Universitatea “SPIRU HARET” BUCUREŞTI

Facultatea de Drept şi AdministraŃie Publică ConstanŃa

Specializări: Drept şi AdministraŃie Publică
Anul universitar 2010/2011

SINTEZA CURSULUI
UNIVERISTAR

Disciplina:
DREPTUL SOCIETĂłILOR

ZDREPT_CT-DREPT2008039
Codul disciplinei ZDREPT_CT-AP2008039

Statut disciplină Obligatorie – 6 credite

An de studiu III/ZI şi III/F.R. (ambele specializări)

Structură disciplinară
(nr. ore) Semestrul I – 2ore/28 săptămâni

Lector univ.drd. RădiŃa Corcheş

 CONłINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI
DREPTUL SOCIETĂłILOR

Capitolul I - NoŃiuni introductive în studiul dreptului comercial

SecŃiunea I - NoŃiunea, obiectul şi definiŃia dreptului comercial

SecŃiunea II - Izvoarele dreptului comercial
SecŃiunea III - Faptele de comerŃ – noŃiune, categorii, clasificare
SecŃiunea IV - ComercianŃii – dobândirea calităŃii, exercitarea activităŃii, obligaŃiile,
fondul de comerŃ

Capitolul II - SocietăŃile comerciale

SecŃiunea I - NoŃiunea, elementele specifice şi clasificarea societăŃilor comerciale

SecŃiunea II - Constituirea societăŃilor comerciale – actul constitutiv, formalităŃi
specifice, personalitatea juridică
SecŃiunea III - Organizarea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale
SecŃiunea IV - Modificarea societăŃilor comerciale
SecŃiunea V - Dizolvarea şi lichidarea societăŃilor comerciale
SecŃiunea VI - Aspecte privind procedura insolvenŃei

Capitolul III - ObligaŃiile comerciale

SecŃiunea I - Formarea obligaŃiilor comerciale

SecŃiunea II - Executarea obligaŃiilor comerciale
SecŃiunea III - Regimul probelor în materie comercială
SecŃiunea IV - Răspunderea pentru nerespectarea obligaŃiilor contractuale comerciale

Capitolul IV - Contractele comerciale speciale

SecŃiunea I - Contractul de vânzare-cumpãrare comercialã
SecŃiunea II - Contractul de mandat comercial
SecŃiunea III - Contractul de comision
SecŃiunea IV - Contractul de consignaŃie
SecŃiunea V - Contractul de report
SecŃiunea VI - Contractul de cont curent
SecŃiunea VII - Contractul de leasing

***
 OBIECTIVE OPERAłIONALE
ALE PROCESULUI DE STUDIU AL DISCIPLINEI
DREPTUL SOCIETĂłILOR

1. Însuşirea temeinică şi sistematică a conceptelor şi legislaŃiei speciale, în

materie comercială.

2. ÎnŃelegerea importanŃei activităŃii economice şi a însuşirii etapelor care stau

la baza formării statutului comerciantului şi a dezvoltării domeniului
comercial.

3. Însuşirea celor mai importante proceduri în materie comercială.

4. Dezvoltarea abilităŃilor şi competenŃelor de a elabora diferite opinii, proiecte

şi programe cu incidenŃă în domeniul dreptului comercial.

5. Familiarizarea cu legislaŃia europeană în domeniul dreptului comercial.

6. Realizarea conexiunilor dintre speŃele şi opiniile doctrinare din dreptul

comercial.

***
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATÃ:

1. Cãrpenaru, Stanciu D. – TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMAN,

Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009

2. Turcu, Ion – TRATAT TEORETIC ŞI PRACTIC DE DREPT

COMERCIAL, Volumul I şi II, EdituraC.H. Beck, Bucureşti, 2008

3. Georgescu, Ion Luca – DREPT COMERCIAL ROMAN, Volumul I şi II,

Editura ALL BECK, Bucureşti, 2002

4. CODUL COMERCIAL ADNOTAT, Editura Tribuna, Craiova, 1994

5. Motica, Radu I.; Bercea, Lucian – Drept Comercial Roman şi Drept Bancar
– Volumul I : DREPT COMERCIAL ROMÂN, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001

6. Schiau, Ioan – DREPT COMERCIAL, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009

7. Schiau, Ioan; Prescure, Titus – Legea societăŃilor comerciale nr.31/1990 –

Analize şi comentarii pe articole, ediŃia a 2-a, Editura Hamangiu, Bucureşti,
2009

8. Cãrpenaru, Stanciu D.; Nemeş, Vasile, Hotca, Mihai Adrian – Legea

nr.85/2006 privind procedura insolvenŃei – comentarii pe articole, ediŃia a 2-a,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008

9. Leaua, CrenguŃa – SocietăŃi comerciale. Proceduri speciale, Editura

C.H.Beck, Bucureşti, 2008

10. REVISTA DE DREPT COMERCIAL, publicaŃie lunară, Editura Lumina

Lex, Bucureşti

11. BULETINUL CASAłIEI – Revista oficială a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi

JustiŃie, publicaŃie lunară, Editura C.H. Beck, Bucureşti

12. BULETINUL CURłILOR DE APEL publicaŃie trimestrială, Editura C.H.

Beck, Bucureşti
13. REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR, publicaŃie lunară,
Editura Wolterskluwer, Bucureşti
 ACTE NORMATIVE INCIDENTE ÎN MATERIE
COMERCIALÃ,
necesare pentru studierea disciplinei Dreptul SocietăŃilor

- Codul Comercial
- Legea nr.26/1990 privind registrul comerŃului (republicată 1998)
- Legea nr.31/1990 privind societãŃile comerciale (republicată 2004)
- Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenŃei
- O.U.G nr. 99/2006 privind instituŃiile de credit şi adecvarea capitalului,
aprobatã prin Legea nr.277/2007
- Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea
asigurărilor
- Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital
- O.U.G nr.44/2008 privind desfăşurarea activităŃilor economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile
familiale
- Legea nr.21/1996 privind concurenŃa (republicată 2005)
- Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale
- Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati
comerciale ilicite (republicată 2009)
- Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin
- Legea nr.59/1934 asupra cecului

Studiul acestor acte normative în cadrul seminariilor se va realiza, având

în vedere toate modificările lgislative succesive, survenite de-a lungul
timpului.
*****
 Capitolul I - NoŃiuni introductive în studiul dreptului comercial

SecŃiunea I - NoŃiunea, obiectul şi definiŃia dreptului comercial

NoŃiunea, obiectul si definiŃia dreptului comercial

Dreptul, ca ansamblu de norme juridice care reglementeazã raporturi sociale şi ordoneazã
conduita subiecŃilor acestor raporturi, este divizat, dupã domeniul de reglementare si interesul
ocrotit, în drept public şi drept privat.
În timp ce dreptul public reglementeazã ordinea publicã şi se referã la organizarea şi
activitatea statului şi a puterilor publice constituite în stat, precum şi la raporturile juridice
stabilite între guvernanŃi şi cei guvernaŃi, dreptul privat se ocupã de ordinea juridicã privatã,
reglementând raporturi sociale de interes individual, particular, stabilite între persoane fizice sau
juridice private.
La rândul sãu, dreptul privat este divizat în douã mari ramuri – dreptul civil şi dreptul
comercial.

1.NoŃiunea de comerŃ
Etimologic, termenul de comerŃ provine din limba latinã, cuvântul “commercium”
formându-se prin juxtapunerea a douã cuvinte : “cum” şi “merx, mercis”, având semnificaŃia “cu
marfã”.
Din punct de vedere semantic, conceptul de comerŃ are multiple semnificaŃii.
Astfel, în limbajul uzual, prin comerŃ se întelege activitatea constând în cumpãrarea,
vânzarea sa schimbul de mãrfuri, bunuri, valori sau servicii.
În sens economic, comerŃul reprezintã o activitate de distribuŃie a produselor finite, a
valorilor şi a serviciilor aferente, realizatã în scopul obŃinerii unui profit.
Din perspectiva care ne intereseazã, sunt însã de reŃinut semnificaŃiile distincte pe care
aceastã noŃiune le dobândeşte în domeniul juridic.
În accepŃiunea sa juridicã, aşa cum rezultã din prevederile art.3 din Codul comercial
român, care reprezintã dreptul comun în materie comercialã, noŃiunea de comerŃ cuprinde atât
operaŃiunile privind circulaŃia bunurilor de la producãtor la consumator, cât şi operaŃiunile din
sfera producerii si consumului acestor bunuri, precum şi serviciile conexe tuturor acestor
operaŃiuni.
NoŃiunea juridicã de comerŃ este, deci, mai largã decât cea economicã, având o sferã de
cuprindere mai mare.
În acelaşi timp, trebuie sã remarcãm cã accepŃiunea juridicã a noŃiunii exclude o serie de
activitãŃi economice, cum ar fi cele exercitate de meseriaşi, agricultori sau unii liber
profesionişti, astfel cum rezultã din prevederile art.5 şi 6 din Codul comercial, chiar dacã aceste
activitãŃi întrunesc criteriile de calificare ale accepŃiunii economice de comerŃ.

2. Obiectul dreptului comercial

 Obiectul dreptului comercial este definit în doctrina internaŃionalã de drept comercial fie
prin referire la normele juridice aplicate comercianŃilor (sistemul subiectiv, întrucât se raporteazã
la subiectul raportului juridic), fie prin referire la normele juridice aplicabile comerŃului, adicã
acelor operaŃiuni şi acte calificate prin lege ca fapte de comerŃ, indiferent cine le sãvârşeşte
(sistemul obiectiv, întrucât pune accentul pe operaŃia comercialã care constituie obiectul
raportului juridic).
Sinteza acestor concepŃii ne permite sã remarcãm cã obiectul dreptului comercial este
format din douã categorii de norme juridice:
- unele care reglementeazã activitãŃile comerciale, a cãror sferã nu este însã rezervatã doar
comercianŃilor;
- altele care definesc statutul comerciantului, inclusiv dobândirea, exercitarea si încetarea
calitãŃii de comerciant.

3. DefiniŃia dreptului comercial

A defini dreptul comercial nu este un demers facil. În primul rând, este necesar sã facem
distincŃie între materia juridicã şi disciplina de studiu, ambele purtând aceeaşi denumire, deşi
ultima este doar un instrument de cercetare ştiinŃificã a normelor juridice încorporate materiei
comerciale.
Din cele arãtate în legãturã cu noŃiunea de comerŃ şi obiectul dreptului comercial rezultã
elementele pe baza cãrora se poate defini dreptul comercial, ca ramurã a sistemului nostru de
drept.
Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat, care reglementeazã
raporturile juridice izvorâte din sãvârşirea actelor juridice, faptelor si operaŃiunilor considerate de
lege ca fapte de comerŃ, precum şi statutul profesional si raporturile juridice la care participã
persoanele ce au calitatea de comerciant.

EvoluŃia dreptului comercial în România

În România, pentru o lungã perioadã de timp, comerŃul a fost condus potrivit unor reguli
cutumiare, fie de sorginte localã, fie strãinã, preluate ca urmare a raporturilor cu negustori
strãini.
Primele legiuiri scrise din Tãrile Române (Pravila lui Vasile Lupu şi Îndreptarea legii a
lui Matei Basarab) nu curpindeau reguli comerciale cu caracter special, fiind aplicabile atât
comercianŃilor, cât şi necomercianŃilor. Acestea apar în Codul lui Andronache Donici din 1814,
care reglementa şi “daraverile comerciale” şi “iconomicosul faliment”.
Codul Caragea (1817 – Muntenia) şi Codul Calimach (1828 – Moldova) se caracterizeazã
şi ele prin aceeaşi parcimonie în materie comercialã, ultimul remarcându-se totuşi prin
reglementarea vânzãrii comerciale, a primelor societãŃi comerciale (“tovãrãşii neguŃãtoreşti”) şi a
“rânduielii concursului creditorilor” – a falimentului.
Dupã aparitia Codului comercial francez (1807), acesta a fost aplicat în Muntenia şi
Moldova, prin receptarea lui de cãtre Regulamentele organice din 1831. În 1864, dupã
constituirea statului unitar român, a fost adoptatã Condica de comerciu a Principatelor Unite
Române, care reproduce şi ea modelul francez.
În anul 1887, a fost adoptat Codul comercial român, care este şi astãzi în vigoare. Acest
act normativ este inspirat din Codul comercial italian (1882), dar şi din legislaŃia comercialã
germanã şi belgianã.
 Codul comercial român din 1887, cu modificãrile ulterioare, s-a aplicat pânã în 1948
când, datoritã naŃionalizãrii şi instaurãrii relaŃiilor socialiste de proprietate şi a economiei
planificate centralizate, a fost considerat ca fiind cãzut în desuetudine, rãmânând aplicabil numai
în raporturile de comerŃ exterior.
Dupã prãbuşirea, în decembrie 1989, a sistemului comunist şi consecutiv declarãrii
României ca stat al economiei de piaŃã, Codul comercial şi-a redobândit atributele de principalã
reglementare a raporturilor comerciale. Desigur cã, urmare a faptului cã prin evoluŃia istoricã,
unele instituŃii ale sale sunt depãşite şi datoritã faptului cã dezvoltarea complexã a vieŃii
comerciale moderne solicitã mãsuri adecvate, s-a simŃit nevoia emiterii unor noi acte normative
care sã contureze drumul României spre economia de piaŃã.
Un prim act normativ de acest gen a fost Decretul-Lege nr.54/1990, care a creat primele
forme de organizare privatã a activitãŃii comerciale sub forma întreprinderilor mici, asociaŃiilor
cu scop lucrativ, asociaŃiilor familiale şi persoanelor fizice cu activitate independentã.
Aceste forme au constituit primele forme embrioare ale economiei de piaŃã. Dar era
necesarã şi o reformã de structurã, prin care fostele unitãŃi economice sã fie transformate în
agenŃi ai economiei de piaŃã. Acest fapt s-a realizat prin adoptarea Legii nr.15/1990 privind
reorganizarea unitãŃilor economice de stat în regii autonome şi societãŃi comerciale.
Astfel, au apãrut în România post-revoluŃionarã primele societãŃi comerciale cu capital
integral românesc. Urmare a acestei transformãri, s-a instaurat în relaŃiile dintre noile entitãŃi
juridice principiul libertãŃii contractuale, bazate pe reglementãri ale dreptului comun, cuprinse în
Codul comercial şi Codul civil.
Au urmat acte normative prin care s-a creat cadrul juridic de reorganizare a economiei pe
principiile pieŃei. Astfel, au fost adoptate reglementãri privind societãŃile comeciale,
reorganizarea judiciarã şi falimentul, concurenŃa, valorile mobiliare şi pieŃele reglementate
(bursele) de valori şi multe altele.
Acest proces legislativ este încã în plinã desfãşurare, o serie de acte normative fiind
completate şi modificate în decursul timpului sau chiar înlocuite cu noi prevederi. Se poate deja
afirma cã reforma dreptului comercial, în aceastã perioadã de tranziŃie, a fost concentratã pe trei
mari direcŃii: eliminarea actelor normative ce constituiau structura sistemului socialist de drept,
reformarea vechilor instituŃii ale dreptului comercial, pentru a le adapta evoluŃiei internaŃionale
din ultimii 50 de ani şi, într-o etapã mai recentã, armonizarea legislaŃiei române la aceea a
Uniunii Europene (acquis comunitaire).
 *****

SecŃiunea II - Izvoarele dreptului comercial

În sens formal, prin izvor de drept comercial se înŃelege forma de exprimare a normelor
juridice care reglementează "materia comercială".
Art. 1 din Codul comercial prevede: "În comerŃ se aplică legea de faŃă. Unde ea nu
dispune se aplică Codicele civil".
Interpretând această prevedere se poate constata că legiuitorul a stabilit, pe de o parte,
izvoarele principale ale dreptului comercial şi, pe de altă parte, ierarhizarea acestora.
Totodată, se poate observa că interpretarea pozitivă a textului trebuie să conducă la
concluzia că, în activitatea de comerŃ se aplică, în primul rând, legile comerciale (Codul
comercial şi legile speciale) şi unde acestea nu dispun, se aplică dreptul civil (Codul civil şi
legislaŃia specială).
Practica comercială a dovedit că cele două izvoare întemeiate pe dreptul scris nu sunt
suficiente, mai ales în cazul lacunelor (lipsa unei dispoziŃii din legea comercială care să se aplice
sau să se adapteze la speŃa respectivă).

În funcŃie de natura lor, izvoarele dreptului comercial sunt clasificate în douã categorii:
- izvoare normative (izvoare formale de drept; izvoare creatoare), reprezentate de lege;
- izvoare interpretative (informale, reprezentate de uzanŃele comerciale, destinate
interpretãrii actelor normative sau a voinŃei pãrŃilor în raporturile juridice comerciale).

1. Izvoare formale
Izvoarele formale ale dreptului comecial sunt Codul civil, Codul comercial şi legile
comerciale speciale.
Cu privire la corelaŃia dintre aceste izvoare formale, este de precizat cã se aplicã
principiul “specialia generalibus derogant”, potrivit cãruia norma specialã derogã de la legea
generalã.
Astfel, în virtutea acestui principiu, legile comerciale speciale sunt de aplicaŃie prioritarã
faŃã de Codul comercial, care constituie dreptul comun în materie comercialã.
Atunci când şi Codul comercial nu conŃine reguli pentru anumite situaŃii juridice, devin
aplicabile prevederile Codului Civil. Potrivit art.1 C.com., “În comerŃ se aplicã legea de faŃã.
Unde ea nu dispune, se aplicã codicele civil”.
EvoluŃia recentã a dreptului comercial a evidenŃiat faptul cã principalul sãu suport
legislativ nu se mai aflã în codul comercial, ci, mai ales, în legile comerciale speciale.
Printre cele mai importante acte normative, care reglementeazã materia comercialã,
edictate în aceastã perioadã de revigorare a dreptului comercial, se enumerã:
- Legea nr .26/1990 privind registrul comerŃului;
- Legea nr.31/1990 privind societãŃile comerciale;
- Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenŃei;
- O.U.G nr. 99/2006 privind instituŃiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobatã prin
Legea nr.277/2007;
- Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor;
 - Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital;
- O.U.G nr.44/2008 privind desfăşurarea activităŃilor economice de către persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale
- Legea nr.21/1996 privind concurenŃa;
- Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale;
- Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite
- Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin;
- Legea nr.59/1934 asupra cecului;

2. Izvoare informale
Izvoarele informale, interpretative sunt reprezentate de uzanŃele comerciale, de doctrinã şi
jurisprudenŃã.
UzanŃele constituie reguli de conduitã comercialã, nãscute din practicã prin repetabilitate,
constanŃã şi continuitate şi care sunt respectate întocmai ca o normã juridicã obligatorie.
UzanŃele nu au caracter normativ, deci ele nu constituie un izvor formal de drept. Au, de
regulã, un caracter convenŃional (producând efecte prin voinŃa pãrŃilor sau în tãcerea legii şi a
contractului) şi interpretativ (menit sã lãmureascã voinŃa pãrŃilor, potrivit regulilor de conduitã
pe care le consacrã). Aşa sunt, de exemplu, uzanŃele portuare (cum ar fi uzanŃa normei de
încãrcare în portul ConstanŃa).
În ceea ce priveşte doctrina şi jurisprudenŃa, deşi acestea constituie factori puternici de
interpretare a legii, ele nu constituie un izvor recunoscut al dreptului în general şi, deci, nici al
dreptului comercial.

SecŃiunea III - Faptele de comerŃ – noŃiune, categorii, clasificare

I. Definirea faptelor şi actelor de comerŃ

Legiuitorul român s-a îndepãrtat de concepŃia subiectivã care calificã dreptul comercial
ca un drept al comercianŃilor (un drept profesional), optând pentru structurarea materiei în jurul
conceptului de act de comerŃ privit ca o operaŃiune comercialã obiectivã, care îşi pãstreazã
caracterul comercial independent de calitatea participanŃilor la raportul juridic comercial.
Codul comercial român, spre deosebire de cel italian şi francez, reglementeazã “faptele
de comerŃ” şi nu “actele de comerŃ”.
Prin aceasta, legiuitorul a urmãrit sã supunã legilor comerciale nu numai raporturile
rezultate din actele juridice, ci şi raporturile izvorâte din faptele juridice stricto sensu (de
exemplu : nu numai cotractele comerciale, ci şi faptele licite – îmbogãŃirea fãrã justã cauzã, plata
nedatoratã, gestiunea de afaceri şi faptele ilicite sãvârşite de comercianŃi în legãturã cu
activitatea lor comercialã).
Codul comercial nu defineşte faptele de comerŃ, limitându-se doar la o enumerare a
acestora.
În doctrina de drept comercial s-au emis două opinii privind caracterul enumerării legale
menŃionate în art.3 C.com.
 Într-o opinie, s-a considerat că enumerarea este limitativă, afirmându-se că sunt fapte de
cometrŃ numai actele şi operaŃiunile expres prevăzute de art.3 C.com., fără a se putea adăuga
alte noi categiorii la cele existente.
Într-o altă opinie, la care achiesăm, se afirmă caracterul enunŃiativ, exemplificativ al
enumerării faptelor de comerŃ, şi nu limitativ. Argumentul este următorul : Codul comercial a
consacrat ca fapte de comerŃ cele mai frecvente acte juridice şi operaŃiuni care, illo tempore,
constituiau baza activităŃii comerciale. Această concluzie rezultă şi din modul de redactare a
art.3 C.com., care nu dispune imperativ “sunt fapte de comerŃ”, ci prevede că “legea
consideră ca fapte de comerŃ”.
Doctrina şi jurisprudenŃa au recunoscut ca fapte de comerŃ şi alte acte şi operaŃiuni care
nu sunt prevăzute expres în Codul comercial. De exemplu : activitatea hotelieră, publicitatea,
producŃia de film şi televiziune etc.
Faptele de comerŃ pot fi definite ca fiind actele juridice, faptele juridice şi operaŃiunile
economice prin care se realizeazã producerea de mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de
servicii sau o interpunere în circulaŃia mărfurilor, cu intenŃia de a obŃine profit.

II. Clasificarea faptelor de comerŃ

În doctrinã, s-a propus o clasificare a faptelor de comerŃ în trei categorii : fapte de comerŃ
obiective, fapte de comerŃ subiective şi fapte de comerŃ unilaterale sau mixte.
Faptele de comerŃ pot fi clasificate urmărind cele două sisteme consacrate în diferitele
legislaŃii, respectiv, sistemul obiectiv propriu legislaŃiei franceze şi italiene, şi sistemul subiectiv,
însuşit de legislaŃia germană şi de celelalte sisteme de drept de inspiraŃie germană.
Potrivit sistemului obiectiv un "fapt" este calificat "de comerŃ" dacă în mod obiectiv, în
conŃinutul lui există una din operaŃiunile pe care legiuitorul însuşi le califică ca fiind "de
comerŃ", deoarece se întemeiază pe ideea de interpunere (intermediere) în schimb. Independent
de calitatea persoanei care-l îndeplineşte (comerciant sau necomerciant), actul este comercial
prin natura lui şi produce efecte jurid ice în temeiul legii.
Potrivit sistemului subiectiv un "fapt" este calificat "de comerŃ" dacă este sãvârşit de un
comerciant. Calitatea de comerciant a subiectului determină natura juridică a faptului de comerŃ.

Totodată, în raport de scopul actului juridic, doctrina a mai relevat existenŃa faptelor
(actelor) unilaterale sau mixte, care prezintă caracter comercial numai pentru una dintre părŃi şi
civil sau de altă natură pentru cealaltă parte.

III. Faptele (actele) de comerŃ obiective

Faptele de comerŃ obiective sunt acele operaŃiuni sau acte juridice prevăzute de
legiuitor în art. 3 din Codul comercial, calificate astfel în funcŃie de natura sau funcŃia lor
economică şi, în unele cazuri, de forma lor.
În art. 3 C.com. este prevăzut un număr de 20 de operaŃiuni (acte, fapte) pe care
legiuitorul le califică "de comerŃ". Enumerarea făcută de legiuitor este absolut limitativă şi
relativ demonstrativă.
Trăsătura comună a celor 20 de "fapte de comerŃ" obiective, prevăzute de art. 3 C.com.
este intermedierea (interpunerea în schimb), la care se poate adăuga caracterul speculativ.
Astfel, fapte de comerŃ obiective pot fi împãrŃite în trei categorii:
1. OperaŃiuni de interpunere în schimb sau circulaŃie.
 2. OperaŃiunile care privesc organizarea şi desfãşurarea activitãŃii de producŃie, adicã
întreprinderile comerciale.
3. OperaŃiunile conexe sau accesorii.

1. OperaŃiuni de intermediere în schimb sau circulaŃie

Din această categorie fac parte cumpãrarea şi vânzarea comercialã (art.3 pct.1 şi 2 C.
com.) şi operaŃiunile de bancã sau schimb (art.3 pct.11 C.com.).

Cumpărarea şi vânzarea comercială

Art.3 pct.1 şi 2 C. com. prevede: “Legea considerã ca fapte de comerŃ:
a. Cumpararile de producte sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie
dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria;
asemenea si cumpararea spre a se revinde, de obligatiuni ale Statului sau
alte titluri de credit circulind in comert;
b. Vanzarile de produse, vanzarile si inchirierile de marfuri, in natura sau
lucrate, si vanzarile de obligatiuni ale Statului sau de alte titluri de credit
circulind in comert, cind vor fi fost cumparate cu scop de revinzare sau
inchiriere.”
DefiniŃia vânzării este prevăzută în art. 1294 C.civ, potrivit căruia, o parte numită
vânzător, se obligă să transmită celeilalte părŃi, numită cumpărător, proprietatea unui bun în
schimbul unui preŃ.
Codul comercial instituie anumite condiŃii speciale referitoare la obiectul şi finalitatea
vânzãrii-cumpãrãrii comerciale.
Potrivit textelor legale menŃionate anterior, vânzarea şi cumpãrarea comercialã pot avea
ca obiect :
c. Productele, care sunt produse naturale ale pãmântului, obŃinute prin culturã
sau exploatare directã sau produsele animalelor;
d. Mãrfurile, care sunt produse ale muncii, destinate schimbului prin vânzare-
cumpãrare;
e. Titlurile de credit, care sunt înscrisuri în baza cãrora titularii lor au
calitatea de a exercita drepturile încorporate de ele.
În ce priveşte bunurile imobile, în concepŃia doctrinarã tradiŃionalã s-a apreciat cã acestea
nu pot forma obiectul vânzãrii-cumpãrãrii comerciale, argumentul fiind omisiunea legiuitorului
de a include imobilele în enumerarea din art.3 C.com.
În prezent, atât doctrina, cât şi jurisprudenŃa au abandonat aceastã concepŃie în favoarea
uneia moderne, care admite caracterul comercial al vânzãrii sau închirierii bunurilor imobile care
fac parte dintr-un fond de comerŃ.
Trãsãtura caracteristicã a cumpãrãrii şi vânzãrii comerciale o constituie intenŃia de
revânzare sau închiriere : cumpãrarea este fãcutã în scop de de revânzare sau închiriere, iar
vânzarea este precedatã de o cumpãrare fãcutã în scop de revânzare.
Numai în măsura în care cumpărarea sau vânzarea apare ca o operaŃiune de intermediere,
ea dobândeşte şi calificare comercială.

OperaŃiunile de bancă şi schimb

Potrivit art. 3 pct. 11 C.com., sunt fapte de comerŃ "operaŃiunile de bancă şi schimb".
 OperaŃiunile de bancă sunt operaŃiuni de intermediere ce au ca obiect sume de bani,
credite ori titluri de credit.
Activitatea bancară, reglementatã de O.U.G nr. 99/2006 privind instituŃiile de credit şi
adecvarea capitalului, este realizată de Banca NaŃională a României şi de bãnci, organizaŃii
cooperatiste de credit, bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ, bănci de credit
ipotecar şi instituŃii emitente de monedă electronică.
Potrivit art.18 alin.(1) din O.U.G nr. 99/2006, sunt activitãŃi bancare propriu-zise:
atragerea de depozite şi de alte fonduri rambursabile; acordarea de credite; ; operaŃiunile de plăŃi;
emiterea şi administrarea instrumentelor de credit şi a mijloacelor de plată.
Sunt activitãŃi bancare conexe sau accesorii : tranzacŃionarea în contul propriu sau al
clienŃilor instrumente ale pieŃei monetare (cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit),
tranzacŃionarea cu valutã, contracte futures şi options financiare, cu instrumente având la bază
cursul de schimb şi rata dobânzii, cu valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile,
leasingul financiar, participarea la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare şi
prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni, servicii de consultanŃă cu privire la structura
capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de
fuziuni şi achiziŃii, servicii de consultanŃă financiar-bancarã, închiriere de casete de siguranŃă,
operaŃiuni cu metale şi pietre preŃioase şi obiecte confecŃionate din acestea etc.

OperaŃiunile de schimb sunt reprezentate de operaŃiunile valutare: încasările, plăŃile,

compensările, transferurile, creditările, precum şi orice tranzacŃii exprimate în valute şi care se
pot efectua prin transfer bancar, în numerar, cu instrumente de plată sau prin orice alte modalităŃi
de plată practicate de instituŃiile de credit în funcŃie de natura operaŃiunii respective.
Regimul juridic al operaŃiunilor valutare este reglementat de Regulamentul Bãncii
NaŃionale a României nr.4/2005 privind regimul valutar.

2. OperaŃiunile care privesc organizarea şi desfãşurarea activitãŃii de producŃie

(întreprinderile comerciale)
Dupã activitatea pe care o desfãşoarã, întreprinderile comerciale – organisme economice
şi sociale de organizare autonomã a unei activitãŃi - se clasificã în douã categorii :
- întreprinderi de producŃie, care cuprind întreprinderile de construcŃii (art.3 pct.8
C.com.) şi întreprinderile de fabrici şi manufacturã (art.3 pct.9 C.com.)
- întreprinderi de servicii, care cuprind întreprinderile de furnituri; întreprinderile de
spectacole publice; întreprinderile de comisioane, agenŃii şi oficii de afaceri;
întreprinderile de editurã, imprimerie, librãrie şi obiecte de artã; întreprinderile de
asigurare; întreprinderile de depozit în docuri şi antrepozite.

Întreprinderile de construcŃii (art. 3 pct. 8 C.com.)

Întreprinderile de construcŃiuni sau de reparaŃii de imobile organizează forŃa de
muncă cu ajutorul căreia îşi desfăşoară activitatea, interpunându-se între client (beneficiar)
şi lucrători. Din acest punct de vedere, întreprinderea de construcŃii speculează "mâna de
lucru", obŃinând profit. Organizarea activităŃii cât şi obiectul acesteia sunt considerate
"fapte de comerŃ".
Adesea, întreprinderile de construcŃii şi reparaŃii de imobile execută lucrările care
fac obiectul contractului de antrepriză de lucrări pentru construcŃii, cu materiale proprii. În
această situaŃie, întreprinderea este comercială în virtutea criteriului fundamental, fiind
 vorba despre cumpărarea de mărfuri spre a le revinde "... fie în natură, fie după ce se vor fi
lucrat sau pus în lucru..." (art. 3 pct. 1 C.com.).
Întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie (art. 3 pct. 9 C.com.)
Întreprinderile de fabrici şi de manufactură au ca obiect de activitate transformarea
unor bunuri (materie primă), prelucrarea şi obŃinerea unor produse industriale sau de
manufactură. De exemplu, întreprinderea de Ńesătură, care transformă firele de mătase în
produs finit - mătasea.
Sunt calificate ca fiind comerciale şi acele întreprinderi care transformă (lucrează)
materia primă oferită de client (beneficiar), chiar dacă activitatea lor nu este de
"producŃie" ci presupune "prestări-servicii", deoarece clientul plăteşte numai manopera.
Întreprinderile de furnituri de lucruri, mărfuri etc. (art. 3 pct. 5 C.com.).
Caracteristica generală a acestor întreprinderi constă în continuitatea prestaŃiilor:
furnizarea de îmbrăcăminte, de alimente, de combustibil etc.
Întreprinderile de furnituri presupun o activitate organizată prin care furnizorul, în
schimbul unui preŃ determinat anticipat, asigură prestarea unor servicii sau predarea unor
produse la termene succesive.
Întreprinderile de furnituri au ca obiect de activitate, fie furnizarea (livrarea) de
produse pe baza unui contract care poate fi numit contract de furnizare (livrare), fie
prestarea de servicii potrivit unui contract de locaŃie de servicii.
Deosebirea esenŃială între contractul de furnizare (livrare) şi contractul de vânzare-
cumpărare constă în faptul că furnizarea reprezintã o obligaŃie continuă a întreprinderii
(furnizarea de energie electrică, gaze etc.) sau la termene succesive, preŃul fiind determinat
anticipat. Aşadar, furnizorul are o obligaŃie de "a da" (transmiterea dreptului de
proprietate) şi două obligaŃii de "a face" - predarea mărfurilor şi garantarea pentru viciile
mărfurilor şi pentru evicŃiune.
În cazul furnizării de servicii, întreprinderea are obligaŃia de " a face", de a presta
servicii cu caracter continuu pe baza unui contract de locaŃie de servicii.
Întreprinderile de spectacole publice (art. 3 pct. 6 C.com.)
Întreprinderile de spectacole publice sunt acele întreprinderi a căror activitate este
calificată de "comerŃ" deoarece ele organizează munca altora şi se interpun între artist pe
de o parte, şi spectator pe de altă parte. În activitatea de spectacole, sunt calificate acte de
comerŃ: închirierea sălii de spectacole, contractele de publicitate, contractele cu artiştii etc.
Întreprinderile de comisioane, agenŃii si oficiuri de afaceri (art. 3 pct. 7 C.com.)
Întreprinderile "de comision" au ca obiect încheierea de afaceri (vânzãri, cumpãrãri,
transport etc.) în nume propriu, dar pe seama comitentului, în baza contractului de
comision (art.405-412 C.com.).
Întreprinderile de agenŃii şi oficii de afaceri (de exemplu, ahenŃii de turism, de
publicitate etc.) realizeazã operaŃiuni de intermediere de afaceri între comercianŃi şi
clientelã : demersuri pentru obŃinerea de informaŃii, procurarea de clienŃi, încasarea unor
creanŃe etc.
Întreprinderile de editurã, imprimerie, librãrie şi obiecte de artã, când altul decât autorul
sau artistul vinde (art. 3 pct. 10 C.com.)
Aceste operaŃiuni privesc valorificarea drepturilor de autor, prevãzute de Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
 Întreprinderea de editură îşi desfãşoarã activitatea pe baza contractului de editurã,
prin care autorul cedeazã editorului dreptul de a reproduce şi difuza opera sa (ştiinŃificã,
literarã, artisticã), în schimbul unei remuneraŃii.
Aşadar, întreprinderea de editură este un intermediar care, la rândul lui, încheie
două contracte: un contract cu întreprinderea de reproducere a operei (lucrării) care
urmează a fi publicată şi un al doilea contract, cu întreprinderea de difuzare (librărie).
Dacă cele două contracte de reproducere şi de difuzare se încheie direct de către
autor, operaŃiunile desfăşurate de acesta nu sunt considerate "fapte de comerŃ", deoarece
lipseşte activitatea de interpunere (intermediare) specifică comerŃului.
Întreprinderile de imprimerie efectueazã activitatea de multiplicare a operelor
literare, ştiinŃifice, artistice etc., indiferent de tehnica folositã.
Întreprinderile de librãrie comercializeazã cãrŃi primite în depozit sau comision.
Întreprinderile de vânzare a obiectelor de artă intermediază relaŃiile dintre autor,
artist şi cumpărător şi sunt comerciale numai dacã vânzãtorul este o altã persoanã decãt
artistul care a creat operele puse în vânzare.
Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat (art. 3 pct. 13
C.com.)
Legiuitorul a prevãzut numai transportul pe apă sau pe uscat pentru că, la timpul
redactării Codului comercial, nu exista şi transportul aerian. În prezent, textul trebuie
aplicat şi transportului aerian, reglementat prin Codul aerian.
Întreprinderile de transporturi îşi organizează activitatea în aşa fel încât prin
transportul de mărfuri şi/sau de persoane, (dar mai cu seamă de mărfuri), se manifestă ca
un intermediar între expeditor-furnizor şi destinatar-beneficiar, făcând un serviciu
expeditorului (furnizor) în favoarea terŃului beneficiar (destinatarul).
Activitatea întreprinderii de transport se desfăşoară, în principal, pe baza
contractelor de transport. Contractul de transport poate fi încheiat de cărăuş, fie direct cu
furnizorul expeditor, fie cu o întreprindere specializată în operaŃiuni de expediŃie, deci cu
expeditorul (Oficiul Poştal). ExpediŃionarul este un comisionar deci el îşi desfăşoară
activitatea de intermediere.
Întreprinderile de asigurare (art. 3 pct. 17 şi 18 C.com.)
Potrivit art. 3 C.com., sunt fapte de comerŃ asigurările terestre, chiar mutuale, în
contra daunelor şi asupra vieŃii (pct.17) precum şi asigurările, chiar mutuale în contra
riscurilor navigaŃiunii (pct. 18).
Activitatea de asigurare este realizată numai de societăŃile de asigurare.Asigurările
sunt legale (obligaŃia de asigurare este legală) şi facultative.
În comerŃ, interesează în special asigurările facultative. Prin contract, asiguratorul
- în schimbul unei prime de asigurare plătită de asigurat - îşi ia asupra lui riscul asigurat,
urmând să plătească asiguratului indemnizaŃia de asigurare, dacă riscul se va realiza.
În raporturile de drept comercial, în unele cazuri, asigurarea poate avea şi caracter
obligatoriu (este cazul, de exemplu, consignatarului, care deŃine şi păstrează marfa altei
persoane, sau, în unele situaŃii, chiar a cărăuşului).
În alte cazuri, deşi nu este obligatorie, asigurarea se impune ca o măsură de
conservare, de păstrare a integrităŃii bunurilor ce aparŃin altei persoane (de exemplu,
obligaŃia depozitarului de asigurare a mărfii).
 Asigurările mutuale, sunt acele asigurări prin care mai multe persoane se asociază
în scopul suportării împreună a riscurilor. Capitalul social se formează din primele de
asigurare depuse de asociaŃi.
Depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de
depozit (warante) si asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele (art. 3 pct. 20 C.com.)
Textul art. 3 pct. 20 C.com. se referă, pe de o parte, la organizarea activităŃii de
depozit sub forma unei întreprinderi şi, pe de altă parte, la operaŃiunile de depozitare şi la
documentele vizând marfa aflată în depozit.
Documentele, înscrisurile eliberate şi care atestă existenŃa mărfii în depozit sunt:

- recipisa de depozit, care se eliberează deponentului (proprietar) atestând

dreptul de proprietate al titularului asupra mărfii depozitate:
- warantul (scrisoare de gaj) sau buletin de gaj, care este documentul ce
atestă că marfa face obiectul unui contract de gaj şi deci titularul warantului are un
drept de gaj (garanŃie reală) asupra mărfii în depozit,
- talonul care rămâne la administraŃia depozitului.

2. OperaŃiunile conexe sau accesorii

Categoria faptelor de comerŃ conexe, care dobândesc comercialitate datoritã legãturii pe
care o au cu acte sau operaŃiuni considerate de lege fapte de comerŃ, nefiind comerciale prin
natura lor, include: contractele de report asupra titlurilor de credit; cumpãrãrile sau vânzãrile de
pãrŃi sociale sau de acŃiuni ale societãŃilor comerciale; operaŃiunile de mijlocire în afaceri;
cambia sau ordinele în producte sau mãrfuri; operaŃiunile cu privire la navigaŃie; depozitele
pentru cauzã de comerŃ; contul curent şi cecul; contractele de mandat, comision şi consignaŃie.

