To Tweet or Not to Tweet

Răzvan Bucur
Blog: http://metalsilvae.wordpress.com
Twitter: http://www.twitter.com/metalsilvae
MySpace: http://www.myspace.com/metalsilvaewebzine
LinkedIn: http://www.linkedin.com/in/razvanbucur

Aceasta este una dintre provocările la care orice specialist PR trebuie să

răspundă neapărat. Tot auzim despre Twitter, Facebook, Myspace, LinkedIn, Hi5,
web 2.0, PR 2.0 etc. dar oare ce sunt ele? Ne fac viaţa mai uşoară? Pierdere de timp?
Eu cred că da, dar în acelaşi timp nu.
2005 reprezintă anul de cotitură pentru dezvoltarea internetului, principala
sursă de informare pentru aproximativ 40% din populaţia lumii. Apariţia blogului,
reţelelor sociale, twitter-ului au schimbat ireversibil lumea. În mod gradual, deadline-
urile au dispărut, embargoul este din ce în ce mai greu de aplicat, graniţele au
dispărut.
Robert Scoble, „evanghelistul” şef al Canalului 9
MSDN Video team al Microsoft a reuşit câteva tehnici
ieftine (adăugarea numărului său de telefon pe blog,
filmarea activităţilor interne etc.) să dea o faţă umană
Microsoft, văzută până atunci ca cea mai rea companie
din lume.
Pentru o companie a nu se înrola în acest trend este o
greşeală enormă. Nu se vorbeşte despre tine pe nici un
blog, pe nici un forum, nu se trimite nici un tweet, atunci,
tu nu exişti.
În această nouă lume, nu mai este suficient să trimiţi
comunicate de presă către ziare, să organizezi evenimente
şi să ai la dispoziţie câţiva jurnalişti care să scrie despre
tine. Acum, trebuie să cunoşti zeci sau poate sute de
bloggeri de interes pentru organizaţie şi sau tweeter
followers astfel încât evenimentul tău să aibă promovarea pe măsură. Şi totul la un
cost scăzut.
Este mult mai uşor şi recomandabil pentru orice organizaţie să menţină şi să
actualizeze în timp real conţinutul de pe unul, două conturi din reţelele sociale decât
să aibă cont în fiecare reţea şi să nu le actualizeze simultan.
În România, reţelele sociale sau platforma de micro-blogging Twitter nu sunt
folosite decât de aproximativ 5% din totalul de organizaţii. Poate din reticenţa
managerilor faţă de nou, poate din lipsa unui personal capabil, poate pur şi simplu din
dezinteres.
Web-ul românesc e plin de reţele sociale care pot aduce oricărei organizaţii
care este capabilă să gestioneze acest mediu armate de fani. Putem distinge deja o
demarcare clară între două tipuri de reţele sociale: de amuzament sau business.
Ce lipseşte reţelelor sociale româneşti? Individualitatea. Este, într-adevăr, mult
mai simplu să copiezi şi să funcţionezi după un model de succes, dar, acel dram de
individualitate este chiar ceea ce trebuie utilizat pentru a avea succes.
Din câte se pare, puţine sunt organizaţiile care au înţeles necesitatea unei
prezenţe puternice pe internet. Politicul însă a înţeles acest lucru, exemple fiind
blogurile următorilor: Adrian Năstase, Elena Udrea, Andrei Chiliman etc.

Voi încheia acest articol cu două mici exemple privind puterea deţinută de
către Tweeter: revolta din Moldova (chiar dacă există suspiciuni că ar fi fost
organizată de prietenii noştrii americanii) şi revolta din Iran, precum şi cu îndemnul
DO TWEET.

Tags: reţele sociale, reţele, LinkedIn, PR 2.0, PR online, Hi5, MySpace, Facebook,
Tweeter, tweet, web 2.0.