PREPROCESARE

Un program sursă C poate fi prelucrat înainte de a fi compilat. O astfel de prelucrare se numeşte

preprocesare sau precompilare. Acest lucru se realizează printr-un program special numit
preprocesor. Acesta este apelat automat înainte de a începe compilarea.

Preprocesorul limbajului C realizează următoarele:

includeri de alte fişiere (de obicei fişiere sursă);

definiţii şi apeluri de macrouri simple;

compilare condiţionată.

Includerea unui fişier sursă

Fişierele sursă pot fi incluse cu ajutorul directivei include.

Două formate se folosesc pentru a include un fişier sursă în locul în care apare directiva (de
obicei se pune la începutul programului):

#include “specificator_de_fisier”

sau

#include <specificator_de_fisier>

unde: specificator_de_fişier trebuie să fie un nume de fişier valid din punct de vedere al
sistemului de operare DOS şi de obicei are extensia “.h” sau “.c”.

Prima variantă este folosită de obicei când fişierele de inclus sunt furnizate de utilizator; dacă nu
este indicată calea atunci fişierele sunt căutate în directorul curent şi apoi în directoarele setate
pentru directiva include.

A doua variantă este folosită pentru încorporarea unui fişier standard care se caută în directoarele
setate pentru directiva include (de obicei astfel de fişiere standard sunt livrate în biblioteci ataşate
mediului de programare C).

Odată localizat fişierul dintr-o directivă include se înlocuieşte aceasta prin textul fişierului sursă.
Deci compilatorul nu va mai întâlni directiva include ci textul fişierului inclus de preprocesor.

Includerile de fişiere se fac de obicei la început pentru ca textele fişierelor sursă (date şi funcţii)
să poată fi utilizate în tot fişierul sursă de lucru. De aceea, la începutul fişierelor sursă vom
întâlni mai multe includeri de fişiere standard: stdio.h, stdlib.h, etc. Textul unui fişier inclus
poate la rândul său să conţină directiva include. Fişierul stdio.h (prescurtarea de la standard input
output header) conţine printre altele şi funcţiile standard de intrare-ieşire printf şi scanf. Fişierele
cu extensia “.h” se mai numesc şi fişiere header (fişiere care se pun la începutul fişierului sursă).
Un alt exemplu de fişier header este iostream.h folosit în mediul BORLAND C care conţine
funcţiile cin (console input) şi cout (console output).