Capitolul I

-Eu-

“Mereu avem vise, important este daca ne plac sau nu.”

-George? Unde esti? Am intrebat atunci cand tot ce vedeam in jurul meu
erau trunchiurile copaciilor.
-Haide, strici frumusetea jocului, ideea era sa ma gasesti tu! Raspunse
acesta jucausi, dar fara sa-mi dea vreun indiciu de unde se ascundea.
-Stii ca niciodata nu am fost buna la v-ati ascunsea!
-Maia, haide azi, stiu ca vrei sa-ti dau rasplata cuvenita daca ma vei
gasi, si in plus incep sa amortesc aici! Comenta din nou vocea aceea
cristalina si cunoscuta.
-Of! Tot timpul ma santajezi! Am zis eu razand.
-De fapt, te fac sa te grabesti! Iti jur, in curand nu o sa-mi mai simt
mainile.
-Sa-ti simti mainile, dar unde te-ai ascuns…? Insa nu am apucat sa
continui intrebarea pentru ca atunci cand am ridicat privirea George se
afla asezat pe creanga unui copac batran si gros, tinandu-se cu bratele
de o alta creanga care se afla putin deasupra capului sau.
Apoi sari, silentios pe pamant, salt care, imi aducea aminte de o pantera
–desi nu stiam de ce. Veni spre mine, miscandu-si picioarele in ritmul
unei melodii care parea sa fie in totala armonie cu ciripitul pasarelelor si
isi apasa buzele pe ale mele.

Si asta a fost al nu stiu catalea vis cu acel baiat, George, din care ma
trezisem transpirata si cu respiratia taiata, de parca facusem nu stiu ce
efort exagerat. Oricum, aveam o oarecare scuza la faptul ca toate visele
mele aveau mereu aceeasi teme eterna: iubirea. Adica, daca in viata reala
nu avusesem parte de asa ceva, macar subconstientul ma ajuta sa am
parte de asta in timp ce dorm. Stiu ca suna ciudat, dar sunt un esec pe
plan sentimental, si desi –cred altii- nu am decat saisprezece ani, nu
cred ca asta o sa se schimbe pe parcurs ce ma voi „maturiza”. Aveam eu
un presentiment, pe care nimeni, nici macar mama nu putea sa mi-l
scoata din cap.
Atunci cand m-am uitat la ceasul de pe noptiera de langa pat, acesta
arata deja ora opt. Asta insemna ca in mai putin de 4 ore v-a trebui sa
plec la scoala si sa imi continui viata interesanta de adolescenta si tot
odata eleva de liceu in clasa a zecea.

Atunci cand m-am dat jos din pat am simtit la picioarele mele ceva moale
si blanos, care atunci cand imi simti picioarele incepu sa se agite,
gadilandu-ma.

-Goldie, stai cuminte baiete! I-am spus puiului de golden retriever pe

care mama mi-l facuse cadou de ziua mea. Il aveam deja de trei luni,
insa ma atasasem de el atat de mult incat aveam impresia ca il am de
ani.
Dupa ce l-am mangaiat pret de cateva minute pe burtica pe Goldie-
deoarece nu scapam de el fara sa-i aplic acest tratament- m-am dus la
baie, incercand sa fac cat mai putin zgomot, pentru ca se pare ca mama
inca dormea, si pe langa asta isi lasase usa deschisa la camera.

Locuiam cu mama intr-un apartament dintr-un bloc construit recent, pe

care ni-l cumparasem dupa ce bunica murise, iar eu si mama hotarasem
ca nu m-ai putem locui in casa care ne aducea aminte atat de mult de
ea. Mama si tata divortasera atunci cand eu eram foarte mica, insa nu
pot sa spun ca i-am simtit vrodata lipsa. Nu stiu daca din cauza faptului
ca ne vedeam o data pe saptamana, lucru care era de ajuns incat sa ma
faca sa nu-i simt lipsa, sau pentru ca ne vedeam o data pe saptamana,
lucru care ma facea sa nu fiu atat de atasata de el.

Atunci cand mama se trezise eu eram inca in pijama, in camera mea, cu

un bol de cereale in mana uitandu-ma la televizor.

-`Neata! Ai dormit bine? Intreba mama in timp ce-si strecura capul pe

usa pe care o lasasem intredeschisa.
-Da mami! Dar tu?
-Bine si eu! Imi raspunse repede, apoi statu ganditoare o clipa, in timp
ce parul scurt de misca si ii intra in ochi, apoi continua: Dar tu nu ai
teme?
-Am avut doar la mate si mi-am facut aseara, azi am ore destul de
usoare mami, nu-ti face griji!
-Si..la cat intrii?
-La doisprezece!
-A..ok, atunci eu ma duc sa ma imbrac si dupa o sa plec la serviciu, ma
anunta ea.
-Bine, atunci vorbim diseara! Incui tu?
-Da! Te pup iubito, pa!
-Si eu!

Dupa ce mama si-a luat la revedere inca o data si mi-a reamintit sa-I i-
au de mancare lui Goldie a plecat in graba spre serviciu, ea facandu-si
un obicei sa intarzie oriunde mergea.

Am mai lenevit cateva zeci de minute in fata televizorului si pe la

unsprezece am inceput sa-mi fac ghiozdanul, si sa-mi aduc gheaca din
sufragerie in hol, agatand-o de cuier. Era mijlocul lui februarie, si era
destul de frig pentru acea perioada a anului, insa avusesem parte de o
iarna tarzie, care incepuse sa-si arate coltii de-abea pe la Craciun.
Pe la unsprezece si douazeci am plecat de acasa urmand sa ma
intalnescu cu una dintre colegele mele, care statea relativ aproape de
mine, tinandu-ne astfel companie una alteia.