(Ordinul Ioanitilor, Cavalerii Ospiciului Sf.

Ioan Botezatorul din Ierusalim, Cavalerii

Ioaniti, Cavalerii Maltezi)
Ordin intemeiat in anul 1099 la Ierusalim (dupa succesul primei Cruciade si intemeierea
Regatului Ierusalim), de un grup de negustori din Italia de sud, in scopul ingrijirii medicale a
pelerinilor si de ajutorare a celor saraci, veniti sa viziteze locurile biblice. Numele deIoanit i vine
de la Ioan Botezatorul. Cu timpul, ordinul si-a mutat centrul de greutate, de la ingrijirea medicala
si spirituala a pelerinilor, la lupta contra musulmanilor. In anul 1187 Cavalerii Ioaniti si Ordinul
rival al Templierilor au fost izgoniti din Ierusalim de catre musulmani, la inceput in cetatea Akko
(azi in Israel), apoi pe insula Cipru (dupa cucerirea orasului Akko in anul 1291 de catre
musulmani), iar in anul 1306 pe insula Rhodos. In anul 1523 au fost expulzati de pe insula
Rhodos de catre sultanul turc Suleiman. Puterile europene le-au acordat insula Malta, unde au
ramas pâna in anul 1798, anul cuceririi insulei de catre trupele franceze, conduse de Napoleon
Bonaparte. Aici au luat numele de Cavaleri Maltezi. In fruntea ordinului s-a aflat un Mare
Maestru, ales pe viata, subordonat numai Papei. In secolul 19 Ordinul Maltez a revenit la
misiunea caritativa initiala, de ajutorare a bolnavilor si a celor nevoiasi, constituind model
pentru ulterioarele institutii caritative internationale Crucea Rosie si Semiluna Rosie.Crucea
Malteza (insemnul ordinului), cu patru brate si opt terminatii, reprezinta urmatoarele opt tari si
provincii care au trimis voluntari pe insula Malta: Franta, Provence, Auvergne, Aragon, Castilia,
Italia, Anglia, Germania.
(Ordinul Templierilor, Pauperis Comilitones Christi Templique Salomonis, Cavalerii
Saraci ai lui Cristos si ai Templului lui Solomon, Fratres Militiae Templi, Militia Christi)
Ordinul s-a constituit în anii 1118/19 la Ierusalim. Rolul initial al ordinului a fost cel al unei politii
locale, de asigurare a ordinei si sigurantei, mai târziu a luat insa parte si la actiuni militare. Au
fost condusi si ei de un Mare Maestru. Templierii au cautat - intr'adevar - si Graalul, texte vechi
iudee cu continut mistic si Chivotul Legii (in care israelitii ar fi pastrat Decalogul biblic), in
galeriile de sub Templul lui Solomon si Herodes din Ierusalim (de la acel Templu - lânga care au
locuit - le vine numele deTempl ieri). In afara unor texte vechi iudee, se pare ca Templierii n-au
gasit mare lucru la Ierusalim. Chivotul Legii s-ar gasi in prezent - dupa unii - in Aksum (Etiopia),
bine pazit de crestinii locali. Graalul (pocalul din care Isus ar fi baut la Cina cea de Taina si in
care Iosif de Arimathia ar fi captat sângele lui Isus pe Crucea de pe Golgota) este o pura
legenda, fara niciun temei istoric. Ordinul a cunoscut si in Europa o larga raspândire. In anul
1139 Papa Innocentiu II a acordat Templierilor dreptul de a purta semnul crucii pe blazoanele
militare. Militiile Ordinului au hotarît in anul 1147 participarea la cea de a doua Cruciada, in urma
amenintarii musulmane de cucerire a Regatului Ierusalimului. Voluntarii militari germani la
Cruciada s-au numit Cavaleri Teutoni. (Nota: regele ungur Andreas al II-lea a angajat in anul
1211 Cavaleri Teutoni pentru apararea granitelor Tarii Bârsei din Ardeal; dupa 14 ani acestia au
fost expulzati din Ardeal, deoarece se considerau obligati ierarhic numai Papei, fapt neacceptat
de catre regele ungur). Cruciada a 2-a s-a incheiat in anul 1149 cu un dezastru militar pentru
Cruciati. In anul 1187 Templierii si Cavalerii Ioaniti (intre care au existat permanent conflicte si
rivalitati) au fost izgoniti din Ierusalim de catre musulmani. In anul 1291 Templierii au parasit
 definitiv ultimele bastioane din Palestina, s-au stabilit temporar in Cipru (impreuna cu
Cavalerii
Ioaniti), dupa care au revenit in Europa. Bogatiile si influenta lor le-au creat numeroase antipatii
si dusmanii. In anul 1307 regele francez Philip cel Frumos a pornit o actiune de eliminare a
Ordinului Templierilor, spre acapararea unei parti din bogatiile Templierilor si pentru curmarea
influentei deosebit de mari a acestora. Actiunea a reusit, cu sprijinul direct al Inchizitiei.
Templierii au fost acuzati pe nedrept de erezie, sodomie si idolatrie. Ordinul a fost persecutat
crunt si desfiintat formal in 1312. O parte din averea Templierilor a fost donata Cavalerilor
Ioaniti. Unii Templieri s-au refugiat in Portugalia, unde au primit azil si unde si-au schimbat
numele in Ordinul lui Cristos. Interesant este faptul ca Templierii au fost aceia care, in anul
1204, ar fi pus mâna pe Giulgiul din Torino (celebra pânza cu amprenta chipului lui Isus) de la
Cruciati, la Atena, care il sustrasera la rândul lor, cu câteva luni mai înainte, din palatul imperial
din Constantinopol, in timpul luptelor anti-ortodoxe. Templierii au dus apoi Giulgiul in Franta.