Contractele de report asupra titlurilor de credit. OperaŃiunile de bursă.

Potrivit art. 3 pct. 3 C.com. sunt fapte de comerŃ contractele de report asupra
obligaŃiunilor de stat sau altor titluri de credit circulând în comerŃ.
Reportul, reglementat de art. 74-76 C. com., reprezintă contractul prin care o
persoanã (reportatul) deŃinãtoare de titluri de credit (acŃiuni, obligaŃiuni etc.) şi care nu
doreşte sã le înstrãineze definitiv, dã în report (vinde temporar) aceste titluri unei alte
persoane (reportatorul), în schimbul unui preŃ ce se plãteşte imediat. În acelaşi timp,
pãrŃile se înŃeleg ca la un anumit termen reportatorul sã revândã reportatului titluri de
credit de aceeaşi specie, primind pentru aceasta ceea ce a plãtit plus o primã (constituind
preŃul serviciului prestat).
Astfel, reportul constituie un act juridic complex : un schimb actual şi real de
titluri contra bani şi un schimb, pe termen, de bani contra titlurilor de aceeaşi specie.
Aceste operaŃiuni se încadrează într-o categorie mai cuprinzătoare a operaŃiunilor
speculative de valori, în urcare sau în coborâre a titlurilor de credit, formând aşa zisele
"operaŃiuni de bursă".
Cumpărarea şi vânzarea de părŃi sociale şi acŃiuni ale societăŃilor comerciale (art.3 pct.4
C.com.)
Obiectul acestor operaŃiuni îl constituie fracŃiunile capitalului social al societãŃilor
pe acŃiuni sau în comanditã pe acŃiuni (acŃiuni reprezentate prin titluri de credit
negociabile), al societãŃilor cu rãspundere limitatã (pãrŃi sociale nereprezentate prin
titluri).
 AchiziŃionarea şi înstrăinarea acŃiunilor şi părŃilor sociale ale societăŃilor
comerciale prezintă caracterul unui act de comerŃ, ce are ca efect dobândirea sau
pierderea calitãŃii de asociat sau acŃionar într-o societate comercială, indiferent dacă
operaŃiunea a fost făcută în scop de speculaŃie comercială, ori numai în vederea unui
plasament de capital.
OperaŃiunile de mijlocire în afaceri comerciale (art. 3 pct. 12 C. com.)
Mijlocirea în afaceri comerciale reprezintã o acŃiune de intermediere între doi
parteneri de afaceri, în scopul de a înlesni încheierea unui act juridic pentru care aceştia
sunt interesaŃi.
Mijlocitorul nu este un reprezentant al pãrŃilor, ci un intermediar, un auxiliar de
comerŃ (independent).
OperaŃiunea de mijlocire (samsăria) este un fapt (act) de comerŃ conex sau
accesoriu faptului (actului) principal, numai în mãsura în care se referã la afaceri
comerciale.
Cambiile şi ordinele de producte sau mărfuri (art. 3 pct. 14 C.com.)
Cambia şi biletul la ordin sunt, prin ele însele, fapte de comerŃ, fără a distinge
dacă părŃile sunt sau nu comercianŃi sau dacă sunt emise pentru acte civile sau
comerciale.
Cambia si biletul la ordin sunt titluri de credit care cuprind obligaŃia de a face să
se plătească (cambia) sau de a plăti (biletul la ordin) o sumă de bani determinată, la
scadenŃă şi la locul stabilit în însuşi înscrisul cambial.
Ordinul în producte sau mãrfuri este o cambie a cãrei particularitate constã în
faptul cã obligaŃia are ca obiect o anumitã cantitate de producte sau mãrfuri, însã acest
gen de cambie nu a cunoscut o aplicare practicã.
OperaŃiunile cu privire la navigaŃie
Potrivit art.3 C.com., sunt fapte de comerŃ construcŃia, cumpãrarea, vânzarea şi
revânzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioarã şi exterioarş şi tot ce priveşte
echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas (pct.15), precum şi expediŃiile maritime,
închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerŃul pe
mare şi la navigaŃie (pct.16).
Toate aceste fapte (acte) juridice sunt calificate de comerŃ potrivit criteriului
accesorialităŃii, întrucât privesc comerŃul pe mare şi navigaŃiunea.
Depozitele pentru cauză de comerŃ (art. 3 pct. 19 C.com.)
Depozitele pentru cauză de comerŃ sunt fapte de comerŃ conexe sau accesorii, ori
de câte ori privesc depozitarea unor mărfuri care au fost cumpărate în scop de revânzare.
Faptul principal de comerŃ este contractul de vânzare-cumpărare, iar accesoriul
este depozitul care va fi considerat "fapt de comerŃ" conex.
Contul curent şi cecul
Potrivit art. 6 alin. 2 C.com. "Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte
de comerŃ în ce priveşte pe necomercianŃi afară dacă ele n-au o cauză comercială".
Contul curent este contractul prin care pãrŃile convin ca, în loc sã lichideze
separat şi imediat creanŃele lor reciproce, îzvorând din prestaŃiile efectuate una cãtre
cealaltã, lichidarea sã se realizeze la un anumit termen (legal sau onvenŃional), prin
achitarea soldului de cãtre partea debitoare.
 Cecul este un instrument de platã prin care o persoanã (trãgãtor) dã oridin unei
bãnci (tras) la care are disponibil sã plãteascã o sumã de bani unei persoane (beneficiar)
sau la ordinul acesteia.
Interpretând "per a contrario" textul de lege sus-menŃionat, rezultă că, ori de câte
ori deschiderea unui cont curent şi operaŃiunile care se efectuează în conŃinutul acestuia,
cât şi cecul au o cauză comercială, operaŃiunile respective sunt calificate fapte de comerŃ
accesorii sau conexe actului principal care este, după natura sa, de comerŃ.
Contractele de mandat, comision şi consignaŃie
Potrivit art.374 C.com., mandatul este contractul prin care o persoanã (mandatar)
se obligã sã încheie acte juridice în numele şi pe seama altei persoane (mandant), de la
care primeşte împuternicirea. Este cosiderat fapt de comerŃ numai în mãsura în care
actele juridice încheiate au ca obiect afaceri comerciale.
Contractul de comision este contractul prin care o parte (comisionar) se obligã,
din însãrcinarea altei persoane (comitent), sã încheie acte juridice în numele sãu, dar pe
seama comitentului, în schimbul unei remuneraŃii (comision). Este considerat fapt de
comerŃ numai în mãsura în care actul juridic încheiat de comisionar cu terŃul reprezintã
fapt de comerŃ şi pentru comitent (art.405 C.com.)
Potrivit art.1 din Legea 178/1934, contractul de consignaŃie (estimatoriu) este
convenŃia prin care o persoană numită consignant transmite alteia, numită consignatar o
cantitate de mărfuri în prealabil estimate (preŃuite), cu mandatul de a fi vândute pe contul
celei dintâi şi cu obligaŃiunea, fie de a întoarce preŃul stabilit prin convenŃie, fie de a
restitui mărfurile în natură, dacă nu au fost vândute.
Contractul de consignaŃie prezintă un caracter specific, care face ca operaŃiei de
vânzare să i se suprapună o operaŃie de depozit şi una de comision. Astfel, contractul de
consignaŃie apare ca un contract mixt, formând un tip de contract "sui generis".

IV. Faptele (actele) subiective de comerŃ

Faptele (actele) subiective de comerŃ reprezintă acea categorie de fapte juridice pe care
legiuitorul le califică " de comerŃ" deoarece sunt sãvârşite de un comerciant. Prin urmare,
calitatea de comerciant a subiectului determină natura juridică a faptului (actului) săvârşit
(încheiat).
Faptele subiective de comerŃ sunt prevăzute în art.4 C.com., într-o formulare generală.
Astfel, legiuitorul dispune: "Se socotesc, afară de acestea (n.n. – cele prevăzute în art.3) ca fapte
de comerŃ, celelalte contracte şi obligaŃiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau
dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul".
Art.4 C.com. instituie o prezumŃie legală de comercialitate pentru toate obligaŃiile
comerciantului, indiferent de izvorul lor – contract, fapte juridice licite sau ilicite.
ExcepŃii de la prezumŃia de comercialitate sunt următoarele:
1. Natura civilă a obligaŃiilor
În afara actelor şi operaŃiunilor legate de activitatea exercitată ca profesie, comerciantul
săvârşeşte şi acte de natură civilă, ce nu sunt supuse regimului juridic de drept comercial.
Se includ în această categorie actele juridice care, prin structura şi funcŃia lor esenŃială,
sunt civile civile , chiar dacă persoana care le săvârşeşte are calitatea de comerciant:
testamentul, acceptarea ori renunŃarea la moştenire, căsătoria, adopŃia, recunoaşterea unui copil
din afara căsătoriei.
2. Necomercialitatea rezultă din însuşi actul săvârşit de comerciant
Comerciantul este îndreptăŃit să încheie şi acte juridice străine de activitatea sa profesională,
putând să imprime acestora un caracter necomercial, prin propria sa manifestare de voinŃă, care
poate fi expresă sau tacită.
De exemplu, comerciantul poate cumpăra bunuri necesare uzului său personal ori al familiei
sale ori poate împrumuta o sumă de bani destinată unui scop străin comerŃului.
IntenŃia de a înlătura prezumŃia de necomercialitate şi cunoaşterea de către cocontractant a
acestei intenŃii trebuie să existe la momentul încheierii actului.

V. Faptele de comerŃ unilaterale sau mixte

Potrivit art. 56 C.com., "dacă un act este comercial numai pentru una din părŃi, toŃi
comercianŃii sunt supuşi, în ce priveşte acest act, legii comerciale, afară de dispoziŃiunile
privitoare la persoana chiar a comercianŃilor, şi în cazurile în care legea nu dispune altfel".
Această regulă este logică, deoarece ar fi imposibil ca o singură operaŃie juridică să fie
reglementată pe de o parte, de dispoziŃiile Codului comercial sau ale legislaŃiei speciale
comerciale, iar pe de altă parte, de legislaŃia civilă (generală sau specială). Potrivit art.898
C.com.: "Chiar când actul este comercial numai pentru una din părŃi, acŃiunile ce derivă dintr-
însul sunt de competenŃa jurisdicŃiei comerciale".La fel şi în materie de prescripŃie a dreptului
material la acŃiune a ( art. 945 C.com.) se aplică dispoziŃiile legii comerciale, chiar dacă ele
vizează numai una din părŃi.
Din conŃinutul art. 56 C. com., partea finală rezultă următoarele excepŃii:
1. DispoziŃiile legii comerciale privind persoana comerciantului
NecomercianŃilor nu le sunt aplicabile dispoziŃile legile comerciale referitoare la
dobândirea şi exercitarea calităŃii de comerciant.
2. DispoziŃiile pe care însăşi legea comercială le exclude de la aplicare
Nu se aplică dispoziŃiile legii comerciale atunci când legiuitorul a statuat în mod expres
în acest sens.
De exemplu, în materia obligaŃiilor comerciale cu pluraliate de debitori, ca regulă, art. 42
C. com. stabileşte prezumŃia de solidaritate a codebitorilor.
Derogând de la această regulă, art.42 alin.3 C.com. exclude aplicarea prezumŃiei de
solidaritate în situaŃia codebitorilor necomercianŃi, pentru care obligaŃia asumată nu este
solidară, ci divizibilă, deoarece izvorăşte dintr-un act care, în privinŃa lor, nu este faptă de
comerŃ.

Identificarea corectã a caracterului unui act juridic, de a fi comercial sau de altã naturã,
prezintã importanŃã atât pentru stabilirea legii aplicabile, dar şi pentru stabilirea instanŃei
competente sã soluŃioneze litigii izvorâte din încheierea sau executarea unor astfel de raporturi
juridice.

*****
 SecŃiunea IV - ComercianŃii – dobândirea calităŃii, exercitarea activităŃii,
obligaŃiile, fondul de comerŃ

Codul comercial român nu cuprinde o definiŃie legalã a comerciantului, ci calificã

anumite persoane ca fiind comercianŃi.
Astfel, potrivit art. 7 C.com., “Sunt comercianŃi aceia care fac fapte de comerŃ, având
comerŃul ca o profesiune obişnuită, şi societăŃile comerciale".
Deci, au calitatea de comerciant persoanele fizice care sãvârsesc fapte de comerŃ ca
profesiune obişnuitã (comercianŃii individuali), precum şi persoanele juridice (comercianŃi
colectivi), sub forma societãŃilor comerciale, indiferent dacă acestea sunt cu capital integral
privat, cu capital de stat şi privat ori numai cu capital de stat.
La aceste categorii de persoane calificate ca fiind comercianŃi, în temeiul art.1din Legea
nr. 26/1990, se adaugă: companiile naŃionale şi societăŃile naŃionale, regiile autonome, grupurile
de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter
comercial şi organizaŃiile cooperatiste.

I. Comerciantul individual (persoană fizică)

Conform art.7 C.com., sunt comercianŃi aceia care fac fapte de comerŃ, având comerŃul
ca profesiune obişnuită.
Calitatea de comerciant a persoanei fizice nu se deduce din aparteneŃa sa la un anumit
grup profesional, ci prin operaŃiunile (faptele de comerŃ) pe care le săvârşeşte în mod profesional.
CondiŃiile legale privind dobândirea şi exercitarea calităŃii de comerciant-persoană fizică
sunt prevăzute de O.U.G. nr.44/20081 privind desfăşurarea activităŃilor economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale.
Din analiza coroborată a dispoziŃiilor art.7 C.com. cu cele ale OUG nr.44/2008, rezultã
condiŃiile ce trebuie îndeplinite de o persoanã fizicã pentru a dobândi calitatea de comerciant:
- Săvârşirea de fapte de comerŃ obiective, cu titlu profesional şi în nume propriu
- Înregistrarea în registrul comerŃului;
- existenŃa capacitãŃii depline de exerciŃiu.

A. Realizarea actelor de comerŃ cu titlu profesional şi în nume propriu constituie o

condiŃie de fond pentru dobândirea calitãŃii de comerciant.
Sãvârşirea actelor de comerŃ trebuie sã îmbrace anumite particularitãŃi, în absenŃa cãrora,
efectul dobândirii calitãŃii de comerciant nu se produce.
Sãvârşirea faptelor obiective de comerŃ
În ce priveşte natura faptelor de comerŃ vizate de legiuitor, este evident cã acestea trebuie
sã fie fapte obiective de comerŃ, conform art.3 C.com., întrucât sãvârşirea faptelor subiective de
comerŃ presupune deja existenŃa calitãŃii de comerciant, potrivit art.4 C.com.

1
ORDONANłĂ DE URGENłĂ nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfăşurarea activităŃilor
economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile
familiale – M.Of. nr.328/25.04.2008
 Pentru a dobândi calitatea de comerciant, sãvârşirea faptelor de comerŃ trebuie sã fie
efectivã, simpla intenŃie de a realiza asemenea fapte nefiind suficientã (de exemplu, obŃinerea
unei autorizaŃii administrative sau înregistrarea în registrul comerŃului sau expunerea unor semne
distinctive comerciale la intrarea unui imobil, neurmate de executarea efectivã a unor fapte de
comerŃ, nu conferã calitatea de comerciant).
Sãvârşirea faptelor de comerŃ trebuie sã aibã un caracter licit. Orice acte sau operaŃiuni
contrare ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule (art.5 C.civ.) şi nu produc niciun efect
(quod nullum est nullum producit efectum).
Sãvârşirea faptelor de comerŃ cu caracter de profesiune obişnuitã
Aceastã condiŃie presupune, în primul rând, cã faptele de comerŃ trebuie sã fie efectuate
în mod repetat şi obişnuit, iar în al doilea rând, cã activitatea desfãşuratã prin efectuarea de fapte
de comerŃ trebuie sã constituie exerciŃiul unei profesiuni independente. Astfel, nu este suficientã
o activitate întâmplãtoare şi discontinuã, ci este necesarã o activitate permanentã, sistematicã şi
omogenã, sãvârşitã ca profesiune. Aceasta este justificarea utilizãrii de cãtre legiuitor, în art.7
C.com., a sintagmei „profesiune obişnuitã”, dealtfel redundantã.
ExerciŃiul comerŃului trebuie sã se realizeze în scopul obŃinerii unui profit, excluzându-se
de principiu activitatea nelucrativă.
Sãvârşirea faptelor de comerŃ în nume propriu
O persoanã fizicã nu devine comerciant decât dacã sãvârşeşte fapte de comerŃ obiective
cu caracter profesional, în nume propriu, independent şi pe riscul sãu.
Aceastã condiŃie asigurã delimitarea, din punct de vedere juridic, a comerciantului de
auxiliarii folosiŃi de acesta în activitatea sa, care sunt reprezentanŃi ai comerciantului. Întrucât
auxiliarii care au putere de reprezentare sãvârşesc fapte de comerŃ nu în nume propriu, ci în
numele şi pe seama altuia, ei nu au calitatea de comerciant (de exemplu : prepuşii, reprezentanŃii
etc.).

B. Înregistrarea în registrul comerŃului

În temeiul dreptului la liberă iniŃiativă, al dreptului la liberă asociere şi al dreptului de
stabilire, orice persoană fizică, cetăŃean român sau cetăŃean al unui alt stat membru al Uniunii
Europene ori al SpaŃiului Economic European, poate desfăşura activităŃi economice pe teritoriul
României, în condiŃiile prevăzute de lege.
ActivităŃile economice pot fi desfăşurate în toate domeniile, meseriile, ocupaŃiile sau
profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres pentru libera iniŃiativă. (Codul CAEN)

Potrivit art.1 din Legea nr.26/1990, comercianŃii au obligaŃia ca, înainte de începerea
comerŃului, sã cearã înregistrarea în registrul comerŃului şi autorizarea funcŃionării.
Aceeaşi obligaŃie revine, în conformitate cu art.7 din OUG nr.44/2008, şi persoanelor
fizice care desfãşoarã activitãŃi economice sub următoarele forme:
a)individual şi independent, ca persoane fizice autorizate;
b)ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;
c)ca membri ai unei întreprinderi familiale.

Pot desfăşura activităŃi economice în una dintre formele men’ionate anterior persoanele
fizice care:
 a)au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice autorizate şi a întreprinderilor
individuale şi al reprezentantului întreprinderii familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul
membrilor întreprinderii familiale;
b)nu au săvârşit fapte sancŃionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc
disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;
c)au un sediu profesional declarat prin cererea de înregistrare în registrul comerŃului şi de
autorizare a funcŃionării şi sunt titularii unui drept de folosinŃă asupra imobilului la adresa căruia
acesta este declarat;
d)declară pe propria răspundere că îndeplinesc condiŃiile de funcŃionare prevăzute de
legislaŃia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecŃiei mediului şi al protecŃiei
muncii.
În cazul în care, potrivit unor prevederi legale speciale, pentru anumite activităŃi
economice este necesară îndeplinirea unor condiŃii de pregătire profesională şi/sau de atestare a
pregătirii profesionale, solicitanŃii trebuie să facă dovada îndeplinirii acestora.

Cererea de înregistrare în registrul comerŃului şi de autorizare a funcŃionării, însoŃită de o

documentaŃie, se depune la registrul comerŃului de pe lângă tribunalul din judeŃul în care
solicitantul îşi stabileşte sediul profesional.
Înregistrarea în registrul comerŃului a persoanei fizice autorizate, a întreprinderii
individuale şi a întreprinderii familiale se face în baza rezoluŃiei motivate a directorului oficiului
registrului comerŃului de pe lângă tribunal.
În cazul în care nu sunt îndeplinite condiŃiile legale, directorul oficiului registrului
comerŃului de pe lângă tribunal va dispune prin rezoluŃie motivată respingerea cererii de
înregistrare în registrul comerŃului şi de autorizare a funcŃionării pentru persoana fizică
autorizată, întreprinderea individuală sau întreprinderea familială solicitantă
Împotriva rezoluŃiei directorului oficiului registrului comerŃului de pe lângă tribunal se
poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunŃare sau de la comunicare, după caz.
Plângerea se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al
solicitantului şi se judecă în condiŃiile dreptului comun..
Plângerea nu are efect suspensiv. Aplicarea rezoluŃiilor directorului oficiului registrului
comerŃului de pe lângă tribunal cu privire la înmatriculare şi orice alte înregistrări în registrul
comerŃului, conform prezentei ordonanŃe de urgenŃă, nu se suspendă în cursul judecăŃii.
Cererile adresate instanŃelor judecătoreşti conform prezentei ordonanŃe de urgenŃă sunt
scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.
În cazul în care sunt îndeplinite condiŃiile legale sau în cazul unei hotărâri judecătoreşti
irevocabile care dispune astfel, oficiul registrului comerŃului de pe lângă tribunal va elibera
certificatul de înregistrare, conŃinând codul unic de înregistrare, certificatul constatator emis în
baza declaraŃiei pe propria răspundere, precum şi alte acte prevăzute de lege, după caz.
Certificatul de înregistrare, conŃinând codul unic de înregistrare, este documentul care
atestă înregistrarea în registrul comerŃului, autorizarea funcŃionării, precum şi luarea în evidenŃă
de către autoritatea fiscală competentă.

PFA
În scopul exercitării activităŃii pentru care a fost autorizată, PFA:
- poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători persoane fizice
titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanŃi ai unor întreprinderi familiale ori cu
alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităŃi economice, fără ca aceasta să îi
schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secŃiuni.
- nu poate angaja cu contract de muncă terŃe persoane pentru desfăşurarea activităŃii
pentru care a fost autorizată şi nici nu va fi considerată un angajat al unor terŃe persoane cu care
colaborează potrivit art. 16, chiar dacă colaborarea este exclusivă, folosind în principal forŃa de
muncă şi aptitudinile sale profesionale.
- poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terŃe
persoane care funcŃionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate
economică decât cel pentru care PFA este autorizată.
- nu poate cumula şi calitatea de întreprinzător persoană fizică titular al unei
întreprinderi individuale.
- poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobândit şi autorizarea ca
întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale, cu respectarea dispoziŃiilor
cap. II şi ale art. 21.
- răspunde pentru obligaŃiile sale cu patrimoniul de afectaŃiune, dacă acesta a fost
constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz de insolvenŃă, va fi supusă
procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei, cu
modificările ulterioare, dacă are calitatea de comerciant, potrivit art. 7 din Codul comercial.
Patrimoniul de afectaŃiune reprezintă totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaŃiilor
persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii
familiale, afectate scopului exercitării unei activităŃi economice, constituite ca o fracŃiune
distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau
membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.
PFA îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul comerŃului în următoarele cazuri:
a)prin deces;
b)prin voinŃa acesteia;
c)în condiŃiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
(2)Cererea de radiere, însoŃită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor
doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerŃului de pe lângă tribunalul unde îşi
are sediul profesional, de către orice persoană interesată.
(3)DispoziŃiile art. 11-13 se aplică în mod corespunzător.

Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale

Întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în
registrul comerŃului.
Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant
persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerŃului.
Pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică:
- poate angaja terŃe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul
teritorial de muncă,
- poate colabora cu alte PFA, cu alŃi întreprinzători persoane fizice titulari ai unor
întreprinderi individuale sau reprezentanŃi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane
juridice, pentru efectuarea unei activităŃi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic
dobândit potrivit prezentei secŃiuni.
 - poate cumula şi calitatea de salariat al unei terŃe persoane care funcŃionează atât în
acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-a
organizat întreprinderea individuală.
- răspunde pentru obligaŃiile sale cu patrimoniul de afectaŃiune, dacă acesta a fost
constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvenŃă, va fi supusă
procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare.
Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale îşi încetează
activitatea şi este radiat din registrul comerŃului în următoarele cazuri:
a)prin deces;
b)prin voinŃa acestuia;
c)în condiŃiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
(2)Cererea de radiere, însoŃită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor
doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerŃului de pe lângă tribunalul unde îşi
are sediul profesional, de către orice persoană interesată.
(3)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) moştenitorii pot continua întreprinderea, dacă îşi manifestă
voinŃa, printr-o declaraŃie autentică, în termen de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii. Când
sunt mai mulŃi moştenitori, aceştia îşi vor desemna un reprezentant, în vederea continuării
activităŃii economice ca întreprindere familială.

Întreprinderea familială este constituită din 2 sau mai mulŃi membri ai unei familii.
Membrii unei întreprinderi familiale :
- pot fi simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale.
- salariat pot cumula şi calitatea de salariat al unei terŃe persoane care funcŃionează atât
în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-au
organizat întreprinderea familială.
Întreprinderea familială nu poate angaja terŃe persoane cu contract de muncă.
Întreprinderea familială se constituie printr-un acord de constituire, încheiat de membrii
familiei în formă scrisă, ca o condiŃie ad validitatem.
Acordul de constituire va stipula numele şi prenumele membrilor, reprezentantul, data
întocmirii, participarea fiecărui membru la întreprindere, condiŃiile participării, cotele
procentuale în care vor împărŃi veniturile nete ale întreprinderii, raporturile dintre membrii
întreprinderii familiale şi condiŃiile de retragere, sub sancŃiunea nulităŃii absolute.
Reprezentantul desemnat prin acordul de constituire va gestiona interesele întreprinderii
familiale în temeiul unei procuri speciale, sub forma unui înscris sub semnătură privată. Procura
specială se semnează de către toŃi membrii întreprinderii care au capacitate de exerciŃiu şi
reprezentanŃii legali ai celor cu capacitate de exerciŃiu restrânsă.
Întreprinderea familială, prin reprezentantul său :
- poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători
persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanŃi ai
unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru
efectuarea unei activităŃi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul
juridic dobândit potrivit prezentei secŃiuni.
- nu are patrimoniu propriu
- nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerŃului.
- prin acordul de constituire a întreprinderii familiale, membrii acesteia pot stipula
constituirea unui patrimoniu de afectaŃiune.
- prin acordul de constituire sau printr-un act adiŃional la acesta se vor stabili cotele de
participare a membrilor la constituirea patrimoniului de afectaŃiune. Dacă membrii întreprinderii
convin în unanimitate, cotele de participare pot fi diferite de cele prevăzute pentru participarea la
veniturile nete sau pierderile întreprinderii.

Membrii întreprinderii familiale sunt comercianŃi persoane fizice de la data înregistrării

acesteia în registrul comerŃului şi răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de
reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaŃiune, dacă acesta a fost
constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare prevăzute
la art. 29 alin. (1).
Deciziile privind gestiunea curentă a întreprinderii familiale se iau de către reprezentantul
desemnat în condiŃiile art. 29 alin. (2).
Actele de dispoziŃie asupra bunurilor afectate activităŃii întreprinderii familiale se vor lua
cu acceptul majorităŃii simple a membrilor întreprinderii, cu condiŃia ca această majoritate să
includă şi acordul proprietarului bunului care va face obiectul actului.
Actele prin care se dobândesc bunuri pentru activitatea întreprinderii familiale se încheie
de reprezentant fără autorizarea prealabilă a membrilor, dacă valoarea bunului cu privire la care
se încheie actul nu depăşeşte 50% din valoarea bunurilor care au fost afectate întreprinderii
potrivit art. 30 alin. (2) şi a sumelor de bani aflate la dispoziŃia întreprinderii la data actului.
Bunurile dobândite sunt coproprietatea membrilor în cotele prevăzute la art. 29 alin. (1)sau la art.
30 alin. (3), după caz.

Întreprinderea familială îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul comerŃului în
următoarele cazuri:
a)mai mult de jumătate dintre membrii acesteia au decedat;
b)mai mult de jumătate dintre membrii întreprinderii cer încetarea acesteia sau se retrag din
întreprindere;
c)în condiŃiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
(2)Cererea de radiere, însoŃită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor
doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerŃului de pe lângă tribunalul unde îşi
are sediul profesional, de către orice persoană interesată.
.
(1)În cazul în care membrii întreprinderii familiale au constituit un patrimoniu de
afectaŃiune potrivit art. 30 alin. (2) sau au dobândit bunuri potrivit art. 32 alin. (3), bunurile se
împart conform cotelor prevăzute la art. 30 alin. (3).
(2)În cazul în care nu a fost constituit un patrimoniu de afectaŃiune, bunurile dobândite potrivit
art. 32 alin. (3) se împart conform cotelor prevăzute la art. 29 alin. (1).

C. Capacitatea comerciantului persoană fizică

O persoană fizică dobândeşte capacitatea de a fi comerciant de la împlinirea vârstei de 18
ani.
 Concret, art. 13 din Codul comercial, dispoziŃie încă în vigoare, se referă la
imposibilitatea celor ce exercită puterea părintească să continue comerŃul în interesul unui minor,
în lipsa unei autorizări speciale dată în principiu prin intermediul instanŃei. Din text rezultă că
minorul însuşi nu poate desfăşura activitate comercială şi deci, că nu poate avea calitatea de
comerciant.
Nici minorul cu capacitate de exerciŃiu restrânsă (limitată), cu vârsta între 14-18 ani, nu
poate fi comerciant, chiar dacă, pentru unele acte juridice (de exemplu, contractul de muncă),
minorul are capacitate deplină de exerciŃiu începând cu vârsta de 16 ani, nefiind nevoie de
încuviinŃarea prealabilă a reprezentantului legal.

Pe aceeaşi linie de idei şi pentru aceleaşi raŃiuni, se consideră că nu au capacitatea de a

fi comercianŃi nici interzişii judecătoreşti, atâta vreme cât nici aceştia nu au capacitate de
exerciŃiu deplină, neavând practic discernământul faptelor pe care le realizează, datorită stării de
alienaŃie mintală. De altfel, însăşi legea precizează în mod expres, în art. 14 din codul comercial
că persoanele puse sub interdicŃie nu pot fi comercianŃi şi nici nu pot continua un comerŃ.
Capacitatea de exerciŃiu deplină a femeii căsătorită înaintea vârstei de 18 ani este
recunoscută numai pentru actele de drept civil, cu scopul de a se asigura egalitatea între soŃi în
timpul căsătoriei şi pentru a fi reprezentanta legală a minorilor care rezultă din căsătorie. Cum
capacitatea comercială reprezintă o formă specialã a capacitãŃii juridice şi cum regulile de
excepŃie sunt de strictă interpretare, nu se poate considera că femeia căsătorită are capacitate
comercială, doar pentru că, prin căsătorie, aceasta a dobândit capacitate de exerciŃiu.
O situaŃie specială o au persoanele cu privire la care s-a instituit curatela, potrivit art.
152 C. fam. Teoretic, persoanele puse sub curatelă nu sunt incapabile cu privire la exercitarea
comerŃului. DispoziŃiile legale nu prevăd incapacitatea de a efectua acte de comerŃ pentru
persoanele aflate sub curatelă.
Practic, este mai greu ca o persoană aflată într-o astfel de situaŃie să exercite o activitate
de comerŃ, chiar dacă actele (faptele) juridice se încheie de către curator, în numele şi pe seama
persoanei aflate sub curatelă.

II. IncompatibilităŃi, decăderi şi interdicŃii

1. IncompatibilităŃi

Activitatea de comerŃ, datorită caracterului său speculativ, este incompatibilă cu anumite

funcŃii sau profesii. Scopul urmărit prin instituirea acestor incompatibilităŃi de interese este acela
de a se asigura demnitatea şi prestigiul funcŃiei sau profesiei respective.
Astfel, potrivit dispoziŃiilor ConstituŃiei României nu pot fi comercianŃi, datorită funcŃiei pe
care o deŃin: judecătorii (125 alin.3), judecătorii CurŃii ConstituŃionale (art.144), procurorii
(art.132 alin.2).
Totodată, potrivit Legii nr.161/20032, calitatea de deputat, senator, membru al guvernului, de
ales local şi funcŃionar public ce exercită autoritatea administraŃiei publice centrale sau locale

2
LEGE nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în
exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancŃionarea corupŃiei, M.Of. 279/21.04.2003
(prefect, subprefect, primar, viceprimar, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeŃean,
consilier, local, consilier judeŃean etc. ), este incompatibilă cu calitatea de comerciant.
FuncŃionarii publici sunt incompatibili cu clitatea de comercianz, în condiŃiile specifice
impuse de Lege nr.188/19993 privind Statutul funcŃionarilor publici
În scopul protejării prestigiului funcŃiei publice, nu pot exercita calitatea de comerciant
cadrele militare (art.30 alin.2 din Legea nr.80/19954) şi membrii Corpului diplomatic şi consular
(art.49 din Legea nr.269/20035).
Ceea ce conduce la incompatibilitatea cu calitatea de comerciant, în exemplele prezentate,
este tocmai funcŃia îndeplinită, şi nu neapărat natura activităŃii prestate.

Totodată, nu pot fi comercianŃi, datorită profesiei (cu luarea în considerare a naturii

prestaŃiei realizate), acele persoane care exercită profesiuni liberale: avocaŃi, notari, medici etc.
Astfel, exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu “exercitarea nemijlocită de
fapte materiale de comerŃ”, potrivit art.14 lit.c) din Legea nr.51/19956.
De asemenea, art.30 din Statutul profesiei de avocat7 stabileşte o serie de incompatibilităŃi
cu calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv, de comanditar într-o societate
comercială în comandită simplă sau în comandită pe acŃiuni; calitatea de administrator într-o
societate comercială în comandită pe acŃiuni; calitatea de preşedinte al consiliului de
administraŃie, administrator unic, sau membru în comitetul de direcŃie al unei societăŃi
comerciale pe acŃiuni sau cu răspundere limitată.
Însă, potrivit art. 30 din Statutul profesiei de avocat, avocatul poate fi asociat sau acŃionar la
societăŃile comerciale cu răspundere limitată sau la cele pe acŃiuni şi, de asemenea, poate
îndeplini funcŃia de membru în consiliul de administraŃie al unei societăŃi comerciale pe acŃiuni
sau cu răspundere limitată, cu obligaŃia de a aduce acest fapt la cunoştinŃa decanului baroului în
care îşi exercită profesia.
Exercitarea profesiei de notar public, potrivit art.35 din Legea nr.36/19958, este
incompatibilă cu desfăşurarea unor activităŃi comerciale, direct sau prin persoane interpuse; cu
calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societăŃile în
comandită simplă sau pe acŃiuni, administrator al unei societăŃi cu răspundere limitată, preşedinte
al unui consiliu de administraŃie, membru al consiliului de conducere, director general sau
director al unei societăŃi pe acŃiuni, administrator al unei societăŃi civile.

3
Legea nr.188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici – Republicată în M.Of.
nr.251/22.03.2004
4
Legea nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare – M.Of. 255/20.07.1995
5
Legea nr. 269 din 17 iunie 2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României –
M.Of.441/23.06.2003
6
Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat –
Republicată – M.Of. nr.113/06.03.2001
7
STATUT din 25 septembrie 2004 al PROFESIEI DE AVOCAT M.Of. nr.45/13.01.2005
8
LEGEA nr. 36 din 12 mai 1995 a notarilor publici şi a activităŃii notariale –
M.Of.92/16.05.1995
 De asemenea, profesia de medic este incompatibilă cu calitatea de angajat sau colaborator
al unităŃilor de producŃie ori de distribuŃie de produse farmaceutice sau materiale sanitare,
potrivit art.383 din Legea nr.95/20069.
Se consideră că activitatea pe care o desfăşoară cei care prestează o profesiune liberală nu
are caracter speculativ, chiar dacă se obŃine, evident, un câştig.
SancŃiunea încălcării acestor incompatibilităŃi instituite de lege sunt de natură
profesioanlă şi disciplinară, concretizându-se chiar şi prin destituirea din funcŃia deŃinută sau
excluderea din organizaŃia profesională din care face parte.

2. Decăderi
Exercitarea activităŃii comerciale impune respectarea dispoziŃilor legale privind ordinea
publică şi bunele moravuri.
Asigurarea legalităŃii şi moralităŃii activităŃii comerciale, precum şi protejarea demnitîŃii
profesiei comerciale, impun ca, în cazul săvârşirii unor fapte grave, comercianŃii să fie decăzuŃi
din dreptul de a exercita o profesiune comercială.
În aceste condiŃii, decăderile privesc în general fapte infracŃionale săvârşite de
comercianŃi şi care, în mod direct sau indirect au legătură cu activitatea pe care o prestează.
Potrivit art.5 din Legea nr.12/1990, faptele prevazute la art. 1 lit. l) - p) constituie
infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani, daca prin legea penala nu se
prevede o pedeapsa mai mare. Hotărârile de condamnare privind pe comercianti se comunica la
registrul comerŃului.
InfracŃiunile prevăzute în art.1 lit. l) - p) din Legea nr.12/1990 sunt următoarele :
l)acumularea de marfuri de pe piata interna in scopul crearii unui deficit pe piata si revinzarii lor
ulterioare sau al suprimarii concurentei loiale ;
m)depasirea, de catre agentii economici cu capital majoritar de stat, a nivelurilor maxime de
preturi de vinzare cu ridicata sau de tarife stabilite prin hotariri ale Guvernului ;
n)depasirea de catre orice agent economic a adaosurilor maxime stabilite prin hotariri ale
Guvernului, la formarea preturilor de vinzare cu amanuntul, indiferent de numarul verigilor prin
care circula marfurile, cit si depasirea adaosurilor comerciale si celor de comision stabilite si
declarate de catre agentii economici la organele fiscale ;
o)vinzarea cu lipsa la cintar sau masuratoare ;
p)falsificarea ori substituirea de marfuri sau orice alte produse, precum si expunerea spre vinzare
sau vinzarea de asemenea bunuri, cunoscind ca sint falsificate sau substituite.

SancŃiunea decăderii din dreptul de a exercita profesia de comerciant nu operează de

drept, ca urmare a pronunŃării hotărârii de condamnare, ci este necesar ca, prin sentinŃa penală
definitivă, instanŃa de judecată să-i fi interzis condamnatului exercitarea profesiei de comerciant,
ca şi pedeapsă complementară ( în condiŃiile art. 64 Cod penal).

3. InterdicŃii
InterdicŃiile pot fi legale sau convenŃionale.

9
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăŃii – M.Of.372/28.04.2006
 InterdicŃiile legale se referă la anumite activităŃi care nu pot face obiectul comerŃului
privat şi care constituie monopol de stat, (de exemplu: fabricarea şi comercializarea de
echipament militar, de muniŃii şi armament, prelucrarea tutunului, prospectarea şi extracŃia
cărbunelui, a minereurilor feroase, fabricarea sau comercializarea unor droguri sau narcotice în
alt scop decât cel medical.
Prin H.G. nr.1323/1990, s-a statuat că nu pot face obiectul activitatii unei societati
comerciale :
- activitatile care, potrivit legii penale, constituie infractiuni sau sint contrare unor alte dispozitii
legale cu caracter imperativ ;
- activitatile care constituie, in conditiile stabilite de lege, monopol de stat;
- fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice in alt scop decit ca medicament ;
- remedii secrete (vrajitorie, ghicitorie) ;
- imprimarea hartilor cu caracter militar ;
- fabricarea sau comercializarea de aparatura utilizata in activitatea de interceptare de convorbiri
telefonice ori de codificare, fara avizul Ministerului de Interne sau cu incalcarea acestui aviz ;
- fabricarea, utilizarea sau comercializarea de echipamente care folosesc spectrul de frecvente
radioelectrice, fara avizul Ministerului Comunicatiilor sau cu incalcarea acestui aviz.
- activitati de pilotaj pentru sectorul maritim al Dunarii de Jos.

