Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G.

Mănescu Pagina 1 / 15

ECHIVALENŢI DE SISTEM

Figura 1: Sistem format din două reţele interconectate

Se consideră un sistemul format din două reţele interconectate (prezentat în Figura 1, unde este
descris sintetic şi un regim permanent de funcţionare):
• reţeaua de studiu, constând din nodurile 5 şi 6, legate prin L56 (cu y = − j 5 );
56
• reţea externă, formată din 4 noduri şi 5 linii, descrise în Tabelul 1.
Tabelul 1: Admitanţele laturilor
Reţea Reţea externă Interconexiuni Reţea de studiu
De la nod 1 1 2 2 3 3 4 5
Latura
La nod 2 3 3 4 4 6 5 6
y -j10 -j10 -j5 -j5 -j10 -j5 -j10 -j5
pq

Cele două reţele sunt legate prin liniile de interconexiune, L45 şi L36, de admitanţe longitudinale:
y = − j10 şi respectiv y = − j 5 .
45 36
În Figura 1 sunt consemnate şi tensiunile nodale pentru regimul de funcţionare aferent.

Se cere:

A. Se cere să se identifice echivalenţii:

1. Echivalent pasiv
2. Echivalentul activ Ward
3. Echivalentul Ward extins

B. Să se verifice echivalenţii identificaţi anterior pentru regimul de funcţionare din Figura 2.

Figura 2: Regimul permanent folosit pentru verificarea echivalenţilor Reţelei Externe.

Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 2 / 15

REZOLVARE
OBSERVAŢIE:

a. Reţeaua Externă (RE) propriu-zisă este formată din 4 noduri (1 … 4) şi liniile L12, L13,
L23, L24 şi L34. Echivalentul RE (indiferent dacă este pasiv sau activ) menţine cele două
noduri de frontieră (3 şi 4) şi elementele aferente (admitanţe şunt, injecţii de curent/putere
şi surse de tensiune/noduri PU, în funcţie de tipul echivalentului). Adăugând echivalentul
RE la modelul Reţelei de Studiu (RS), se obţine un model cu 4 noduri (3 şi 4 ale
echivalentului RE şi 5 şi 6 ale RS).

b. Dacă se doreşte simplificarea la maximum a ansamblului RS + echivalent RE, se pot

include liniile de interconexiune (L36 şi L45) în RE. În acest caz RE devine o reţea cu 6
noduri (prin adăugarea nodurilor 5 şi 6 la cele anterioare, 1 … 4) şi 7 linii (L36 şi L45 plus
cele anterioare). Reţeaua Externă în această formulă este identificată în continuare ca
Reţea Externă extinsă (REe). Ansamblul RS + echivalentul REe conţine numai două
noduri, cele comune: 5 şi 6.

Compararea alternativelor „a”. şi „b.” relevă următoarele:

• În modelul RS + echivalent REe liniile de interconexiune nu mai sunt evidenţiate distinct.
În aceste condiţii tranziturile pe interconexiune nu mai sunt observabile.
• Modelul „b.” este mai simplu, dar mai puţin precis decât modelul „a.”.
• În cele ce urmează se vor prezenta echivalenţii obţinuţi în ambele versiuni codificaţi „a.” şi
„b.”, ca anterior.

A1. Echivalentul pasiv

Modelul „a.”

Matricea nodală pentru reţeaua externă este:

⎡ − j 20 j10 j10 0 ⎤ ⎡ ⎤
⎢ j10 − j 20 j 5 j 5 ⎥ ⎢ ⎡⎣Y EE ⎤⎦ ⎡⎣Y EF ⎤⎦ ⎥
⎡⎣Y nod ⎤⎦ = ⎢ ⎥=⎢ ⎥
⎢ j10 j5 − j 25 j10 ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎡⎣Y FE ⎤⎦ ⎡⎣Y FF ⎤⎦ ⎥
⎣ 0 j5 j10 − j15 ⎦ ⎣⎢ ⎦⎥

Generatorul din nodul 1 poate fi echivalat cu o admitanţă şunt:

(1,8 + j 0,94)*
Y g (1,1) ≅ − = -1.6326 + j 0.8494
1,052
Similar, consumatorii din nodurile 2 şi 4 pot fi reduşi la admitanţe şunt definite de:

