânzărilor.

Presiunea fiscală la nivel de firmă :

 -pondere ridicată a prelevărilor obligatorii în cifra de afaceri

 -influenţează negativ inflaţia
 -influenţează devalorizarea monetară
 -influenţează negativ dobânzile datorate băncilor
 -decapitalizarea societăţilor comerciale
 -nu se stimulează activitatea şi producţia pentru că ar mări baza de impozitare şi volumul
prelevărilor la bugetul de stat.
Fiscalitatea moderată:
 -stimulează creşterea economică
 -stimulează cererea de bunuri şi servicii
 -stimulează activitatea investiţională.