InterdicŃiile convenŃionale sunt stabilite sub forma clauzelor inserate în contract şi

produc efecte, evident, între părŃile contractante.
De exemplu, într-un contract de vânzare a fondului de comerŃ se poate stabili o clauză
prin care vânzătorul fondului de comerŃ se obligă ca o anumită perioadă de timp, socotită din
momentul cesionării fondului, să nu efectueze acelaşi gen de comerŃ sau să nu se stabilească în
acel loc pentru exercitarea aceluiaşi comerŃ.
Tot astfel, incompatibilităŃi convenŃionale pot rezulta din clauze de exclusivitate, prin
care un distribuitor se obligă faŃă de producător să nu vândă decât anumite produse (în speŃă, cele
fabricate de producător), deci distribuitorul este incompatibil de a "desface" alte categorii de
produse.

InterdicŃiile pot fi generale sau speciale.

InterdicŃiile generale sunt cele care privesc orice comerciant, în timp ce interdicŃiile
speciale, funcŃionează conform legii, dar numai cu privire la anumite categorii de comercianŃi.
Astfel de interdicŃii, de exemplu, funcŃionează cu privire la comerciantul agent comercial
permanent, căruia în calitatea sa de intermediar independent i se poate impune o anumită
restrângere de activitate printr-o clauză de neconcurenŃă expresă, cuprinsă în contractul de
agenŃie.

Activitatea desfăşurată de comerciantul persoană fizică

A doua condiŃie pe care trebuie să o îndeplinească o persoană fizică pentru a fi
comerciant, se referă la activitatea pe care o desfăşoară. Persoana fizică trebuie să exercite în
mod obişnuit, cu titlu de profesie fapte de comerŃ.
Aşadar, potrivit criteriului obiectiv de definire a comerciantului, persoana fizică
dobândeşte această calitate dacă săvârşeşte fapte de comerŃ cu caracter constitutiv sau esenŃial de
comerŃ şi în mod excepŃional fapte conexe (auxiliare) de comerŃ. De exemplu, dacă o persoană
împuterniceşte, o altă persoană fie să facă comerŃ în numele comerciantului, fie să semnează o
cambie ori să constituie garanŃii personale sau reale, persoana împuternicită nu poate fi calificată,
comerciant.
Faptele de comerŃ trebuie să fie o permanenŃă a activităŃii persoanei care îşi face o
"profesie" din activitatea de comerŃ, acŃionând cu conştiinŃa calităŃii pe care o are.

Desfăşurarea comerŃului în nume propriu

Aşadar, persoana care exercită o activitate de comerŃ în numele şi pe seama altei
persoane, nu dobândeşte calitatea de comerciant.
Astfel, nu sunt comercianŃi auxiliarii de comerŃ (prepusul, procuristul, vânzătorul,
comisul-voiajor), deoarece actele de comerŃ pe care le încheie nu sunt în nume propriu ci, în
numele şi pe seama comerciantului la care sunt angajaŃi sau pentru care lucrează.

Desfăşurarea comerŃului pentru obŃinerea unui profit

Ceea ce interesează este elementul subiectiv, în sensul intenŃiei comerciantului de a
obŃine un profit, şi nu neapărat obŃinerea efectivă şi imediată a profitului.
De asemenea, nu interesează ca desfăşurarea comerŃului de către comerciant să fie unica
sa sursă de venituri. Astfel, de exemplu, este foarte posibil ca un comerciant persoană fizică să
fie şi angajat în cadrul unei unităŃi, beneficiind astfel, în baza contractului individual de muncă
de un anumit salariu.

Desfăşurarea comerŃului pe riscul comerciantului

A cincia condiŃie care trebuie îndeplinită de comerciantul persoană fizică este ca acesta să
acŃioneze pe riscul său şi, cu răspundere nelimitată.
Riscul este specific oricărei afaceri, important este ca această persoană fizică să depună
toată diligenŃa în înlăturarea sau în diminuarea efectelor riscurilor în afaceri..
Răspunderea nelimitată este caracteristică pentru comerciantul persoană fizică.
Comerciantul debitor răspunde pentru datoriile ce izvorăsc din fapte (acte) de comerŃ, cu întreaga
sa "avere" , cu toate bunurile mobile şi imobile prezente şi viitoare care se găsesc în patrimoniul
său, ca persoană fizică. Creditorii ale căror creanŃe izvorăsc din faptele de comerŃ ale
comerciantului se află în concurs şi pe aceeaşi poziŃie cu ceilalŃi creditori ai comerciantului,
creditori ale căror creanŃe izvorăsc din acte (fapte) civile.
Creditorii "comerciali" nu beneficiază, în principiu, de garanŃii legale pe baza cărora să
fie satisfăcuŃi (îndestulaŃi) cu preferinŃă. În patrimoniul debitorului comerciant nu există bunuri
corporale sau incorporale care să fie urmărite pentru satisfacerea creanŃelor "comerciale".

Statutul juridic al comerciantului

Comerciantul beneficiază de anumite drepturi şi are obligaŃii, care, împreună, formează

conŃinutul statutului juridic al comerciantului.
Cele mai importante obligaŃii ale comerciantului sunt: înregistrarea în registrul
comerŃului şi întocmirea registrelor comerciale.
Înregistrarea în registrul comerŃului
 Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, republicată şi modificată, comercianŃii au
obligaŃia ca, înainte de începerea activităŃii, să ceară înmatricularea în registrul comerŃului, iar în
cursul exercitării şi la încetarea comerŃului sau, după caz, a activităŃii respective, să ceară
înscrierea în acelaşi registru a menŃiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este
prevăzută de lege.
Registrul comerŃului este un document public, asigurând publicitatea activităŃii
comercianŃilor cu scopul protejării intereselor comercianŃilor dar, mai cu seamă, a terŃelor
persoane. Modificările care apar în cadrul operaŃiunilor realizate de comerciant sau cu privire la
fondul de comerŃ în totalitate ori a elementelor componente, sunt opozabile terŃelor persoane
numai de la data înscrierii lor, în registrul comerŃului.
Înregistrările în registrul comerŃului se fac fie pe baza unei încheieri a judecătorului
delegat sau a hotărârii tribunalului în cazurile prevăzute de lege.
Controlul legalităŃii operaŃiilor efectuate de către registrul comerŃului se face de un
judecător delegat anual de către preşedintele tribunalului judeŃean sau al municipiului Bucureşti,
evident dintre judecătorii tribunalului respectiv.
Modul de Ńinere, şi completare a registrului comerŃului şi a cartotecii se stabilesc unitar
pentru toate oficiile.
Înregistrarea comerciantului persoană fizică în registrul comerŃului se face pe baza unei
cereri de înregistrare.Cererea de înmatriculare va fi semnată de comerciant sau de o persoană
împuternicită prin procură specială, procură care trebuie întocmită în formă autentică.
În mod obligatoriu, cererea de înmatriculare va fi însoŃită de acte doveditoare ale datelor
pe care le cuprinde.
Comerciantul persoană fizică va semna în registrul comerŃului, în prezenŃa judecătorului
delegat sau a directorului oficiului registrului comerŃului pentru a se dovedi specimenul de
semnătură. În absenta comerciantului, semnătura acestuia poate fi înlocuită prin prezentarea unui
specimen legalizat de notarul public.
Pe parcursul exercitării comerŃului, comerciantul este obligat să evidenŃieze în registrul
comerŃului o serie de modificări prevăzute în Legea nr. 26/1990, republicată.
În cazul în care comerciantul are sucursale şi/sau filiale, este obligat să ceară înregistrarea
acestora la Oficiul registrului comerŃului de la sediul fiecărei sucursale sau filiale, arătându-se şi
Oficiul registrului comerŃului unde a fost înregistrat sediul principal.

Efectele înregistrării
În dreptul român, drept de inspiraŃie franceză, înregistrarea în registrul comerŃului a
firmei şi a celorlalte date, are efect declarativ cu privire la calitatea persoanei, creându-se o
prezumŃie relativă de comercialitate cu privire la faptele pe care aceasta le săvârşeşte şi cu privire
la calitatea de comerciant.
În dreptul german, înregistrarea are efect constitutiv cu privire la calitatea de comerciant
a persoanei care solicită acest lucru, iar din punct de vedere probatoriu, înregistrarea echivalează
cu o prezumŃie absolută de comercialitate a faptelor pe care le săvârşeşte persoana calificată
comerciant.
 Fondul de comerŃ

Desfăşurarea unei activităŃi comerciale impune existenŃa şi folosirea unor instrumente de

lucru adecvate. Acestea pot fi, în funcŃie de obiectul comerŃului, bunuri precum : localul,
mobilierul, m[rfurile, instalaŃiile, brevetele de invenŃii etc. Toate aceste bunuri destinate realizării
activităŃii comerciale formează fondul de comerŃ.

NoŃiunea de "fond de comerŃ" este folosită rareori de legiuitor, atât în dreptul român, cât
şi în cel francez, însă existp referiri în diferite acte normative.
Art. 21 lit.a) din Legea nr.26/1990, prevede că în registrul comertului se vor înregistra
mentiuni referitoare la donaŃia, vânzarea, locaŃiunea sau garanŃia reală mobiliară constituită
asupra fondului de comerŃ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în
registrul comerŃului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerŃ.
GaranŃia reală poate avea ca ca obiect şi fondul de comerŃ, potrivit Titlului VI, art.10
alin.3 din Legea nr.99/1999.
NoŃiunea de “fond de comerŃ” este utilizată de legiuitor în Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurenŃei neloiale, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr.
298/2001.
Potrivit art. 11 lit. c) din acest act normativ “constituie fond de comerŃ ansamblul
bunurilor mobile şi imobile corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenŃie,
vad comercial) utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităŃii sale”.

DefiniŃia
Fondul de comerŃ poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile şi imobile,
corporale şi incorporale, pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităŃi
comerciale, în scopul atragerii clientelei şi, implicit, obŃinerii unui profit.

Fondul de comerŃ este un element al patrimoniului societăŃii.

Spre deosebire de fondul de comerŃ, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi
obligaŃiilor comerciantului, care au o valoare economică, reunind atât elemente de activ, cât şi
de pasiv.
Însă fondul de comerŃ nu cuprinde creanŃele şi datoriile comerciantului, cu toate că ele fac
parte din patrimoniul acestuia.

Recent, prin art.2 lit.j) din OUG nr.44/2008 a fost reglementată, în materia
comerciantului individual, noŃiunea de patrimoniul de afectaŃiune reprezentând totalitatea
bunurilor, drepturilor şi obligaŃiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii
individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activităŃi
economice, constituite ca o fracŃiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate,
titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul
general al creditorilor personali ai acestora.

Aceiaşi societate poate să aibă mai multe fonduri de comerŃ dacă activităŃile sunt
diferite. Reglementările legale, ele însele, disting diferitele domenii (ramuri de activitate a
întreprinderii).
 NoŃiunea de fond de comerŃ se deosebeşte de aceea de sucursală. Legea societăŃilor
comerciale nr. 31/1990, republicată, prevede în art. 43 alin. 1 că sucursale sunt
dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăŃilor comerciale fiind calificate sedii
secundare ale acestora la fel ca şi agenŃiile, reprezentanŃele sau alte sedii secundare.
Sucursala se caracterizează prin două trăsături definitorii: absenŃa personalităŃii juridice
şi autonomia de gestiune.Fiind lipsită de personalitate juridică, sucursala se deosebeşte de filială,
care, este o persoană juridică independentă, dar care depinde din punct de vedere economic şi de
o "societate mamă" care administrează un grup de societăŃi.
ConsecinŃele calificării sucursalelor ca structuri fără personalitate juridică,
dar cu autonomie de gestiune, se concretizează în faptul că:
- dispun de o clientelă proprie (datorită autonomiei de gestiune) şi au un fond de
comerŃ distinct de al întreprinderii;
- tribunalele au competenŃa de a soluŃiona litigiile ce aparŃin sucursalelor;
- trebuie să procedeze la înmatricularea lor în registrul comerŃului.

Natura juridică
Potrivit teoriei proprietăŃii incorporale, la care achiesăm, fondul de comerŃ constituie un
drept de proprietate incorporală, cu următoarele caracteristici :
- FD este un bun unitar, distinct de elementele care îl compun. Caracterul de bun unitar
al FD nu exclude, însă individualitatea elementelor componente, care îşi păstreayă
regimul juridic propriu.
- FD este un bun mobil, supus regimului juridic al bunurilor mobile, aceasta deoarece
în ansamblul elementelor care-l compun prevalează bunurile mobile.
- FD este un bun mobil incorporal, nefiindu-i aplicabilă prescripŃia instantanee
prevăzută de art.1909 C.civ. Fondul de comrŃ poate face însă obiectul unui drept de
uzufruct şi poate fi dobândit pe calea accesiunii.

Elementele fondului de comerŃ

Elementele fondului de comerŃ pot fi grupate în două categorii: elemente corporale şi
incorporale.
a) Elemente corporale.
Pe de o parte, în această categorie sunt incluse materiale, utilajele, echipamentele,
imobilele, deci bunurile corporale care servesc comerciantului la exploatarea fondului. Aceste
elemente sunt socotite elemente ale fondului de comerŃ, numai în măsura în care pot atrage
clientela.
Materialele, echipamentele, nu sunt întotdeauna în proprietatea titularului fondului de
comerŃ. În practică adesea, acestea sunt închiriate sau utilizate pe baza contractului de “credit-
bail”.
Pe de altă parte, sunt considerate elemente corporale ale fondului de comerŃ
mărfurile care se află în stoc în magazinul titularului fondului.
Mărfurile se disting de materiale, utilaje, nu numai prin natura lor, ci şi prin destinaŃie.
De exemplu, o maşină de scris va fi considerată "marfă" dacă se vinde ca material de
birou. În schimb, dacă însă cu ajutorul ei titularul fondului îşi desfăşoară activitatea, ea va fi
calificată "material" sau "utilaj" în dotarea biroului comerciantului, în acest caz fiind considerată
parte componentă a fondului de comerŃ.
b) Elemente incorporale
 Elementele incorporale ale fondului de comerŃ sunt: firma, emblema, clientela, vadul
comercial (achaladange), drepturile de proprietate industrială, drepturile de autor, know-how etc.

Firma
Firma este definită ca fiind numele sau, după caz, denumirea folosită de comerciant în
realizarea operaŃiilor ce fac obiectul comerŃului său şi sub care se semnează.
Este un atribut de identificare a comerciantului
Firma poate fi: individuală, pentru comercianŃii persoane fizice sau socială, pentru
societăŃile comerciale.
Firma comerciantului poate fi: originară (constitutivă) sau derivată (dobândită de la
adevăratul titular).
În cazul unei firme derivate, dobânditorul firmei trebuie să înscrie în firmă menŃiunea
„succesor”. În cazul societăŃilor pe acŃiuni şi societăŃilor în comandită pe acŃiuni nu se cere
menŃiunea de „succesor”. În cazul societăŃilor în nume colectiv, comandită simplă şi asociaŃiilor
familiale, există obligativitatea menŃionării calităŃii de „succesor”.
➬ Noutatea firmei – condiŃii de validitate
Conform articolului 38 din Legea nr. 26/1990, republicată şi modificată, „orice firmă nou
trebuie să se deosebească de cele existente”. Dacă o firmă nouă este asemănătoare cu alta,
trebuie să se adauge o menŃiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai
precisă a persoanei, fie prin identificarea felului de comerŃ.
➬ Disponibilitatea firmei
Este verificată de către Biroul Unic înainte de întocmirea actelor constitutive. Se va
refuza înscrierea unei firme care poate produce confuzie cu alte firme deja înregistrate. Firmele
şi emblemele radiate din registrul comerŃului nu sunt disponibile pentru o perioadă de 2 ani de la
data radierii (art. 39 alin. 3 din Legea nr. 26/1990, modificată şi republicată).
➬ Liceitatea firmei
Potrivit art. 40 din Legea nr. 26/1990, republicată şi modificată, nici o firmă nu va putea
cuprinde o denumire întrebuinŃată de comercianŃii din sectorul public.
ConŃinutul firmei
comerciantul persoană fizică – firma se compune din numele comerciantului scris în
întregime sau din numele şi iniŃiala prenumelui acestuia;
asociaŃiile familiale – firma trebuie să cuprindă numele membrului de familie la iniŃiativă
căruia se înfiinŃează asociaŃia familială, cu menŃiunea „asociaŃie familială”, scrisă în
întregime (modificare adusă de Legea nr. 161/2003);
societate în nume colectiv – firma se compune din numele a cel puŃin unuia dintre asociaŃi,
cu menŃiunea „societate în nume colectiv” scrisă în întregime;
societate în comandită simplă – firma conŃine numele a cel puŃin unuia dintre asociaŃii
comanditaŃi, cu menŃiunea „societate în comandită simplă” scrisă în întregime;
societate pe acŃiuni şi societate în comandită pe acŃiuni – forma conŃine o denumire
proprie însoŃită de menŃiunea „societate pe acŃiuni” sau „S.A.”;
societate cu răspundere limitată – firma conŃine o denumire proprie la care se poate adăuga
numele unuia sau mai multor asociaŃi, însoŃită de menŃiunea „societate cu răspundere
limitată” sau „S.R.L.”
Transmiterea firmei
Firma se poate transmite numai odată cu fondul de comerŃ. Transmiterea firmei se poate
face atât prin acte juridice „inter vivos” cât şi „mortis causa”.
 Apărarea firmei
Comerciantul beneficiază de următoarele acŃiuni:
acŃiunea în contrafacerea sau uzurparea firmei;
acŃiunea în concurenŃă neloială;
acŃiunea în daune (despăgubiri) materiale şi morale.
Înregistrarea firmei
Comerciantul se bucură de protecŃie juridică numai dacă firma a fost înregistrată la
Registrul ComerŃului. Conform articolului 30, alin. 3 din Legea nr. 26/1990, republicată şi
modificată, dreptul de folosinŃă exclusivă este protejat din momentul înregistrării firmei.

Emblema
Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de
acelaşi gen sau o întreprindere de alta de acelaşi gen.
Caracterele emblemei
➩ emblema, spre deosebire de firmă, nu este obligatorie;
➩ emblema deosebeşte un comerŃ de alt comerŃ, un stabiliment de alt stabiliment, o
întreprindere de altă întreprindere;
➩ noutatea emblemei (articolul 43 din Legea nr. 26/1990, republicată şi modificată);
➩ disponibilitatea emblemei se verifică de către Biroul Unic înainte de întocmirea actelor
constitutive;
➩ emblemele se scriu în primul rând în limba română; pentru a nu se confunda cu firma,
emblema va fi scrisă cu litere mai mari, în aşa fel încât mărimea literelor firmei să fie jumătate din
cea a literelor cu care este scrisă emblema.
Transmiterea emblemei: emblema se poate transmite separat de fondul de comerŃ.
Înregistrarea emblemei: dreptul de folosinŃă exclusivă asupra emblemei se dobândeşte
prin înscrierea ei în Registrul ComerŃului.
Utilizarea emblemei: emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă, oriunde ar fi
aşezate (pe facturi, scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afişe, publicaŃii), şi în orice alt
mod numai dacă vor fi însoŃite în mod vizibil de firma comerciantului.
Apărarea emblemei
Emblema poate fi protejată prin următoarele acŃiuni: acŃiunea în “revendicare”, în cazul
uzurpării emblemei de către alt comerciant:
acŃiunea în concurenŃă neloială;
acŃiunea în daune materiale şi morale pentru prejudiciul cauzat;
acŃiunea penală în cazul când fapta săvârşită de alt comerciant legată de emblema
unui comerciant întruneşte elementele constitutive ale vreunei infracŃiuni.

Clientela
Reprezintă totalitatea persoanelor fizice şi juridice care se află în raporturi juridice
cu un comerciant. Din punct de vedere contabil se exprimă sub forma unei cifre.
Factorii care influenŃează clientela se grupează în două categorii:
factori interni care fac parte din fondul de comerŃ:
obiectivi (de exemplu: locul unde este amplasat magazinul sau sediul comerciantului,
calitatea imobilizărilor productive, calitatea produselor)
subiectivi (legaŃi de regulă de personalul întreprinderii, de exemplu: fidelitatea, calitatea
prestaŃiei efectuate, dinamismul, publicitatea etc.)

factori externi care influenŃează clientela şi supravaloarea firmei, ca de exemplu
elementele legate de concurenŃă, piaŃa deŃinută, posibilitatea obŃinerii creditelor etc.
Drepturile comerciantului asupra clientelei
Comerciantul nu are un drept subiectiv asupra clientelei, dar, cu toate acestea, clientela
este evaluată în momentul transmiterii de către comerciant a fondului de comerŃ; deci
comerciantul consideră că are o clientelă proprie.
Există o situaŃie specială, în cazul magazinelor colective: clientela aparŃine în egală
măsură tuturor celor care-şi exploatează comerŃul în magazinul respectiv. Ceea ce se evaluează
în acest caz este vadul comercial care a absorbit clientela, confundându-se cu aceasta.
DependenŃa juridică şi materială a clientelei
Apare atunci când comerŃul este exploatat în cadrul altei întreprinderi (cazul magazinelor
amplasate în gări, staŃii PECO etc.).

Vadul comercial (achalandage) - Reprezintă puterea sau capacitatea comerciantului

de a atrage clientela.

Drepturile de proprietate intelectuală (industrială)

Fondul de comerŃ poate să conŃină ca elemente incorporale:
 mărci de fabrică, de comerŃ sau de servicii;
 brevete de invenŃie;
 desene şi modele ale produselor;
 know-how (savoir-faire);
 programe din domeniul informaticii (dreptul de autor).

Mărcile de fabrică sau de comerŃ

Sunt semne, desene şi chiar denumiri care individualizează produsele unui fabricant sau
mărfurile unui comerciant, deosebindu-le de produsele ce aparŃin altui comerciant.
CondiŃii de validitate
• CondiŃii de fond

Noutatea mărcii. CondiŃia noutăŃii este relativă, spre deosebire de brevetele de
invenŃie la care noutatea trebuie să fie absolută. Aceasta înseamnă că noutatea va fi apreciată în
raport cu mărcile care beneficiază de anterioritatea folosinŃei şi al depozitului în condiŃiile legii.
Din acest principiu rezultă că se pot adopta mărci care au fost folosite, dar care au intrat în
domeniul public “prin abandon”, mărci folosite de alŃii, însă pentru industrii sau produse de
comerŃ deosebite. Ceea ce interesează este impresia generală pe care o lasă privirea unei mărci.
Aprecierea posibilităŃilor “confuziunii” mărcilor aparŃine instanŃei, care este suverană.
Specializarea mărcii constă în calitatea mărcii de a individualiza şi de a distinge
mărfurile unui comerciant. Nu este suficient ca o marfă să fie nouă, originală, faŃă de toate
celelalte înscrise şi folosite în aceeaşi ramură de comerŃ sau industrie, ci trebuie ca marca să
distingă provenienŃa mărfurilor sau produselor unui anumit comerciant.
• CondiŃii de formă
Marca trebuie înregistrată la OSIM (Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci)
înregistrarea având efect constitutiv cu privire la dreptul de proprietate asupra ei.
CompoziŃia mărcii. Principiul libertăŃii alegerii. Persoana (comerciantul) care doreşte
să-şi protejeze produsele prin intermediul unei mărci are deplină libertate în alegerea semnelor,
cu unica limitare că nu pot face obiectul unei mărci private denumirile generice sau necesare ale
produselor, adică acele cuvinte cu care, în general, sunt denumite produsele.
Pot fi adoptate ca mărci:

Numele, cu condiŃia ca întrebuinŃarea lui ca marcă să se facă sub formă deosebită.

Denumirile pot forma obiectul unei mărci, cu condiŃia să fie originale. Şi în acest caz
există limitări, în sensul că nu pot fi adoptate denumirile generale ale produsului respectiv
sau denumirile cu caracter geografic.

Culoarea poate fi un sens distinctiv pentru unele produse lichide; rămâne la libera
apreciere a instanŃelor de a considera culoarea ca un element distinctiv.
Transmiterea mărcii
Dreptul asupra unei mărci este de natură patrimonială şi, în acelaşi timp este un element
al fondului de comerŃ; ca atare, poate face obiectul transmisiunii prin acte juridice ca: vânzare-
cumpărare, donaŃie, testament etc., transmiterea poate fi cu efect parŃial sau total.
Comerciantul se bucură de protecŃie juridică dacă marca a fost înregistrată la OSIM;
protecŃia juridică produce efecte timp de 10 ani.

Brevetul de invenŃie - reprezintă, alături de firmă, emblema şi marca de fabrică sau de

comerŃ, un drept, un bun incorporabil al fondului de comerŃ.
CondiŃii de validitate
• CondiŃii de fond
Noutatea trebuie să fie absolută, adică invenŃia să fie originală.
Brevetele se împart în două categorii: principale şi de perfecŃionare.
• CondiŃii de formă
Brevetul trebuie să fie înregistrat la OSIM. ProtecŃia asupra invenŃiei operează timp de 20
de ani.
Drepturile rezultate din brevet pot fi transmise prin acte juridice de vânzare-cumpărare,
donaŃie, licenŃă, testament.

OperaŃiuni asupra fondului de comerŃ

OperaŃiunile juridice care pot fi făcute asupra fondului de comerŃ sunt, în principal:
vânzarea, donaŃia, locaŃiunea şi garanŃia reală mobiliară.
Deşi legea nu o prevede în mod expres, există şi o altă operaŃiune juridică, respectiv,
aportul în societate al fondului de comerŃ (ca o vânzare de tip particular).
Aceste acte juridice pot avea ca obiect fondul de comerŃ în totalitatea lui sau numai
elemente corporale ori incorporale (cu excepŃia firmei care nu se poate înstrăina decât împreună
cu fondul de comerŃ).
În al doilea rând, transmiterea fondului de comerŃ potrivit art. 41 din Legea nr. 26/1990,
republicată şi modificată, se face prin testament sau moştenire legală.
CondiŃii pe care trebuie să le îndeplinească dobânditorul fondului de comerŃ:

în primul rând, o condiŃie de formă, de publicitate;

în al doilea rând, două condiŃii de fond, una relativă la numele comercial (firma) care
trebuie să cuprindă menŃiunea "succesor" a dobânditorului fondului de comerŃ şi
consimŃământul expres al proprietarului precedent sau al moştenitorilor săi.
DispoziŃia analizată nu vizează decât comercianŃii persoane fizice, în anumite condiŃii,
societatea cu răspundere limitată şi celelalte "structuri" (regii autonome, organizaŃii cooperatiste)
care au obligaŃia înmatriculării şi înscrierii firmei în registrul comerŃului.
Formalitatea publicităŃii este cerută pentru a asigura opozabilitatea actului juridic
faŃă de terŃele persoane şi, în mod special, pentru protejarea drepturilor creditorilor
cedentului fondului de comerŃ.

Vânzarea - cumpărarea fondului de comerŃ

În lipsa unor reglementări cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun, vânzarea
este supusă regulilor care guvernează vânzarea bunurilor mobile, cu condiŃia, îndeplinirii
publicităŃii, prevăzută de Legea nr. 26/1990, republicată şi modificată.
Dacă o dată cu fondul de comerŃ se înstrăinează şi imobilul în care se exploatează
fondul, desigur acesta va fi supus regulilor privind vânzarea imobilelor, inclusiv publicitatea
în registrul de carte funciară care se află la grefa tribunalului în a cărui rază teritorială se află
imobilul (potrivit Legii nr. 7/1996).
Dacă se vinde fondul de comerŃ în totalitatea lui, creanŃele şi debitele nu se transmit
dobânditorului (cumpărătorului), pentru că acestea nu sunt elemente componente ale fondului de
comerŃ.
În schimb, în practică, se pot transmite cumpărătorului contractele de muncă încheiate de
vânzător cu salariaŃii săi, contractele de furnizare de energie electrică etc., necesare continuării
activităŃii de către cumpărător.
• ObligaŃiile vânzătorului, respectiv de predare a bunului vândut şi de garanŃie contra
evicŃiunii se concretizează în predarea titlurilor referitoare la elemente corporale şi
necorporale ale fondului de comerŃ şi în obligaŃia pe care şi-o asumă vânzătorul de a
nu-l "tulbura" pe cumpărător, printr-un fapt personal de concurenŃă calificată
neloială.
ObligaŃia de garanŃie pentru evicŃiune (dacă o terŃă persoană pretinde că are un drept
asupra fondului de comerŃ), obligaŃia ce-i revine oricărui vânzător există şi în cazul vânzării
fondului de comerŃ, evicŃiune care poate să provină dintr-un fapt personal al celui care pretinde
că are un drept asupra fondului de comerŃ (în totalitatea lui) sau numai cu privire la anumite
elemente ale acestuia.
Vânzătorul, după caz, are şi obligaŃia de garanŃie pentru "utila" folosinŃă a lucrurilor,
dacă în fondul de comerŃ ce face obiectul vânzării există bunuri corporale, garanŃia pentru viciile
acestor lucruri operează, în baza dispoziŃiilor din Codul comercial, privind contractul de vânzare-
cumpărare comercială (art. 70 şi următoarele).
În cazul neîndeplinirii obligaŃiilor de către vânzător, răspunderea operează în
condiŃiile dreptului comun, cumpărătorul având următoarele posibilităŃi:

să ceară executarea silită a obligaŃiilor de către vânzător, în natură sau, după caz,
prin echivalent (despăgubiri);

să ceară rezoluŃiunea (desfiinŃarea) contractului plus daune-interese (despăgubiri)
pentru prejudiciul cauzat;

să invoce excepŃia de neexecutare în cazul când cumpărătorul nu şi-a executat
încă obligaŃiile proprii.
 Cumpărătorul, la rândul lui, este obligat:

să plătească preŃul;

să preia fondul de comerŃ;

să suporte cheltuielile vânzării dacă nu s-a prevăzut altfel.

Aportul în societate a fondului de comerŃ

Fondul de comerŃ poate constitui aport la capitalul social al unei societăŃi comerciale,
fiind un aport în natură de bun incorporal.
Aportul în societate al fondului de comerŃ se deosebeşte de vânzarea-cumpărarea
acestuia întrucât, în cazul aportului, în locul fondului de comerŃ, asociatul primeşte părŃi sociale
sau acŃiuni, pe câtă vreme în cazul vânzării, vânzătorul primeşte de la cumpărător (dobânditor)
preŃul fondului de comerŃ vândut.

LocaŃiunea fondului de comerŃ

O altă operaŃiune juridică privitoare la fondul de comerŃ este locaŃiunea (închirierea).
ObligaŃiile locatorului
• obligaŃia de predare a bunului
• obligaŃia efectuării reparaŃiilor necesare pentru ca bunul închiriat să poată fi
folosit, cu excepŃia cazului când părŃile contractante au convenit ca aceste
reparaŃii să fie efectuate de locatar (art. 1420 pct. 2 C. civ.).
• obligaŃia de garanŃie împotriva evicŃiunii care provine atât din fapta proprie cât
şi din fapta terŃei persoane.
În cazul evicŃiunii (tulburarea folosinŃei) care provine de la o terŃă persoană legea distinge
între tulburarea de fapt şi tulburarea de drept.
Potrivit art. 1426 C. civ., în cazul unei tulburări de fapt locatarul se poate apăra singur
prin intermediul acŃiunilor posesorii.
În cazul tulburărilor de drept, locatarul îl poate chema în garanŃie pe locator pentru a
răspunde în cazul când terŃa persoană dovedeşte că are un drept asupra bunului închiriat.
În cazul evicŃiunii, locatarul are dreptul să ceară, fie rezilierea contractului cu obligarea
locatorului la plata daunelor-interese, fie reducerea corespunzătoare a chiriei, dacă evicŃiunea
este parŃială.
Totodată locatorul răspunde şi pentru viciile lucrului închiriat, în baza art. 1442 C. civ.,
indiferent dacă viciile existau la momentul încheierii contractului sau au apărut ulterior, deoarece
locatorul se obligă să asigure folosinŃa lucrului, obligaŃie care se execută în mod succesiv.
În cazul neîndeplinirii obligaŃiei de garanŃie pentru viciile lucrului, locatarul are ca şi
în cazul precedent două posibilităŃi:

fie să ceară rezilierea contractului, cu plata de daune-interese;

fie să pretindă reducerea corespunzătoare a chiriei, potrivit gradului de folosinŃă a
bunului închiriat.
ObligaŃiile locatarului
• obligaŃia de a se folosi de bunul închiriat, ca un bun proprietar şi potrivit
destinaŃiei determinată prin contract.
• obligaŃia de plată a chiriei stabilite (art. 1429 C. civ.), la termenele prevăzute
în contract.
 În cazul neexecutării obligaŃiei de plată a chiriei, locatorul poate să ceară fie executarea
silită a obligaŃiilor, fie rezilierea contractului cu plata daunelor-interese cuvenite pentru
prejudiciul ce i-a fost cauzat.
• obligaŃia restituirii lucrului, la încetarea locaŃiunii, în starea în care a fost predat.
• obligaŃia a locatarului este aceea de a apăra lucrul (fondul de comerŃ) împotriva
uzurpărilor (art. 1433 C. civ.) de tot felul ce provin de la terŃe persoane.
Locatarul are obligaŃia de a-l înştiinŃa pe locator, pentru a se putea înlătura orice
tentativă de uzurpare (folosire fără drept) din partea terŃelor persoane. În caz contrar, locatarul va
răspunde faŃă de locator pentru prejudiciul ce i s-a cauzat (de exemplu, prin prescripŃia extinctivă
a dreptului la acŃiunile posesorii dacă a pierdut termenul legal privind introducerea acŃiunilor
posesorii).
Potrivit dreptului comun, există posibilitatea sublocaŃiunii şi cesiunii contractului de
locaŃiune.
SublocaŃiunea bunului închiriat se poate realiza numai dacă nu s-a interzis prin
contractul de locaŃiune, posibilitatea sublocaŃiunii, s-a cerut, în prealabil, consimŃământul
locatorului (dacă în contract s-a prevăzut acest lucru) şi sublocaŃiunea nu contravine prevederilor
contractului de locaŃiune (mai cu seamă, cu privire la destinaŃia bunului închiriat).
Contractul de sublocaŃiune produce efecte între părŃile contractante. Aşadar,
locatorul (proprietar) este terŃ faŃă de contractul de sublocaŃiune şi deci nu există acŃiune directă
între acesta şi sublocatar.
Cu toate acestea, locatorul beneficiază de o garanŃie specială (privilegiu) potrivit art.
1730 C. civ. şi în virtutea acestei garanŃii el poate sechestra bunurile mobile corporale (de
exemplu, mărfurile - componente ale fondului de comerŃ - în limita chiriei datorate pentru trecut
şi pentru chiria viitoare).
Cesiunea contractului de locaŃiune
Ca natură juridică, cesiunea este, de fapt, o vânzare a dreptului de folosinŃă.
Cesiunea contractului de locaŃiune este admisibilă în aceleaşi condiŃii ca şi în cazul
sublocaŃiunii, şi în plus, fiind vorba despre o cesiune de creanŃă trebuie să fie îndeplinite
condiŃiile de formă prevăzute de art. 1393 C. civ. necesare opozabilităŃii cesiunii faŃă de terŃele
persoane (în principal faŃă de locator) respectiv, cesiunea trebuie să fie notificată locatorului
(debitorului cedat) sau acceptată în formă autentică de către acesta.

*****
 Capitolul I - Reactualizarea cunoştinŃelor dobândite

1. Definiti notiunea de drept comercial.

2. Precizati care este obiectul dreptului comercial.
3. EvoluŃia istorică a dreptului comercial.
4. EvoluŃia dreptului comercial în România.
5. AnalizaŃi raportul dintre dreptul comercial şi dreptul civil.
6. Definiti notiunea de izvoare ale dreptului comercial.
7. PrecizaŃi care este diferenŃa dintre izvoarele normative şi cele interpretative.
8. Definiti notiunea de izvoarele normative.
9. Definiti notiunea de izvoarele interpretative.
10. EnumeraŃi faptele de comerŃ;
11. DefiniŃi faptele de comerŃ;
12. Faptele de comerŃ obiective-noŃiune şi clasificare.
13. AnalizaŃi regimul juridic al imobilelor, în materie comercială.
14. Definiti operaŃiunile de intermediere în schimb .
15. Acte de intermediere în operaŃiunile de schimb purtând asupra muncii organizate
(întreprinderile).
16. AnalizaŃi întreprinderile comerciale reglementate de Codul comercial.
17. Definiti si enumerati faptele (actele) subiective de comerŃ.
18. Care sunt categoriile de comercianŃi potrivit legii 26/1990?
19. Cum se realizeză înmatricularea unui comerciant?
20. DefiniŃi fondul de comerŃ.
21. Elemente de identificare a societăŃilor comerciale.
22. Definiti notiunea de clientela şi vadul comercial.
23. Definiti notiunea de emblema.
24. Definiti notiunea de firma.
25. Enumerati elementele fondului de comerŃ.
26. NoŃiunea şi natura juridică a fondului de comerŃ.
27. DefiniŃi noŃiune de comerciant, din perspectiva normelor juridice generale şi speciale.
*****
 Capitolul II - SocietăŃile comerciale

SecŃiunea I - NoŃiunea, elementele specifice şi clasificarea societăŃilor

comerciale

NoŃiune, natură juridică şi clasificare

Societatea comercială poate fi privită cel puŃin în două sensuri:

• ca o instituŃie juridică în sine, considerată a fi un organism, constituit de regulă pe
baze asociative, cu scopul obŃinerii unui anumit profit de către cei care s-au asociat, şi
în vederea realizării unei activităŃi comerciale;
• ca un contract, cu caracteristici proprii, determinate de specificul scopului pentru
care s-a realizat acordul de voinŃă.

Clasificarea societăŃilor comerciale

Conform Legii nr. 31/1990, clasificarea societăŃilor comerciale se face după natura lor, în
societăŃi de capitaluri şi societăŃi de persoane. Alături de societăŃile de persoane şi cele de
capital, ca societate de graniŃă, care împrumută atât trăsături specifice societăŃilor de persoane cât
şi de la cele de capital s-a constituit societatea cu răspundere limitată.
În doctrina de specialitate, s-au propus şi alte criterii de clasificare ale societăŃilor
comerciale, respectiv:
• în funcŃie de răspunderea asociaŃilor:
- societăŃi în care asociaŃii au răspundere limitată;
- societăŃi în care asociaŃii au răspundere nelimitată.
• în funcŃie de structura capitalului social:
- societăŃile comerciale cu capitalul social împărŃit în acŃiuni;
- societăŃile comerciale cu capitalul social împărŃit în părŃi de interese.
• în funcŃie de titlurile de valoare:
- societăŃi comerciale care emit titluri de valoare;
- societăŃi comerciale care nu pot emite astfel de titluri.
Toate aceste clasificări sunt circumscrise împărŃirii societăŃilor comerciale în societăŃi
de persoane şi de capital, cu luarea în considerare a elementelor specifice societăŃii cu
răspundere limitată.
SocietăŃile comerciale pot fi clasificate şi având în vedere modul lor de reglementare.
Din acest punct de vedere, există:
• societăŃi comerciale reglementate de Legea generală, (Legea nr. 31/1990,
republicată);
• societăŃi comerciale reglementate în legi speciale cum sunt: societăŃile bancare,
societăŃile agricole, societăŃile de asigurări.

Formele societăŃilor comerciale

 SocietăŃile de persoane
În societatea de persoane, ceea ce interesează e calitatea asociaŃilor şi nu capitalul aportat
de aceştia în societate. La baza înfiinŃării unei societăŃi de persoane există încrederea între
asociaŃi, fapt ce determină ca relaŃia care conduce la constituirea unei societăŃi de persoane să fie
"intuitu personae".
Sunt societăŃi de persoane: societăŃile în nume colectiv şi societăŃile în comandită
simplă.
Societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă se constituie prin contract
de societate (art. 5 pct. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată).