(1 + j 0,5)*
Y c (2,2) ≅ = 0.9957 - j0.4978
1,00215

(1 + j 0,6)*
Y c (4, 4) ≅ = 0.9959 - j0.5976
1,016042

Incluzând aceste admitanţe şunt în matricea admitanţelor nodale, se obţine matricea reţelei
externe pasivizată (incluzând elementele active în reţea, sub formă de admitanţe şunt):
⎡Y g (1,1) 0 0 0 ⎤
⎢ ⎥
0 Y c (2,2) 0 0 ⎥
⎡⎣Y ′nod ⎤⎦ = ⎡⎣Y nod ⎤⎦ + ⎢
⎢ 0 0 0 0 ⎥
⎢ ⎥
⎢⎣ 0 0 0 Y c (4, 4)⎥⎦
adică:
Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 3 / 15

⎡-1.6326 -j19.1506 j10 j10 0 ⎤ ⎡ ⎤

⎢ j10 0.9957 -j20.4978 j5 j5 ⎥ ⎢ ⎡⎣Y ′EE ⎤⎦ ⎡⎣Y ′EF ⎤⎦ ⎥
⎡⎣Y ′nod ⎤⎦ = ⎢ ⎥=⎢ ⎥
⎢ j10 j5 − j 25 j10 ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎡⎣Y ′FE ⎤⎦ ⎡⎣Y ′FF ⎤⎦ ⎥
⎣ 0 j5 j10 0.9959 -j15.5976⎦ ⎢⎣ ⎥⎦

3
-0.8089 +
j0.2825
0.0240 Reţea
-j13.326 de
studiu

4
1.0309 -
j0.6412

Figura 3 : Echivalentul pasiv al reţelei externe din Figura 1

Matricea nodală a reţelei externe redusă la nodurile de frontieră (aici nodurile 3 şi 4) este:
−1
⎡⎣Y ′ech ⎤⎦ = ⎡⎣Y ′FF ⎤⎦ − ⎡⎣Y ′FE ⎤⎦ ⋅ ⎡⎣Y ′EE ⎤⎦ ⋅ ⎡⎣Y ′FE ⎤⎦
adică:
3 4
⎡-0.7849 -j13.0435 -0.0240 +j13.326⎤ 3
⎡⎣Y ′ech ⎤⎦ = ⎢ ⎥
⎣ -0.0240 +j13.326 1.0549 -j13.9672 ⎦ 4
Acestei matrice îi corespunde echivalentul extern din Figura 3.

Pentru a introduce acest echivalent în modelul reţelei de studiu, se procedează după cum
urmează:
• se suprimă toate nodurile din mulţimea E={1,2} ale reţelei externe, precum şi laturile care
au cel puţin o incidenţă într-un nod eliminat;
• se includ nodurile de frontieră, F={3,4} în modelul reţelei de studiu; între/în aceste noduri,
în afară de interconexiunile L36 şi L45, se introduc parametrii din Figura 3.

Se obţine astfel modelul din Figura 4

3 6
-j5 0,8 + j0,3
-0.8089 +
j0.2825
0.0240 -j5
-j13.326

~ 1+jQ
-j10
1.0309 - 4 5 U 5(sp ) = 1,05
j0.6412

Figura 4 : Includerea echivalentului pasiv al reţelei externe în modelul reţelei de studiu

Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 4 / 15

Modelul „b.”

În acest caz matricea admitanţelor nodale este:

⎡ − j 20 j10 j10 0 0 0 ⎤ ⎡ ⎤
⎢ j10 − j 20 ⎢ ⎥
j5 j5 0 0 ⎥⎥ ⎢
⎢ ⎡⎣Y EE ⎤⎦ ⎡⎣Y EF ⎤⎦ ⎥
⎢ j10 j5 − j 30 j10 0 j5 ⎥ ⎢ ⎥
⎡⎣Y nod ⎤⎦ = ⎢ ⎥=⎢ ⎥
⎢ 0 j5 j10 − j 25 j10 0 ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 0 0 0 j10 − j10 0 ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎡⎣Y FE ⎤⎦ ⎡⎣Y FF ⎤⎦ ⎥
⎢⎣ 0 0 j5 0 0 − j 5 ⎥⎦ ⎢⎣ ⎥⎦

Incluzând admitanţele şunt echivalente elementelor active din nodurile 1, 2 şi 4 se obţine:

