Resursele financiare sunt mijloacele baneşti necesare pentru realizarea unor anumite

obiective intr-un anumit domeniu. Resursele financiare ale societatii includ şi resursele
financiare publice.
Resursele financiare publice includ:
- Resursele financiare constituite la nivelul administratiei publice centrale;
- Resursele financiare constituite in bugetul asigurarilor sociale de stat;
- Resursele financiare constituite in fondurile speciale anexate la bugetul de stat sau la bugetul
asigurarilor sociale de stat;
- Resursele financiare constituite la nivelul bugetelor locale (judete, oraşe, comune);
- Resursele financiare constituite la nivelul intreprinderilor de stat (R.A. sau societatilor cu
capital de stat);
- Resurse financiare constituite la nivelul bugetelor institutiilor publice autonome;
- Resurse financiare constituite la nivelul organismelor internationale cu participarea
cotizatiilor statelor membre.

Resursele, provenind din produsul intern brut, la care se adauga importul, sunt folosite
pentru: consum, formare bruta de capital si export. Alaturi de resursele materiale, umane,
valutare si informationale, un rol deosebit il au resursele financiare. Resursele financiare
reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economice si sociale
intr-un interval de timp determinat.

Resursele financiare, la nivel national, cuprind ansamblul resurselor financiare ale

autoritatilor si institutiilor publice, resursele intreprinderilor publice si private, resursele
organismelor fara scop lucrativ, precum si resursele populatiei. Volumul resurselor financiare
ale unei societati depinde de marimea produsului intern brut, precum si posibilitatea apelarii
la resurse financiare externe (imprumuturi, ajutoare, donatii etc. ).

Factorii care determina cresterea resurselor financiare publice pot fi sintetizati in

urmatoarele categorii:
a) factorii economici care determina cresterea produsului intern brut si pe aceasta baza
sporirea veniturilor impozabile;
b) factorii monetari (dobanda, creditul, masa monetara) care isi transmit influenta prin pret;
c) factorii sociali a caror influenta este tot mai puternica pe masura accentuarii rolului social
al statului, care presupune redistribuirea resurselor in scopul satisfacerii nevoilor de educatie,
sanatate si securitate sociala;
d) factorii demografici care determina sporirea numarului contribuabililor;
e) factorii politici si militari care, prin masurile de politica economica, sociala sau financiara
pe care le implica, pot avea efecte multiple: sporirea productiei si a veniturilor, cresterea
contributiilor pentru asigurarile sociale, sporirea fiscalitatii, presiunii asupra bugetului public
national. Toate acestea influenteaza nivelul resurselor financiare publice. Unele masuri cu
caracter militar, starile conflictuale, situatiile de razboi determina nevoia suplimentara de
resurse financiare publice. Pe de alta parte, pot aparea chiar noi impozite generate de venituri
suplimentare obiinute in timpul ori ca urmare a razboaielor;
f) factorii de natura financiara ce sintetizeaza, de fapt, influenta celorlalti factori prin
dimensiunea cheltuielilor publice, a caror crestere determina sporirea resurselor financiare
publice. In acelasi context, deficitul bugetar pentru a fi acoperit presupune cresterea nivelului
resurselor publice .

Gruparea resurselor financiare dupa:

I. Continutul economic in raport cu alimentarea bugetului public;

1
 II. Structura organizatorica a statelor
III. Regularitatea cu care se formeaza;
IV. Locul de formare
V. Nivelul bugetului public pe care il alimenteaza.

I. Din punct de vedere al continutului lor economic, principalele categorii de resurse

financiare publice sunt:
• prelevarile cu caracter obligatoriu (impozitele, taxele si veniturile de la intreprinderile
industriale, comerciale sau de alta natura ) deoarece cea mai mare parte a resurselor financiare
publice o constituie veniturile cu caracter fiscal, al caror nivel este, insa, limitat si de cele mai
multe ori insuficient. Incasarile din impozite nu pot spori rapid. Masurile de crestere a
resurselor fiscale se bazeaza pe modificari ale sistemului fiscal, fie in ceea ce priveste nivelul
cotelor de impunere folosite, fie vizand introducerea unor noi impozite. Aceste masuri trebuie
sa primeasca girul puterii legislative si ca atare presupun scurgerea unei perioade de timp,
relativ indelungate