Trăsăturile societăŃilor în nume colectiv

 AsociaŃii - SocietăŃile de persoane sunt, în general, societăŃi cu număr mic de
asociaŃi (minimum 2 asociaŃi) şi sunt considerate în doctrină “societăŃi închise”.
 Capitalul social - În societăŃile de persoane legea nu prevede un minimum de
capital social, dar acesta, firesc, trebuie să existe chiar din momentul constituirii
societăŃii, pentru că altfel nu ar putea dobândi personalitate juridică. Orice persoană
juridică trebuie să aibă un patrimoniu.
 Aporturile la capitalul social - În societăŃile de persoane se admite a se aporta orice
fel de bunuri: numerar, în natură (bunuri corporale sau incorporale) şi creanŃe. Cu
privire la aportul în muncă sau în industrie, deşi este admis în societăŃile de persoane,
acesta nu reprezintă un aport la capitalul social.
 PărŃile sociale - Capitalul social este divizat în părŃi sociale, numite în doctrină “părŃi
de interese”, de valoare egală, care nu sunt reprezentate prin titluri negociabile şi,
în principiu, sunt netransmisibile. Cesiunea părŃilor sociale sau transmiterea lor în
caz de deces al unui asociat operează numai dacă în actul constitutiv al societăŃii s-a
prevăzut în mod expres continuarea activităŃii cu moştenitorii celui decedat.
 Răspunderea asociaŃilor - Răspunderea asociaŃilor este solidară şi nelimitată.
Răspunderea este solidară, în sensul că dacă patrimoniul social nu este suficient pentru
plata datoriilor societăŃii, creditorii pot urmări pe oricare dintre asociaŃi pentru acoperirea
creanŃelor. Asociatul care a plătit va avea acŃiune în regres (recurs) împotriva celorlalŃi
coasociaŃi debitori, fiecare urmând să răspundă în funcŃie de modul cum au convenit să participe
la beneficii şi pierderi. În lipsa unei asemenea prevederi contractuale, asociaŃii vor răspunde
proporŃional cu cota de participare la capitalul social.
Aşadar, solidaritatea asociaŃilor există numai în raport cu creditorii societăŃii. În
schimb, între asociaŃi, obligaŃiile sunt divizibile, în funcŃie de modul de participare la beneficii
şi pierderi al fiecărui asociat.
Răspunderea este nelimitată, în sensul că fiecare asociat răspunde pentru datoriile
societăŃii, inclusiv cu bunurile proprii, aşa încât, în momentul constituirii societăŃii, asociaŃii
trebuie să declare “averea proprie”, deci bunurile mobile şi imobile pe care le au în patrimoniul
propriu.
Deşi asociaŃii răspund nelimitat, totuşi aceştia pot invoca un beneficiu de discuŃiune.
Potrivit acestui drept, asociaŃii acŃionaŃi de către creditori pot solicita acestora să urmărească, în
primul rând, societatea pentru acoperirea creanŃelor şi, numai dacă aceasta nu plăteşte, să fie
urmărite bunurile fiecărui asociat (art. 3 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată).
  Conducerea, administrarea şi controlul - Conducerea societăŃilor de persoane
revine adunării generale a asociaŃilor. Hotărârile în adunările generale se adoptă, de
regulă, cu unanimitate de vot.
Administrarea şi reprezentarea societăŃilor în relaŃiile cu terŃii se fac de către unul
sau doi administratori (geranŃi) care, de regulă, sunt asociaŃi, dar pot fi şi terŃe persoane.
Controlul activităŃii economico-financiare se realizează, de regulă, de către asociaŃi,
aceştia având posibilitatea să desemneze unul sau mai mulŃi cenzori.
 Dizolvarea - Dizolvarea societăŃilor de persoane se produce pentru cauze generale,
comune tuturor formelor de societăŃi comerciale, dar şi pentru unele cauze specifice,
respectiv: moartea, incapacitatea, falimentul, retragerea sau excluderea unui asociat,
în condiŃiile prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Cu privire la cauzele specifice de dizolvare se impune o precizare legată de falimentul
unui asociat. Datorită existenŃei acestei cauze s-a pus problema dacă în societăŃile de persoane
asociaŃii dobândesc calitatea de comerciant.

Trăsăturile societăŃilor în comandită simplă

În general, trăsăturile analizate pentru societăŃile în nume colectiv se regăsesc şi în cazul
societăŃilor în comandită simplă. Cu toate acestea există unele diferenŃieri datorită
particularităŃilor societăŃii în comandită simplă.
Societatea în comandită simplă presupune două categorii de asociaŃi:
- asociaŃii comanditari;
- asociaŃii comanditaŃi.
AsociaŃii comanditari sunt cei care au puterea de comandă a societăŃii, care finanŃează
societatea, fără a participa în mod direct la coordonarea şi administrarea patrimoniului acesteia.
AsociaŃii comanditaŃi lucrează sub comanda comanditarilor, ei fiind aceia care
administrează efectiv societatea.
AsociaŃii comanditari răspund numai în limita aportului la capitalul social, pe câtă
vreme asociaŃii comanditaŃi răspund în mod solidar şi nelimitat, ca şi asociaŃii în societatea în
nume colectiv.
Societatea este legal constituită dacă în denumirea sa cuprinde numele a cel puŃin unuia
dintre asociaŃii comanditaŃi.
Societatea în comandită simplă îşi încetează existenŃa în cazul decesului, dispariŃiei,
punerii sub interdicŃie a unui asociat, dacă în contract nu există o clauză de continuare a societăŃii
cu moştenitorii. La fel ca şi în cazul societăŃilor în nume colectiv, excluderea sau retragerea
asociaŃilor comanditaŃi este cauză de dizolvare a societăŃii.
În ambele cazuri nu se admite societatea de tip unipersonal. O societate în nume
colectiv este valabil constituită dacă are cel puŃin doi asociaŃi, în timp ce o societate în comandită
simplă e valabil constituită dacă are cel puŃin un asociat comanditar şi un asociat comanditat.

Avantajele şi dezavantajele societăŃilor de persoane

SocietăŃile de persoane prezintă următoarele avantaje:
 asociaŃii pot aporta la capitalul social bani, bunuri şi creanŃe;
 pentru constituirea societăŃii, legea nu prevede un minim de capital social;
 controlul activităŃii societăŃii se face de asociaŃi, nefiind nevoie de cenzori.
SocietăŃile de persoane prezintă următoarele dezavantaje:
 răspunderea asociaŃilor este solidară şi nelimitată;
 părŃile sociale nu pot fi negociate;
 în principiu, părŃile sociale nu se pot transmite nici măcar moştenitorilor, cu excepŃia
cazului când s-a prevăzut în actul constitutiv acest lucru;
 sunt societăŃi închise, terŃele persoane neavând posibilitatea de a dobândi calitatea de
asociaŃi, decât în cazurile prevăzute în actul constitutiv.

SocietăŃile de capital
SocietăŃile de capital presupun ca element de esenŃă capitalul aportat de către asociaŃii-
acŃionari, capitalul având mai multă relevanŃă decât calităŃile asociaŃilor.
Sunt societăŃi de capital: societăŃile pe acŃiuni şi societăŃile în comandită simplă pe
acŃiuni.

SocietăŃile pe acŃiuni
 Constituire – se constituie în baza unui act constitutiv, ce trebuie să cuprindă
obligatoriu atât elementele specifice ale contractului de societate, cât şi cele ale
statutului de funcŃionare.
Specific societăŃilor pe acŃiuni este faptul că ele se pot constitui atât prin subscripŃie
instantanee, la fel ca orice altă societate comercială, membrii fondatori aportând la capital
sumele de bani şi, eventual alte bunuri la care s-au obligat cât şi prin subscripŃie publică în
baza unui prospect de emisiune.
 AcŃionarii - SocietăŃile pe acŃiuni sunt societăŃi mari ce presupun un număr mare de
acŃionari la constituire. Ele au o existenŃă valabilă în măsura în care există minim 5
acŃionari.
 Capitalul social - obligatoriu la constituire, stabilit prin lege, este minim 25.000 de
euro, în echivalent lei calculat la cursul de schimb comunicat de BNR la data
subscrierii. Capitalul social se poate constitui numai în bani şi în natură.
Este posibil să nu fie vărsat întreg capitalul la constituire. Legea impune ca la constituire
să fie vărsat minim 30% din aportul fiecărui acŃionar la capitalul social subscris, urmând
ca diferenŃa să fie achitată în termen de 12 luni (în cazul constituirii societăŃii pe acŃiuni prin
subscripŃie simultană).
 AcŃiunile - Capitalul social este împărŃit în acŃiuni, reprezentate prin titluri
negociabile şi transmisibile atât pe pieŃe financiare organizate (cum sunt bursele de
valori), cât şi pe pieŃe neorganizate, mai cu seamă când acŃiunile nu sunt cotate la
bursă. AcŃiunile sunt transmisibile atât prin acte juridice “inter vivos” (vânzare,
donaŃie), cât şi prin acte juridice “mortis causa” (testament).
AcŃiunile sunt nominative (atunci când în conŃinutul lor este înscris titularul dreptului)
sau la purtător (simpla deŃinere a acestora valorând titlu de proprietate).
O societate de capital poate emite ca titluri de valoare atât acŃiuni, cât şi obligaŃiuni.
 Răspunderea acŃionarilor
Principala obligaŃie a acŃionarilor se referă la plata acŃiunilor subscrise.
Răspunderea acŃionarilor pentru datoriile societăŃii este limitată la valoarea acŃiunilor pe
care le deŃine fiecare.
 Conducerea, administrarea şi controlul
 Conducerea societăŃii se face pe principiul majorităŃii voturilor acŃionarilor şi nu al
unanimităŃii. Organul de conducere este adunarea generală a acŃionarilor, care poate fi
ordinară şi extraordinară.
Administrarea societăŃii se realizează, de regulă, de către un consiliu de administraŃie
şi, eventual, de un comitet de direcŃie. Este posibil ca administrarea societăŃii să poată fi
efectuată şi numai de un singur administrator (conform art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,
republicată).
Controlul activităŃii societăŃii se realizează, în mod obligatoriu, de o comisie de cenzori
formată din minimum 3 cenzori şi tot atâŃia supleanŃi, dacă prin actul constitutiv nu se prevede
un număr mai mare. În toate cazurile numărul cenzorilor trebuie să fie impar (conform art. 154
alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată).
 Dizolvarea
Dizolvarea societăŃilor de capital se produce pentru cauze generale, comune tuturor
societăŃilor comerciale, dar şi pentru cauze speciale, în situaŃia în care nu mai sunt
îndeplinite condiŃiile prevăzute de lege la constituire, respectiv:
 dacă numărul minim de acŃionari a scăzut sub limita prevăzută de lege;
 dacă limita minimă a capitalului social s-a redus şi nu s-a dispus completarea lui în
termenul prevăzut de lege.

SocietăŃile în comandită pe acŃiuni

SocietăŃile în comandită pe acŃiuni presupun împărŃirea acŃionarilor în două categorii:
comanditaŃi şi comanditari.
ComanditaŃii au răspundere solidară şi nelimitată pentru debitele societăŃii, în timp ce
comanditarii au o răspundere limitată doar la aportul lor la capitalul social. În rest, toate
celelalte trăsături specifice societăŃilor pe acŃiuni se regăsesc şi în cazul societăŃilor în comandită
pe acŃiuni.

Avantajele şi dezavantajele societăŃilor de capital

SocietăŃile de capital prezintă următoarele avantaje principale:
- răspunderea acŃionarilor este limitată la valoarea acŃiunilor subscrise;
- acŃiunile sunt titluri negociabile şi transmisibile.
SocietăŃile de capital prezintă următoarele dezavantaje principale:
- existenŃa un număr minim de acŃionari, respectiv cinci;
- existenŃa unui capital social minim prevăzut de lege.

Societatea cu răspundere limitată

Societatea cu răspundere limitată este o formă intermediară de societate comercială între
societăŃile de persoane şi societăŃile de capitaluri deoarece, în unele privinŃe, se aseamănă cu
societăŃile de persoane, iar sub alte aspecte cu cele de capitaluri, prezentând însă şi particularităŃi
proprii care îi justifică autonomia.

Trăsăturile societăŃii cu răspundere limitată

• Constituire
Societatea cu răspundere limitată poate fi definită ca o societate constituită – pe baza
deplinei încrederi – de două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a
desfăşura o activitate comercială, în vederea împărŃirii beneficiilor, şi care răspund pentru
obligaŃiile sociale în limita aportului lor.
Societatea cu răspundere limitată se constituie în baza unui act constitutiv care cuprinde
elementele specifice contractului de societate, dar şi cele specifice statutului de funcŃionare. În
cazul societăŃilor cu unic asociat, actul constitutiv va presupune, evident, numai statutul de
funcŃionare.
• AsociaŃi
Societatea cu răspundere limitată se bazează pe încrederea asociaŃilor ca şi în cazul
societăŃii în nume colectiv. Datorită acestui fapt, numărul asociaŃilor este limitat, iar părŃile
sociale nu sunt liber cesibile.
Societatea cu răspundere limitată este o structură juridică destinată unui număr mic de
asociaŃi, legea impunând ca numărul de asociaŃi să nu fie mai mare de 50.
• Capitalul social
În cazul societăŃilor cu răspundere limitată, legea stabileşte un capital minim pentru
constituire, respectiv 2 milioane lei.
Capitalul social se constituie din aporturile aduse de asociaŃi la constituire, aporturi care
pot consta în bani sau în natură, legea neadmiŃând în cazul societăŃilor cu răspundere limitată şi
aportul în creanŃe, conform art. 16 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată.
• PărŃile sociale
Capitalul social, în cazul societăŃilor cu răspundere limitată este împărŃit în părŃi sociale,
considerate a fi titluri de valoare nenegociabile, care nu sunt liber transmisibile, operând, în cazul
cesiunii acestora regulile specifice stabilite de art. 197 din Legea nr. 31/1990,
republicată.Valoarea nominală minimă a unei părŃi sociale este stabilită de lege la 100.000 lei,
părŃile sociale în care este împărŃit capitalul social fiind întotdeauna de valoare egală.
• Conducerea, administrarea şi controlul
Conducerea societăŃilor cu răspundere limitată este asigurată de adunarea generală a
asociaŃilor, aceasta având atribuŃii esenŃiale cu privire la funcŃionarea societăŃii. În adunarea
generală, hotărârile se adoptă, de regulă, cu majoritate absolută de voturi, în afara cazurilor
expres prevăzute de lege când se cere o majoritate calificată.
Administrarea societăŃii se realizează prin intermediul unuia sau mai multor
administratori, numiŃi prin actul constitutiv, sau aleşi de adunarea generală din rândul
asociaŃilor sau ca persoane din afara societăŃii.
Controlul este asigurat fie prin intermediul cenzorilor (numirea acestora fiind
obligatorie în cazul în care numărul asociaŃilor este mai mare de 15, conform art. 194 alin. 2
din Legea nr. 31/1990, republicată), fie direct de către asociaŃii care nu au şi calitatea de
administrator.
• Răspundere
După cum rezultă şi din denumire, în societatea cu răspundere limitată răspunderea
asociaŃilor este limitată. La fel ca şi în cazul societăŃii pe acŃiuni, aceştia răspund pentru
obligaŃiile sociale numai în limita aporturilor la capitalul social.
• Dizolvare
Societatea cu răspundere limitată se dizolvă atât pentru cauze generale, comune tuturor
societăŃilor comerciale, cât şi pentru cauze specifice, multe dintre acestea regăsindu-se însă şi în
cazul societăŃilor de persoane: moartea, incapacitatea, interdicŃia, retragerea, excluderea unui
asociat, dacă nu există în actul constitutiv clauză de continuare a activităŃii cu moştenitorii celui
decedat sau dacă, rămânând un singur asociat, nu se hotărăşte transformarea societăŃii în
societate cu răspundere limitată cu unic asociat.

Societatea cu unic asociat

Legea română recunoaşte şi societăŃile unipersonale, sub forma societăŃilor cu răspundere
limitată cu un singur asociat, situaŃie care poate fi calificată ca o ficŃiune juridică recunoscută şi
răspândită în practica societăŃilor comerciale.
Asociatul unic poate să fie atât persoană fizică, cât şi persoană juridică. O persoană,
fizică sau juridică, nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată.
Asociatul unic este cel care exercită atribuŃiile adunării generale existentă în cazul societăŃilor cu
mai mulŃi asociaŃi. Asociatul unic poate fi administratorul societăŃii. De asemenea, pentru a
beneficia de drepturi de asigurări sociale de stat, el poate încheia un contract de asigurare cu
direcŃia teritorială de muncă şi protecŃie socială, urmând să verse contribuŃiile datorate statului în
baza acestui contract.

Avantajele şi dezavantajele societăŃilor cu răspundere limitată

SocietăŃile cu răspundere limitată prezintă următoarele avantaje principale:

 asociaŃii răspund numai în limita aportului adus la capitalul social al societăŃii;

 controlul activităŃii poate fi realizat chiar de către asociaŃi, cu excepŃia cazului când
trebuie desemnat cel puŃin un cenzor (dacă numărul asociaŃilor este mai mare de 15);
 asociatul se poate retrage din societate în condiŃiile prevăzute în actul constitutiv şi în
Legea societăŃilor comerciale nr. 31/1990, republicată;
 pentru finanŃarea şi dezvoltarea societăŃii, societatea comercială cu răspundere
limitată poate apela la noi aporturi de capital de la o persoană din afara societăŃii, care
este interesată ca astfel să se asocieze. În consecinŃă, capitalul social al societăŃii se va
majora, iar terŃa persoană va dobândi calitatea de asociat
SocietăŃile cu răspundere limitată prezintă următoarele dezavantaje:
 cesiunea părŃilor sociale se face numai în concordanŃă cu dispoziŃiile legale şi
potrivit dispoziŃiilor statutare sau ale actului constitutiv unic. FaŃă de alte
persoane, cesiunea părŃilor sociale se face numai dacă există consimŃământul
asociaŃilor care reprezintă cel puŃin 3/4 din capitalul social, în actul constitutiv
fiind posibil de stipulat chiar clauze mai drastice pentru cesiune (de exemplu,
aprobarea acesteia cu unanimitate de voturi);
 aportul la capitalul social poate să constea fie numai în numerar, fie în natură şi
numerar. În societăŃile cu răspundere limitată aportul în creanŃe sau în industrie
(în muncă) este interzis. Potrivit art. 16 din Legea nr. 31/1990, republicată,
aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărui tip de societate.
 relaŃiile dintre asociaŃi au la baza încrederea reciprocă ce există între aceştia,
aspect ce apropie mai mult, din acest punct de vedere, societăŃile cu răspundere
limitată de societăŃile de persoane, dar, totodată restrânge sfera de mişcare a
asociaŃilor, în special în ce priveşte luarea deciziilor.
*****
 SecŃiunea II - Constituirea societăŃilor comerciale – actul constitutiv,
formalităŃi specifice, personalitatea juridică

Contractul de societate
Contractul de societate este un acord de voinŃă prin care două sau mai multe
persoane convin să constituie un fond comun din aporturile individuale, pentru a desfăşura
o activitate comercială în urma căreia să obŃină un profit pe care să-l împartă între ei, de
regulă, în funcŃie de valoarea aportului adus de fiecare la constituirea fondului comun
(capitalul social).
Ceea ce este specific contractului de societate este prezenŃa elementului subiectiv, care
constă în intenŃia, fiecărui asociat de a afecta societăŃii aportul său individual, în schimbul
împărŃirii beneficiului realizat de societate ca urmare a desfăşurării activităŃii în comun.

Caracterele juridice ale contractului de societate

Contractul de societate este un contract cu titlu oneros, comutativ şi formal.

CondiŃiile generale (de fond) impuse pentru validitatea contractului de societate comercială

Contractul de societate trebuie să îndeplinească condiŃiile generale de fond, comune

tuturor contractelor (cele prevăzute în art. 948-968 C. civ., respectiv capacitatea părŃilor,
consimŃământul, obiectul şi cauza).
În plus, în contractele de societate trebuie să fie avute în vedere şi aspectele referitoare la
aporturile la capitalul social, participarea asociaŃilor la beneficii şi pierderi, precum şi
concretizarea condiŃiilor referitoare la "affectio societatis”.

Capacitatea juridică a părŃilor

Orice act juridic, deci şi contractul de societate comercială se încheie în mod valabil dacă
subiectele participante au capacitate juridică civilă. Asociatul – persoană fizică sau juridică –
trebuie să aibă capacitate de folosinŃă şi de exerciŃiu deplină.

ConsimŃământul
ConsimŃământul este o latură a voinŃei asociaŃilor de a se asocia şi de a desfăşura în
comun o activitate comercială în scopul obŃinerii unui profit pe care să-l împartă.
VoinŃa asociaŃilor trebuie să fie conştientă şi liber exprimată, cu scopul de a produce
efecte juridice, şi să nu fie afectată de vreun viciu de consimŃământ, respectiv de eroare, dol sau
violenŃă.
 Eroarea presupune o falsă reprezentare a realităŃii cu privire la persoana sau
persoanele cu care se asociază cel al cărui consimŃământ se află în eroare sau cu
privire la identitatea obiectului contractului sau la calităŃile esenŃiale ale acestuia.
 Practic, având în vedere faptul că în cazul societăŃilor de persoane, contractul de societate
este un contract „intuitu persoane”, relevanŃă majoră are eroarea cu privire la persoana
cocontractantă.
 Dolul reprezintă o eroare provocată de asociaŃi, prin folosirea unor mijloace dolosive,
frauduloase.
S-ar putea pune problema existenŃei dolului în cazul subscrierii de acŃiuni pe baza unui
bilanŃ fals, întocmit astfel cu intenŃia de a induce în eroare un asociat şi a-l determina să subscrie
la capitalul social.
 ViolenŃa se manifestă ca o formă de constrângere datorată unei ameninŃări cu un rău
fizic sau psihic.
Acest viciu de consimŃământ poate fi analizat însă, doar din punct de vedere teoretic.
Practic, este greu de imaginat că o persoană consimte să se asocieze cu o altă persoană care a
folosit constrângerea fizică sau morală pentru a o determina să-şi exprime consimŃământul.
În toate situaŃiile când se constată existenŃa vreunui viciu de consimŃământ sancŃiunea va
fi nulitatea relativă, a contractului astfel încheiat.

Obiectul contractului - nu se confundă cu obiectul societăŃii.

Obiectul contractului de societate comercială constă în prestaŃiile la care s-au obligat
părŃile contractante, în timp ce obiectul societăŃii constă în activităŃile pe care urmează să le
realizeze societatea, respectiv: producŃie, comerŃ, import-export, prestare de servicii, executare
de lucrări.
Ca în cazul oricărui contract, şi în contractul de societate comercială, obiectul trebuie să
fie determinat sau determinabil, să constea într-o prestaŃie a celui ce se obligă, să fie real,
posibil, licit, moral şi să nu contravină regulilor d convieŃuire socială.
Obiectul este ilicit ori de câte ori se prevăd activităŃi, operaŃiuni contrare legii sau dacă
este inserată în contract aşa-numita "clauză leonină", prin care se prevede, fie că una din părŃi
participă la încasarea beneficiilor în totalitatea lor, fie că un asociat nu va fi obligat să suporte
eventualele pierderi (ceea ce înseamnă că acesta va participa numai la profit nu şi la pierderi).
În principiu, obiectul contractului de societate se concretizează în obligaŃia de aport a
asociaŃilor.
Dacă obiectul contractului de societate comercială lipseşte, este ilicit sau imoral sau
contravine regulilor de convieŃuire socială, sancŃiunea va fi nulitatea absolută a contractului.
Este de observat că soluŃia nulităŃii absolute funcŃionează chiar dacă, în cuprinsul art. 56
din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată, între cauzele care conduc la nulitatea unei
societăŃi comerciale este enumerată numai lipsa actului constitutiv sau nerespectarea condiŃiilor
prevăzute de lege cu privire la forma actului constitutiv.
Nulitatea contractului de societate, are drept efect desfiinŃarea actului constitutiv. În
aceste condiŃii, se poate aprecia că actul constitutiv lipseşte, or conform art. 56 lit. a) din Legea
nr. 31/1990, republicată şi modificată, lipsa actului constitutiv poate avea ca efect nulitatea unei
societăŃi înmatriculate în registrul comerŃului, în baza hotărârii tribunalului.

Cauza (scopul) contractului

MotivaŃia încheierii contractului de societate constă în crearea unei comunităŃi de bunuri
afectate realizării activităŃii de comerŃ, cu scopul obŃinerii unui profit care urmează a fi împărŃit
între asociaŃi, fie în funcŃie de cota de participare la capitalul social, fie în funcŃie de înŃelegerea
asociaŃilor care pot stabili un alt procent de participare a fiecăruia la împărŃirea beneficiilor.
 Cauza contractului de societate trebuie să fie reală, licită, morală şi în concordanŃă cu
regulile de convieŃuire socială. Nerespectarea acestor condiŃii are drept consecinŃă nulitatea
absolută a contractului de societate încheiat, asociaŃii fiind repuşi în situaŃia anterioară realizării
acordului de voinŃă.
Dacă desfiinŃarea contractului, ca efect al constatării nulităŃii, se produce după începerea
activităŃii, asociaŃii vor fi îndreptăŃiŃi atât la restituirea aportului fiecăruia la capitalul social cât
şi la repartizarea beneficiilor şi, eventual, a pierderilor înregistrate până la momentul desfiinŃării.

Aportul la capitalul social - condiŃie de fond specială a contractului de societate

comercială
În sensul art. 1492 alin. 2 C. civ., aportul constă în aducerea în comun a unui bun. Se
poate aporta fie dreptul de proprietate asupra bunului, fie numai folosinŃa asupra acestuia. Deşi
formularea cuprinsă în textul de lege este imprecisă, totuşi este evident că prin aport se înŃelege
transmiterea unui drept din patrimoniul celui care aportează în patrimoniul societăŃii
comerciale sau chiar prestarea unui serviciu. În contraprestaŃie, asociatul va primi una sau
mai multe părŃi sociale sau acŃiuni.
Termenul „aport” are un dublu sens:
- aport în sens de obligaŃie de aportare;
- aport în sens de bunuri care formează obiectul raportului obligaŃional de aportare.
Aporturile formează patrimoniul iniŃial al societăŃii (capitalul social).
OperaŃiunea juridică de aportare se prezintă sub forma unui contract cu titlu oneros şi
translativ de drepturi.
Dacă aportul constă în transmiterea dreptului de proprietate, aportatorul are aceleaşi
obligaŃii ca vânzătorul, inclusiv obligaŃia de garanŃie pentru vicii şi pentru evicŃiune.
Societatea comercială, este, la rândul ei, obligată să atribuie asociatului părŃi sociale sau
acŃiuni care conferă titularului drepturi patrimoniale de creanŃă cu privire la dividende, precum şi
drepturi nepatrimoniale (respectiv, dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale
societăŃii).
DiferenŃa între "vânzare" şi "aportare" constă în faptul că, în cazul vânzării, părŃile
contractante cunosc existenŃa şi întinderea prestaŃiilor, în timp ce în cazul aportării asociatul
cunoaşte numai valoarea bunurilor pe care le aportează primind în contraprestaŃie părŃi sociale
sau acŃiuni, dar nu cunoaşte cu certitudine dacă va încasa beneficii. ObŃinerea de beneficii
depinde de activitatea societăŃii, care este influenŃată de aşa numitele "riscuri în afaceri".
Dacă obligaŃia de aportare se referă la transmiterea dreptului de folosinŃă, asociatul are
aceleaşi obligaŃii ca şi locatorul din contractul de locaŃiune.
Aporturile care formează patrimoniul iniŃial al societăŃii pot fi inegale şi de natură
diferită. În toate cazurile aporturile trebuie să fie efective. AbsenŃa aporturilor sau fictivitatea
unui aport poate să antreneze nulitatea absolută a contractului de societate.

Obiectul obligaŃiei de aportare

 Aportul în numerar
Aportul în numerar este aportul în bani (lichidităŃi) şi este cel mai utilizat.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, aporturile în numerar sunt
obligatorii la constituirea oricărei forme de societate.
 Aportul în numerar nu trebuie confundat cu finanŃarea societăŃii, prin efectuarea unor
depuneri de bani de către asociaŃi. Conform art. 68 din Legea nr. 31/1990, republicată, aportul la
capitalul social nu este purtător de dobânzi.
 Aportul în natură
Aportul în natură poate să constea în: bunuri imobile, mobile, fond de comerŃ, brevete de
invenŃie, în general orice bunuri care sunt în circuitul comercial şi pot fi transmise în patrimoniul
unei societăŃi comerciale.
Aportul în natură este posibil la orice formă de societate comercială.
Evaluarea aportului în natură se poate face convenŃional sau de către experŃi.
 Aportul în creanŃe
Aportul în creanŃe este posibil numai în cazul societăŃilor de persoane.
În legislaŃia română, legiuitorul ocrotind-o pe cesionară (respectiv societatea comercială)
a dispus prin art. 84 pct. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, ca cedentul (asociatul) să răspundă
în mod solidar cu debitorul cedat pentru efectuarea plăŃii creanŃelor cedate. Cedentul dispune
însă de acel beneficiu de discuŃiune în sensul că poate să pretindă societăŃii cesionare să-l
urmărească pe debitorul cedat şi numai dacă acesta este insovabil cedentul să fie obligat la plată.
 Aportul în muncă (industrie)
Aportul în muncă constă în angajamentul pe care şi-l asumă asociatul de a desfăşura o
activitate în societate punând la dispoziŃia acesteia cunoştinŃe, tehnici profesionale, deci de a
efectua o muncă în contul societăŃii sau de a presta un serviciu, inclusiv diligenŃele sau
demersurile făcute de fondatori în timpul constituirii societăŃii.
Aportul în muncă (industrie) are următoarele trăsături:

reprezintă o prestaŃie cu caracter succesiv şi pentru viitor;
Potrivit art. 16 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată, prestaŃiile în muncă nu pot
constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social. Aporturile în muncă nu fac parte din
capitalul social pentru că ele nu pot servi drept garanŃie (gaj) pentru creditori, dar sunt socotite
aporturi în societate în patrimoniul social.

aportul în muncă nu conferă asociatului dreptul la părŃi sociale ci doar dreptul de a
participa la beneficii şi la împărŃirea activului social, rămânând obligat să participe la
pierderi.

evaluarea aportului în muncă se poate face convenŃional şi, în lipsa vreunei
stipulaŃiuni, se aplică art. 1511 alin. 2 C. civ. potrivit căruia, aportul în muncă
reprezintă partea cea mai mică în numerar sau în natură adusă de un alt asociat.
Aportul în muncă este exclus în cazul societăŃilor cu răspundere limitată şi admisibil doar
la societăŃile de persoane.

Capitalul social

Suma aporturilor asociaŃilor, mai puŃin aportul în muncă formează capitalul social.
Bunurile care compun capitalul social au un regim juridic diferit de cel aplicabil
celorlalte bunuri care se află în patrimoniul societăŃii.
Capitalul social prezintă un dublu interes: juridic şi contabil.
Din punct de vedere juridic, capitalul social reprezintă gajul creditorilor sociali.
Capitalul social poate fi majorat din noi aporturi, fie din dividende, sau din rezervele
societăŃii. Capitalul social prezintă interes şi pentru asociaŃi deoarece dreptul la dividende şi la
conducerea societăŃii (adoptarea deciziilor) depinde de procentul pe care îl deŃine fiecare asociat
din capitalul social.
Din punct de vedere contabil, capitalul se distinge de activul patrimonial. În momentul
constituirii societăŃii, activul patrimonial se identifică cu capitalul social. Disocierea între capital
şi patrimoniu apare imediat după înregistrarea în contabilitate a primelor datorii ale societăŃii,
respectiv cele care izvorăsc din cheltuielile ocazionate cu înfiinŃarea societăŃii. Ulterior, în
măsura în care societatea obŃine beneficii (profit), activul patrimonial creşte, depăşind capitalul
social.
Capitalul social nominal se delimitează de fondurile proprii.Fondurile proprii cuprind
capitalul şi rezervele. Acestea sunt sumele investite de asociaŃi spre deosebire de sursele
exterioare de finanŃare (împrumuturile).

Participarea la profit şi pierderi

NoŃiunea de beneficii
Scopul constituirii unei societăŃi comerciale este, în principal, obŃinerea de profit care
urmează să fie împărŃit între asociaŃi. Ceea ce particularizează societatea comercială este faptul
că, pe lângă obŃinerea de profit şi împărŃirea lui, societatea urmăreşte şi obŃinerea unei economii.
Singurele structuri instituŃionale de drept privat care nu urmăresc împărŃirea profitului şi
nici a economiilor sunt asociaŃiile cu scop nelucrativ.
Profitul poate fi definit ca un câştig pecuniar sau un câştig material care ajută la formarea
averii asociaŃilor. Această definiŃie nu este în toate cazurile valabilă căci, beneficiile pot consta
nu numai în sume de bani ci şi în alte bunuri materiale. Există societăŃi care împart asociaŃilor cu
titlu de beneficii bunurile pe care le-au produs (de exemplu, societăŃile constituite în
agricultură).

Raportul dintre profit şi dividende

Profitul nu se confundă cu dividendele. Dividendul este cota-parte din profit ce se va
plăti fiecărui asociat. Aşadar, dividendul este o parte din profit şi deci nu se poate confunda cu
acesta. Dividendele constau totdeauna în sume de bani.

ÎmpărŃirea profitului şi suportarea pierderilor

Măsura diviziunii este determinată de valoarea aporturilor sociale, dacă nu se convine

altfel, legea interzicând ca un asociat să perceapă totalitatea câştigurilor realizate şi să fie scutit
de participarea la pierderi (clauză leonină). O asemenea clauză va fi nulă.
IntenŃia de a se asocia reprezintă voinŃa părŃilor de a aduce şi exploata ceva în comun,
împărŃind foloasele şi riscurile (pierderile ce ar rezulta).
Efectul principal al contractului de societate este crearea societăŃii comerciale, ca
persoană juridică, ca entitate distinctă de persoana asociaŃilor.

Constituirea societăŃilor comerciale

 Orice societate comercială se constituie parcurgându-se, în principal, două etape:
• redactarea actului constitutiv şi, după caz, autentificarea acestuia în condiŃiile impuse
de lege;
• înmatricularea societăŃii în registrul comerŃului

Actul constitutiv al societăŃilor comerciale. Forma actului constitutiv

Actul constitutiv al societăŃii în nume colectiv sau al societăŃii în comandită simplă este
contractul de societate, iar al societăŃii pe acŃiuni, societăŃii în comandită pe acŃiuni sau societăŃii
cu răspundere limitată este contractul de societate şi statutul. Contractul de societate şi statutul
pot fi încheiate sub forma unui singur înscris, numit “act constitutiv unic”. Indiferent de
denumirea pe care o are actul constitutiv înseamnă de fapt, contractul care se încheie între
asociaŃi.
 Regulă: Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată. Se semnează de toŃi
asociaŃii sau, în caz de subscripŃie publică, de fondatori.
 ExcepŃii: Actul constitutiv se încheie în formă autentică în cazurile:
 printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;
 societăŃii în nume colectiv sau în comandită simplă;
 societăŃii pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie publică.
Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la Oficiul registrului
comerŃului. În alte condiŃii, data certă a actului constitutiv întocmit sub forma unui înscris sub
semnătură privată se dobândeşte pe baza încheierii notarului public sau a unui birou de
avocatură.La autentificarea actului constitutiv sau, după caz, la darea de dare certă se va prezenta
dovada eliberată de oficiul registrului comerŃului privind disponibilitatea firmei şi declaraŃia pe
proprie răspundere privind deŃinerea calităŃii de asociat unic într-o societate cu răspundere
limitată.

Fondatorii
Din punct de vedere teoretic, un aspect comun tuturor formelor de societăŃi comerciale
este aceea legată de noŃiunea de „fondatori ai societăŃii”.
Legea face referire în două situaŃii la noŃiunea de fondator:

sunt fondatori, în temeiul art. 6 din Legea nr. 31/1990, republicată, semnatarii actului
constitutiv, precum şi persoanele care au un rol determinant în constituirea societăŃii

sunt fondatori persoanele care demarează constituirea unei societăŃi pe acŃiuni prin
subscripŃie publică, întocmind prospectul de emisiune pe care urmează să îl dea
publicităŃii.
Pentru ca o persoană să poată fi considerată fondator, conform Legii nr. 31/1990,
republicată, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
 să aibă capacitate deplină de exerciŃiu;
 să nu fi fost condamnat pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals şi uz de
fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare/luare de mită sau orice altă
infracŃiune reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată.