⎡ − j 20 j10 j10 0 0 0 ⎤
⎢ j10 − j 20 j5 j5 0 0 ⎥⎥
⎢
⎢ j10 j5 − j 30 j10 0 j5 ⎥
⎣⎡Y ′nod ⎦⎤ = ⎢ 0 j5 j10 − j 25 j10 0 ⎥
⎥
⎢
⎢ 0 0 0 j10 − j10 0 ⎥
⎢ ⎥
⎢⎣ 0 0 j5 0 0 − j 5 ⎥⎦
⎡-1.6326 + j0.8494 0 0 0 0 0⎤
⎢ 0 0.9957 - j0.4978 0 0 0 0 ⎥⎥
⎢
⎢ 0 0 0 0 0 0⎥
+⎢ ⎥
⎢ 0 0 0 0.9959 - j0.5976 0 0 ⎥
⎢ 0 0 0 0 0 0⎥
⎢ ⎥
⎢⎣ 0 0 0 0 0 0 ⎥⎦
⎡-1.6326 -19.1506 j10 j10 0 0 0 ⎤
⎢ j10 0.9957 -j20.4978 j5 j5 0 0 ⎥⎥
⎢
⎢ j10 j5 − j 30 j10 0 j5 ⎥
=⎢ ⎥
⎢ 0 j5 j10 0.9959 -j25.5976 j10 0 ⎥
⎢ 0 0 0 j10 − j10 0 ⎥
⎢ ⎥
⎢⎣ 0 0 j5 0 0 − j 5 ⎥⎦

Aplicând formula:
−1
⎡⎣Y ′ech ⎤⎦ = ⎡⎣Y ′FF ⎤⎦ − ⎡⎣Y ′FE ⎤⎦ ⋅ ⎡⎣Y ′EE ⎤⎦ ⋅ ⎡⎣Y ′FE ⎤⎦

se obţine:

5 6
⎡ 0.2954 - j2.943 -0.0090 + j2.6058 ⎤ 5
⎡⎣Y ′ech ⎤⎦ = ⎢ ⎥
⎣-0.0090 + j2.6058 -0.1070 - j2.6569 ⎦ 6
ceea ce înseamnă că în echivalentul pasiv între nodurile 5 şi 6 trebuie plasată o admitanţă:
y (retea externa )
= 0.0013 + j0.3838
56
În nodul 5 trebuie introdusă o admitanţă şunt:
y (retea externa )
= 0.2865 - j0.3372
55
şi, similar, în nodul 6 se dispune o admitanţă şunt:
y (retea externa )
= -0.1159 - j0.0511
66
Reţeaua din Figura 4 se reduce la forma din Figura 5. La modelul din Figura 5 se ajunge şi prin
reducerea modelului din Figura 4. Se observă că în Figura 5 conductanţele sunt considerabil mai
mici decât susceptanţele (fapt favorabil pentru o eventuală aplicare a Metodei Decuplate Rapide).
Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 5 / 15

6
0,8 + j0,3
-0.1159
- j0.0511 0.0090
- j2.6058 -j5
REŢEA EXTENĂ +
INTERCONEXIUNI
~ 1+jQ
0.2865
- j0.3372 5 U 5(sp ) = 1,05

Figura 5 : Modelul reţelei de studiu incluzând echivalentul reţelei externe şi interconexiunile

A2. Echivalentul Ward (activ)

Modelul „a.”

În acest caz trebuie eliminate nodurile E={1, 2} şi trebuie reţinute nodurile de frontieră, F={3, 4}.
Se parţiţionează matricea nodală în raport cu aceste două categorii de noduri:

⎡ − j 20 j10 j10 0 ⎤ ⎡ ⎤
⎢ j10 − j 20 j 5 j 5 ⎥ ⎢ ⎣⎡Y EE ⎦⎤ ⎣⎡Y EF ⎦⎤ ⎥
⎢ ⎥=⎢ ⎥
⎣⎡Y nod ⎤⎦ = ⎢ j10 j5 − j 25 j10 ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎡⎣Y FE ⎤⎦ ⎡⎣Y FF ⎤⎦ ⎥
⎣ 0 j5 j10 − j15 ⎦ ⎢⎣ ⎦⎥

Deoarece:
−1
⎡⎣Y ech ⎤⎦ = ⎡⎣Y FF ⎤⎦ − ⎡⎣Y FE ⎤⎦ ⋅ ⎡⎣Y EE ⎤⎦ ⋅ ⎡⎣Y FE ⎤⎦ ,

se determină:
3 4
−1
⎡ − j 25 j10 ⎤ ⎡ j10 j 5 ⎤ ⎡ − j 20 j10 ⎤ ⎡ j10 0 ⎤ ⎡ − j13,333 j13,333 ⎤ 3
⎡⎣Y ech ⎤⎦ = ⎢ ⎥−⎢ ⋅ ⋅⎢ =
⎣ j10 − j15 ⎦ ⎣ 0 j 5 ⎥⎦ ⎢⎣ j10 − j 20 ⎥⎦ ⎣ j5 j 5 ⎥⎦ ⎢⎣ j13,333 − j13,333⎥⎦ 4