• resursele de trezorerie constau in imprumuturi pe termen scurt (pana la un an), contractate

de stat prin emisiunea unor bonuri de tezaur. In numeroase tari cu economie de piata exista un
serviciu de trezorerie (tezaurul public) insarcinat cu executia veniturilor si cheltuelilor tuturor
persoanelor juridice cu caracter public. Resursele procurate in acest mod constituie pentru stat
un important mijloc de finantare ce poate fi utilizat fie pentru acoperirea golurilor temporare
de casa ale bugetului administratiei centrale de stat, fie pentru acordarea unui sprijin financiar
intreprinderilor publice sau colectivitatilor locale confruntate cu situatii de dificit
bugetar.resursele de trezorerie au caracter temporar si rambursabil, deoarece retragerea din
circulatie a bonurilor de tezaur echivaleaza cu restituirea sumelor imprumutate de stat, de la
tezaurul public, pe termen scurt.
In Romania functioneaza din 1993 resursele de trezorerie nu sunt resursele inscrise in bugetul
public, ci ele asigura echilibrul permanent (zilnic) dintre lichiditatile baneşti constituite in
casierii publice (la trezorerie) şi platile exigibile (scadente) evidentiate in trezorerii (conturile
unitatilor publice).

• resursele provenind din imprumuturile si finantarea prin emisiune monetara fara acoperire
reprezinta datorie publica pe termen mediu (de 2-5 ani) si lung (peste 5 ani). In present, cand
majoritatea tarilor cu economie de piata se confrunta cu deficite bugetare, imprumuturile
publice au devenit un mijloc frecvent de procurare a resurselor financiare. Gradul de
indatorare a statului si a altor colectivitati publice nu poate, insa, depasi anumite limite,
datorita efectelor pe termen lung ale apelarii la imprumuturi.

II. Structura organizatorica a statelor reprezinta un alt criteriu de grupare a resurselor

publice.
A. In statele de tip federal, resursele publice se structureaza pe trei niveluri:
• resurse ale bugetului federal;
• resurse ale bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federatiei;
• resurse ale bugetelor locale.
B. In satele de tip unitar, se deosebesc:
• resurse publice ale bugetului central;
• resurse ale bugetelor locale. Resursele mobilizate pe linia asigurarilor sociale, reprezentate
in principal de contributiile pentru asigurari sociale, figureaza in bugetul general (central),
care se intocmeste ca un buget consolidat prin cumularea tuturor categoriilor de resurse pe
structura sistemului bugetar, eliminandu-se transferurile dintre diferitele verigi ale bugetului.

2
• resurse financiare ale bugetului de stat, din care fac parte veniturile curente de tipul
impozitelor, taxelor, veniturilor nefiscale, precum si veniturile din capital;
• resurse financiare ale asigurarilor sociale de stat, provenind din contributiile pentru
asigurarile sociale si din celelalte resurse ce alimnteaza bugetul asigurarilor sociale de stat; •
resurse financiare cu destinatie speciala, constand, in principal, din contributii ce alimenteaza
fondurile speciale constituite la nivel central;
• resursele financiare ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, cum sunt: impozitele,
taxele si veniturile nefiscale cu caracter local, cotele si sumele defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat,
Structura resurselor financiare publice difera, asadar, de la un stat la altul. Ceea ce
caracterizeaza, insa, sistemul de resurse al oricarui stat, indiferent de nivelul de dezvoltare al
acestuia, este posibilitatea identificarii resurselor publice in raport cu regularitatea si
provenienta acestora.

III.In functie de regularitatea incasariilor la buget, resursele financiare publice

formeaza doua categorii, si anume:
• resurse ordinare sau curente sunt acelea la care statul apeleaza in mod obisnuit, in conditii
considerate normale si care se incaseaza la buget cu o anumita regularitate. In aceasta
categorie se include: veniturile fiscale, contributiile pentru asigurarile sociale de stat,
contributiile ce alimenteaza fondurile speciale si veniturile nefiscale.

• resurse extraordinare, incidentale sau intamplatoare sunt cele la care statul recurge in siutatii
exceptionale, cand practic resursele curente nu acopera cheltuielile publice. Resursele
extraordinare cuprind: imprumuturile de stat interne si externe, transferurile, ajutoarele si
donatiile primite din strainatate, sumele rezultate din lichidarea participatiilor de capital in
strainatate si din valorificarea peste granita a bunurilor statului, precum si emisiunea baneasca
fara acoperire in economia reala.