ConŃinutul actului constitutiv

Indiferent de forma de societate, actul constitutiv trebuie să cuprindă unele menŃiuni
comune, cum ar fi:

identificarea asociaŃilor;

denumirea societăŃii şi forma acesteia;

sediul principal şi eventualele sedii secundare (sucursale, puncte de lucru, birouri,
agenŃii etc.). În legătură cu sediul, art. 16 din Legea nr. 31/1990 republicată,
modificată prin Legea nr. 161/2003, prevede că la acelaşi sediu vor putea funcŃiona
mai multe societăŃi, dacă cel puŃin o persoană este, în condiŃiile legii asociat în fiecare
dintre aceste societăŃi;

obiectul de activitate, cu precizarea domeniului principal de activitate;

capitalul social subscris şi vărsat de asociaŃi;

organele de conducere, de administrare şi de control ale societăŃii;

modul de participare la profit şi pierderi;

cauzele de dizolvare şi modalitatea de lichidare a patrimoniului societăŃii.
Orice act constitutiv trebuie semnat de fondatori.
 În cazul societăŃilor de persoane şi al societăŃilor cu răspundere limitată, art. 7 din
Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte următoarele elemente care, în mod
obligatoriu, trebuie cuprinse în actul constitutiv, alături de cele generale:
• numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăŃenia asociaŃilor,
persoane fizice; denumirea, sediul şi naŃionalitatea asociaŃilor, persoane juridice;
Dacă se constituie o societate în comandită simplă, actul constitutiv trebuie să prevadă
noŃiuni distincte cu privire la cele două categorii de asociaŃi: comanditaŃi şi comanditari.
• forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăŃii.
• obiectul de activitate al societăŃii.
Potrivit art. 7 lit. c din Legea nr. 31/1990, republicată, în actul constitutiv trebuie să se
precizeze domeniul şi activitatea principală a societăŃii respective, indicându-se, totodată, şi
codul de identificare CAEN.
• capitalul social subscris şi cel vărsat, cu menŃionarea aportului fiecărui asociat, în
numerar, în natură şi, după caz, în creanŃe, precum şi data când se va vărsa integral
capitalul subscris.
Dacă se constituie o societate cu răspundere limitată, se vor preciza numărul şi valoarea
nominală a părŃilor sociale, precum şi numărul părŃilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru
aportul său.
• asociaŃii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaŃi,
persoane fizice sau juridice, puterile ce li s-au conferit acestora şi dacă ei urmează să
le exercite împreună sau separat;
• partea fiecărui asociat la beneficii şi pierderi;
• sucursalele, agenŃiile şi reprezentanŃele sau alte asemenea unităŃi fără personalitate
juridică, denumite „sedii secundare” sau dezmembrăminte ale societăŃii;
• durata de funcŃionare a societăŃii, care poate fi determinată, pentru o anumită
perioadă de timp sau nedeterminată;
• modul de dizolvare şi de lichidare a societăŃii.
 În cazul societăŃilor de capital, conform art. 8 din Legea nr. 31/1990, republicată,
trebuie avute în vedere, în mod obligatoriu, şi următoarele menŃiuni:
• identificarea asociaŃilor potrivit celor arătate pentru societăŃile de persoane şi cu
răspundere limitată. Dacă se constituie o societate în comandită pe acŃiuni, se vor
identifica separat asociaŃii comanditari şi asociaŃii comanditaŃi;
 • forma de societate, denumirea şi sediul acesteia şi, atunci când este cazul, emblema
societăŃii, cu aceleaşi precizări ca şi în cazul celorlalte forme de societate;
• obiectul de activitate al societăŃii, precizându-se domeniul şi activitatea principală;
• capitalul social subscris şi cel vărsat.
La constituire, capitalul social vărsat de fiecare acŃionar nu va putea fi mai mic de
30% din cel subscris cu excepŃia cazului când prin lege se prevede altfel (de exemplu, în
cazul societăŃilor bancare sau al societăŃilor pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie
publică). Legea impune însă ca diferenŃa de capital subscris, să fie vărsat într-un termen de 12
luni de la înregistrarea societăŃii respective;
În situaŃia în care acŃionarul nu-şi respectă obligaŃia de vărsare completă a diferenŃei de
capital social în termenul impus de lege, conform art. 65 alin. 2 din Legea nr. 31/1990,
republicată, acŃionarul culpabil este obligat la plata dobânzilor legale, care se calculează de la
momentul în care trebuia să se facă vărsământul.
• valoarea bunurilor ce constituie aport în natură, modul de evaluare a acestora şi
numărul de acŃiuni acordate pentru acestea.
Aportul în natură la capital social, trebuie să fie transmis societăŃii în constituire din chiar
momentul subscrierii acestuia;
• numărul şi valoarea nominală a acŃiunilor cu specificarea dacă sunt nominative sau la
purtător.
Dacă acŃiunile sunt de mai multe categorii se va stabili în mod distinct pentru fiecare
categorie în parte, numărul, valoarea nominală şi drepturile conferite acŃionarilor. Valoarea
nominală a unei acŃiuni nu poate fi mai mică de 1.000 lei.
• administratorii societăŃii, precizându-se dacă aceştia sunt persoane fizice sau juridice.
Totodată, actul constitutiv trebuie să prevadă garanŃia pe care administratorii au
obligaŃia să o depună, precum şi puterile ce le sunt conferite şi modul în care aceştia urmează
să-şi exercite prerogativele (împreună sau separat). Este posibil ca unii administratori să se
bucure de drepturi speciale de reprezentare şi de administrare, caz în care se va face
menŃiune expresă în acest sens.
 În cazul societăŃilor în comandită pe acŃiuni, societăŃi în care administrarea şi
reprezentarea sunt asigurate de acŃionarii comanditaŃi, se vor menŃiona în mod expres:
• datele de identificare ale acestora;
• cenzorii societăŃii, dacă sunt persoane fizice sau persoane juridice, arătându-se datele
referitoare la identitatea lor, întocmai ca şi în cazul administratorilor.
În cazul societăŃilor de capital constituite prin subscripŃie instantanee, desemnarea
cenzorilor prin actul constitutiv are caracter obligatoriu; în cazul societăŃilor pe acŃiuni
constituite prin subscripŃie publică, cenzorii sunt numiŃi în cadrul adunării constitutive, având
în vedere faptul că art. 27 din Legea nr. 31/1990, republicată, enumeră printre atribuŃiile adunării
constitutive şi numirea administratorilor şi a cenzorilor.
• durata societăŃii, cu aceleaşi precizări ca şi în cazul celorlalte forme de societăŃi
comerciale;
• modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;
• avantajele specifice rezervate membrilor fondatori persoane fizice;
• determinarea acŃiunilor ce aparŃin acŃionarilor comanditari, în cazul societăŃii în
comandită pe acŃiuni;
 • operaŃiunile încheiate de asociaŃi în contul societăŃii ce se constituie şi pe care
aceasta urmează să le preia, precum şi sumele ce trebuie plătite pentru acele
operaŃiuni;
• modul de dizolvare şi de lichidare a societăŃii.

Aspecte specifice privind actul constitutiv şi constituirea societăŃilor pe acŃiuni prin

subscripŃie publică
SocietăŃile pe acŃiuni se pot constitui fie prin subscripŃie instantanee, fie prin subscripŃie
publică.
În cazul subscripŃiei instantanee, procedura de constituire, este, în principiu, identică cu
cea care intervine în cazul constituirii oricărei forme de societate comercială.
În cazul subscripŃiei publice, Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte o etapă prealabilă,
care, practic, presupune însăşi procedura de realizare a subscripŃiei.

Prospectul de emisiune
Procedura de constituire a societăŃilor pe acŃiuni prin subscripŃie publică debutează cu
întocmirea unui înscris numit prospect de emisiune care trebuie să îndeplinească condiŃiile de
validitate de fond, de formă şi de procedură prevăzute de lege.
Scopul acestei faze procedurale este de a atrage economiile publicului pentru a subscrie
acŃiuni necesare formării capitalului social al societăŃii.
 CondiŃiile de fond privind prospectul de emisiune
Fondatorii societăŃii care au decis subscripŃia publică întocmesc un prospect de emisiune,
care cuprinde în conŃinutul său, în principal, elementele pe care trebuie să le cuprindă însuşi
actul constitutiv al unei societăŃi pe acŃiuni, mai puŃin datele referitoare la administrarea şi
controlul societăŃii. Totodată, în cuprinsul prospectului de emisiune trebuie stabilită, în mod
expres, data închiderii subscripŃiei.
 CondiŃii de formă privind prospectul de emisiune
Prospectul de emisiune se întocmeşte în formă scrisă şi autentică, fiind semnat de către
toŃi membri fondatori. CondiŃia de formă impusă de lege prospectului de emisiune reprezintă o
condiŃie de validitate pentru însuşi actul prealabil necesar la constituirea unei societăŃi pe acŃiuni
prin această modalitate.
 CondiŃii de procedură privind prospectul de emisiune
 Fondatorii vor depune prospectul de emisiune la Oficiul Registrului ComerŃului din
judeŃul în care urmează a se stabili sediul societăŃii, actul astfel întocmit fiind supus
unui control jurisdicŃional, asigurat de judecătorul delegat de la Oficiul Registrului
ComerŃului. Judecătorul delegat va controla îndeplinirea condiŃiilor de fond şi de
formă ale prospectului de emisiune.
În situaŃia în care din conŃinutul unui prospect de emisiune lipseşte unul din elementele
stabilite de lege pentru actul constituiv al unei societăŃi pe acŃiuni (mai puŃin aspectele legate de
administrator şi cenzor), acesta va fi lovit de nulitate.
În măsura în care constată că prospectul cuprinde în conŃinutul său toate elementele
impuse de lege, este semnat de către toŃi membrii fondatori şi îmbracă forma autentică,
judecătorul delegat va autoriza publicarea prospectului.

Subscrierea acŃiunilor
 Prin intermediul subscrierii o persoană, denumită subscriitor, acceptă oferta
fondatorilor de a face parte dintr-o societate pe acŃiuni, aportând o sumă de bani, cel puŃin
egală cu nivelul nominal al unei acŃiuni al cărei proprietar va deveni astfel.
Din punct de vedere al subscriitorului, actul său are valoarea unui act unilateral de
voinŃă, o declaraŃie proprie prin care se angajează să facă parte ca acŃionar din viitoarea societate
ce urmează a fi constituită. Ca operaŃiune în sine însă, subscrierea apare ca act bilateral, fiind
rezultatul realizării acordului între oferta fondatorilor şi acceptarea subscriitorilor.
Subscrierea de acŃiuni este un act de comerŃ, el fiind premergător constituirii unei
societăŃi comerciale.
Persoanele care acceptă prospectul de emisiune îşi subscriu acŃiunile cu care intervin în
societatea pe exemplarele prospectelor de emisiune vizate de judecătorul delegat.
Subscrierea propriu-zisă a acŃiunilor presupune:
• atributele de identificare ale subscriitorului (nume, prenume/denumire,
domiciliu/sediu);
• numărul acŃiunilor subscrise;
• data în care s-a realizat subscrierea;
• declaraŃia expresă că subscriitorul cunoaşte şi acceptă prospectul de
emisiune, astfel cum acesta a fost formulat.

Adunarea constitutivă

VoinŃa asociaŃilor şi a subscriitorilor de a constitui o societate pe acŃiuni prin subscripŃie

publică este expres manifestată în cadrul adunării constitutive.

 Convocare
Adunarea constitutivă se întruneşte după închiderea subscrierii pe baza convocării,
acŃiune ce revine în sarcina membrilor fondatori.
În acest sens, membrii fondatori au obligaŃia ca într-un termen de maximum 15 zile de la
momentul închiderii subscrierii să convoace adunarea constitutivă, publicitatea convocării fiind
asigurată prin Monitorul Oficial şi prin intermediul a două ziare de largă răspândire.
Convocarea publică trebuie realizată cu cel puŃin 15 zile înainte de data fixată pentru
desfăşurarea adunării constitutive. ÎnştiinŃarea trebuie să cuprindă cel puŃin data şi locul de
desfăşurare a adunării şi precizarea problemelor ce vor fi supuse discuŃiei.
 Participarea acceptanŃilor
La adunarea constitutivă au dreptul să participe, alături de membrii fondatori, numai
persoanele care au acceptat subscripŃia. În acest scop, legea impune membrilor fondatori
(împuterniciŃi cu organizarea adunării constitutive) să afişeze la locul unde urmează a se
desfăşura adunarea, o listă a acceptanŃilor subscripŃiei, cu menŃionarea numărului de acŃiuni
corespunzătoare pentru fiecare dintre acceptanŃi. Lista se afişează cu cel puŃin 5 zile înainte de
data fixată pentru desfăşurarea adunării constitutive.
Adunarea constitutivă va avea loc la momentul stabilit în înştiinŃare, dar nu mai târziu
de 2 luni de la momentul în care s-a încheiat subscripŃia.
Pentru ca o adunare constitutivă să fie legal constituită, în cadrul ei trebuie să participe
cel puŃin jumătate plus unu din numărul total de acceptanŃi.
 AcceptanŃii pot participa la adunarea constitutivă şi printr-un reprezentant,
împuternicit pentru o asemenea operaŃiune printr-o procură specială. Legea nu admite însă ca
un împuternicit să reprezinte mai mult de 5 acceptanŃi.
 Modul de votare
În cadrul adunării constitutive, fiecare acceptant are dreptul la un singur vot, neavând
nici un fel de relevanŃă numărul acŃiunilor subscrise.
AcceptanŃii care au subscris aporturi în natură nu pot participa la vot în situaŃia în care
se hotărăşte cu privire la evaluarea aporturilor lor în natură. Această regulă funcŃionează chiar şi
în situaŃia în care acceptanŃii în cauză au subscris şi acŃiuni în numerar, sau au calitatea de
reprezentanŃi ai altor acceptanŃi, fie ei chiar dintre aceia care au subscris numai acŃiuni în
numerar.
În adunarea generală hotărârile se adoptă cu votul a jumătate plus unul din numărul
celor prezenŃi, acceptanŃi şi membri fondatori.

Capitalul social
O societate comercială pe acŃiuni se poate constitui numai în măsura în care
întregul capital prevăzut în prospectul de emisiune a fost subscris.
În ceea ce priveşte vărsarea efectivă a capitalului subscris, art. 20 alin. (1) din Legea nr.
31/1990, republicată, pentru aportul în numerar fiecare acceptant are obligaŃia de a vărsa
cel puŃin jumătate din valoarea acŃiunilor subscrise, diferenŃa urmând a fi vărsată într-un
termen de maximum 12 luni de la momentul înmatriculării societăŃii. Dacă există şi aporturi
în natură, acestea trebuie predate integral în momentul constituirii societăŃii.
Aportul în creanŃe este exclus în cazul societăŃii pe acŃiuni care se constituie prin
subscripŃie publică.
Vărsămintele astfel efectuate de către acceptanŃii subscriitori se predau persoanelor
special împuternicite în acest scop prin actul constitutiv al societăŃii.
În situaŃia în care în urma subscripŃiei publice a rezultat o valoare mai mare sau mai
mică decât cea stabilită pentru capitalul social în prospectul de emisiune, membrilor
fondatori le revine obligaŃia de a supune aprobării adunării constitutive modificarea capitalului
social la nivelul subscripŃiei.

Sediile secundare
Aşa cum le defineşte legiuitorul în art. 43 din Legea nr. 31/1990, republicată,
sucursalele şi celelalte sedii secundare sunt “dezmembrăminte” fără personalitate
juridică ale societăŃilor comerciale. Termenul “dezmembrăminte” folosit de legiuitor,
înseamnă, de fapt, părŃi componente, unităŃi, structuri fără personalitate juridică care
aparŃin unei societăŃi comerciale.
Sucursala se caracterizează prin faptul că este dependentă total – juridic şi patrimonial
– de societatea în cadrul căreia funcŃionează, beneficiind de o anumită autonomie de
funcŃionare, având sediu propriu şi propriile atribute de identificare.
Sediile secundare nu au personalitate juridică pentru că nu au un patrimoniu propriu.
Drepturile asupra bunurilor pe care le posedă aparŃin societăŃii-mamă.
 Filialele
Filialele sunt societăŃi comerciale cu personalitate juridică şi se constituie într-una
din formele de societăŃi comerciale prevăzute de lege, urmându-se aceeaşi procedură (art.
42 din Legea nr. 31/1990, republicată).

Nulitatea
Prin intermediul Legii nr. 31/1990, republicată, s-a introdus o instituŃie nouă,
“instituŃia nulităŃii societăŃilor comerciale”. CompetenŃa în domeniul declarării nulităŃii
revine tribunalului din raza teritorială a sediului social.
Nulitatea unei societăŃi înregistrate poate interveni numai în cazurile expres şi limitativ
prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990, republicată, modificată şi completată prin Legea
nr. 161/2003. Sunt cazuri de nulitate a societăŃilor comerciale:
• inexistenŃa sau nerespectarea condiŃiilor de formă;
• lipsa formei autentice a actului constitutiv în cazurile prevăzute de art. 5 alin. (5);
• atunci când toŃi fondatorii au fost la momentul constituirii societăŃii incapabili.
Legea se referă la o condiŃie care are în vedere, pe de o parte, pe toŃi asociaŃii, iar pe de
altă parte, momentul constituirii, respectiv momentul înmatriculării. Dacă numai unii dintre
asociaŃi sunt incapabili, societatea se poate constitui şi poate exista, deoarece orice persoană
interesată poate invoca ulterior o neregularitate cu privire la asociaŃi printr-o acŃiune în
regularizare, aşa cum este posibil ca însuşi judecătorul delegat să se autosesizeze cu privire la
unii dintre asociaŃi şi să solicite regularizarea înainte de înregistrare.
• atunci când obiectul de activitate este ilicit sau contrar bunelor moravuri;
• când lipseşte încheierea de înregistrare pronunŃată de judecătorul delegat;
• când lipseşte autorizarea administrativă de constituire a societăŃii;
• dacă în actul constitutiv nu există menŃiuni cu privire la denumirea societăŃii,
obiectul de activitate, aporturile asociaŃilor şi capitalul social subscris de asociaŃi,
orice persoană interesată poate invoca nulitatea societăŃii respective;
• dacă s-au încălcat dispoziŃiile imperative ale legii privind capitalul social subscris şi
vărsat;
• atunci când numărul de asociaŃi este sub limita minimă impusă de lege.
Nulitatea societăŃilor comerciale este remediabilă. În acest sens, legea stabileşte că
dacă, până la momentul punerii concluziilor pe fond în cazul cererii pentru declararea nulităŃii
societăŃii, cauzele de nulitate au fost înlăturate, instanŃa nu mai poate dispune nulitatea societăŃii
respective. Deşi legea face referire la nulitatea relativă, atât cauzele care duc la nulitatea
societăŃii, cât şi faptul că orice persoană interesată este în drept să invoce nulitatea, creează
concluzia că în realitate nulitatea ce poate interveni este absolută.
În aceste condiŃii, nulitatea este absolută dar remediabilă, ca o derogare de la dreptul
comun aplicabil nulităŃii absolute.
Hotărârea instanŃei judecătoreşti de fond poate fi atacată, dar numai cu recurs. În
momentul în care hotărârea rămâne irevocabilă şi ea constată nulitatea şi o declară, societatea
comercială intră în lichidare, fiind aplicabile dispoziŃiile generale cu privire la lichidarea
societăŃii comerciale.
Hotărârea declarativă de nulitate funcŃionează numai pentru viitor, legea stabilind că
societatea încetează fără efect retroactiv.
 Dispozitivul hotărârii de declarare a nulităŃii este comunicat prin grija tribunalului la
Oficiul registrului comerŃului, urmând ca mai departe acesta să dispună publicarea hotărârii
respective în Monitorul Oficial. Prin hotărârea de declarare a nulităŃii sunt numiŃi şi lichidatorii
acelei societăŃi.
Şi în materia nulităŃii se pune problema opozabilităŃii faŃă de terŃi. Până la momentul
publicării, situaŃia desfiinŃării societăŃii nu este opozabilă terŃilor decât în măsura în care se face
dovada că aceştia au avut cunoştinŃă de faptul că s-a declarat nulitatea societăŃii. În tăcerea legii,
se poate considera că şi până la a 16-a zi din momentul publicării hotărârea de declarare a
nulităŃii societăŃii nu este opozabilă unui terŃ în măsura în care acesta face dovada imposibilităŃii
luării la cunoştinŃă cu privire la publicitatea în Monitorul Oficial.
În planul producerii efectelor, art. 59 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată,
stabileşte faptul că declararea nulităŃii unei societăŃi comerciale nu aduce atingere actelor
încheiate până la acel moment în numele societăŃii, în sensul că toate aceste acte continuă
să-şi producă efectele între părŃi.
În ceea ce priveşte răspunderea asociaŃilor, în cazul nulităŃii se aplică regulile generale
pentru obligaŃiile societăŃilor desfiinŃate. Astfel, asociaŃii răspund în cazul societăŃilor de
persoane – nelimitat şi solidar, iar în cazul societăŃilor de capital şi al societăŃilor cu răspundere
limitată, în limitele aportului lor la capitalul social.

FuncŃionarea societăŃilor comerciale

Fiind persoană juridică, oricare societate comercială presupune existenŃa celor trei
elemente constitutive, respectiv:
 un patrimoniu propriu;
 organizare de sine stătătoare;
 un scop bine determinat.
În privinŃa persoanelor juridice, principiul libertăŃii de asociere este înŃeles în limitele
specialităŃii capacităŃii lor de folosinŃă. Capacitatea juridică a persoanei juridice este limitată la
obiectul de activitate; ea nu poate încheia decât acele acte juridice care au legătură cu obiectul
de activitate.

Patrimoniul şi aportul la capitalul social al societăŃii

În ceea ce priveşte patrimoniul, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 31/1990,
republicată, tot ceea ce se aportează de către asociaŃi la capitalul social se consideră a intra în
patrimoniul societăŃii, societatea dispunând, de regulă, de un drept de proprietate asupra
bunurilor aportate, de la momentul înregistrării sale.
În cazul în care asociaŃii nu depun aportul la capitalul social fixat, fie la momentul în
care fac subscrierea, fie la momentul ulterior stabilit de lege ori de actul constitutiv, ei răspund
pentru toate daunele pricinuite societăŃii. Legea concretizează cazul întârzierii la vărsarea
capitalului în numerar stabilind că, neefectuarea vărsămintelor atrage automat obligarea
asociatului culpabil, cel puŃin la plata dobânzilor legale din ziua în care vărsământul
trebuie să fie efectuat. Nimic nu împiedică însă o societate sau un terŃ, păgubiŃi de asociatul
care nu a vărsat aportul, să solicite, alături de dobânda legală, şi alte despăgubiri.
Principiul conform căruia din momentul înregistrării societatea deŃine un drept de
proprietate asupra aportului la capitalul social este stabilit de lege printr-o normă dispozitivă.
Aceasta face ca prin actul constitutiv să existe posibilitatea ca părŃile să transmită societăŃii şi
alte drepturi asupra bunurilor aportate.
 În cazul aportării unor bunuri în natură (mobile, imobile, corporale sau incorporale)
asociatul răspunde faŃă de societate atât pentru evicŃiune cât şi pentru viciile lucrului, potrivit
dreptului comun.
Dacă se transmite dreptul de proprietate, societatea dobândeşte proprietatea din
momentul realizării acordului de voinŃă, chiar dacă bunul nu a fost încă predat.
Aportul pe care asociaŃii îl aduc la capitalul social nu este purtător de dobânzi. Dacă
acest capital social se micşorează, iar micşorare are efecte asupra dreptului ce revine asociaŃilor,
repartizarea beneficiilor societăŃii nu este posibilă decât după reîntregirea capitalului social. În
acest sens, art. 69 din legea nr. 31/1990 stabileşte că atunci când se constată o pierdere a
activului net, capitalul social va trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo
repartizare sau distribuire din profit.

Acordarea dividendelor

În cadrul dispoziŃiilor legii cu privire la funcŃionarea societăŃii comerciale, se regăseşte şi

definiŃia legală a noŃiunii de “dividende”.
Conform art. 67 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată, dividendul
este acea cotă parte din profit ce se plăteşte fiecăruia dintre asociaŃi, proporŃional cu cota
de participare a asociaŃilor respectivi la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv
nu se prevede altfel.
Astfel, este posibil ca prin actul constitutiv, pentru unii asociaŃi să se creeze un regim
juridic mai favorabil în ceea ce priveşte cota de participare la beneficii (de exemplu, Ńinând cont
de calitatea pe care o au aceştia în cadrul societăŃii).
Când dividendele se plătesc altfel decât în condiŃiile legii, peste limitele stabilite în
temeiul legii sau prin actul constitutiv, legea impune obligarea celui care le-a primit la restituire,
în măsura în care societatea face dovada că asociaŃii care le-au primit au cunoscut
neregularitatea distribuirii sau ar fi trebuit să o cunoască, în raport cu situaŃia de fapt
existentă. În acest sens, legea recunoaşte un drept la acŃiune în restituire, drept la acŃiune care
se prescrie în termenul general de prescripŃie (3 ani de la distribuirea dividendelor).
Dividendele se plătesc la data stabilită de Adunarea generală, sau stabilită de legi
speciale, dar, nu mai târziu de 8 luni de la data aprobării situaŃiei financiare anuale
aferente exerciŃiului financiar încheiat. În cazul în care acest termen nu este respectat de către
societatea comercială, aceasta va fi obligată la plata unor penalităŃi de întârziere în favoarea
asociaŃilor îndrituiŃi la dividende, penalităŃi calculate la nivelul dobânzii legale.
În cazul în care anterior efectuării plăŃii dividendelor, asociatul îşi cesionează părŃile
sociale, dreptul asupra dividendelor ulterior cesiunii aparŃine cesionarului, în măsura în care
părŃile nu au stabilit altfel.

Rezervele societăŃii
Rezervele sunt sumele de bani deduse din beneficiul net al societăŃii, “puse de-o parte”
de către societate, pentru a acoperi, la nevoie, creanŃele creditorilor.
Rezervele pot fi legale şi facultative.
 Rezervele legale
 Rezervele legale formează fondul de rezervă al societăŃii comerciale, fond a cărui
valoare nu poate fi mai mică de o cincime din capitalul social. În vederea constituirii fondului
de rezervă, se va prelua anual din profitul societăŃii minimum 5%, până la atingerea
plafonului de o cincime din capitalul social.
 Rezervele facultative
Rezervele facultative privesc fie realizarea de investiŃii, fie desfăşurarea unor activităŃi de
marketing sau pentru acoperirea unor pierderi din activul patrimonial generate de împrejurări
obiective care implică un risc.
Din rezervele facultative nu se pot acoperi prejudiciile produse patrimoniului social
din cauza unor fapte culpabile ale administratorilor, cenzorilor sau gestionarilor societăŃii.

*****
 SecŃiunea III - Organizarea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale

Organizarea societăŃilor comerciale

FuncŃionarea societăŃilor comerciale presupune existenŃa unor organe de conducere, de
administrare şi de control.
Orice societate comercială, de regulă prin actul constitutiv, îşi stabileşte propriile organe,
respectiv:
 organe de conducere – adunarea generală fiind singura în măsură să hotărască cu
privire la problemele fundamentale ale societăŃii;
 organe de administrare – administratorii;
 organe de control – cenzorii.
Dacă orice tip de societate comercială impune asigurarea conducerii şi administrării,
obligativitatea numirii cenzorilor prin actul constitutiv intervine numai în cazul
societăŃilor de capital şi a societăŃilor cu răspundere limitată, în măsura în care sunt mai mult
de 15 asociaŃi.
Ca reglementare generală, administratorul societăŃii este cel care reprezintă o
societate în relaŃiile cu terŃii. Toate aspectele generale legate de activitatea şi răspunderea
administratorului sunt guvernate de regulile de drept comun din materia mandatului şi de
regulile specifice din Legea nr. 31/1990, republicată.
Administratorul dobândeşte mandatul de reprezentare în baza actului constitutiv, sau în
baza hotărârii adunării generale, el fiind în drept să execute toate operaŃiunile ce se impun în
vederea aducerii la îndeplinire a obiectului de activitate a societăŃii, dar în limitele mandatului
conferit de către actul constitutiv sau hotărârea adunării generale..
De asemenea, există posibilitatea ca administratorul să transmită din prerogativele sale
unei alte persoane, dar numai dacă acest drept i-a fost recunoscut în mod expres fie prin actul
constitutiv, fie printr-o hotărâre a adunării generale.
În cazul în care administratorii nu respectă mandatul încredinŃat de ceilalŃi asociaŃi, de
exemplu, în cazul în care un administrator substituie o altă persoană pentru a asigura
reprezentarea societăŃii, deşi această facultate nu i-a fost recunoscută, răspunde faŃă de
societate. Dacă în urma operaŃiunilor, societatea suferă anumite prejudicii, administratorul
mandatar şi înlocuitorul submandatar, sunt ŃinuŃi răspunzători în solidar pentru pagubele produse
societăŃii. În schimb, dacă în urma operaŃiunilor efectuate de către submandatar se obŃine
beneficii pentru societate, societatea este în drept să pretindă beneficiile astfel rezultate de la
submandatar.
Când o societate este administrată de mai multe persoane, legea stabileşte situaŃii
concrete în care administratorii răspund solidar, respectiv:
 pentru îndeplinirea hotărârii adunării generale, având calitatea de organ executiv
faŃă de organul de conducere care este adunarea generală.
 pentru stricta îndeplinire a oricărei îndatoriri pe care legea sau actul constitutiv
le impune.
 pentru realitatea vărsămintelor efectuate de asociaŃi. Administratorii răspund
pentru constatarea în patrimoniul societăŃii a existenŃei efective a capitalului;
  pentru existenŃa reală a dividendelor plătite, în sensul că în măsura în care la o
societate comercială se plătesc dividende în condiŃiile în care nu s-a obŃinut profit,
cei ŃinuŃi răspunzători pentru efectuarea plăŃii sunt administratorii.;
 pentru existenŃa, precum şi pentru corecta completare a registrelor.

Obiectul de activitate
În cadrul oricărei societăŃi comerciale, prin actul constitutiv trebuie să se stabilească
obiectul de activitate, realizându-se distincŃia între obiectul principal şi obiectul secundar.
SoluŃia este explicabilă pentru că în materia societăŃilor comerciale funcŃionează
principiul specializării capacităŃii de folosinŃă. O societate comercială se constituie cu scopul
de a realiza obiectul de activitate propus.

FuncŃionarea societăŃii în nume colectiv

AsociaŃi. IncompatibilităŃi
Dacă specificul funcŃionării societăŃilor de persoane este dat de regula unanimităŃii,
asociaŃii, uniŃi în cadrul societăŃii prin interese comune, nu pot interveni în operaŃiunile
efectuate în cadrul societăŃii, dacă interesele lor proprii nu concordă cu cele ale societăŃii.
În acest sens, Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte o serie de incompatibilităŃi
pentru asociaŃi, astfel:
• În cazul în care un asociat are - într-o operaŃiune determinată - interese
contrarii acelora ale societăŃii, el nu poate participa la deliberarea sau luarea
deciziilor cu privire la problema în cauză.
Nerespectarea unei asemenea dispoziŃii atrage răspunderea asociatului, dar această
răspundere are caracter asociatul răspunzând numai în măsura în care votul său a fost hotărâtor
pentru adoptarea acelei decizii.
Altfel spus, legea nu sancŃionează în mod direct comportamentul asociatului cu
interese contrarii faŃă de societate, ci numai în măsura în care, în urma participării active a
acestuia la vot, decizia adoptată de către asociaŃi a prejudiciat societatea.
• Pentru asociaŃii din societăŃile în nume colectiv, legea stabileşte o interdicŃie cu
privire la participarea acestora ca asociaŃi în cadrul oricărei alte forme de
societăŃi cu răspundere nelimitată, în măsura în care o asemenea societate ar
fi concurentă sau ar avea acelaşi obiect de activitate, această interdicŃie
funcŃionând în măsura în care nu există o acceptare expresă din partea
celorlalŃi asociaŃi;
• art. 82 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, interzice asociaŃiilor să
realizeze orice operaŃiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerŃ
sau într-unul asemănător, fără consimŃământul prealabil al celorlalŃi
asociaŃi.
AsociaŃii pot efectua acte de concurenŃă, dintre cele prevăzute la art. 82 alin. 1 din Legea
nr. 31/1990, dacă există consimŃământul celorlalŃi asociaŃi, consimŃământ care poate să fie
exprimat în mod expres după constituirea societăŃii sau tacit înaintea constituirii.
 În cazul nerespectării condiŃiei consimŃământului prealabil al celorlalŃi asociaŃi
pentru prestarea unor activităŃi concurente, asociatul culpabil poate suporta următoarele
consecinŃe:
 excluderea din cadrul societăŃii;
 obligarea sa la plata unor despăgubiri faŃă de societate.
De asemenea, este posibil ca societatea să considere că acel asociat, deşi culpabil, a
lucrat în contul societăŃii, şi, ca atare să-şi asume toate actele pe care acesta astfel le-a
încheiat.
Dreptul societăŃii de a se îndrepta împotriva asociatului culpabil este un drept
prescriptibil, art. 82 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, stabilind un termen de prescripŃie de 3 luni,
care începe să curgă din momentul în care societatea a luat cunoştinŃă de faptul că asociatul în
cauză are calitatea de asociat în cadrul unei alte societăŃi concurente cu răspundere nelimitată sau
cu un obiect identic de activitate, sau desfăşoară activităŃi pe cont propriu sau pe contul unei alte
persoane cu un obiect similar sau apropiat, fără ca evident, în prealabil, să-şi fi dat
consimŃământul.

Aportul asociaŃilor
În cadrul societăŃilor în nume colectiv, capitalul social poate fi constituit din aport în
bani, în natură şi în creanŃe.
Aportul în industrie este posibil dar numai ca aport la dezvoltarea patrimoniului
societăŃii, şi nicidecum la capitalul social.
 Aportul în numerar şi în natură
În cadrul capitalului social al societăŃii în nume colectiv, aportul în bani are caracter
obligatoriu. În cazul societăŃilor în nume colectiv, ca de altfel şi în cazul societăŃii în comandită
simplă, legea nu impune un plafon minim al capitalului social la constituire.
În cazul aportului în natură sau în bani executat de asociaŃi în cadrul unei societăŃi în
nume colectiv, dacă acest aport aparŃine mai multor persoane, cei cu drepturi comune
asupra bunurilor aportate rămân legaŃi solidar şi în ceea ce priveşte obligaŃia ce se naşte cu
privire la aportul respectiv.

Aportul în creanŃe şi răspunderea asociatului

În cazul în care asociaŃii aportează la capitalul social propriile creanŃe pe care le au
împotriva unui debitor al lor, aceştia se consideră că şi-au îndeplinit obligaŃia de aportare
numai în măsura în care debitorul cedat a plătit debitul pe care îl avea direct către
societate.
Art. 84 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, introduce o formă de garantare a
creanŃelor pentru cesionarul societate în nume colectiv, în sensul că stabileşte răspunderea
cedentului asociat în situaŃia în care plata nu s-a putut obŃine de la debitorul cedat, deşi s-a
realizat urmărirea debitorului.
Într-o asemenea situaŃie, asociatul va răspunde, în sensul că va fi obligat la plata sumei
datorate şi neplătite de debitorul cedat, cu dobânda legală calculată de la momentul în care
debitul a devenit scadent. De asemenea, asociatul poate fi obligat, în acelaşi temei, şi la
acoperirea tuturor prejudiciilor pe care le-a cauzat societăŃii prin neexecutarea vărsământului
aportului la care s-a obligat.

Aportul în industrie
Dacă mult timp s-a discutat cu privire la aportul în industrie şi măsura în care acesta ar fi
admisibil în cazul societăŃilor cu răspundere limitată, odată cu modificarea Legii nr. 31/1990
prin O.U.G. nr. 32/1997, s-a stabilit în mod expres caracterul de excepŃie al aporturilor în
muncă.
Astfel regula generală, stabileşte că prestaŃiile în muncă nu pot constitui aport la
formarea sau la majorarea capitalului social. Cu toate acestea, conform art. 15 alin. 5 din
Legea nr. 31/1990 republicată asociaŃii din cadrul societăŃilor de persoane se pot obliga la aport
în muncă, fără însă ca acest aport să se constituie ca aport la constituirea sau majorarea
capitalului social. În aceste condiŃii, asociaŃii care aportează muncă rămân obligaŃi pentru aportul
respectiv, fără însă ca acesta să se regăsească în cadrul capitalului social.
Legea recunoaşte în favoarea asociaŃilor care aportează muncă în societate şi drepturi
specifice cu privire la participarea la beneficii şi la activul social al societăŃi, fiind obligaŃi, în
egală măsură să participe şi la pierderile societăŃii, conform celor stabilite prin actul constitutiv.
 Cesiunea aportului de capital social
Ca principiu, posibilitatea de cesionare în tot sau în parte a aportului la capitalul
social este posibilă numai în măsura în care actul constitutiv conferă această prerogativă
asociaŃilor.
Cesiunea părŃilor sociale începe să-şi producă efectiv efectele din momentul în care
menŃiunea cu privire la cesionarea părŃilor sociale a fost înregistrată în registrul comerŃului.
În cazul unei cesionări astfel realizate, actul de cesiune încheiat între cedent şi cesionar
nu îl liberează pe cel dintâi de datoriile pe care le are faŃă de societate, acesta continuând a fi
Ńinut răspunzător în situaŃia în care era debitor faŃă de societate pentru nevărsarea integrală a
aportului.
Mai mult decât atât, cedentul continuă să rămână răspunzător şi faŃă de terŃi pentru
operaŃiunile în curs de executare.
Administrarea societăŃii în nume colectiv - este asigurată, de regulă, de către
asociaŃi.
Dacă în cadrul societăŃii sunt numiŃi mai mulŃi administratori, dreptul de a reprezenta
societatea aparŃine fiecăruia dintre asociaŃii respectivi.
În situaŃia în care persistă divergenŃe între administratori, pentru adoptarea unei decizii,
legea permite adoptarea deciziei cu votul asociaŃilor care reprezintă majoritatea absolută a
capitalului social, altfel deciziile trebuie să fie adoptate cu unanimitate de voturi.
Există o situaŃie de excepŃie concepută de Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv
cazul în care se impune adoptarea unor acte urgente. Dacă se îndeplineşte condiŃia urgenŃei,
decizia poate fi adoptată de un singur administrator, dar numai în situaŃia în care ceilalŃi
administratori se află în imposibilitate, chiar momentană, de a participa efectiv la
administrarea societăŃii. Starea de urgenŃă se analizează în funcŃie de producerea sau
nonproducerea unui prejudiciu societăŃii prin adoptarea deciziei.
În situaŃia în care un administrator ia o decizie cu privire la o anumită operaŃiune
care depăşeşte limitele normale ale faptelor de comerŃ pe care le realizează de regulă
societatea, el are obligaŃia ca, în prealabil, să înştiinŃeze pe toŃi ceilalŃi administratori
despre necesitatea îndeplinirii acelei operaŃiuni.

Răspunderea asociaŃilor
 AsociaŃii răspund în cadrul unei societăŃi în nume colectiv nelimitat şi solidar
pentru obligaŃiile sociale ale societăŃii.
Răspunderea asociaŃilor are însă şi un caracter subsidiar, în sensul că un creditor al
societăŃii se va îndrepta mai întâi împotriva societăŃii însăşi, aceasta urmând a răspunde ca
persoană juridică de sine stătătoare pentru obligaŃiile proprii. În situaŃia în care societatea nu
plăteşte datoria în termen de 15 zile de la data punerii sale în întârziere, creditorul se poate
îndrepta împotriva oricărui asociat pentru întregul debit. Această soluŃie, rezultă în mod expres
din textul art. 3 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Dacă din acest punct de vedere, obligaŃiile asociaŃilor din societatea în nume colectiv se
aseamănă cu cele ale fidejusorului din cadrul relaŃiilor de drept civil, este de observat, în schimb,
că asociaŃii răspund integral şi nelimitat pentru societate, nefiind admisă invocarea de către
unul din asociaŃi a unui beneficiu de diviziune în situaŃia în care debitorii societăŃii îl
urmăresc pentru întregul debit;
 asociaŃii răspund solidar, în două sensuri:
 în primul rând ei sunt solidari pentru societate, în sensul că în situaŃia în care
societatea nu-şi achită propriile datorii faŃă de creditorii săi, aceştia din urmă
sunt în drept să se îndrepte împotriva asociaŃilor
 pe de altă parte, nimic nu împiedică pe debitor ca şi ulterior celor 15 zile, acesta
să continuă să urmărească societatea şi nu pe asociaŃii din cadrul ei.
AsociaŃii răspund numai patrimonial pentru toate operaŃiunile efectuate de societate,
răspunderea lor fiind în acest caz solidară şi nelimitată. În măsura în care o persoană lucrează în
numele societăŃii, fără însă a fi mandatată expres prin voinŃa celorlalŃi asociaŃi să reprezinte
societatea, ceilalŃi asociaŃi nu vor mai răspunde pentru societate pentru operaŃiunile astfel
efectuate, reŃinându-se o răspundere proprie a celui vinovat de efectuarea unor acte, pe care însă
nu era în drept să le încheie.
Actul astfel încheiat de persoana fără drept obligă societatea numai în măsura în care
cel cu care s-a încheiat actul nu avea cunoştinŃă de lipsa de calitate a reprezentantului
societăŃii.
Se poate considera că obligaŃia asociaŃilor de a acoperi pasivul social al societăŃii este
o obligaŃie legală, care funcŃionează de plin drept, în baza întrunirii simplei calităŃi de
asociat în cadrul unei societăŃi în nume colectiv.
Asociatul care a intrat în societate ulterior constituirii societăŃii, va fi obligat să
acopere pasivul social al societăŃii, care ar fi putut rezulta şi din datorii asumate de societate,
chiar anterior aderării noului asociat la societatea respectivă.

FuncŃionarea societăŃilor în comandită simplă

Comanditari şi comanditaŃi

Regimul juridic specific funcŃionării societăŃilor comerciale în comandită simplă este

direct influenŃat de existenŃa celor două categorii de asociaŃi: asociaŃi comanditari şi asociaŃi
comanditaŃi.
 În aceste condiŃii, responsabilitatea pentru operaŃiunile societăŃii revin, în principiu,
asociaŃilor comanditaŃi, aceştia fiind însă şi cei care direcŃionează efectiv activitatea societăŃii.
În acest sens, art. 88 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte în mod clar că administrator
al unei societăŃi în comandită simplă nu poate fi decât un asociat comanditat
În ceea ce priveşte situaŃia comanditarului, acesta poate încheia operaŃiuni în contul
societăŃii, numai în măsura în care este împuternicit în baza unei procuri speciale, înregistrate la
Registrul comerŃului, de către reprezentanŃii societăŃii (respectiv administratorul - asociat
comanditat). În cazul în care totuşi, asociatul comanditar execută operaŃiuni în contul societăŃii
fără o asemenea procură specială pentru acea operaŃiune, se consideră că el a lucrat ca un
comanditat şi, ca atare, dobândeşte mai departe o răspundere de tipul celei a asociaŃilor
comanditaŃi. Astfel, asociatul comanditar va răspunde nelimitat şi solidar cu ceilalŃi asociaŃi
comanditaŃi pentru toate obligaŃiile societăŃii, pe care aceasta şi le-a asumat de la momentul
în care asociatul comanditar a efectuat o operaŃiune în contul societăŃii fără procură
specială a administratorului societăŃii.