−1
şi [D ] = − ⎡⎣Y FE ⎤⎦ ⋅ ⎡⎣Y EE ⎤⎦ , adică:
1 2
−1
⎡ j10 j 5 ⎤ ⎡ − j 20 j10 ⎤ ⎡ 0,8333 0,6667 ⎤ 3
[D ] = − ⎢ 0 ⋅
j 5 ⎥⎦ ⎢⎣ j10 − j 20 ⎥⎦
=⎢ ⎥
⎣ ⎣0,16667 0,3333 ⎦ 4

Curenţii nodali din nodurile eliminate se distribuie în nodurile de frontieră conform procentelor
anterioare, după cum se observă în Figura 6.

Cunoscând:
⎡ I ⎤ ⎡ 1,7143 - j 0,8952 ⎤
⎡⎣ I E ⎤⎦ = ⎢ 1 ⎥ = ⎢ ⎥
⎣ I 2 ⎦ ⎣-0,9464 + j 0,5907 ⎦
se obţin valorile curenţilor nodali în nodurile de frontieră:
⎡ 0,7976 - j 0,3522 ⎤ 5
⎡⎣ I ′F ⎤⎦ = [D ] ⋅ ⎡⎣ I E ⎤⎦ , adică: ⎡⎣ I ′F ⎤⎦ = ⎢ ⎥
⎣-0,0297 + j 0,0477 ⎦ 6
consemnate în Figura 6.
Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 6 / 15

3 0,7976 - j0,3522 3
0,3370
- j0,1214
83,3%⋅I1

66,7%⋅I2 0,4606
- j0,.2308

-j13,333 -j13,333

-0,0297 + j0.0477

0,4942
33,3%⋅I2
16,7%⋅I1

I4=-0,9251 - j0,523
I4
+ j0,7061
4 4

Figura 6 : Echivalent Ward în curenţi, fără includerea interconexiunilor

în Reţeaua Externă

Convertind injecţiile de curent din Figura 6 în injecţii de puteri şi cuplând echivalentul identificat
anterior cu modelul Reţelei de Studiu, se obţine reprezentarea din Figura 7.

6
-(0,8352 + j0,.2954) 3 0,3508
+ j0,097 -j5 0,8 + j0,3

0,4845 + j0,1785

-j13,333 -j5

-j10
0,0349 + j0,0442 ~ 1+jQ
0,5505
S4=-1 - j0,6 + j0,4657
U 5(sp ) = 1,05
4 5

Figura 7 : Echivalent Ward în puteri, fără includerea interconexiunilor în

Reţeaua Externă

Modelul „b.”

Se partiţionează în raport cu nodurile E={1, 2, 3, 4} şi F={5,6}, obţinând pentru matricea

admitanţelor nodale:

⎡ − j 20 j10 j10 0 0 0 ⎤ ⎡ ⎤
⎢ j10 − j 20 ⎢ ⎥
j5 j5 0 0 ⎥⎥ ⎢
⎢ ⎡⎣Y EE ⎤⎦ ⎡⎣Y EF ⎤⎦ ⎥
⎢ j10 j5 − j 30 j10 0 j5 ⎥ ⎢ ⎥
⎡⎣Y nod ⎤⎦ = ⎢ ⎥=⎢ ⎥
⎢ 0 j5 j10 − j 25 j10 0 ⎥ ⎢ ⎥
⎢ 0 0 0 j10 − j10 0 ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎡⎣Y FE ⎤⎦ ⎡⎣Y FF ⎤⎦ ⎥
⎣⎢ 0 0 j5 0 0 − j 5 ⎦⎥ ⎢⎣ ⎥⎦
Deoarece:
Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 7 / 15

−1
⎡⎣Y ech ⎤⎦ = ⎣⎡Y FF ⎦⎤ − ⎣⎡Y FE ⎦⎤ ⋅ ⎣⎡Y EE ⎦⎤ ⋅ ⎣⎡Y FE ⎦⎤ ,
5 6
⎡- j 2,6667 j 2,6667 ⎤ 5
⎡⎣Y ech ⎤⎦ = ⎢ ⎥
⎣ j 2,6667 - j 2,6667 ⎦ 6

ceea ce înseamnă că în echivalentul pasiv între nodurile 5 şi 6 trebuie plasată o admitanţă

y (retea externa )
= - j 2,6667 , iar în nodurile 5 şi 6 admitanţele şunt sunt nule
56

y (retea externa )
= y (retea externa )
= 0 , fapt normal devreme ce reţeaua externă nu include admitanţe
55 66
şunt (Figura 6).