IV. Dupa locul de formare resursele financiare se impart in:

a. interne : - venituri fiscale: - directe;
- venituri nefiscale;
- imprumuturi de stat;
- emisiuni de stat;
- alte venituri.
- alte venituri.
b. externe : - imprumuturi de stat;
- ajutoare financiare nerambursabile;

V. Dupa nivelul bugetului public :

Indicatorii de nivel sunt:
- in preturi curente;
- in preturi constante.
-gradul de fiscalitate:
Indicatori de dinamica:
- imprumuturi de stat;
-ponderea in PIB a resurselor financiare:
-resursele financiare publice pe locuitor.
a. creşterea nominala absoluta şi relativa;
b. creşterea reala absoluta şi relativa;
- emisiunea monetara fara acoperire.

3
Resursele financiare publice se grupeaza in functie de nivelul la care se constituie, respectiv
nivelul bugetului la care se constituie conform Legii finantelor publice. Resursele financiare
publice se constituie şi se gestioneaza printr-un sistem bugetar de bugete şi anume: bugetul de
stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul fondurilor speciale, bugetul
trezoreriei statului şi bugetele altor institutii publice cu caracter autonom in conditiile
asigurarii echilibrului financiar.

In Romania, resursele financiare publice sunt structurate pe criterii economice, in

conformitate cu structura sistemului bugetar. Potrivit prevederilor Legii privind finantele
publice, resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de
bugete, si anume: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele
fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor institutii cu caracter autonom,
in conditiile asigurarii echilibrului financiar.

Principalele categorii de resurse publice sunt:

I. resursele bugetului de stat
A. venituri curente
1. venituri fiscale
a) impozite directe
b) impozite indirecte
2. venituri nefiscale
B. venituri din capital
II. resursele bugetului asigurarilor sociale de stat
A. venituri fiscale
1. contributia pentru asigurarile sociale
2. alte contributii
B. venituri nefiscale
III. resursele bugetelor locale
A. venituri proprii (fiscale si nefiscale)
B. cote si sume defalcate din venituri ale bugetului de stat
C. cote aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor locale
D. transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat
IV. resursele fondurilor speciale .
Fondurile speciale se constituie pe seama unor venituri fiscale de tipul contributiilor si
impozitelor indirecte cu afectatie speciala (contributia pentru pensia suplimentara, contributia
la fondul pentru plata ajutorului de somaj, taxa pentru drumuri, incasari din comisionul
vamal ), precum si din veniturile nefiscale stabilite in raport de destinatia fiecarui fond (de
exemplu, venituri din aplicarea unei cote asupra volumului de prime brute in cazul fondului
special pentru protejarea asiguratilor).

Fondurile speciale raspund unor nevoi temporare, specifice fiecarui program de guvernare si,
de aceea, ele difera ca numar si destinatie, de la o persoana la alta. In categoria resurselor
financiare publice se include si veniturilor institutiilor publice cu caracter de venituri curente.
Se considera ca institutiile publice produc bunuri publice pe care le distribuie in mod gratuit,
sau contra unei plati care nu totdeauna constituie echivalentul serviciului prestat, bunuri al
caror consum este, de regula, nonconcurential.

Institutiile de stat desfasoara actiuni in domenii cum sunt: invatamantul, sanatatea, asistenta
sociala, apararea nationala, ordinea publica etc. Resursele institutiilor publice se structureaza

4
in venituri proprii, venituri primite ca alocatii de la buget si subventii pentru activitati
autofinantate.

Finantarea de baza este asigurata prin resursele de la buget. Acestea sunt reprezentate de taxe,
incasari din vanzarea unor publicatii, chirii, valorificarea unor produse din activitati proprii
sau anexe, venituri din prestatii editoriale, incasari din prestarea unor servicii medicale etc.
Institutiile de stat pot beneficia si de resurse externe rambursabile, de tipul unor imprumuturi
acordate de Banca Modiala, sau nerambursabile, de tipul finantarilor prin intermediul unor
programe internationale sau urmare a unor acorduri s protocoale bilaterale incheiate cu
instituitii similare din alte tari.

5
1. Finanţe publice, sub red. I. Văcărel, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2001
2. Finanţe publice (teorie şi aplicaţii), T. Manole, Chişinău, 1998
3. Finanţe publice şi analiza financiară, L. Mihalcea, Bucureşti, 1999