Drepturile asociaŃilor comanditari

Prin lege, comanditarului i se recunosc următoarele drepturi:

• să îndeplinească servicii în administrarea internă a societăŃii.
• să realizeze acte de supraveghere.
• să participe la numirea şi revocarea administratorilor.
• să acorde, în limitele actului constitutiv, autorizarea administratorilor pentru
operaŃiuni ce depăşesc puterile lor.
• să solicite copii de pe situaŃiile financiare anuale
• să supună controlului exactitatea datelor înscrise în actele financiare ale
societăŃii, având posibilitatea să cerceteze registrele şi orice alte documente
justificative ale societăŃii.

Răspunderea asociaŃilor în societăŃile în comandită simplă

Art. 3 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte că la fel ca şi în cazul
societăŃii în nume colectiv, asociaŃii comanditaŃi dintr-o societate în comandita simplă răspund
solidar şi nelimitat pentru obligaŃiile sociale.
În schimb, asociaŃii comanditari, conform art. 3 alin. 3 din lege, răspund numai până la
concurenŃa capitalului social subscris, aceştia neavând o răspundere personală faŃă de creditorii
sociali, aşa cum există în cazul asociaŃilor comanditaŃi.
În situaŃia în care, asociaŃii comanditari nu varsă aportul la care s-au obligat, în bani sau
în natură, creditorii sociali pot avea împotriva comanditarilor vinovaŃi o acŃiune oblică.

FuncŃionarea societăŃilor pe acŃiuni

AcŃiunile - sunt titluri de valoare emise de către o societate comercială de capital

constituită în condiŃiile legii (Legea nr. 31/1990, republicată).

Caracteristicile acŃiunilor
 • Orice acŃiune are o valoare nominală, stabilită în actul constitutiv, care reprezintă o
fracŃiune din capitalul social al societăŃii respective. Valoarea nominală minimă a
unei acŃiuni este de 1.000 lei.
• AcŃiunile sunt indivizibile.
În cazul acŃiunilor deŃinute de mai mulŃi coproprietari, caracterul indivizibil al
acŃiunii se menŃine, deoarece coproprietarii au obligaŃia, prin lege, să desemneze un
reprezentant care să exercite toate drepturile specifice acŃiunilor, indiferent dacă este vorba
de acŃiuni nominative sau acŃiuni la purtător. Calitatea de coproprietar al acŃiunilor naşte şi
obligaŃii, toŃi coproprietarii fiind răspunzători în solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate
pentru acŃiunea respectivă.
• AcŃiunile au valoare egală, conferind titularilor lor drepturi egale.
Prin excepŃie, există acŃiuni care conferă titularilor lor drepturi preferenŃiale, respectiv
acŃiunile cu dividend prioritar.
• Ca titluri de valoare, acŃiunile sunt titluri negociabile, ele încorporând valoare în
conŃinutul lor.
Prin esenŃa lor, acŃiunile se pot transmite de la un titular la altul, situaŃiile în care
negociabilitatea acŃiunilor este restrânsă fiind expres şi limitativ prevăzut de lege sau de actul
constitutiv.

Categorii de acŃiuni

În funcŃie de modul de transmitere, acŃiunile pot fi:

• acŃiuni nominative – atunci când în cuprinsul titlurilor de valoare se stabileşte
titularul dreptului asupra acelei acŃiuni;
• acŃiuni la purtător - adică acele acŃiuni pentru care simpla deŃinere materială
reprezintă dreptul asupra acŃiunii,

MenŃiuni obligatorii în cuprinsul acŃiunii

Pentru a fi considerată valabilă, acŃiunea va cuprinde menŃiunile obligatorii impuse de
lege.
Dacă acŃiunile sunt nominative, suplimentar, în conŃinutul acŃiunii, trebuie să figureze şi
elementele de identificare ale acŃionarului (dacă este persoană fizică, numele, prenumele,
domiciliul şi codul numeric personal, iar dacă este persoană juridică denumirea, sediul,
numărul de înmatriculare şi codul unic de înregistrare).
Orice acŃiune pentru a fi valabilă trebuie semnată de administrator. Respectiv de cel
puŃin doi administratori, în cazul în care administrarea societăŃii este asigurată de mai mulŃi
administratori.
Dacă o societate comercială nu emite acŃiuni pe suport material, ea va elibera, la
solicitarea acŃionarului sau din oficiu, un certificat de acŃionar care va cuprinde obligatoriu
toate menŃiunile ce trebuie să se regăsească în conŃinutul unei acŃiuni, precum şi numărul,
categoria şi valoarea nominală a acŃiunilor acelui acŃionar, poziŃia la care este înscris acŃionarul
în registrul acŃionarilor şi numărul de ordine al acŃiunilor astfel emise.
Această modalitate stabilită de lege dă conŃinut ideii de titluri cumulative, deoarece
certificatul de acŃionar nu numai că face dovada calităŃii titularului lui, dar, prin elementele pe
care le conŃine, face dovada şi cu privire la titlurile deŃinute de acel acŃionar.
 Transmiterea acŃiunilor
Transmiterea dreptului de proprietate asupra acŃiunilor nominative se face, de
principiu, în baza unei declaraŃii semnate de cedent şi cesionar, declaraŃie care se
înregistrează în registrul acŃionarilor.
În cazul în care acŃiunile nominative se emit în formă materială (pe suport de hârtie),
în vederea transmiterii dreptului de proprietate, alături de declaraŃia semnată de cedent sau
cesionar (sau un mandatar al acestora), trebuie realizată şi o menŃiune cu privire la cesiune,
direct pe titlu (deci în cuprinsul acŃiunii), menŃiune semnată de cedent şi cesionar.
Transmiterea acŃiunilor emise în formă dematerializată şi care sunt tranzacŃionate pe o
piaŃă de capital, se supun regulilor specifice stabilite conform O.U.G. nr. 28/2002, aprobată şi
modificată.
Subscriitori cât şi cesionarii ulteriori răspund solidar pentru plata acŃiunilor, dreptul la
acŃiune împotriva acestora prescriindu-se într-un termen de 3 ani de la momentul când s-a
făcut menŃiunea referitoare la transmiterea acŃiunilor în registrul acŃionarilor.
Dreptul de proprietate asupra acŃiunilor la purtător, se transmite prin simpla
tradiŃiune, fără nici un fel de formalitate suplimentară.
 AcŃiunile cu dividend prioritar fără drept de vot
Titularul unei acŃiuni cu dividend prioritar beneficiază de:
• dreptul de a primi propriul său dividend, înaintea oricăror altor reŃineri din beneficiile
societăŃii, calculate la încheierea exerciŃiului financiar;
• drepturile obişnuite ce reveni oricărui titular de acŃiuni ordinare, mai puŃin dreptul de
a participa la vot în cadrul adunărilor generale.
AcŃiunile cu dividend prioritar nu pot depăşi 1/4 din capitalul social, iar valoarea
lor nominală va fi aceeaşi cu cea stabilită pentru acŃiunile ordinare.

Drepturile titularilor de acŃiuni

În baza acŃiunilor pe care le deŃin, acŃionarii beneficiază în cadrul societăŃii de anumite
drepturi specifice, astfel:
• dreptul la vot
• dreptul la dividende
În afara acestor drepturi esenŃiale pentru un acŃionar, în doctrina de specialitate se face
referire şi la dreptul acŃionarilor de a fi informaŃi, având în vedere faptul că în cadrul
adunărilor generale se prezintă rapoartele cenzorilor şi ale administratorilor cu privire la
activitatea desfăşurată de aceştia. De asemenea, art. 173 din Legea nr. 31/1990, republicată,
stabileşte că administratorii sau, după caz, societăŃile de registru, au obligaŃia de a pune la
dispoziŃia acŃionarilor sau a oricăror alŃi solicitanŃi, registrele societăŃii.
La fel ca şi dreptul la informare, se recunoaşte acŃionarilor şi un alt drept nepatrimonial,
respectiv acela de a participa la adunările generale ale societăŃii. Pe cale de consecinŃă,
exercitând acest drept, acŃionarii au posibilitatea de a-şi exercita un drept esenŃial, respectiv
dreptul la vot.
În sfârşit, în cazul lichidării societăŃii, acŃionarii au un anumit drept asupra părŃii
corespunzătoare acŃiunilor ce le deŃin, în urma lichidării.

ObligaŃiunile
 ObligaŃiunile reprezintă bunuri incorporale şi apar ca titluri de valoare emise de
societăŃile de capital, în baza cărora titularul dobândeşte anterior un drept faŃă de
societate, deoarece cel ce le dobândeşte practic realizează un împrumut al societăŃii.
Ca şi în cazul acŃiunilor, obligaŃiunile pot fi nominative sau la purtător.
Valoarea nominală a obligaŃiunilor emise de o societate pe acŃiuni nu poate fi mai mică
de 25.000 lei.
În cazul în care se emit mai multe obligaŃiuni într-o singură emisiune, se impune ca
valoarea nominală a acestora să fie egală şi să confere titularilor lor aceleaşi drepturi.
ObligaŃiunile pot fi nominative sau la purtător, şi pot fi emise fie pe suport de hârtie, fie
prin înscriere în cont (obligaŃiuni dematerializate).
O societate pe acŃiuni nu poate face emisiune de obligaŃiuni pentru o sumă mai mare
de 3/4 din capitalul vărsat şi existent conform ultimului bilanŃ.
ObligaŃiunile pot fi emise şi prin subscripŃie publică, realizându-se o ofertă publică. În
acest caz se va întocmi un prospect de emisiune, ce trebuie publicat de administratorul societăŃii.
Adunarea generală în cadrul societăŃilor pe acŃiuni
La fel ca în orice societate comercială, conducerea societăŃii este asigurată prin
intermediul adunării generale a acŃionarilor, pornind de la faptul că şi la baza constituirii unei
societăŃi pe acŃiuni stă tot voinŃa persoanelor care se asociază, reunind aporturile lor în vederea
obŃinerii unui profit.
Conform legii române, adunările generale la nivelul unei societăŃi pe acŃiuni pot fi
ordinare sau extraordinare şi se desfăşoară la sediul societăŃii, dacă prin actul constitutiv nu se
dispune altfel.

Adunarea generală ordinară

Adunarea generală ordinară prezintă caracter obligatoriu, în sensul că ea trebuie să se

întrunească cel puŃin odată pe an, într-un termen de maximum 4 luni de la momentul în care s-a
încheiat exerciŃiul financiar pentru anul precedent.
Caracterul obligatoriu al adunării generale ordinare se manifestă şi cu privire la
problemele ce urmează a se discuta în cadrul ei. Practic, adunării generale ordinare îi revin în
sarcină discutarea tuturor problemelor ce interesează şi afectează existenŃa şi funcŃionarea
societăŃii pe acŃiuni, mai puŃin cele referitoare la modificarea actului constitutiv, aspecte ce Ńin de
atribuŃiile specifice ale adunării generale extraordinare. Deşi, în aceste condiŃii adunarea generală
se poate pronunŃa asupra unei game foarte largi de probleme, prin lege există o serie de aspecte
cu privire la care este obligată să decidă. În acest sens, s-a considerat că enumerarea atribuŃiilor
ce revin adunării generale are caracter enunŃiativ şi de ordine publică
Astfel, conform art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, adunării generale îi
revin următoarele atribuŃii:
 să discute, să aprobe sau să modifice situaŃiile financiare anuale, după ascultarea
raportului administratorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari şi să fixeze
dividendul;
 să aleagă administratorii şi cenzorii;
 să fixeze sumele ce se cuvin administratorilor şi cenzorilor pentru activitatea pe
care o prestează dacă remunerarea lor nu a fost fixată prin chiar actul constitutiv;
 să se pronunŃe asupra gestiunii administratorilor;
  să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi programul de activitate pentru
următorul exerciŃiu financiar;
 să hotărască cu privire la gajarea, închirierea sau desfiinŃarea uneia sau mai
multor unităŃi ale societăŃii.
Enumerare cuprinsă în art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu privire la
atribuŃiile adunării generale ordinare nu are caracter limitativ. Nimic nu împiedică acŃionarii ca,
fie prin actul constitutiv să stabilească şi alte atribuŃii specifice în sarcina adunării generale
ordinare, fie chiar în cadrul de desfăşurare a adunării generale să se hotărască prin voinŃa
acŃionarilor şi alte aspecte legate de “viaŃa societăŃii”. EsenŃial este faptul că cele cinci atribuŃii
distinct enumerate de art. 111 alin. (2) din lege au caracter obligatoriu, în sensul că, şi în
situaŃia în care ele nu sunt prevăzute ca atare în actul constitutiv al societăŃii, adunarea generală
ordinară a societăŃii respective are obligaŃia să decidă cu privire la ele.
Adunarea generală ordinară este legal constituită în măsura în care în cadrul ei participă
acŃionari care reprezinte cel puŃin jumătate din capitalul social. Dacă nu se obŃine o
asemenea majoritate de la prima convocare, se va recurge la o a doua convocare, adunarea
generală fiind valabil constituită indiferent de prezenŃa acŃionarilor.

Adunarea generală extraordinară

Spre deosebire de adunarea generală ordinară, în cadrul adunării generale extraordinare

se hotărăşte, în principiu, cu privire la aspecte ce Ńin de modificarea societăŃii. Astfel, art. 113 din
Legea nr. 31/1990, republicată, enumeră următoarele atribuŃii care presupun intervenŃia
decizională a adunării generale extraordinare:
 modificarea formei juridice a societăŃii;
 modificarea sediului societăŃii;
 schimbarea obiectului de activitate al societăŃii.
 înfiinŃarea sau desfiinŃarea unor sedii secundare, fără personalitate juridică, dacă prin
actul constitutiv nu se prevede altfel.
 prelungirea duratei societăŃii.
 dizolvarea anticipată a societăŃii;

Adunările generale speciale

Hotărârea adunării generale speciale îşi produce însă efectele juridice numai în măsura în
care este ulterior aprobată de adunarea generală a tuturor acŃionarilor.
Pot fi considerate ca fiind adunări generale speciale adunările acŃionarilor care
beneficiază de acŃiuni preferenŃiale cu dividend prioritar. În condiŃiile în care titularii unor
acŃiuni cu dividend prioritar, conform art. 95 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu beneficiază
de drept la vot, rezultă că, în legătură cu problemele care îi interesează în mod direct, legate de
specificul acŃiunilor pe care le deŃin, trebuie totuşi să se pronunŃe într-un cadru restrâns, cadru ce
se realizează tocmai prin intermediul adunărilor speciale.
De altfel, art. 96 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte în mod expres faptul că
titularii fiecărei categorii de acŃiuni (acŃiuni obişnuite sau preferenŃiale) se reunesc în
adunări speciale, în condiŃiile stabilite de actul constitutiv. Pornind însă de la faptul că
 acŃiunile preferenŃiale nu dau în mod direct dreptul la vot, este normal ca hotărârile
pronunŃate de adunările speciale să fie supuse aprobării adunării generale
extraordinare, conform art. 116 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Se poate considera astfel că, adunările speciale nu reprezintă decât organe cu caracter
deliberativ.

Hotărârile adunării generale

Adoptarea hotărârilor
O hotărâre a adunării generale poate fi adoptată:
 cu votul acŃionarilor ce deŃin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în
adunare, în cazul adunărilor generale ordinare;
 cu votul acŃionarilor care să reprezinte cel puŃin jumătate din capitalul social, în
cadrul adunărilor generale extraordinare care se desfăşoară la prima convocare;
 cu votul unui număr de acŃionari care să reprezinte cel puŃin 1/3 din capitalul social,
în cadrul adunărilor generale extraordinare ce se desfăşoară la a doua convocare.
Normele referitoare la cvorumul necesar în vederea adoptării unei hotărâri a adunării
generale au caracter supletiv, în sensul că prin actul constitutiv se pot stabili alte reguli pentru
adoptarea valabilă a unei hotărâri, dar numai peste limita stabilită de lege.
Adunările generale hotărăsc, de regulă, prin vot deschis.
Prin excepŃie, în situaŃia hotărârilor referitoare la alegerea membrilor consiliului de
administraŃie şi a cenzorilor, revocarea acestora sau orice altă hotărâre privitoare la
răspunderea administratorilor, legea impune votul secret.
Norma are caracter imperativ, spre deosebire de cea referitoare la regula generală, din
modul de redactare al textului fiind de dedus că hotărârea cu privire la alte aspecte, chiar dacă,
de principiu, se poate adopta cu vot deschis, nimic nu împiedică intervenŃia votului secret, în
măsura în care prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

Efectele şi opozabilitatea hotărârilor adunării generale

Hotărârile adunării generale au caracter obligatoriu atât pentru acŃionarii care au
participat la vot, cât şi pentru cei absenŃi sau cei care au votat contra.
Prin publicitatea hotărârilor se asigură şi opozabilitatea acestora faŃă de terŃi, art.
130 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, stabilind că hotărârile adunărilor generale se
depun în termene de 15 zile la Oficiul registrului comerŃului, pentru a se realiza menŃiunile
corespunzătoare în registru şi, ulterior, se transmit spre publicare în Monitorul Oficial. Legea
stabileşte şi o situaŃie în care nu este necesară publicarea efectivă a hotărârii, respectiv cazul în
care hotărârea implică modificarea actului constitutiv, când se poate publica numai actul
adiŃional ce cuprinde textul integral al clauzelor modificate.
Punerea în executare a hotărârii se realizează numai după îndeplinirea
formalităŃilor legate de publicitatea hotărârii. Având în vedere faptul că în ordine
cronologică, publicitatea prin Monitorul Oficial se realizează ulterior înregistrărilor
menŃiunilor la registrul comerŃului, rezultă că, practic, o hotărâre a adunării generale devine
executorie şi se consideră a fi opozabilă terŃilor numai în măsura în care este publicată în
Monitorul Oficial.
Considerăm totuşi că această dispoziŃie nu are în vedere şi situaŃia în care terŃii aveau
deja cunoştinŃă despre conŃinutul efectiv al hotărârii. Altfel spus, în cazul în care un terŃ ia
 cunoştinŃă de conŃinutul real al unei hotărâri înainte ca aceasta să fie publicată, hotărârea
îi este opozabilă, deoarece publicitatea nu este direct producătoare de efecte juridice, ci
urmăreşte încunoştinŃarea persoanelor ce nu au participat direct la adunarea generală despre
ceea ce s-a hotărât în cadrul acelei adunări generale.

AcŃiunea în anularea hotărârilor adunării generale

Dacă prin lege se recunoaşte obligativitatea absolută şi faptul că efectele hotărârii
adunării generale se produc faŃă de toŃi acŃionarii, legea stabileşte, în contrapartidă,
posibilitatea atacării hotărârii adunării generale de către oricare dintre acŃionarii care nu
au fost prezenŃi la adunare sau care au votat împotriva hotărârii, în măsura în care
aceştia au solicitat să se insereze opoziŃia lor în procesul-verbal de şedinŃă. AcŃiunea este
de competenŃa tribunalului din raza teritorială a sediului societăŃii şi poate fi introdusă într-un
termen de 15 zile de la momentul publicării hotărârii în Monitorul Oficial.

Administrarea societăŃii pe acŃiuni

☛ Numire şi revocare
Societatea comercială poate fi administrată de unul sau mai mulŃi administratori,
asociaŃi sau neasociaŃi, numiŃi prin actul constitutiv sau de adunarea generală ordinară.
Mandatul administratorilor este revocabil, adunarea generală ordinară fiind
competentă conform legii să revoce din funcŃie administratorul.
Administratorii sunt temporari, în actul constitutiv stabilindu-se, de regulă, durata
mandatului acestora.
Chiar dacă acŃionarii sunt în drept să stabilească durata mandatului administratorilor prin
intermediul actului constitutiv, şi legea, la rândul ei stabileşte anumite reguli în acest
domeniu. Astfel:
 în cazul primilor administratori, durata mandatului acestora nu poate fi mai mare
de 4 ani;
 în cazul în care în actul constitutiv nu este precizată durata mandatului
administratorilor, conform art. 137 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată,
aceasta va fi de 2 ani.
De principiu, administratorii sunt reeligibili, adunarea generală fiind în drept ca şi după
expirarea mandatului să numească aceiaşi administratori. Nimic nu împiedică însă ca în actul
constitutiv să fie prevăzute anumite interdicŃii sau limitări cu privire la eligibilitatea
administratorilor.
Administrarea unei societăŃi comerciale poate fi asigurată de administrator persoană
fizică sau juridică.
În cazul în care administrator este o persoană fizică, acesta trebuie să îndeplinească cel
puŃin calităŃile impuse de lege fondatorului. Dacă este numită sau aleasă administrator o
persoană care ulterior se regăseşte într-unul din cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 6
din lege, cel în cauză va fi decăzut din drepturile de administrator. În mod similar, aceste
soluŃii sunt aplicabile şi pentru orice reprezentant al societăŃii comerciale pe acŃiuni.
În cazul în care administrator este desemnată o persoană juridică, aceasta trebuie să
îndeplinească, de asemenea, aceleaşi condiŃii care se impun şi în cazul fondatorilor persoane
juridice. Administratorul persoană juridică va desemna o persoană fizică, aceasta având rolul
de reprezentant permanent al administratorului în cadrul societăŃii administrate
 În cazul în care reprezentarea este asigurată de un administrator persoană juridică,
reprezentantul acestuia - persoană fizică va avea aceiaşi răspundere ca şi administratorul
persoană fizică. În cazul intervenŃiei unei forme de răspundere patrimoniale reprezentantul
urmează a răspunde în solidar cu administratorul persoană juridică ce l-a delegat la societatea
administrată.
De principiu, administratorul persoană juridică este în drept să-şi revoce reprezentantul
persoană fizică, într-o asemenea situaŃie fiind însă obligat ca în locul acestuia să numească, în
acelaşi timp, un alt reprezentant.
Activitatea administratorilor se desfăşoară în baza unui contract de administrare ce se
încheie între părŃi, contract a cărui natură juridică şi regim juridic îşi găseşte esenŃa în
contractul de mandat.
☛ ObligaŃiile administratorilor

Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte obligaŃii specifice ce incumbă

administratorului, la momentul în care acesta preia reprezentarea societăŃii.
ObligaŃia de a depune o garanŃie
Fiecare administrator este obligat să depună o garanŃie pentru administraŃia sa, a cărei
valoare este stabilită în actul constitutiv ori, în lipsa unei clauze exprese în acest sens, aprobată
de adunarea generală a acŃionarilor. Indiferent de situaŃie însă, garanŃia nu poate fi mai mică
decât valoarea nominală a 10 acŃiuni sau decât dublul remuneraŃiei lunare de care
beneficiază administratorul.
În cazul administratorului - acŃionar, garanŃia se poate constitui şi prin depunerea
efectivă, în materialitatea lor a celor 10 acŃiuni, în măsura în care administratorul solicită în
mod expres acest lucru. Într-o asemenea situaŃie, acŃiunile în cauză se indisponibilizează,
administratorul acŃionar nefiind în drept să le înstrăineze şi ele rămân în păstrarea societăŃii pe
toată durata mandatului de administrator al acŃionarului.
Preluarea funcŃiei de administrator nu este posibilă fără depunerea garanŃiei. În acest
sens, art. 140 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte că garanŃia trebuie depusă înainte
de preluarea funcŃiei de către administrator, în caz contrar administratorul fiind considerat
demisionar.
ObligaŃia de a depune specimen de semnătură
Legea impune ca specimenul de semnătură al administratorilor să fie depus la
registrul comerŃului.
Specimenul de semnătură se depune de către administratori împreună cu certificatul
eliberat de cenzori din care rezultă că administratorii şi-au îndeplinit obligaŃia de depunere
a garanŃiei, deci că astfel au acceptat mandatul ce le-a fost conferit de adunarea generală.
Astfel, o societatea comercială nu poate realiza în favoarea administratorilor, directorilor
săi, sau soŃilor acestora, rudelor şi afinilor acestora până la gradul al patrulea următoarele
operaŃiuni:
 acordarea unor împrumuturi propriu – zise;
 acordarea unor avantaje financiare
 garantarea unor împrumuturi;
 garantarea executării unor obligaŃii personale faŃă de terŃe persoane.
 dobândirea de către societate a unei creanŃe ce aparŃine unui terŃ împotriva
administratorilor, directorilor, soŃilor acestora, rudelor şi afinilor până la gradul al
patrulea ai acestora.
 Legea interzice preluarea unei asemenea creanŃe de către societate numai în măsura în
care preluarea s-ar realiza cu titlu oneros. În aceste condiŃii, dacă societatea ar primi o
asemenea creanŃă cu titlu gratuit din partea terŃului creditor al administratorului, directorului,
soŃului acestora, rudelor sau afinilor acestora, preluarea ar fi perfect valabilă, ne fiind posibil a se
considera că astfel s-ar crea beneficii suplimentare în favoarea celor care realizează
administrarea societăŃii sau a rudelor acestora.
Astfel de interdicŃii funcŃionează şi în cazul în care operaŃiunea de creditare s-ar
realiza în favoarea unei societăŃi comerciale sau civile în care administratorul, directorul,
sau, soŃul acestora, rudele şi afinii acestora până la gradul al patrulea ar avea calitatea de
administratori sau asociaŃi sau calitatea de asociaŃi, deŃinând minimum 20% din capitalul
social subscris (deci ar avea un interes evident în acea societate). Legea stabileşte interdicŃia
creditării şi în cazul în care, de exemplu, administratorul împreună cu soŃul acestuia şi o rudă
până la gradul al patrulea, deŃin cel puŃin 20% din capitalul social al societăŃii comerciale care
solicită operaŃiunea de creditare.
Pe cale de excepŃie, operaŃiunile de creditare, astfel cum acestea sunt enumerate de
lege, se admit în favoarea administratorilor, directorilor, soŃului acestora, sau rudelor şi afinilor
până la gradul al patrulea al acestora, sau în favoarea societăŃilor comerciale şi civile în cadrul
cărora aceştia au interese conform legii, în următoarele situaŃii:
 în cazul operaŃiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară
echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro;
 în cazul în care operaŃiunea este încheiată de societate, în cadrul activităŃilor
curente pe care aceasta le desfăşoară (de exemplu, o bancă ce în mod normal
desfăşoară activităŃi de creditare a unor persoane fizice).
Într-o asemenea situaŃie, operaŃiunea este legală numai în măsura în care societatea nu
creează un regim mai favorabil administratorului sau directorului său, soŃului sau rudelor şi
afinilor acestora, sau societăŃilor comerciale în care aceste categorii de persoane au interese.
Administratorul care intervine în deliberarea cu privire la operaŃiuni în care el personal,
soŃul, sau rudele şi afinii acestuia au interese contrarii, răspunde pentru toate daunele care au
rezultat ca urmare a intervenŃiei sale pentru societate.
☛ Consiliul de administraŃie

• Membrii consiliului
Conform art. 137 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, in cazul in care
administrarea este asigurată de către mai mulŃi administratori, ei vor constitui un consiliu de
administraŃie.
Consiliul de administraŃie este un organ colegial de gestiune al societăŃii.
Conform art. 142 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, o persoană nu poate
funcŃiona concomitent decât în maximum 3 consilii de administraŃie.
Această interdicŃie nu se referă la cazurile când cel ales în consiliul de administraŃie
deŃine cel puŃin o pătrime din totalul acŃiunilor societăŃii respective sau este administrator
unic al unei societăŃi ce deŃine o pătrime din capitalul social, soluŃia legiuitorului fiind
explicabilă prin faptul că astfel se permite acŃionarului - administrator, care deŃine o pondere
însemnată în societate, să intervină direct în administrarea societăŃii.
Conform art. 145 alin.4 din Legea nr. 31/1990, republicată, acŃiunea împotriva
administratorilor va putea fi exercitată de către orice acŃionar sau de către Ministerul
FinanŃelor.
 În cazul în care locul ocupat în cadrul consiliului de administraŃie de către un
administrator devine vacant, indiferent de motivul care a condus la o asemenea vacantare
(retragere, incompatibilitate, decădere, revocare, etc), până la convocarea adunării generale
competentă a numi sau alege un alt administrator, legea permite numirea unui administrator
provizoriu. Această numire se realizează de către ceilalŃi administratori împreună cu
cenzorii, care urmează să delibereze cu privire la această problemă în cadrul unei întruniri care
este valabil realizată dacă în cadrul ei participă două treimi din numărul celor în drept să
hotărască (respectiv, considerăm noi, 2/3 din numărul membrilor consiliului de administraŃie şi
2/3 din numărul total al cenzorilor). Decizia se adoptă dacă se obŃine majoritatea absolută.
DispoziŃiile legii cu privire la numărul participanŃilor şi modul de adoptare a deciziilor privind
numirea unui administrator provizoriu au caracter dispozitiv, actul constitutiv fiind posibil a
deroga de la acestea.
În cazul în care administrarea societăŃii este asigurată de către un singur
administrator şi acesta doreşte să se retragă, numai adunarea generală este în drept să
hotărască cu privire la o nouă numire sau alegere a unui administrator, legea impunând
convocarea de urgenŃă a adunării generale. În cazul în care unicul administrator decedează sau
intervine o inaptitudine fizică a acestuia de a mai exercita administrarea societăŃii, este
posibilă o numire provizorie a unui administrator, numire ce se realizează de către cenzori,
cu condiŃia însă ca aceştia să convoace ulterior, de urgenŃă, adunarea generală pentru numirea
definitivă a unui administrator.

• AtribuŃiile consiliului de administraŃie

Consiliul de administraŃie are atât atribuŃiile comune pentru toŃi administratorii,
indiferent de forma de societate, cât şi o serie de atribuŃii specifice.
O atribuŃie specială este aceea prevăzută în art. 158 din Legea nr. 31/1990, republicată,
potrivit căruia, dacă administratorii constată reducerea capitalului social cu mai mult de
jumătate, ca urmare a pierderilor din activul net, sunt obligaŃi să convoace adunarea
generală extraordinară pentru a hotărî:
 fie reconstituirea capitalului social;
 fie reducerea capitalului social, corespunzător cu suma rămasă în urma înregistrării
pierderilor din activul net;
 fie dizolvarea societăŃii.
În măsura în care instanŃa, în baza expertizei pe care a dispus-o, constată pierderea
suferită de societate din activul net, va autoriza administratorii să convoace adunarea
generală prin intermediul unei încheieri. Această adunare generală extraordinară astfel
autorizată, este în drept să hotărască cu privire la reducerea capitalului social în limita valorii
rămasă în urma pierderilor suferite de societate, sau după caz, dizolvarea societăŃii, indiferent de
numărul acŃionarilor prezenŃi. În principiu, consiliul de administraŃie poate să decidă cu
privire la orice operaŃiune legată de gestiunea societăŃii.
De asemenea, conform art. 150 din Legea nr. 31/1990, administratorul nu poate
dobândi sau înstrăina liber bunuri de la sau către societate, şi nu poate desfăşura operaŃiuni
de închiriere sau leasing, decât în măsura în care valoarea acestora nu reprezintă mai mult
de 10% din valoarea activelor nete ale societăŃii.
În cazul în care valoarea operaŃiunilor este mai mare de 10% din activul net, pentru
realizarea în mod valabil a operaŃiunii, legea impune obŃinerea anterioară a aprobării
adunării generale extraordinare.
 Astfel, se impune aprobarea adunării generale extraordinare atunci când:
 dobândirea bunurilor de la fondatori sau acŃionari intervine în termen de 2 ani de la
constituirea sau autorizarea începerii activităŃii societăŃii şi
 dobândirea s-a realizat în schimbul unei sume sau contravalori echivalentă cu cel
puŃin o zecime din valoarea capitalului social subscris.
Valoarea bunurilor de la fondatori sau acŃionari se va stabili în baza unei expertize, iar
hotărârea adunării generale extraordinare va fi menŃionată în registrul comerŃului şi va fi
publicată în Monitorul Oficial şi într-un ziar de largă răspândire.

• Întrunirea Consiliului de administraŃie

Consiliul de administraŃie se consideră valabil întrunit dacă la şedinŃă participă cel
puŃin jumătate din numărul total de administratori. Textul legii are caracter dispozitiv
supletiv, în sensul că, prin actul constitutiv al societăŃii se poate fixa un număr mai mare de
participanŃi pentru ca acel Consiliu să fie valabil întrunit.
Consiliul de administraŃie se întruneşte ori de câte ori este necesar pentru realizarea
mandatului primit de la adunarea generală, dar nu mai puŃin de o dată pe lună. ŞedinŃele
Consiliului de administraŃie au loc, de regulă la sediul societăŃii, fiind însă posibilă desfăşurarea
acestora şi la un alt loc prestabilit, dacă acest lucru este expres admis de actul constitutiv al
societăŃii.
La şedinŃele Consiliului de administraŃie sunt convocaŃi şi cenzorii societăŃii, conform
art. 151 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Consiliul de administraŃie este condus de un preşedinte, desemnat potrivit dispoziŃiilor
prezente în actul constitutiv. În lipsa unor prevederi ale actului constitutiv, preşedintele
Consiliului de administraŃie poate fi ales de membrii acestuia.
Preşedintele consiliului de administraŃie poate fi şi directorul general sau directorul
societăŃii, acesta asigurând şi conducerea conducând şi comitetului de direcŃie.
Totodată preşedintele consiliului de administraŃie conduce adunarea generală a
acŃionarilor.
Preşedintele consiliului de administraŃie reprezintă societatea în relaŃiile cu terŃele
persoane, încheind acte juridice în numele şi pe seama acesteia.
Legea impune ca la fiecare şedinŃă a Consiliului de administraŃie să se întocmească un
proces verbal de şedinŃă, care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
 ordinea deliberărilor;
 deciziile adoptate;
 numărul de voturi întrunite de fiecare decizie;
 opiniile separate .
☛ Comitetul de direcŃie
• Membrii
Alături de consiliul de administraŃie, legea română recunoaşte şi posibilitatea numirii unui
al doilea organ colegial, respectiv comitetul de direcŃie, căruia, conform art. 143 alin. 1 din
Legea nr. 31/1990, republicată, consiliul de administraŃie îi poate delega o parte din
atribuŃiile şi prerogativele sale.
Membrii comitetului de direcŃie sunt, la rândul lor administratori, deoarece comitetul
de direcŃie se alege din rândul consiliului de administraŃie.
Odată cu alegerea comitetului de direcŃie, Consiliul de administraŃie stabileşte şi
remuneraŃie la care au dreptul membrii comitetului. Cu toate acestea, decizia Consiliului de
administraŃie cu privire la remunerarea membrilor comitetului de direcŃie este supusă unei
ratificări ulterioare a adunării generale. Prin excepŃie, o asemenea aprobare nu este necesară
atunci când în actul constitutiv al societăŃii este prevăzută o limită maximă pentru remuneraŃia
membrilor comitetului de direcŃie, iar consiliul de administraŃie a stabilit o remuneraŃie ce nu
depăşeşte această limită. Astfel, se consideră că, practic, există o aprobare implicită pentru
remunerarea membrilor comitetului director, dată de către acŃionari, prin chiar actul constitutiv al
societăŃii, până la o anumită limită.
• Deliberările în cadrul comitetului de direcŃie
Comitetul de direcŃie se întruneşte cel puŃin o dată pe săptămână.
În cadrul comitetului director, deciziile se adoptă cu majoritatea absolută a voturilor
membrilor săi.
Conform art. 143 alin. 6 din Legea nr. 31/1990, republicată, în comitetul de direcŃie votul
nu poate fi dat prin delegaŃie.
☛ FuncŃionarii societăŃii
Sunt funcŃionari ai societăŃii, conform legii, directorii executivi ai societăŃii respective,
acestora revenindu-le sarcina de a realiza operaŃiunile curente ale societăŃii.
Conform art. 144 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, numirea funcŃionarilor
societăŃii, este de competenŃa consiliului de administraŃie. Norma legală are caracter
dispozitiv, prin actul constitutiv al societăŃii existând posibilitatea acordării prerogativei de
numire a funcŃionarilor societăŃii şi către un alt organism.
Conform art. 148 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, directorii executivi nu vor
putea fi membri în consiliul de administraŃie al societăŃii, legea stabilind astfel o
incompatibilitate între calitatea de director executiv şi cea de administrator. Pe cale de
consecinŃă, nu pot avea calitatea de directori executivi nici membri comitetului de direcŃie.

Auditul financiar, auditul intern şi cenzorii

Asigurarea unui control activităŃii desfăşurate de către societate are în vedere atât interesul
acŃionarilor, cât şi al terŃilor, care numai astfel se pot angaja, în cunoştinŃă de cauză, în eventuale
relaŃii contractuale.
Potrivit dispoziŃiilor Legii nr. 31/1990, situaŃiile financiare ale societăŃilor comerciale care
intră sub incidenŃa reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene şi standardele
internaŃionale de contabilitate, vor fi auditate de către auditori financiari, persoane fizice sau
persoane juridice, în condiŃiile prevăzute de lege.
În cazul societăŃilor comerciale ale căror situaŃii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit
legii, auditului financiar, adunarea generală ordinară a acŃionarilor va hotărî contractarea
auditului financiar sau numirea cenzorilor.

Numirea cenzorilor
Astfel, art. 159 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată impune ca cel puŃin unul
dintre cenzori să aibă calitatea de contabil autorizat în condiŃiile legii sau de expert
contabil.
În cazul societăŃilor pe acŃiuni, numirea cenzorilor are caracter obligatoriu. De regulă,

numărul de cenzori şi identificarea acestora se realizează prin actul constitutiv, ei fiind aleşi

de adunarea constitutivă.
 Într-o societate pe acŃiuni trebuie numiŃi minimum trei cenzori, şi tot atâŃia cenzori supleanŃi.

Norma juridică ce stabileşte această regulă are caracter supletiv, deoarece prin actul

constitutiv se poate deroga, în sensul că pot fi numiŃi mai mult de trei cenzori şi tot atâŃia

supleanŃi, cu condiŃia ca numărul acestora să fie întotdeauna număr impar.

Durata mandatului unui cenzor este, conform art. 159, de 3 ani, neexistând nici un fel de
limitare cu privire la realegerea lor după expirarea mandatului. Realegerea cenzorilor este
posibilă în cadrul adunării generale ordinare.
Votul necesar pentru revocarea cenzorilor însă este cel specific în cadrul adunărilor
extraordinare.

AtribuŃiile cenzorilor
În sarcina cenzorilor legea reŃine următoarele obligaŃii:
 să supravegheze gestiunea societăŃii;
 să verifice dacă situaŃiile financiare sunt legal întocmite şi în concordanŃă cu
registrele societăŃii;
 să verifice dacă registrele sunt regulat Ńinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut
potrivit legii;
 să întocmească raportul către adunarea generală a acŃionarilor;
 să convoace adunarea generală, când nu a fost convocată de administrator;
 să aducă la cunoştinŃa administratorilor sau Adunării generale neregulile din
activitatea societăŃii;
 să participe la adunările generale ale acŃionarilor, fără drept de vot;
 să vegheze ca dispoziŃiile legii şi ale actului constitutiv să fie respectate;
 să constate depunerea garanŃiei de către administratori.