Pe de altă parte:
−1
[D ] = − ⎡⎣Y FE ⎤⎦ ⋅ ⎡⎣Y EE ⎤⎦ , adică:

1 2 3 4
⎡0,5667 0,6 0,5333 0,7333 ⎤ 5
[D ] = ⎢0,4333 0,4 0,4667 0,2667⎥
⎣ ⎦6

ceea ce conduce la o reportare n nodurile de frontieră, F={5, 6}, a curenţilor din nodurile
eliminate, E={1, 2, 3, 4}, din Reţeaua Externă conform ponderilor din Figura 8:

0,2748 - j 0,365 6
56,67%⋅I1

53,33%⋅I3

73,33%⋅I4
60%⋅I2

-j2,6667

0,1176 + j 0,0367
43,33%⋅I1

26,67%⋅I4
46,67%⋅I3
40%⋅I2

I4
5

Figura 8 : Echivalent Ward în curenţi, cu includerea interconexiunilor în Reţeaua Externă

În aceste condiţii şi ţinând cont de vectorii curenţilor nodali:

⎡ I1 ⎤ ⎡ 1,7143 - j 0,8952 ⎤
⎢I ⎥ ⎢-0,9464 + j 0,5907 ⎥
⎢ 2⎥ ⎢ ⎥
⎣⎡ I E ⎤⎦ = ⎢ I ⎥ , adică ⎡⎣ I E ⎦⎤ = ⎢ 0 ⎥
3
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎣⎢ I 4 ⎦⎥ ⎣ -0,9251 + j 0,7061⎦

⎡I ⎤ ⎡ 0,9056 - j 0,8169 ⎤
⎡⎣ I F ⎤⎦ = ⎢ 5 ⎥ , adică ⎡⎣ I F ⎤⎦ = ⎢ ⎥
⎣I 6 ⎦ ⎣-0,7484 + j 0,4124⎦
se determină:

⎡I ′ ⎤ ⎡I ⎤ ⎡ -0,2748 + j 0,365 ⎤
⎡⎣ I ′F ⎤⎦ = ⎢ 5 ⎥ = [D ] ⋅ ⎢ 5 ⎥ , adică: ⎡⎣ I ′F ⎤⎦ = ⎢ ⎥,
⎢⎣ I ′6 ⎥⎦ ⎣I 6 ⎦ ⎣ 0,1176 + j 0,0367 ⎦

valori consemnate în Figura 8. Pentru integrarea în modelul în puteri al Reţelei de Studiu,

curenţii din nodurile de frontieră trebuie convertiţi în puteri aparente:
Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 8 / 15

⎡-0,3107 - j 0,3655 ⎤
⎡⎣S ′F ⎤⎦ = ⎢ ⎥
⎣ 0,1111 - j 0,05 ⎦

Modelul Reţelei de Studiu se completează ca în Figura 9:

S6'=-0,1111 + j0,05 0,8 + j0,3

-j2,6667 -j5
REŢEA EXTENĂ +
INTERCONEXIUNI
S5'=0,3107 + j0,3655 1+jQ
~
5 U 5(sp ) = 1,05

Figura 9 : Echivalent Ward în puteri, cu includerea interconexiunilor în Reţeaua Externă

A3. Echivalentul Ward extins

Nodul 1 din Reţeaua Externă este un nod cu tensiune controlată (nod de tip PU). Pentru a pune în
evidenţă injecţia variabilă de putere reactivă din acest nod (menită să menţină tensiunea nodului
1 la valoarea de consemn, 1,05), echivalentul Ward trebuie completat, prin adăugarea în fiecare
nod de frontieră a câte unei laturi Thévenin.

Modelul „a.”

Structura ansamblului RS + echivalent RE este prezentată în Figura 10.

3
3' yth3
Eth3 ~ 6
-(0,8352 + j0,.2954) 0,3508
+ j0,097 -j5 0,8 + j0,3

0,4845 + j0,1785

-j13,333 -j5

4 -j10
0,0349 + j0,0442 ~
0,5505
S4=-1 - j0,6 + j0,4657 1+jQ
5 U 5(sp ) = 1,05
4' yth4
Eth4 ~

Figura 10 : Echivalent Ward extins,în puteri, cu includerea interconexiunilor în

Reţeaua Externă
Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 9 / 15

Tensiunile (t.e.m.) Thévenin se identifică din regimul permanent de bază (folosit pentru
dezvoltarea echivalentului), prezentate în Figura 1, adică:
E th 3 = 1,01604 − 4,3453°

E th 4 = 1,00203 − 6,3905°

Evident, de la cele două tensiuni se reţin doar modulele, care devin tensiuni de consemn pentru
cele două noduri noi, de tip PU: 5' şi 6'.

Pentru a determina admitanţele Thévenin, y şi y , se procedează astfel:

th 3 th 4
a. Se suprimă laturile transversale ale Reţelei Externe. Aici nu este cazul, întrucât Reţeaua
Externă nu conţine laturi transversale.
b. Se pasivizează sursa, prin legare la pământ. Se obţine astfel reţeaua din Figura 11.

1 -j10 3 6

-j10 2 -j5 -j10 4 5

-j5

Figura 11 : Reţeaua Externă pasivizată pentru determinarea admitanţelor Thévenin

c. Se scrie matricea admitanţelor nodale pentru reţeaua din Figura 11. Se obţine :
2 3 4
⎡ − j 20 j5 j5 ⎤ 2
⎢ − j 25 j10 ⎥⎥ 3
⎡⎣Y ′th ⎤⎦ = ⎢ j 5
⎢⎣ j 5 j10 − j15 ⎥⎦ 4
d. Se elimină nodul 2 al reţelei din Figura 11 şi se obţine :
3 4
⎡- j 23,75 j11,25 ⎤ 3
⎡⎣Y ′′th ⎤⎦ = ⎢ ⎥
⎣ j11,25 - j13,75 ⎦ 4
e. Se identifică reţeaua care corespunde matricei anterioare (Figura 12) :
3

y - j12,5
th 3 - j11,25

y - j2,5
th 4 4

Figura 12 : Explicativă pentru calculul admitanţelor Thévenin

f. În circuitul din Figura 12 se identifică admitanţele şunt din nodurile de frontieră. Fiecare
dintre acestea se asociază echivalentului Thévenin din acel nod :
y = − j12,5 şi y = − j 2,5
th 3 th 4
g. Se reprezintă echivalentul Ward extins. Înlocuind valorile în Figura 12 se obţine
echivalentul din Figura 13 :
Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 10 / 15

3
3' -j12,5
1,016 ~ 6
0,3508
+ j0,097 -j5
S3=-(0,8352 + j0,.2954) 0,8 + j0,3

0,4845 + j0,1785

-j13,333 -j5

4 -j10
0,0349 + j0,0442 ~
0,5505
S4=-1 - j0,6 + j0,4657 1+jQ
5 U 5(sp ) = 1,05
4' -j2,5
1,002 ~

Figura 13 : Echivalent Ward extins, în puteri, cu interconexiunile neincluse în

Reţeaua Externă

Modelul „b.”

Structura modelului RS + echivalent REe este prezentată în Figura 14.

yth6 6
6'
Eth6 ~

S6'=-0,1111 + j0,05 0,8 + j0,3

-j2,6667 -j5
REŢEA EXTENĂ +
INTERCONEXIUNI

S5'=0,3107 + j0,3655 ~ 1+jQ

Eth5 ~ U 5(sp ) = 1,05

yth5
5'
5

Figura 14 : Echivalent Ward extins, în puteri, cu includerea interconexiunilor în

Reţeaua Externă

Tensiunile (t.e.m.) Thévenin se identifică din regimul permanent de bază (folosit pentru
dezvoltarea echivalentului), prezentate în Figura 1, adică:
E th 5 = 1,05 − 3,391°
E th 6 = 0,99988 − 8,3026°
Evident, de la cele două tensiuni se reţin doar modulele, care devin tensiuni de consemn pentru
cele două noduri noi, de tip PU: 5' şi 6'.
Pentru a determina admitanţele Thévenin, y şi y , se procedează astfel:
th 5 th 6
Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 11 / 15

h. Se suprimă laturile transversale ale Reţelei Externe. Aici nu este cazul, întrucât Reţeaua
Externă nu conţine laturi transversale.
i. Se pasivizează sursa, prin legare la pământ. Se obţine astfel reţeaua din Figura 15.