Răspunderea cenzorilor
În exercitarea funcŃiei lor, cenzorii răspund civil contractual, conform regulilor generale
din domeniul contractului de mandat. AcŃiunea în răspundere contra cenzorilor (ca de altfel şi
contra fondatorilor, administratorilor şi directorilor societăŃii) aparŃine societăŃii, care va decide
cu privire la introducerea ei în instanŃă în cadrul adunării generale a acŃionarilor. Răspunderea
cenzorilor este o răspundere solidară.

FuncŃionarea societăŃii în comandită pe acŃiuni

AcŃionarii comanditari şi acŃionarii comanditaŃi

În principiu, regulile aplicabile societăŃii pe acŃiuni funcŃionează şi în cazul societăŃii în
comandită pe acŃiuni. Având în vedere însă existenŃa celor două categorii de acŃionari,
respectiv comanditarii şi comanditaŃii, capitolul 5 din Legea nr. 31/1990, republicată, are în
vedere şi anumite dispoziŃii specifice:
• asociaŃii comanditaŃi răspund nelimitat şi solidar pentru datoriile societăŃii, lor
fiindu-le aplicabile interdicŃiile specifice asociaŃilor din societăŃile în nume colectiv;
• comanditarilor le vor fi în schimb aplicabile dispoziŃiile specifice comanditarilor din
societăŃile în comandită simplă.
 Administrarea societăŃii
Administrarea societăŃii va fi asigurată numai de către acŃionari comanditaŃi,
neexistând posibilitatea, ca aceştia să fie persoane care nu au calitatea de acŃionari aşa cum se
întâmplă în cazul societăŃii de capital.
Revocarea administratorilor este de competenŃa adunării generale a tuturor
acŃionarilor, comanditaŃi şi comanditari, în baza hotărârii luate cu majoritatea cerută pentru
adunările extraordinare.
În situaŃia revocării unui administrator, acesta - şi după încetarea mandatului său - are o
răspundere nelimitată faŃă de terŃi pentru obligaŃiile contractate în timpul mandatului
său.

FuncŃionarea societăŃilor cu răspundere limitată

Drepturile asociaŃiilor în cadrul societăŃilor cu răspundere limitată

Principalele drepturi ale asociaŃilor în societatea cu răspundere limitată sunt:
• dreptul la informare cu privire la societate;
• dreptul la vot;
• dreptul de a cere efectuarea unei expertize cu privire la gestiunea patrimoniului
societăŃii;
• dreptul de a acŃiona în justiŃie;
• dreptul de a se retrage din societate;
• dreptul la profit.

Dreptul la informare cu privire la societate

AsociaŃii au dreptul de a obŃine de la administrator orice informaŃii necesare adoptării

unor hotărâri care sunt de competenŃa adunării generale.
Dreptul de informare presupune obŃinerea de către oricare dintre asociaŃi a unei copii de pe
toate documentele prezentate de administrator.
Dreptul la vot
Oricare asociat poate să intervină în viaŃa societăŃii, în principal, prin exercitarea
dreptului la vot în cadrul adunărilor generale ale asociaŃilor.
Art. 193 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte cu valoare de principiu,
faptul că fiecare parte socială dă dreptul la un vot.
Dreptul la vot se exercită, de regulă, personal de către fiecare asociat. Cu toate acestea,
cu valoare de excepŃie, legea română recunoaşte şi posibilitatea exerciŃiului acestui drept prin
corespondenŃă, în măsura în care o asemenea posibilitate este prevăzută în mod expres de actul
constitutiv.
Având în vedere faptul că legea nu stabileşte în mod expres nici o interdicŃie, rezultă că
dreptul de vot poate fi exercitat şi prin mandatar, dar cu procură specială.
Dreptul de a cere efectuarea unei expertize cu privire la gestiunea patrimoniului
societăŃii
Dreptul de a acŃiona în justiŃie
AsociaŃii beneficiază de următoarele acŃiuni în justiŃie:
 • acŃiunea individuală împotriva administratorului.
Fiecare asociat, în mod individual, beneficiază de o asemenea acŃiune în cazul în care
administratorul, printr-o faptă personală, a cauzat un prejudiciu unui asociat (de exemplu, nu i-a
plătit la timp dividendele cuvenite, deşi s-a dispus partajarea şi distribuirea către asociaŃi). O
asemenea acŃiune are întotdeauna caracter personal.
• acŃiunea colectivă împotriva administratorului
Această acŃiune permite tuturor asociaŃilor sau numai unora dintre ei de a obŃine
repararea prejudiciului cauzat de administratorul societăŃii. Despăgubirile la care va fi obligat
administratorul se plătesc societăŃii comerciale, şi nicidecum asociaŃilor care au acŃionat în
justiŃie.
• acŃiunea individuală sau colectivă împotriva hotărârilor adoptate de adunarea
generală a asociaŃilor
Această acŃiune este formulată împotriva societăŃii şi are ca obiect anularea hotărârii
adunării generale, dacă aceasta contravine actului constitutiv al societăŃii sau contravine legii.
Dreptul de a se retrage din societate
Oricare asociat se poate retrage din societate dacă nu este de acord cu hotărârea adunării
generale privind modificarea actului constitutiv al societăŃii. Retragerea din societate poate
interveni dacă:
 s-a prevăzut în statutul societăŃii dreptul de retragere;
 există acordul tuturor asociaŃilor;
 pentru motive temeinice, instanŃa judecătorească a admis o asemenea soluŃie.
Asociatul care se retrage din societate are dreptul la profit până în ziua retragerii, însă
încasarea se va face în momentul repartizării lor, conform prevederilor statutare.
Asociatul care se retrage nu are dreptul la o parte proporŃională din patrimoniul social, ci
numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.
Dreptul la profit
Asociatul are dreptul la încasarea profitului atât în timpul funcŃionării societăŃii, cât şi în
cazul dizolvării şi lichidării acesteia.
• în timpul funcŃionării societăŃii, dreptul asociaŃilor de a participa la profit se
concretizează în dreptul la dividende.
În fiecare an, dacă rezultatele societăŃii permit acest lucru, adunarea generală a asociaŃilor
poate să decidă distribuirea către asociaŃi a unei fracŃiuni din profit. Astfel, dividendele se
acordă numai în măsura în care, la nivelul societăŃii, se obŃin venituri reale, constatate ca atare
prin bilanŃul contabil.
De regulă, dividendele se atribuie în funcŃie de părŃile sociale deŃinute, fiecare asociat
primind o sumă de bani proporŃională cu numărul de titluri pe care le deŃine. În actul constitutiv
al societăŃii se poate însă stabili şi o repartiŃie inegală a profitului. Singura limitare în privinŃa
repartizării profitului este aceea referitoare la interzicerea clauzelor leoniene prin care un
asociat ar fi exclus categoric de la beneficii.
• Cu ocazia dizolvării şi lichidării societăŃii, fiecare asociat va primi din activul
patrimoniului societăŃii ceea ce a aportat la capitalul social (de regulă, sub forma unei
sume de bani), după plata tuturor datoriilor pe care le are societatea faŃă de
terŃele persoane.
ObligaŃiile asociaŃiilor în cadrul societăŃilor cu răspundere limitată

Participarea la pierderi
Participarea la pierderile societăŃii se face, de regulă, în funcŃie de numărul de părŃi
sociale deŃinute de fiecare asociat; totuşi, actele constitutive ale societăŃii pot deroga de la
această regulă stabilind o participare inegală a asociaŃilor la pierderile societăŃii.
În actul constitutiv al societăŃii trebuie să se prevadă cota în procente de participare a
asociaŃilor la pierderi. Singura limitare este aşa-numita clauză leoniană, prin care un asociat nu
poate fi descărcat în totalitate de pierderi la fel ca şi atunci când s-ar dispune ca un asociat să
suporte în totalitate pierderile.

ObligaŃia de non-concurenŃă
ObligaŃia de non-concurenŃă a asociaŃilor decurge, de regulă, dintr-o clauză
contractuală.
Pentru administrator, obligaŃia de non-concurenŃă este prevăzută în lege.
ObligaŃia de non-concurenŃă poate fi prevăzută şi în contractul de muncă ori de câte ori
asociaŃii au în acelaşi timp şi calitatea de angajat al societăŃii respective.
Pentru a se stabili o clauză de non-concurenŃă, trebuie să se respecte două reguli
fundamentale:
 limitarea clauzei în timp (durată) şi spaŃiu (teritoriu);
 stabilirea unor limite concrete cu privire la activitatea care nu trebuie să fie
exercitată de asociaŃi.

Răspunderea asociaŃilor în societatea cu răspundere limitată

În principiu, asociaŃii nu sunt răspunzători de gestiunea societăŃii atâta vreme cât aceasta
este în sarcina administratorului.
Cu toate acestea, legea stabileşte două situaŃii în care se reŃine direct răspunderea
asociaŃilor, amândouă în legătură cu aportul asociaŃilor la capitalul social, respectiv:
• în momentul constituirii societăŃii, dacă declară fals în legătură cu aportul la capitalul
social, adică aportează bunuri care nu-i aparŃin din punct de vedere juridic (va
răspunde faŃă de societate pentru evicŃiune).
• dacă valoarea aportului în natură este mai mică decât cea declarată de asociatul care
s-a obligat la acel aport.

Adunările generale
AtribuŃii:
 numeşte celelalte organe ale societăŃii sau le revocă;
 fixează limitele de competenŃă a organelor numite de ea;
 exercită controlul asupra activităŃii organelor societăŃii;
 decide modificarea actului constitutiv al societăŃii, în concordanŃă cu necesităŃile
decurgând din scopul urmărit.
Adunarea asociaŃilor din societăŃile cu răspundere limitată reprezintă organul de decizie
suprem al societăŃii constituită din totalitatea asociaŃilor.
 Ca regulă generală, în adunarea generală o hotărâre se adoptă cu votul asociaŃilor
reprezentând majoritatea absolută a asociaŃilor şi a părŃilor sociale, în afară de cazul când
în actul constitutiv se prevede altfel.
Adunarea generală se convoacă la sediul societăŃii ori de câte ori este nevoie, dar cel
puŃin o dată pe an. Convocarea se face de către administratorul societăŃii. Prin excepŃie,
convocarea adunării asociaŃilor se poate face şi de către un asociat sau un număr de asociaŃi care
reprezintă cel puŃin 1/4 din capitalul social, cu obligaŃia de a arăta scopul convocării. De
asemenea, cenzorii sunt obligaŃi să convoace adunarea generală când aceasta nu a fost făcută de
către administrator.
Convocarea adunării generale se face în forma în care este prevăzută în actul constitutiv.
În lipsa unei asemenea stipulaŃii convocarea se face prin scrisoare recomandată. Convocarea
adunării generale trebuie făcută cu cel puŃin 10 zile înainte de ziua fixată pentru Ńinerea şedinŃei.
Hotărârile asociaŃilor se iau în adunarea generală. Există posibilitatea ca votarea să se
facă şi prin corespondenŃă.
În situaŃia în care adunarea generală legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din
cauza neîntrunirii majorităŃii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii
de zi, oricare ar fi numărul de asociaŃi şi partea din capitalul social reprezentată de
asociaŃii prezenŃi.
Hotărârile adunării generale sunt obligatorii pentru toŃi asociaŃii, inclusiv pentru cei
care nu au participat la vot sau pentru cei care au votat împotrivă. Spre deosebire de hotărârile
adunării generale a acŃionarilor, pentru hotărârile adunării asociaŃilor legea nu cere aducerea
acestora la cunoştinŃă a terŃilor.
În cazul în care printr-o hotărâre a adunării asociaŃilor unui asociat i se încalcă drepturile,
acesta are posibilitatea de a cere în instanŃă anularea hotărârii.
În situaŃia societăŃii cu răspundere limitată cu unic asociat, atribuŃiile adunării generale
sunt exercitate de asociatul unic.
Administratorii societăŃii

Numire şi revocare
Societatea poate fi administrată de unul sau mai mulŃi administratori, asociaŃi sau
neasociaŃi, numiŃi prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale.
ReprezentanŃii societăŃii sunt obligaŃi să depună la registrul comerŃului semnăturile lor în
termen de 15 zile de la data înmatriculării, dacă au fost numiŃi prin actul constitutiv, iar cei aleşi
în timpul funcŃionării societăŃii în termen de 15 zile de la alegere.
În ce priveşte revocarea administratorilor, aceasta se poate face prin votul tuturor
asociaŃilor, dacă administratorii au fost numiŃi prin actul constitutiv sau cu votul majorităŃii
absolute a asociaŃilor şi a părŃilor sociale, dacă administratorii au fost desemnaŃi de către
adunarea asociaŃilor. În cazul revocării administratorului numit prin actul constitutiv, practic
intervine o modificare a actului constitutiv prin înlocuirea unui administrator, fapt ce determină
adoptarea unei hotărâri cu unanimitate de voturi.
În situaŃia în care prin actul constitutiv sunt numiŃi doi sau mai mulŃi administratori,
asociaŃii pot stabili ca aceştia să îşi exercite mandatul împreună sau individual. În cazul în care ei
lucrează împreună, deciziile se iau cu unanimitate de voturi, iar în caz de divergenŃă vor decide
asociaŃii în cadrul adunării generale.

AtribuŃii
Administratorii societăŃii cu răspundere limitată, pot face toate operaŃiunile cerute pentru
aducerea la îndeplinire a obiectului societăŃii, afară de restricŃiile stabilite prin actul constitutiv.
 Art. 198 din Legea nr. 31/1990, republicată, prevede obligaŃia administratorilor de a Ńine
un registru al asociaŃilor societăŃii. Nerespectarea acestei obligaŃii atrage răspunderea personală
şi solidară a administratorilor pentru prejudiciile cauzate societăŃii.
Administratorii au obligaŃia, prin lege, de a convoca adunarea asociaŃilor.
Dacă prin actul constitutiv nu s-a stabilit care dintre administratori este şi reprezentant al
societăŃii, dreptul de reprezentare aparŃine fiecăruia dintre ei.

Răspundere
Administratorul răspunde pentru prejudiciile cauzate societăŃii, sau chiar terŃelor
persoane, indiferent dacă este asociat sau neasociat.
Dacă sunt mai mulŃi administratori ei răspund solidar. În cazul răspunderii solidare,
oricare dintre administratori poate fi obligat pentru acoperirea întregii pagube.
Administratorul care a acoperit paguba are posibilitatea unei acŃiuni în regres împotriva
celorlalŃi administratori, pentru a fi despăgubit de ceilalŃi, fiecare participând la acoperirea
pagubei proporŃional cu vina pe care o are.
AcŃiunea în răspundere împotriva administratorilor aparŃine şi creditorilor societăŃii,
însă aceştia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societăŃii.
Administratorul răspunde penal în cazul săvârşirii unor fapte considerate infracŃiuni atât
de către Codul penal şi cât şi de legile extrapenale care conŃin dispoziŃii.

Controlul gestiunii societăŃii

Potrivit art. 199 din Legea nr. 31/1990 republicată, actul constitutiv poate stabili alegerea
unuia sau mai multor cenzori de către adunarea asociaŃilor.
Dacă numărul asociaŃilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie. Durata
mandatului lor este de 3 ani şi pot fi realeşi.
În cazul acestui tip de societăŃi nu se impune numirea a minim trei cenzori şi toŃi atâŃia
supleanŃi. În consecinŃă, în cazul societăŃilor cu răspundere limitată poate exista un singur
cenzor şi un supleant. În cazul mai multor cenzori desemnaŃi numărul acestora trebuie să fie
impar.
Şi în cazul societăŃii cu răspundere limitată trebuie respectată condiŃia ca unul dintre
cenzori sau singurul cenzor să fie contabil autorizat sau expert contabil.
Cenzorii societăŃii trebuie să fie asociaŃi cu excepŃia cenzorului contabil care poate fi şi
un neasociat.
Cenzorii se aleg de către adunarea asociaŃilor. Legea nu prevede posibilitatea numirii
cenzorilor prin actul constitutiv, ca în cazul societăŃilor pe acŃiuni. Cu toate acestea nu există nici
un impediment legal ca desemnarea cenzorilor într-o societate cu răspundere limitată să se facă
direct prin actul constitutiv.
În lipsa cenzorilor, controlul gestiunii societăŃii se asigură de către asociaŃi.

Transmiterea părŃilor sociale

Transmiterea părŃilor sociale implică şi transmiterea calităŃii de asociat în societatea cu
răspundere limitată.
Legea nr. 31/1990 republicată, reglementează transmiterea părŃilor sociale între asociaŃi
şi către persoane din afara societăŃii. Transmiterea părŃilor sociale se poate face prin acte inter
vivos sau mortis causa, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. În practică, cel mai adesea este
întâlnită transmiterea părŃilor sociale prin acte între vii, cu titlu oneros şi îmbracă forma cesiunii.
 Între asociaŃi părŃile sociale pot fi transmise în orice condiŃii (indiferent de numărul
voturilor asociaŃilor). Cesiunea părŃilor sociale între asociaŃi presupune încheierea unui
contract între asociatul cedent şi asociatul cesionar.
Pentru protejarea terŃilor, legea cere înscrierea cesiunii în registrul comerŃului. Prin
actul constitutiv este posibil ca cesiunea părŃilor să fie interzisă.
FaŃă de terŃi părŃile sociale se transmit dacă există consimŃământul asociaŃilor care
reprezintă cel puŃin 3/4 din capitalul social. În actul constitutiv asociaŃii pot să prevadă
unanimitatea voturilor, dar nu pot coborî sub limita legală de 3/4.
Cesiunea produce efecte faŃă de terŃi numai în momentul înscrierii ei în registrul
comerŃului.

Excluderea şi retragerea asociaŃilor

Excluderea şi retragerea asociaŃilor din societatea în nume colectiv

SituaŃii de excludere
Luând în considerare atât dispoziŃiile speciale cât şi regulile generale în domeniul
excluderii, se poate considera, în temeiul art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată, că un
asociat poate fi exclus dintr-o societate în nume colectiv în următoarele situaŃii:
• în cazul neîndeplinirii obligaŃiilor ce-i revin cu privire la aportul la capitalul social al
societăŃii;
• în cazul în care prin faptele sale fraudează societatea sau se serveşte de semnătura
socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora, fără a fi îndrituit expres de
către ceilalŃi asociaŃi în acest sens;
• în cazul în care, un asociat devine legalmente incapabil (respectiv este lipsit de
capacitate de exerciŃiu), în situaŃia în care asociatul este o persoană fizică, sau este
declarat în stare de faliment, atunci când asociatul este o persoană juridică;
• în cazul în care asociatul se amestecă fără drept în administrarea societăŃii (respectiv
în situaŃia în care încheie, de exemplu, acte în numele societăŃii, fără ca ceilalŃi
asociaŃi să-i fi acordat un asemenea drept în mod expres);
• în cazul în care asociatul întrebuinŃează capitalul social, bunurile sau creditele
societăŃii în folosul său sau al unei alte persoane fără consimŃământul scris al
celorlalŃi asociaŃi;
• în cazul în care asociatul face acte de concurenŃă împotriva societăŃii;
• în situaŃia în care un debitor al asociatului face opoziŃie împotriva hotărârii adunării
generale de prelungire a duratei de existenŃă a societăŃii şi instanŃa admite această
opoziŃie.

ConsecinŃele excluderii
Conform art. 224 din Legea nr. 31/1990, republicată, asociatul exclus participă la
pierderile societăŃii şi se bucură de beneficiile rezultate din societate, până la momentul în
care este exclus din societate. Cu toate acestea, asociatul exclus nu poate pretinde efectiv aceste
beneficii, decât la momentul în care se realizează repartizarea lor conform actului constitutiv.
La momentul excluderii, asociatul exclus nu beneficiază de o parte din capitalul social al
societăŃii (respectiv partea care i s-ar fi cuvenit în baza aportului vărsat la capitalul social), ci
numai de contravaloarea acestuia, respectiv o sumă de bani care să reprezinte exact valoarea
aportului său la capitalul social al societăŃii care l-a exclus.

Retragerea unui asociat din societatea în nume colectiv
Retragerea unui asociat reprezintă un act unilateral de voinŃă din partea acelui asociat.
Ca atare, trebuie să îmbrace toate caracteristice legale ale unui asemenea act unilateral de voinŃă.
Conform art. 226, retragerea unui asociat dintr-o societate în nume colectiv (ca de altfel,
din orice societate de persoane sau societate cu răspundere limitată), poate interveni exclusiv în
următoarele situaŃii:
• în cazurile prevăzute de actul constitutiv.
• cu acordul tuturor celorlalŃi asociaŃi. Şi acest caz de retragere are tot caracter
convenŃional. Astfel, se poate considera că asociatul care doreşte să se retragă din
societate are această posibilitate, dacă îşi manifestă voinŃă în cadrul unei adunări
generale a asociaŃilor, iar aceştia, cu unanimitate, sunt de acord cu solicitarea de
retragere a asociatului în cauză.
• pe cale judecătorească, în urma unei hotărâri a instanŃei care constată că asociatul
are motive temeinice pentru a solicita retragerea din societate. Este de observat că
acest caz de retragere, are caracter excepŃional şi subsidiar. Astfel, numai în situaŃia
în care actul constitutiv nu prevede nimic în legătură cu retragerea unui asociat, şi în
situaŃia în care asociatul care doreşte să se retragă nu primeşte acordul celorlalŃi
asociaŃi, acesta poate solicita tribunalului o hotărâre prin care să constate că motive
temeinice îl determină să renunŃe la calitatea de asociat în cadrul acelei societăŃi şi să
dispună retragerea asociatului din societate. Aprecierea temeiniciei motivelor
invocate de asociat pentru a solicita retragerea, rămân exclusiv la aprecierea instanŃei.
Hotărârea dată de tribunal cu privire la cererea de retragere a unui asociat este supusă
numai recursului, termenul de recurs fiind de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Şi hotărârea cu privire la retragerea asociatului este supusă înregistrării la Oficiul
registrului comerŃului.

Efectele retragerii unui asociat
La momentul retragerii din societate, asociatul va putea beneficia de anumite drepturi
proprii pentru părŃile sociale pe care le deŃine în societate, drepturi a căror valoare se
stabileşte fie pe cale convenŃională, fie în baza unei expertize. În măsura în care însăşi
retragerea nu poate funcŃiona pe bază convenŃională şi, ca atare, ea trebuie să fie impusă de
instanŃă, credem că la acelaşi moment se poate decide şi cu privire la evaluarea drepturilor care
se cuvin asociatului în urma retragerii sale din societate, prin intermediul unui expert,
intervenind astfel o expertiză judiciară.
Modificarea societăŃilor comerciale
Atâta vreme cât o societate comercială exprimă voinŃa celor care s-au asociat,
modificarea societăŃii comerciale se concretizează practic în modificarea actului constitutiv,
acesta fiind cel care exprimă formal acordul de voinŃă al asociaŃilor.
În acest sens art. 204 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, face referire expresă la
faptul că ceea ce se modifică este actul constitutiv, de regulă, în baza hotărârii adunării
generale, adoptată de asociaŃi în condiŃiile legii. VoinŃa adunării generale astfel cum aceasta
rezultă din hotărâre, se concretizează într-un act adiŃional la actul constitutiv.
În mod excepŃional, modificarea poate interveni însă şi în baza unei hotărâri
judecătoreşti în următoarele situaŃii:
  în cazul în care prin hotărâre judecătorească se dispune excluderea unui asociat,
situaŃie în care prin aceeaşi hotărâre instanŃa dispune şi cu privire la structura
participării la capitalul social a celorlalŃi asociaŃi;
 în cazul în care instanŃa judecătorească admite solicitarea de retragere a unui
asociat, atunci când la nivelul adunării generale nu s-a realizat unanimitatea
asociaŃilor cu privire la acest aspect, caz în care, instanŃa se pronunŃa şi cu privire la
structura participării la capitalul social al celorlalŃi asociaŃi, după retragere.
În aceste două situaŃii, temeiul modificării actului constitutiv, este reprezentat de
hotărârea judecătorească, nefiind necesară nici un fel de altă formalitate, anterior menŃionării
modificării în registrul comerŃului.

*****
 SecŃiunea IV - Modificarea societăŃilor comerciale

Modificarea formei şi duratei societăŃii

Prin modificarea societăŃii comerciale se înŃelege inclusiv modificarea formei societăŃii.
O asemenea modificare nu duce la crearea unei persoane juridice noi, ci la modificarea persoanei
juridice existente, în condiŃiile în care existenŃa societăŃii se explică prin acordul de voinŃă a unor
persoane care se asociază.
Modificarea duratei societăŃii prezintă relevanŃă în cazul în care aceasta operează la
nivelul societăŃilor de persoane şi a societăŃilor cu răspundere limitată. Astfel, art. 206 din
Legea nr. 31/1990 permite creditorilor particulari ai asociaŃilor din asemenea societăŃi, să
facă opoziŃie împotriva hotărârii adunării asociaŃilor de prelungire a duratei societăŃii,
peste termenul fixat iniŃial.
Creditorii particulari au la îndemână o astfel de opoziŃie numai în măsura în care
drepturile lor au fost stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii asociaŃilor de
prelungire a duratei societăŃii.

Modificarea capitalului social

Reducerea capitalului social

Potrivit art. 207 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, reducerea capitalului social
se poate face:
 prin micşorarea numărului de părŃi sociale sau de acŃiuni;
 prin reducerea valorii nominale a părŃii sociale sau a acŃiunii;
 prin dobândirea propriilor acŃiuni, urmată de anularea lor.
Capitalul social se mai poate reduce, cu condiŃia ca reducerea să nu fie motivată de
pierderi prin:
 scutirea în tot sau în parte a asociaŃilor de anumite vărsăminte datorate de aceştia;
 restituirea către acŃionari a unei părŃi din aportul lor iniŃial, proporŃional cu
reducerea capitalului social. Conform art. 204 din Legea nr. 31/1990, o astfel de
procedură de reducere a capitalului social nu funcŃionează în cazul în care
societatea a emis obligaŃiuni, decât proporŃional cu valoarea obligaŃiunilor
rambursate;
 alte procedee prevăzute de lege (de exemplu, în cazul retragerii sau excluderii din
societate).
Reducerea capitalului social presupune două momente:
➦ adoptarea hotărârii adunării generale cu privire la reducere, în condiŃiile legii. Legea
impune ca prin hotărârea adoptată de adunarea generală să se respecte capitalul social
minim necesar pentru existenŃa societăŃii, atunci când legea îl prevede;
➦ procedura efectivă de reducere.
 În hotărârea adunării generale, se impune a fi cuprinse în mod obligatoriu:
- motivele pentru care urmează a opera reducerea;
- procedeul ce va fi utilizat, dintre cele prevăzute de lege, şi cu respectarea condiŃiilor
legii.
O dată adoptată hotărârea, ea este supusă publicării în Monitorul Oficial.
Împotriva hotărârii publicate, orice creditor al societăŃii este în drept să facă opoziŃie,
cu condiŃia ca, creanŃa sa să fie constatată printr-un titlu obŃinut anterior publicării hotărârii.
Procedura de reducere efectivă a capitalului social este posibilă numai după scurgerea
unui termen de 2 luni de la momentul publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României.

Majorarea capitalului social

Majorarea capitalului social presupune două etape principale:
➦ adoptarea hotărârii de majorare a capitalului social;
➦ desfăşurarea procedurii propriu-zise de majorare a capitalului social.
Conform art. 219 din Legea nr. 31/1990, republicată, procedura efectivă de majorare a
capitalului social trebuie realizată în termen de un an de la data adoptării hotărârii
adunării generale privind majorarea capitalului social, în caz contrar, hotărârea adunării
generale fiind lipsită de efect.
Legiuitorul se raportează la cazul societăŃilor pe acŃiuni şi face referire la două proceduri
de majorare a capitalului, respectiv:
 emisiune de noi acŃiuni;
 majorarea valorilor nominale a acŃiunilor existente.
Atât în cazul emisiunii de noi acŃiuni, cât şi în cazul majorări valorii nominale a
acŃiunilor, majorarea efectivă a capitalului social se poate realiza prin:
- încorporarea în capitalul social a rezervelor societăŃii, mai puŃin rezervele legale;
- încorporarea beneficiilor sau a primelor de emisiune;
- compensarea unor creanŃe pe care anumiŃi debitori le au asupra societăŃii, prin
acordarea către aceştia a unor acŃiuni din capitalul social în situaŃia în care creanŃele
sunt lichide şi exigibile.
Majorarea capitalului social poate interveni fie printr-o subscripŃie simultană, fie prin
subscripŃie publică.
În cazul în care majorarea intervine ca urmare a subscripŃiei publice, acŃiunile nou emise
pot fi oferite spre subscriere publicului, numai după expirarea termenului înăuntrul căruia
acŃionarii existenŃi îşi pot manifesta dreptul de preferinŃă.
În cazul în care majorarea funcŃionează prin subscripŃie publică, se impune întocmirea
prospectului de emisiune, care trebuie să cuprindă semnătura autentică a cel puŃin doi dintre
administratori. Prospectul de emisiune în formă autentică se depune la Oficiul Registrului
ComerŃului, în vederea autorizării acestuia spre publicare de către judecătorul delegat.
Cu privire la exactitatea datelor cuprinse în prospectul de emisiune, ca de altfel cu privire
la toate înscrisurile efectuate în vederea majorării capitalului social, sunt ŃinuŃi răspunzători, în
mod solidar, administratorii societăŃii.
Majorarea capitalului social este posibilă prin aport în natură sau în numerar, art. 215 din
Legea nr. 31/1990 stabilind în mod expres neadmiterea aportului în creanŃe.
În cazul în care majorarea capitalului social se face prin aport în natură, adunarea
generală care dispune cu privire la majorarea capitalului este chemată să desemneze şi experŃii
în vederea evaluării aporturilor. Adunarea generală hotărăşte cu privire la majorare numai
după depunerea raportului de expertiză de către experŃii desemnaŃi şi în funcŃie de concluziile
acestora.
Legea impune ca în cuprinsul hotărârii adunării generale cu privire la majorarea
capitalului social prin aport în natură să se regăsească:
- descrierea aporturilor;
- numele celor ce aportează în natură;
- numărul de acŃiuni emise în schimbul aportului în natură.

Fuziunea şi divizarea societăŃilor comerciale

Fuziunea şi divizarea reprezintă, de principiu, modalităŃi de reorganizare a unei
societăŃi comerciale. În consecinŃă, atât fuziunea cât şi divizarea apar ca rezultat al voinŃei
asociaŃilor şi conduc la modificarea societăŃilor implicate în astfel de operaŃiuni.
Prin excepŃie, există situaŃii în care intervine o încetare a societăŃii comerciale,
respectiv în cazul fuziunii prin contopire şi în cazul divizării totale.
De principiu, fiind vorba despre o modificare a societăŃii, fuziunea sau divizarea se
hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiŃiile stabilite pentru modificarea actului
constitutiv. În cazul societăŃilor în lichidare, fuziunea sau divizarea este posibilă până la
momentul în care începe repartiŃia între asociaŃi a părŃilor ce se cuvin prin lichidare. Actul
principal al procedurii de fuziune sau de divizare îl reprezintă proiectul de fuziune sau, după
caz, divizare.
Formele fuziunii
Fuziunea se poate realiza prin absorbŃie sau prin contopire.
a) Fuziunea prin absorbŃie
Fuziunea prin absorbŃie presupune absorbirea de către o societate a unei alte societăŃi,
astfel încât îşi încetează existenŃa numai societatea absorbită. În cazul fuziunii prin absorbŃie,
se consideră că fuziunea a intervenit la data înscrierii în registrul comerŃului a menŃiunii
privind majorarea capitalului social al societăŃii absorbante. Societatea absorbantă
dobândeşte toate drepturile societăŃii absorbite şi este Ńinută de obligaŃiile societăŃii pe care o
absoarbe.
b) Fuziunea prin contopire
Pe scurt, această operaŃiune juridică şi economică se caracterizează prin reducerea la o
singură unitate a două sau mai multe entităŃi deosebite anterior. Această alianŃă care duce la
crearea unei noi entităŃi, presupune punerea în comun a aporturilor societăŃilor care au fuzionat,
asemănându-se astfel cu contractul de societate. Cel mai bun instrument de realizare a acestei
înŃelegeri perfecte este crearea unei societăŃi noi. În cazul fuziunii prin contopire, se consideră
că fuziunea a intervenit la data înmatriculării în registrul comerŃului a noii societăŃi
rezultate.

Formele divizării
Divizarea se poate realiza prin divizare totală, caz în care societatea supusă divizării îşi
încetează existenŃa sau prin divizare parŃială, caz în care societatea iniŃială ce se divizează se
reorganizează şi, alături de aceasta, se înfiinŃează noi societăŃi rezultate din divizarea societăŃii
iniŃiale, sau partea divizată se transmite către alte societăŃi existente. Divizarea presupune practic
împărŃirea, în tot sau în parte, a patrimoniului.
 a) Divizarea totală
Divizarea totală presupune transmiterea patrimoniului integral al societăŃii divizate către
alte societăŃi existente sau către societăŃi care se constituie.
b) Divizarea parŃială
Divizarea parŃială presupune transmiterea unei părŃi din patrimoniu către o altă societate
existentă sau care se constituie, în schimbul unui asemenea aport, societatea divizată primind
părŃi sociale ce se atribuie asociaŃilor societăŃii reorganizate prin divizare. În cazul în care
prin divizare se înfiinŃează alte societăŃi comerciale, divizarea se consideră că a intervenit la
momentul înmatriculării în registrul comerŃului a ultimei societăŃi rezultate ca urmare a divizării.
În cazul în care prin divizare patrimoniul societăŃii divizate, în tot sau în parte, se absoarbe
de către o altă societate existentă se consideră că divizarea a avut loc la data înscrierii în
registrul comerŃului a menŃiunii privind majorarea capitalului social al societăŃii absorbante.
Transmisiunea patrimoniului
Atât în cazul divizării totale, cât şi în cazul divizării parŃiale, transmisiunea patrimoniului
se poate face cu titlu universal sau cu titlu particular.
Efectul principal al fuziunii, cât şi al divizării totale, îl reprezintă dizolvarea fără
lichidare a societăŃii care astfel îşi încetează existenŃa. O dată cu dizolvarea fără lichidare,
patrimoniul societăŃii care încetează se transmite universal către societatea sau societăŃile
beneficiare, în starea în care se găseşte la momentul fuziunii sau divizării.
În schimbul transmiterii universale, societatea care a preluat, va atribui asociaŃilor
societăŃilor care îşi încetează existenŃa acŃiuni sau părŃi sociale. Este posibil ca asociaŃii de la
societatea sau societăŃile care îşi încetează activitatea prin fuziune sau divizare totală să
beneficieze, în schimbul transmisiunii universale a patrimoniului, şi de sume de bani, care însă
nu pot depăşi 10% din valoarea nominală a acŃiunilor sau părŃilor sociale pe care le-au
primit de la societatea în favoarea căreia s-a transmis. Totodată, asociaŃii societăŃii care dispar
prin fuziune sau divizare totală dobândesc calitatea de asociaŃi ai societăŃii beneficiare, în
condiŃiile determinate prin contractul de fuziune.
Atât în cazul fuziunii prin contopire, cât şi al fuziunii prin absorbŃie societatea care se
constituie, ori societatea absorbantă este Ńinută de toate obligaŃiile societăŃii absorbite care nu
sunt achitate în timpul fuziunii. CocontractanŃii societăŃii absorbite au calitatea de terŃi faŃă de
societatea absorbantă, fiind astfel în drept să invoce o simulaŃie, ce poate fi dovedită prin orice
mijloc de probă.

Procedura de fuziune şi de divizare

Fuziunea şi divizarea presupun următoarele momente principale:
- hotărârea privind întocmirea proiectului de fuziune sau de divizare;
- hotărârea adunării generale cu privire la fuziune sau divizare.

Proiectul de fuziune sau de divizare

Întocmirea proiectului de fuziune sau de divizare se hotărăşte de către adunarea
generală a acŃionarilor de la nivelul fiecărei societăŃi supuse fuziunii sau divizării.
Proiectul de fuziune sau de divizare se semnează de reprezentanŃii societăŃii şi se
depune la Oficiul registrului comerŃului unde este înmatriculată fiecare societate
participantă la operaŃiune.
 În cazul în care intervine o divizare totală sau o fuziune prin contopire, proiectul de
fuziune sau de divizare va fi însoŃit de o declaraŃie a societăŃilor în cauză cu privire la modul
în care acestea înŃeleg să-şi stingă pasivul. Proiectul de fuziune sau de divizare astfel întocmit
se vizează pentru legalitate de către judecătorul delegat de la Oficiul Registrului ComerŃului.
P Proiectul de fuziune sau de divizare se publică în Monitorul Oficial al României, pe
cheltuiala părŃilor. Publicitatea trebuie să intervină cu cel puŃin 30 de zile înaintea datei la
care urmează să aibă loc adunarea generală a societăŃilor supuse fuziunii sau divizării, şi
care vor hotărî cu privire la fuziune sau divizare.
ObligaŃia de informare ce revine administratorilor, prin punerea la dispoziŃie a datelor,
trebuie executată de către administratori cu cel puŃin o lună anterior datei de desfăşurare a
adunării generale extraordinare ce va hotărî cu privire la fuziune sau divizare.
Practic, astfel acŃionarii se pot informa cu privire la:
- conŃinutul proiectului de fuziune sau de divizare;
- situaŃia financiară a societăŃii, inclusiv rapoartele de gestiune pe ultimele trei exerciŃii
financiare şi situaŃia financiară existentă cu trei luni înainte de data întocmirii
proiectului de fuziune sau de divizare;
- o evidenŃă care să cuprindă toate contractele în curs de executare a căror valoare
depăşeşte 100.000.000 lei, în cazul în care se urmăreşte divizarea societăŃii.
Totodată, administratorii trebuie să întocmească o dare de seamă la dispoziŃia
acŃionarilor – asociaŃilor, prin care să justifice economic şi juridic necesitatea fuziunii sau
divizării şi în care să stabilească raportul de schimb al acŃiunilor, respectiv părŃilor sociale, în
funcŃie de expertiza realizată de experŃii desemnaŃi de judecătorul delegat cu privire la raportul
de schimb.
În cazul fuziunii prin absorbŃie, legea stabileşte o răspundere în sarcina
administratorilor şi experŃilor cu privire la orice eroare comisă în cadrul operaŃiunii de fuziune.
Publicitatea proiectului de fuziune se impune şi pentru a da posibilitate creditorilor
societăŃii să intervină. Astfel aceştia sunt în drept să formuleze opoziŃie în condiŃiile legii, în
măsura în care deŃin o creanŃă anterioară publicării proiectului de fuziune sau de divizare.
Introducerea opoziŃiei suspendă executarea fuziunii sau a divizării până la data
rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
Prin excepŃie, suspendarea se înlătură în măsura în care societatea debitoare dovedeşte
plata obligaŃiilor sau oferă garanŃii acceptate de creditori. De asemenea, este posibilă înlăturarea
suspendării şi în cazul în care creditorii sunt de acord să accepte un angajament pentru plata
datoriilor de la societatea debitoare.
Hotărârea adunării generale de fuziune sau divizare
Fiecare dintre societăŃile participante la fuziune sau divizare hotărăşte cu privire la
fuziune sau divizare într-un termen de maximum 2 luni. Termenul începe să curgă:
- de la data scurgerii termenului până la care se putea face opoziŃie şi o astfel de
opoziŃie nu a intervenit (respectiv 2 luni ulterioare scurgerii termenului de 30 de zile
de la momentul publicării proiectului de fuziune sau de divizare), sau, după caz,
 - de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii cu privire la opoziŃia creditorilor
societăŃii, în cazul în care opoziŃia a suspendat executarea fuziunii sau a divizării, dar
prin hotărâre irevocabilă s-a respins opoziŃia.
În cazul în care, prin fuziune sau divizare, se constituie o societate nouă, în cadrul
acestei adunări generale se aprobă şi actele constitutive ale societăŃii nou înfiinŃate.
Când fuziunea sau divizarea are ca efect mărirea obligaŃiilor pentru asociaŃii din
oricare din societăŃile participante, legea impune reguli specifice legate de adoptarea hotărârii,
respectiv se impune unanimitate de voturi.