1 -j10 3 -j5 6

-j10 2 -j5 -j10 4 5

-j10

-j5

Figura 15 : Reţeaua Externă pasivizată pentru determinarea admitanţelor Thévenin

j. Se scrie matricea admitanţelor nodale pentru reţeaua din Figura 15. Se obţine :
2 3 4 5 6
⎡ − j 20 j5 j5 0 0 ⎤
⎢ j5 − j 30 j10 0 j 5 ⎥⎥
⎢
⎡⎣Y ′th ⎤⎦ = ⎢ j 5 j10 − j 25 j10 0 ⎥
⎢ ⎥
⎢ 0 0 j10 -j10 0 ⎥
⎢⎣ 0 j5 0 0 − j 5 ⎥⎦
k. Se elimină nodurile 2, 3 şi 4 ale reţelei din Figura 11 şi se obţine :
−1
⎡ − j 20 j5 j5 ⎤ ⎡ 0 0⎤
⎡- j10 0 ⎤ ⎡0 0 j10 ⎤ ⎢
⎣⎡Y ′′th ⎦⎤ = ⎢ 0 − ⋅ ⎢ j5 − j 30 j10 ⎥⎥ ⋅ ⎢⎢ 0 j 5 ⎥⎥
⎣ - j 5 ⎥⎦ ⎢⎣0 j5 0 ⎦⎥
⎢⎣ j 5 j10 − j 25 ⎥⎦ ⎢⎣ j10 0 ⎥⎦
5 6
⎡- j 4,8315 j1,0112 ⎤ 5
=⎢ ⎥
⎣ j1,0112 - j 3,9326⎦ 6
l. Se identifică reţeaua care corespunde matricei anterioare (Figura 16) :
6

y - j2,9214
th 6 - j1,0112

y - j3,8203
th 5 5

Figura 16 : Explicativă pentru calculul admitanţelor Thévenin

m. În circuitul din Figura 16 se identifică admitanţele şunt din nodurile de frontieră. Fiecare
dintre acestea se asociază echivalentului Thévenin din acel nod :
y = − j 3,8203 şi y = − j 2,9214
th 5 th 6
n. Se reprezintă echivalentul Ward extins. Înlocuind valorile în Figura 16 se obţine
echivalentul din Figura 17 :
Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 12 / 15

-j2,9214 6
6'
0,99988 ~

-0,1111 + j0,05 0,8 + j0,3

-j2,6667 -j5
REŢEA EXTENĂ +
INTERCONEXIUNI
0,3107 + j0,3655 1+jQ
~
1,05 ~ U 5(sp ) = 1,05
-j3,8203
5'
5

Figura 17 : Echivalent Ward extins, în puteri, cu interconexiunile incluse în Reţeaua Externă

B. Verificarea echivalenţilor

Simularea regimului de funcţionare pe modelul complet (Figura 2), în care Reţeaua Externă este
reprezentată în detaliu, conduce la tensiunile şi tranziturile pe interconexiuni din Figura 2.

B.1.a. Verificarea echivalentului pasiv „a.”

Pentru a construi modelul RS + echivalent pasiv „a.” se procedează după cum urmează:
I. Se introduce modelul RS în care nodul 51, singurul nod PU, este desemnat nod de bilanţ.
II. Se menţin nodurile 3 şi 4 şi interconexiunile L36 şi L45.
III. Se adaugă latura echivalentului dintre nodurile 3 şi 4, adică o ramură având admitanţa
longitudinală y (extern ) = 0.0240 -j13.326 (sau (extern )
r56 = 0.0001 şi (extern )
x 56 = 0.075 ) şi
34
admitanţele şunt :
(extern ) (extern )
• în nodul 3 : g 33 = -0.8089 şi b33 = j0.2825 ;

(extern ) (extern )
• în nodul 4 : g 44 = 1.0309 şi b44 = -j0.6412 .

Figura 18: Regimul permanent pentru RS + echivalent pasiv „a.” al RE

1 Pentru calculul circulaţiilor de puteri nodurile trebuie indiciate începând de la 1. De aceea,

nodurile vor avea numele 5 şi 6, dar numerele 1 şi 2.

Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 13 / 15

Pe modelul obţinut se calculează circulaţiile de puteri. Rezultatele sunt prezentate în Figura_18.

B.1.b. Verificarea echivalentului pasiv „b.”

Pentru a construi modelul din Figura 5, la Reţeaua de Studiu, constând din nodurile 5 şi 6, legate
de linia L56, se adaugă o latură având admitanţa longitudinală
y (retea externa ) (extern )
= 0.0013 + j0.3838 (sau r56 (extern )
= 0.0013 şi x 56 = 0.3838 ) şi admitanţele şunt :
56
(extern ) (extern )
• în nodul 5 : g 55 = 0.2865 şi b55 = -j0.3372 ;
(extern ) (extern )
• în nodul 6 : g 66 = -0.1159 şi b66 = -j0.0511 .

Simulând regimul de funcţionare pentru Reţeaua de Studiu completată ca mai sus se obţin
mărimile de stare consemnate în Figura 19.

Figura 19 : Regimul permanent pentru RS + echivalent pasiv „b.” al REe

Comparând rezultatele din Figurile 1, 18 şi 19 se constată:

• eroare de aproape 1% în aprecierea tranzitului pe L56 din Reţeaua de Studiu.
• eroare de -0,86% în estimarea modului tensiunii nodului 6 (singurul nod PQ din Reţeaua
de Studiu). De mult mai mică relevanţă (datorită schimbării referinţei pentru faze din
nodul 1 în nodul 6) este eroarea în aprecierea fazei nodului 6 (1,75%);
• eroare de -12,3% în aprecierea puterii reactive din nodul 5.
Cele mai mari erori se constată în aprecierea pierderilor. Se confirmă faptul că dacă puterile se
abat mult de la cele din regimul de bază (folosit pentru construirea echivalentului pasiv),
admitanţele şunt introduc erori, mai ales în aprecierea Q.

B.2.a. Verificarea echivalentului Ward „a.”

Calculul circulaţiilor de puteri pentru modelul din Figura 7 conduce la rezultatele din Figura 20.

Figura 20: Regimul permanent pentru RS + echivalent Ward al RE („a.”)

Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 14 / 15

B.2.b. Verificarea echivalentului Ward „b.”

Calculul circulaţiilor de puteri pentru modelul din Figura 9 conduce la rezultatele din Figura 21.

Figura 21: Regimul permanent pentru RS + echivalent Ward al REe („b.”)

Prin compararea rezultatelor din Figurile 1 şi 20 se constată că tranziturile, atât pe interconexiuni

cât şi pe L56, sunt foarte apropiate. În aceste două simulări se constată o foarte bună
concordanţă şi între tensiunile nodale. Se poate aprecia că acurateţea echivalentului Ward cu sau
fără menţinerea interconexiunilor (neincluderea lor în RE).

B.3.a. Verificarea echivalentului Ward extins „a.”

Pentru a construi modelul RS + echivalent Ward extins al Re („a.” – cu evidenţierea

interconexiunilor) se completează modelul folosit la verificarea B.2.a după cum urmează:

• Se adaugă două noduri la modelul B.2.a. Aceste două noduri sunt de tip PU, având
puterea activă nulă şi valori ale tensiunilor de consemn egale cu valorile din § A.3.a
( U 3′ = 1,01604 şi U 4′ = 1,00203 ).

• Se introduc liniile dintre nodurile 3 şi 3' şi respectiv între 4 şi 4', cu parametrii din
Figura_13.

Simulând regimul permanent din Figura 2, pentru RS + echivalent Ward extins al Re („a.”), se
obţin rezultatele prezentate în Figura 22.

Figura 22: Regimul permanent pentru RS + echivalent extins Ward al RE („a.”)

B.3.b. Verificarea echivalentului Ward extins „b.”

Sisteme Electroenergetice Seminar Echivalenţi de sistem © L.-G. Mănescu Pagina 15 / 15

Simulând regimul permanent de funcţionare din Figura 2 pentru modelul RS + echivalent Ward
extins al REe („b.” – liniile de interconexiune incluse în REe), se obţin rezultatele din Figura 23.

Figura 23: Regimul permanent pentru RS + echivalent extins Ward al REe („b.”)

Comparând mărimile caracteristice regimului permanent pentru:

• modelul complet - Figura 2;
• modelul RS + echivalent Ward al RE („a.”) – Figura 20;
• modelul RS + echivalent Ward extins al RE („a.”) - Figura 22;
se constată că trecerea de la echivalentul Ward la echivalentul Ward extins aduce un câştig de
precizie nesemnificativ în acest caz. Pentru cazul în speţă, trecerea la echivalentul Ward extins,
mult mai complicat, nu se justifică. Această constatare nu este însă general valabilă. Odată cu
dimensiunea RS şi RE, câştigul de precizie creşte şi justifică demersul2.

Dacă modelul Ward nu este de calitate, introducerea laturilor Thévenin nu poate ameliora
situaţia.

2 Echivalentul Ward extins are o acurateţe mai mare decât echivalentul Ward, în principal în ceea

ce priveşte puterea reactivă. În reţelele extinse, valorile tensiunilor nodale (mărimi locale) sunt
mai puternic diferenţiate şi puterea reactivă circulă pe trasee mai lungi. Ignorarea modificărilor
puterilor nodale injectate de nodurile PU (sub comanda RAT, pentru menţinerea tensiunilor la
valorile de consemn) are un impact mai mare. În aceste cazuri, este preferabilă utilizarea
echivalenţilor Ward extins.