Perioada intermediară
Realizarea fuziunii necesită îndeplinirea unor formalităŃi complexe într-un interval de
timp relativ lung. Se poate scurge un interval de câteva luni între data când se evaluează
patrimoniul transferat, stabilirea raportului de schimb al părŃilor sociale şi data realizării
definitive a fuziunii. Or, în timpul acestei perioade intermediare, existenŃa şi pasivul societăŃii
care urmează a-şi înceta existenŃa se modifică, în aşa fel încât situaŃia patrimonială din
momentul realizării definitive a fuziunii nu mai coincide cu cea existentă în momentul depunerii
bilanŃului de fuziune. Valoarea titlurilor emise de societatea absorbantă în beneficiul
societăŃii absorbite poate evolua, dar nu neapărat în acelaşi sens. Rezultă că evaluarea aporturilor
şi calculul părŃilor sociale sau acŃiunilor emise riscă să fie din nou făcută în raport de valoarea lor
la momentul realizării operaŃiei definitive de fuziune.
Patrimoniul societăŃii absorbite este transmis societăŃii beneficiare în starea în care se
găseşte la data realizării definitive a operaŃiunii de fuziune, cu excepŃia hotărârii contrare a
adunării generale a asociaŃilor. Drepturile asociaŃilor, stabilite în proiectul de fuziune rămân
neschimbate, chiar dacă activul net al societăŃilor în cauză s-a modificat în timpul perioadei
intermediare.
*****
 SecŃiunea V - Dizolvarea şi lichidarea societăŃilor comerciale

Dizolvarea societăŃilor comerciale

Dizolvarea societăŃilor comerciale reprezintă o etapă în procesul de încetare a

personalităŃii juridice a acestora, formată dintr-un ansamblu de operaŃiuni care au ca urmare,
de regulă, lichidarea patrimoniului societăŃilor în cauză.
Dizolvarea se poate produce:
• pe baza unei hotărâri a asociaŃilor;
• prin hotărârea instanŃei judecătoreşti;
• în virtutea legii (de drept).
Legea societăŃilor comerciale prevede cauze comune, generale de dizolvare a
societăŃilor comerciale şi cauze specifice fiecărei forme.

Cauze comune de dizolvare a societăŃilor comerciale

Potrivit art. 227 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, sunt cauze comune de
dizolvare a societăŃilor comerciale următoarele:
• trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii;
• imposibilitatea realizării obiectului sau realizarea acestuia (dizolvare de drept);
• declararea nulităŃii societăŃii;
• hotărârea adunării generale (dizolvare voluntară);
• hotărârea tribunalului;
• falimentul societăŃii;
• alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăŃii.
 Dizolvarea societăŃilor de capital
 Dizolvarea societăŃilor pe acŃiuni
Conform art. 228 din Legea nr. 31/1990, republicată, societatea pe acŃiuni se dizolvă:
• în cazul şi în condiŃiile prevăzute de art. 158, respectiv, dacă
administratorii constată pierderea unei jumătăŃi din capitalul social;
• când capitalul social se micşorează sub minimul legal. Dizolvarea nu
operează dacă în termen de 9 luni de la data constatării pierderii sau
reducerii capitalului social acesta este reîntregit sau este redus la suma
rămasă ori la minimul legal sau când societatea se transformă într-o altă
formă de societate la care este suficient capitalul existent.
• când numărul acŃionarilor scade sub minimum legal, cu excepŃia
cazului când acesta se completează, potrivit dispoziŃiilor legale.
 Dizolvarea societăŃii în comandită pe acŃiuni
 Societatea în comandită pe acŃiuni se dizolvă în cazul şi în condiŃiile prevăzute pentru
societatea pe acŃiuni, condiŃii referitoare la valoarea minimă a capitalului social şi la numărul
minim de asociaŃi sau acŃionari.
 Dizolvarea societăŃilor de persoane
 Dizolvarea societăŃii în nume colectiv
Conform art. 229 din Legea nr. 31/1990, republicată, societăŃile în nume colectiv se
dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaŃi,
când datorită acestor cauze numărul asociaŃilor s-a redus la unul singur şi nu există clauză de
continuare cu moştenitorii.
 Dizolvarea societăŃii în comandită simplă
SocietăŃile în comandită simplă de dizolvă prin falimentul asociatului comanditat sau
comanditar ori prin incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul acestuia.
În acest din urmă caz, în lipsă de convenŃie contrară, societatea va plăti moştenitorilor
partea ce li se cuvine, după ultimul bilanŃ aprobat, în termen de trei luni de la notificarea
decesului asociatului, afară dacă moştenitorii săi nu preferă să rămână în societate în calitatea
avută de autorul lor.
 Dizolvarea societăŃii cu răspundere limitată
Societatea cu răspundere limitată se dizolvă în cazul pierderii unei jumătăŃi din
capitalul social, sau după caz al micşorării sub minimul legal de 2.000.000 lei ori prin
falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaŃi când
datorită acestor cauze, numărul asociaŃilor s-a redus la unul singur.
Sunt exceptate următoarele situaŃii:
• în termen de 9 luni de la data constatării pierderii sau micşorării capitalului social,
acesta este întregit sau este redus la suma rămasă ori la minimul legal de 2.000.000
lei;
• în actul constitutiv există clauză de continuare a activităŃii societăŃii cu moştenitorii
celui decedat;
• asociatul rămas în urma deschiderii procedurii falimentului faŃă de ceilalŃi asociaŃi ori
a incapacităŃii, excluderii, retragerii sau decesului acestora, hotărăşte continuarea
existenŃei societăŃii sub forma societăŃii cu răspundere limitată cu asociat unic.

Efectele dizolvării
Din punct de vedere procedural, legiuitorul prevede în art. 233 alin.1 din Legea nr.
31/1990, republicată, că dizolvarea societăŃii are ca efect deschiderea procedurii lichidării
patrimoniului societăŃii. Prin excepŃie, dizolvarea are loc fără lichidare în cazul fuziunii ori
divizării totale a societăŃii sau în alte cazuri prevăzute de lege, cum ar fi dizolvarea societăŃii cu
răspundere limitată cu asociat unic, caz în care patrimoniul societăŃii se transmite asociatului
unic.
În societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă şi în cele cu răspundere limitată
asociaŃii pot hotărî cu cvorumul şi majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv,
odată cu dizolvarea şi modul de lichidare al societăŃii, atunci când sunt de acord cu privire la
repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăŃii şi când asigură stingerea pasivului sau
regularizarea lui în acord cu creditorii.
 Lichidarea societăŃilor comerciale

Aspecte comune lichidării pentru toate formele de societăŃi comerciale

În sens larg, prin lichidare, doctrina juridică înŃelege toate operaŃiunile care au drept scop
terminarea afacerilor în curs în momentul declarării dizolvării, astfel încât să se poată obŃine
realizarea activului, plata pasivului şi repartizarea activului patrimonial net între asociaŃi. FaŃă de
acest înŃeles, într-un sens restrâns se consideră că lichidarea cuprinde operaŃiile efectuate între
momentul declarării dizolvării şi momentul repartizării activului patrimonial net între asociaŃi.
Pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se
prevăd norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli:
• până la preluarea funcŃiei de către lichidatori, administratorii continuă mandatul lor,
cu excepŃia prerogativelor prevăzute la art. 228;
• actul de numirea a lichidatorilor sau sentinŃa care îi Ńine locul şi orice act ulterior care
ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la
oficiul registrului comerŃului pentru a fi înscrise şi date spre publicare.
Lichidatorii răspund la fel ca şi administratorii, iar împotriva deciziilor lor creditorii pot
face opoziŃie.

Din modul în care legea reglementează procedura lichidării, rezultă că această fază
existenŃială a societăŃii comerciale este guvernată de următoarele principii:
a) Lichidarea este prevăzută în favoarea asociaŃilor
Per a contrario, lichidarea nu poate interveni la cererea creditorilor (nici sociali, nici
personali ai asociaŃilor). Astfel, asociaŃii nu pot obŃine repartizarea nici unei sume cuvenite lor
prin lichidare, mai înainte de achitarea creditorilor sociali. Faptul că lichidarea este o procedură
organizată de lege în favoarea asociaŃilor se poate argumenta şi prin aceea că asociaŃii au dreptul
de a numi pe lichidatori prin actele constitutive.
b) Lichidarea este obligatorie
Lichidarea este o consecinŃă logică şi necesară declarării dizolvării.
Este de amintit faptul că, în doctrina de specialitate s-au conturat şi alte puncte de
vedere. Într-o opinie, s-a considerat că lichidarea este facultativă iar nu obligatorie, deoarece, pe
de o parte, fiecare asociat are dreptul recunoscut de lege de a cere lichidarea, şi, pe de altă parte,
lichidarea poate fi înlăturată dacă asociaŃii hotărăsc fuziunea cu altă societate ori prelungirea
duratei acesteia.
Într-o altă opinie, lichidarea este obligatorie fiind de neconceput ca o societate să rămână
în faza de dizolvare.
Cel mai important efect al lichidării este, totuşi, încetarea calităŃii de subiect de drept a
societăŃii comerciale. Acest efect produs prin lichidare, pe data radierii societăŃii din registrul
comerŃului face ca, ope legis, personalitatea juridică a societăŃii să înceteze.
Aşa cum s-a arătat, după terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să întocmească
bilanŃul contabil de lichidare şi să propună repartizarea activului între asociaŃi. Asociatul
nemulŃumit poate face opoziŃie în termen de 15 zile de la notificarea bilanŃului contabil de
lichidare şi a proiectului de repartizare. După expirarea acestui termen, sau după ce sentinŃa
asupra opoziŃiei a rămas irevocabilă, bilanŃul contabil de lichidare şi repartizare se consideră
aprobat şi eliberează pe lichidatori.

Drepturile şi obligaŃiile lichidatorilor

 În desfăşurarea operaŃiunii de lichidare, lichidatorii au următoarele obligaŃii:
 să facă un inventar şi să încheie un bilanŃ, care să constate situaŃia exactă a activului
şi pasivului societăŃii;
 să păstreze patrimoniul societăŃii, registrele ce li s-au încredinŃat de administratori şi
actele societăŃii;
 să întocmească un registru cu toate operaŃiunile lichidării, în ordinea datei lor;
 să ceară asociaŃilor care răspund nelimitat sau care nu au efectuat integral
vărsămintele, dacă sunt debitori faŃă de societate, sumele la care erau obligaŃi;
 să ceară radierea societăŃii din registrul comerŃului în termen de 15 zile de la
terminarea lichidării.
 Lichidatorii au următoarele drepturi:
 să execute şi să termine operaŃiunile de comerŃ referitoare la lichidare;
 să stea în judecată în calitate de reclamant sau de pârât în interesul lichidării
patrimoniului societăŃii;
 să vândă prin licitaŃie publică bunurile mobile şi imobile ale societăŃii, să facă
tranzacŃii;
 să lichideze şi să încaseze creanŃele societăŃii.
AsociaŃii au dreptul de a hotărî prin actul constitutiv regulile de lichidare a societăŃii.
Termenul în care trebuie terminată lichidarea este de cel mult trei ani, tribunalul, în
cazuri excepŃionale având posibilitatea să prelungească termenul, cu încă doi ani.
Lichidatorii, după terminarea lichidării patrimoniului societăŃii, trebuie să întocmească
bilanŃul de lichidare şi să propună repartizarea activului între asociaŃi.
AsociaŃii pot fi plătiŃi în contul părŃilor sociale pe care le deŃin, numai după achitarea
creditorilor sociali.

OperaŃiuni specifice procedurii de lichidare

Procedura lichidării este instituită în favoarea asociaŃilor, potrivit art. 246 alin. 4 din
Legea nr. 31/1990, republicată, şi i se aplică “regulile stabilite prin actul constitutiv şi prin lege,
în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea”.
Pe întreaga durată a lichidării, personalitatea juridică a societăŃii comerciale în
cauză subzistă intactă. Societatea foloseşte în continuare firma înregistrată, singura
restricŃie impusă de art. 246 alin. 5 constând în obligaŃia ca toate actele ce emană de la
societate să arate că aceasta este în lichidare.
 Înlocuirea organelor de administrare
Ca efect al dizolvării societăŃii, administratorii trebuie să fie înlocuiŃi prin lichidatori.
Numirea acestora poate fi voluntară sau judiciară.
Pentru a decide, instanŃa trebuie să asculte pe toŃi asociaŃii şi administratorii.
Împotriva sentinŃei pronunŃată de instanŃă se poate declara numai recurs în termen de 15
zile de la pronunŃare.
Actul de numire a lichidatorilor sau sentinŃa care-i Ńine locul, precum şi orice act ulterior
care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depusă la Oficiul registrului comerŃului
pentru a fi înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial, prin grija lichidatorilor.
 Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice.
Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanŃii permanenŃi – persoane fizice – ai societăŃii
lichidatoare trebuie să fie lichidatori autorizaŃi.
Administratorii sunt obligaŃi să-şi continue mandatul până la intrarea în funcŃie a
lichidatorilor, fără a mai avea dreptul de a întreprinde noi operaŃii în numele societăŃii
comerciale.
După publicarea în Monitorul Oficial a numirii lichidatorilor, nici o acŃiune nu mai
poate fi exercitată pentru societate sau în contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau
împotriva lor.
 Predarea gestiunii
Potrivit regimului general – instituit de art. 247 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,
republicată, predarea gestiunii se realizează în temeiul inventarului şi bilanŃului.
Aceste documente trebuie să constate situaŃia exactă a activului, cât şi a pasivului
societăŃii. Îndată după intrarea în funcŃie, lichidatorii au datoria ca, împreună cu administratorii
societăŃii, să întocmească inventarul şi să încheie bilanŃul, semnând aceste acte.
Lichidatorii sunt obligaŃi să primească şi să păstreze patrimoniul şi actele societăŃii. Ei
trebuie să Ńină un registru cu toate operaŃiile lichidării, în ordinea datei lor.
 Restrângerea obiectului gestiunii
Lichidatorii sunt îndreptăŃiŃi să exercite acele atribuŃiile care le sunt conferite de
adunarea generală a asociaŃilor, printr-o hotărâre adoptată cu aceeaşi majoritate care este
necesară şi pentru numirea lor.
Activitatea lichidatorilor poate fi prelungită pe durata anului în care a avut loc numirea
lor.
Lichidatorii trebuie să execute şi să termine operaŃiile referitoare la lichidare. În cazul în
care întreprind noi operaŃii comerciale care nu sunt necesare scopului lichidării, sunt
răspunzători personal şi solidar de executarea lor.
Lichidatorii pot fi acŃionaŃi în judecată – ca reprezentanŃi ai societăŃii comerciale - în
interesul acesteia, dar numai pentru actele de lichidare.
Pentru a recupera sumele datorate societăŃii, lichidatorii trebuie să urmărească pe
debitorii societăŃii. LichidităŃile vor servi pentru satisfacerea creditorilor sociali şi a drepturilor
cuvenite asociaŃilor.
Bunurile din patrimoniul societăŃii vor fi transformate în numerar, scop în care
lichidatorii au dreptul să vândă – prin licitaŃie publică – imobilele şi orice avere mobiliară;
vânzarea bunurilor nu se va face în “bloc”, ci numai singular, fiecare bun în parte.
Lichidatorii trebuie să facă tranzacŃii în numele societăŃii, să lichideze şi să încaseze
creanŃele societăŃii, chiar în caz de faliment al debitorilor, dând chitanŃă.
 Lichidarea pasivului social
Sumele obŃinute de lichidatori în condiŃiile anterior examinate servesc, în mod prioritar,
pentru stingerea datoriilor societăŃii comerciale.
În reglementarea Legii nr. 31/1990, republicată, activitatea de lichidare şi de repartizare a
patrimoniului social este de competenŃa lichidatorilor, iar nu a instanŃei judecătoreşti.
Implicarea directă a instanŃei judecătoreşti în operaŃiunea de lichidare este greşită.
CompetenŃa instanŃei de judecată în faza lichidării societăŃilor comerciale este strict
reglementată de lege în două cazuri:
• formularea unei cereri pentru numirea lichidatorilor, atunci când nu se poate întruni
unanimitatea voturilor asociaŃilor, asupra persoanei acestora (art. 256 alin. 2);
 • atunci când asociaŃii formulează o opoziŃie la bilanŃul de lichidare întocmit de
lichidatori (art. 257 alin. 2).
 Drepturile creditorilor sociali
Cumulativ cu obligaŃia lichidatorilor de a asigura stingerea datoriilor sociale, creditorii
societăŃii comerciale sunt ei înşişi în măsură să-şi valorifice drepturile corespunzătoare.
Lichidarea se face în interesul asociaŃilor, dar fără a vătăma pe creditori.
Atunci când nu recurg la procedura declarării societăŃii în stare de faliment, creditorii
dispun de acŃiuni în justiŃie, pe care le pot îndrepta atât împotriva lichidatorilor, cât şi contra
asociaŃilor.
Contra lichidatorilor, creditorii societăŃii au dreptul de a exercita acŃiunile care decurg
din creanŃele ajunse la termen. Posibilitatea urmăririi este însă mărginită numai “până la
concurenŃa bunurilor existente în patrimoniul societăŃii”.
Creditorii sociali se pot îndrepta asupra asociaŃilor pentru plata sumelor datorate din
valoarea aporturilor la capitalul societăŃii, dacă asociaŃii nu au făcut vărsămintele la capitalul
social.
Drepturile asociaŃilor
AsociaŃii au dreptul de a-şi recupera valoarea aporturilor subscrise la data înfiinŃării
societăŃii comerciale sau cu prilejul majorării ulterioare a capitalului social.
În faza dizolvării societăŃii, drepturile asociaŃilor pot fi satisfăcute doar după acoperirea
pasivului social.
Creditorii pot cere ca sumele realizate în cursul lichidării să fie depuse la CEC ori la o
societate bancară. Aceste sume pot fi repartizate chiar în timpul lichidării, dar după îndeplinirea
tuturor obligaŃiilor societăŃii scadente sau care vor ajunge la scadenŃă, în măsura în care rămâne
un disponibil de cel puŃin 10% din cuantumul lor.
Împotriva deciziei prin care lichidatorii repartizează astfel asociaŃilor numeralul,
creditorii societăŃii pot introduce opoziŃie la instanŃa competentă, în termen de 15 zile de la data
deciziei. OpoziŃia suspendă decizia de repartizare.
 Întocmirea şi executarea situaŃiei financiare finală
Faza de lichidare a societăŃii comerciale se încheie prin întocmirea situaŃiei financiare
finale. Aceasta trebuie să stabilească modul de repartizare a activului între asociaŃi. SituaŃia
financiară finală va fi semnată de lichidatori.
Registrele tuturor societăŃilor comerciale lichidate trebuie păstrate timp de cinci ani,
termenul calculându-se de la data depunerii lor, în condiŃiile arătate mai sus.
 Radierea societăŃii comerciale din registrul comerŃului
După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea societăŃii din registrul
comerŃului, radiere care se poate face şi din oficiu.
La data îndeplinirii formalităŃilor de radiere, personalitatea juridică a societăŃii
încetează, atât în raporturile dintre asociaŃi, cât şi faŃă de terŃele persoane.

*****
 SecŃiunea VI - Aspecte privind procedura de judecată în
materia insolvenŃei

ConsideraŃii generale
Una dintre cele mai vechi activităŃi umane o reprezintă comerŃul, el prinzând contur o
dată cu apariŃia ideii de proprietate, când omul a conştientizat că anumite bunuri sunt ale sale şi
că acestea se delimitează de cele care aparŃin altor persoane.
Deşi iniŃial comerŃul a fost practicat sub forma schimbului (troc) doar pentru satisfacerea
necesităŃilor existenŃiale de zi cu zi ale oamenilor, odată cu apariŃia banilor trocul a fost înlocuit
cu vânzarea-cumpărarea, comerŃul devenind o profesie practicată de un anumit grup specializat
în această activitate, care nu mai urmărea realizarea propriilor trebuinŃe, ci satisfacerea nevoilor
altora şi obŃinerea de profit.
Profitul fiind determinat de caracterul speculativ al comerŃului, realizarea lui presupune
un anumit risc, asumat de comercianŃi, fără ca prin aceasta activitatea comercială să se
transforme într-un joc al hazardului, în care aleatoriul să domine. Totuşi, este posibil ca un
comerciant, în decursul activităŃii sale, ca o consecinŃă a unor afaceri nereuşite, să ajungă în
situaŃia de a nu mai putea face faŃă datoriilor sale.
Reglementarea activităŃii comerciale, care derivă din spiritul legislaŃiei comerciale,
permite o libertate mai mare pentru actorii acesteia, comercianŃii, dar impune în sarcina lor şi
obligaŃii stricte datorită importanŃei valorilor vehiculate şi necesităŃii menŃinerii în funcŃiune a
sistemului economic. ToŃi comercianŃii care şi-au asumat obligaŃii participând la raporturi
juridice sunt ŃinuŃi să şi le execute, neexecutarea unei obligaŃii prejudiciind nu numai pe
creditorul respectivei obligaŃii, ci şi pe partenerii comerciali ai acestuia din urmă. Angrenarea
unui comerciant în relaŃii complexe şi continue cu diverşi furnizori (creditori), pe de o parte, şi
cu clienŃii (debitori) pe de altă parte, implică funcŃionarea mecanismului de încasări şi plăŃi
dintre aceştia. Dacă mecanismul se întrerupe, se blochează din cauza lipsei lichidităŃilor la o
verigă din acest circuit, activitatea mai multor comercianŃi, legaŃi prin succesiunea operaŃiilor lor,
este ameninŃată5.
Activitatea comercială se fundamentează atât pe promovarea creditului, cât şi pe
securitatea şi celeritatea operaŃiilor comerciale, acestea reprezentând funcŃii vitale ale mediului
economic care sunt grav afectate de declanşarea insolvenŃei comerciale.
Tocmai de aceea unii autori au asemănat insolvenŃa cu o epidemie (o boală socială) ce se
propagă cu o mare viteză în mediul de afaceri, mai ales dacă acesta este departe de a-şi fi
încheiat perioada de formare (cum a fost cazul, până nu de mult, şi în Ńara noastră).
InsolvenŃa comercială, definită ca fiind incapacitatea unui debitor de a face faŃă datoriilor
sale exigibile cu sumele de bani disponibile, produce în mediul economic aceleaşi efecte
devastatoare pe care o maladie gravă le induce unui organism uman. Maladiile nu trebuie lăsate
să prolifereze, şi aşa cum prevenirea şi tratarea răului pe care ele îl reprezintă pentru om
constituie o preocupare a societăŃii, tot astfel prevenirea şi remedierea efectelor insolvenŃei
comerciale constituie, în Ńările civilizate, un domeniu prioritar de acŃiune.
Reglementarea falimentului din Codul comercial român de la 1887 - Cartea III - Despre
faliment (art. 695-888) şi Capitolul III - DispoziŃiuni speciale de procedură în materie de
faliment (art. 936-944) a Titlului I al CărŃii IV, care s-a aplicat aproximativ şase decenii (1887-
1948), pentru că în perioada economiei centralizate (1949-1989), deşi neabrogată, ea şi-a încetat
aplicabilitatea neputându-se vorbi de faliment într-o economie în care nu există sector şi credit
privat şi în care creditorii şi debitorii au aceeaşi apartenenŃă (cum era cazul fostelor organizaŃii
de stat ale căror bunuri făceau parte din fondul proprietăŃii socialiste a statului), după mai mult
de un secol de existenŃă a fost abrogată şi înlocuită cu procedura reorganizării şi lichidării
judiciare instituită prin Legea nr. 64/19958, înlocuită şi ea, la rândul său, de Legea insolvenŃei.
Falimentul reprezintă o instituŃie juridică proprie economiei de piaŃă care are menirea să
contribuie la crearea unui climat de încredere pentru investitori, fie ei străini sau autohtoni,
pentru creditori şi, în general, pentru oamenii de afaceri, încredere ce se fundamentează pe
existenŃa unui cadru normativ apt să promoveze securitatea şi respectarea angajamentelor
asumate, punctualitatea şi onestitatea în afaceri, dezvoltarea întreprinderilor performante în
condiŃiile unei pieŃe concurenŃiale libere, redresarea acelora care au dificultăŃi financiare, dar
sunt încă viabile, asanarea vieŃii economice prin eliminarea întreprinderilor ineficiente. În mod
just considerăm că s-a afirmat în doctrină că o legislaŃie a insolvenŃei adecvată nu poate şi nu
trebuie să tindă la îngrădirea legilor economice ale pieŃei, în special a libertăŃii concurenŃei între
entităŃile prospere şi cele insolvente, principala menire a acestei reglementări fiind aceea de a
institui criterii corecte de operare şi tratament faŃă de debitorul insolvent.
Buna funcŃionare a economiei de piaŃă liberă presupune, printre altele, şi existenŃa unui
cadru legal aplicabil comercianŃilor aflaŃi în dificultăŃi financiare, mecanismul continuu al
încasărilor şi plăŃilor în activitatea comercială trebuind a fi menŃinut în funcŃiune. Acest lucru se
realizează uneori cu preŃul eliminării din circuitul economic a celor care, cel mai adesea din
cauza acumulării de pierderi, nu mai pot face faŃă datoriilor exigibile angajate, adică nu mai pot
continua plăŃile.
Într-o economie aşezată pe principiile pieŃei, eliminarea comercianŃilor care nu mai pot
face faŃă obligaŃiilor scadente asumate are loc printr-o procedură denumită generic "faliment",
organizată şi condusă după reguli juridice stricte.

Citarea părŃilor şi comunicarea actelor de procedură

Dacă sub imperiul vechii reglementări - art. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, citarea
părŃilor, precum şi comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură se făcea, de regulă,
în condiŃiile prevăzute de art. 85-94 din Codul de procedură civilă, numai prin excepŃie,
îndeplinirea acestor acte putându-se face prin publicitate, în cazurile expres prevăzute de actul
normativ menŃionat, Legea nr. 85/2006 a instituit noi reguli de procedură a căror menire este
aceea de a asigura desfăşurarea cu celeritate a procedurii de insolvenŃă, garanŃie a respectării
principiului consacrat prin art. 5 alin. (2).
Astfel, potrivit textului art. 7 din noua Lege a insolvenŃei, "citarea părŃilor, precum şi
comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin
Buletinul procedurilor de insolvenŃă"12. Este de reŃinut faptul că citarea priveşte numai părŃile,
nu şi pe alŃi participanŃi la procedură, ceea ce reliefează distincŃia care trebuie făcută între
noŃiunile de "parte" şi cea de "participant". Acest lucru este întărit de prevederile alin. (2) al art.
7 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora "în procedurile contencioase reglementate de prezenta
lege vor fi citate în calitate de părŃi (s.n.) numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt
supuse spre soluŃionare judecătorului-sindic, în condiŃii de contradictorialitate. În toate celelalte
cazuri se aplică dispoziŃiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura
necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziŃii exprese prevăzute de prezenta
lege".
Dat fiind faptul că acest text nu precizează care dintre normele Legii nr. 85/2006 sunt de
procedură contencioasă şi care de procedură necontencioasă, ci doar face trimitere la dispoziŃiile
Codului de procedură civilă privitoare la procedurile necontencioase - art. 331-339, este necesar
ca fiecare prevedere legală în materie de insolvenŃă să fie analizată în parte şi în funcŃie de
rezultatul obŃinut prin aplicare criteriilor de delimitare a celor două proceduri să se facă
încadrarea acesteia în una sau în cealaltă dintre proceduri.
În conformitate cu art. 331 din Codul de procedură civilă, "cererile pentru dezlegarea
cărora este nevoie de mijlocirea instanŃei fără însă să se urmărească stabilirea unui drept
potrivnic faŃă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaŃiilor
judecătoreşti, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt
supuse dispoziŃiilor de procedură mai jos arătate". Procedura necontencioasă, numită şi
graŃioasă sau voluntară, spre deosebire de cea contencioasă, se caracterizează prin inexistenŃa
unui conflict de interese şi, ca atare, inexistenŃa unui litigiu. Dacă s-ar naşte un astfel de conflict
între părŃile în cauză procedura necontencioasă s-ar închide, art. 335 statuând că dacă cererea,
prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecŃiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă
caracter contencios, instanŃa o va respinge.
De asemenea, întrucât instanŃa nu soluŃionează un litigiu, nu judecă propriu-zis nimic, nu
se poate vorbi de puterea de lucru judecat a hotărârii pronunŃate, contradictorialitatea
nefuncŃionând în această materie, de principiu, părŃile, dacă sunt mai multe, fiind de acord cu
măsura solicitată, citarea lor având loc numai dacă se impune pentru a da explicaŃii suplimentare
instanŃei de judecată.
Nu în ultimul rând, procedura necontencioasă nefiind un proces între părŃi cu interese
contradictorii, legea este mai puŃin exigentă în privinŃa conŃinutului cererilor, potrivit art. 333 din
acelaşi cod fiind suficient a se arăta numele şi domiciliul petentului şi al persoanelor pe care
acesta solicită să fie chemate înaintea instanŃei, precum şi arătarea pe scurt a obiectului cererii,
motivarea şi semnătura.
În ciuda faptului că în prezent procedura graŃioasă are o sferă destul de restrânsă de
aplicare, ea prezintă totuşi utilitate practică prin aceea că permite adoptarea unor măsuri într-un
timp relativ scurt şi cu formalităŃi sumare care nu presupun cheltuieli mari. Încheierea pronunŃată
cu privire la o cerere întemeiată pe dispoziŃiile art. 331, chiar dacă nu are autoritate de lucru
judecat, leagă instanŃa în măsura în care starea de fapt rămâne neschimbată, ea dobândind
caracter executoriu şi fiind supusă numai căii extraordinare de atac a recursului.
Doctrina apreciază că aparŃin procedurii necontencioase următoarele norme: art. 11 lit. c)
şi d) privind desemnarea provizorie a practicianului în insolvenŃă; art. 11 lit. j) privind admiterea
şi confirmarea planului de reorganizare sau de lichidare; art. 11 lit. k) privind soluŃionarea cererii
de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment; art. 11 lit. n)
privind pronunŃarea hotărârii de închidere a procedurii; art. 37 privind notificarea către alte
instanŃe judecătoreşti a hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenŃă; art. 39 privind
ridicarea, la cererea creditorului titular al unei creanŃe garantate, a suspendării prevăzute de art.
36 şi valorificarea imediată a bunului ipotecat, gajat sau care constituie obiectul unei alte garanŃii
reale mobiliare ori a unui drept de retenŃie de orice fel; art. 42 privind indisponibilizarea
acŃiunilor sau părŃilor sociale ori de interes deŃinute la debitorul care face obiectul procedurii, de
administratorii acestora; art. 113 alin. (4) privind notificările către alte tribunale în vederea
sigilării de urgenŃă a bunurilor debitorului aflate în acele judeŃe; art. 138 alin. (3) privind
autorizarea comitetului creditorilor să introducă acŃiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a
organelor de conducere ori de supraveghere sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de
insolvenŃă, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra
cauzelor insolvenŃei, persoanele culpabile de această stare a patrimoniului debitorului persoană
juridică ori dacă practicianul a omis să formuleze acŃiunea şi răspunderea persoanelor în cauză
ameninŃă să se prescrie; art. 141 privind măsurile asigurătorii ce pot fi instituite, la cererea
administratorului judiciar sau a lichidatorului ori, după caz, a comitetului creditorilor, asupra
bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138.
Dacă, în principiu, suntem de acord cu aceste exemple de cereri în materie graŃioasă,
credem că, totuşi, caracterul necontencios al unora dintre acestea este cel puŃin discutabil, dacă
nu chiar fără îndoială înlăturat. Spre exemplu, art. 98 alin. (2) din Legea insolvenŃei prevede că
judecătorul-sindic va convoca o şedinŃă, în termen de 20 de zile de la înregistrarea planului la
tribunal, la care vor fi citaŃi cei care au propus planul şi persoanele de la alin. (1) - debitorul, prin
administrator special, administratorul judiciar şi comitetul creditorilor -şi în care, după audierea
persoanelor citate, planul va fi admis sau respins de judecătorul-sindic, toată această procedură
de admitere/respingere a planului având caracter de contradictorialitate, ceea ce şi impune citarea
persoanelor menŃionate.
Tot astfel, alin. (1) al art. 105 statuează că dacă debitorul nu se conformează planului sau
desfăşurarea activităŃii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor
sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-
sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiŃiile art. 107 şi următoarele.
Pe lângă faptul că o asemenea cerere nu poate fi soluŃionată prin aplicarea prevederilor
art. 331-339 din Codul de procedură civilă, impunându-se citarea în calitate de părŃi a
persoanelor ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluŃionare judecătorului-sindic, în
condiŃii de contradictorialitate, şi anume: cel care a formulat cererea de intrare în faliment,
administratorul judiciar, debitor, prin administratorul special şi comitetul creditorilor, credem că
trebuie avută în vedere şi împrejurarea că, potrivit art. 8 alin. (5) din Legea insolvenŃei, acesta
este unul din cele patru cazuri în care instanŃa de recurs poate dispune, totuşi, suspendarea
executării hotărârii atacate până la soluŃionarea recursului.
De asemenea, considerăm că hotărârea de închidere a procedurii, indiferent de cazul
concret şi de articolul în temeiul căruia se va pronunŃa această măsură, trebuie să fie dată numai
cu citarea tuturor părŃilor implicate în procedură, altfel neputându-se asigura respectarea a două
dintre principiile fundamentale ale procesului civil român - principiul garantării dreptului la
apărare şi principiul contradictorialităŃii, în condiŃiile în care prin această hotărâre judecătorească
judecătorul-sindic, administratorul judiciar sau lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat
sunt descărcaŃi de orice îndatoriri sau responsabilităŃi cu privire la procedură, debitor şi averea
lui, creditori, titulari de garanŃii, acŃionari sau asociaŃi.
Prin decizia nr. 1137 pronunŃată în data de 4 decembrie 2007 Curtea ConstituŃională a
României, referitor la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenŃei, ale art. 86 din OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului16 şi ale art. II pct. 2 din OrdonanŃa de UrgenŃă a
Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi completarea OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului
nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea SocietăŃii Comerciale Combinatul
Siderurgic "Sidex" - S.A. GalaŃi şi a OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului17, a statuat că dispoziŃiile art. 7 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenŃei sunt contrare art. 24 şi art. 53 din ConstituŃie, în măsura în care se
interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se
promovează o acŃiune în temeiul dispoziŃiilor Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii
insolvenŃei, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvenŃă, iar nu şi potrivit
dispoziŃiilor Codului de procedură civilă.
În motivarea deciziei pronunŃate, instanŃa de contencios constituŃional a reŃinut că art. 7
alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că citarea părŃilor şi comunicarea actelor de procedură, a
convocărilor şi a notificărilor se vor realiza prin Buletinul procedurilor de insolvenŃă. Această
prevedere are în vedere actele de procedură ulterioare deschiderii procedurii insolvenŃei şi,
potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, se aplică tuturor acelor persoane "ale căror drepturi sau
interese sunt supuse spre soluŃionare judecătorului-sindic, în condiŃii de contradictorialitate".
Anterior începerii procedurii, comunicarea actelor de procedură se face potrivit
dispoziŃiilor Codului de procedură civilă. De asemenea, potrivit art. 7 alin. (3), coroborat cu art.
61 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, notificarea deschiderii procedurii insolvenŃei se va face către
creditori, debitor şi oficiul registrului comerŃului sau, după caz, registrul societăŃilor agricole ori
alte registre conform prevederilor Codului de procedură civilă, publicându-se totodată, conform
prevederilor art. 61 alin. (3), într-un ziar de largă circulaŃie şi în Buletinul procedurilor de
insolvenŃă. ExcepŃie de la această notificare vor face doar creditorii ce nu au putut fi identificaŃi
şi debitorii al căror sediu nu este cunoscut, pentru care notificarea se va face numai prin
Buletinul procedurilor de insolvenŃă.
Se poate observa, aşadar, că legea instituie măsuri deosebite pentru ca părŃile implicate în
procedura insolvenŃei, respectiv debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă a
situaŃiei lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât,
ulterior deschiderii procedurii, aceştia să-şi poată exercita dreptul la apărare şi dreptul la un
proces echitabil.
Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenŃei, persoanele notificate vor fi citate şi
li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenŃă nu
poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din
ConstituŃie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând
să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaŃii specifice.
Ca atare, prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 îşi găsesc justificarea în specificul
procedurii insolvenŃei, care presupune un număr foarte mare de părŃi şi o mare diversitate de acte
procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii, şi apare ca o măsură specială
prin care se asigură soluŃionarea cu celeritate a cauzelor.
Autorii excepŃiei au ridicat însă problema dacă aceste norme speciale de procedură sunt
în măsură să asigure exercitarea dreptului la apărare şi dreptul la un proces echitabil şi pentru
acele persoane împotriva cărora se vor formula acŃiuni ulterior deschiderii procedurii insolvenŃei
şi ale căror drepturi şi interese vor fi supuse spre soluŃionare judecătorului-sindic. Este, spre
exemplu, situaŃia persoanelor a căror răspundere poate fi angajată, potrivit art. 138 din Legea nr.
85/2006, pentru cauzarea stării de insolvenŃă a debitorului şi care pot fi atât membri ai organelor
de supraveghere sau de conducere a societăŃii, dar şi alte persoane, cât şi situaŃia unor terŃi
dobânditori ai unor bunuri sau valori ale debitorului, potrivit art. 80 din aceeaşi lege, terŃi care
pot fi de rea-credinŃă sau de bună-credinŃă. Din redactarea art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr.
85/2006 rezultă că aceste persoane vor fi citate prin intermediul Buletinului Procedurilor de
insolvenŃă, fără nicio comunicare prealabilă a actelor de procedură potrivit Codului de procedură
civilă.
Curtea ConstituŃională a observat că aceste persoane pot avea sau nu calitatea de
comerciant, astfel că nu se poate justifica obligaŃia tuturor acestora de a urmări Buletinul
procedurilor de insolvenŃă doar pentru simplul motiv că au încheiat un act juridic cu o persoană
care poate fi supusă procedurii insolvenŃei, cerinŃa textului de lege fiind excesivă în acest caz.
Încălcarea dreptului la apărare este cu atât mai evidentă cu cât în cazul debitorilor şi creditorilor
legea instituie trei modalităŃi de notificare a deschiderii procedurii, inclusiv potrivit Codului de
procedură civilă.
Aşa cum s-a arătat şi mai sus, instituirea unor proceduri speciale, Ńinând cont de
specificul procedurii, nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului la
un proces echitabil. Cu toate acestea, în măsura în care realizarea drepturilor constituŃionale este
condiŃionată de existenŃa unor cerinŃe excesive, nejustificate în mod obiectiv sau raŃional,
respectivele norme de procedură sunt neconstituŃionale, încălcând în egală măsură dreptul la
apărare şi prevederile art. 53 din ConstituŃie, referitor la restrângerea exerciŃiului unor drepturi
sau libertăŃi.
Tot în scopul respectării principiului constituŃional al garantării dreptului la apărare, alin.
(2) al art. 156 din noua Lege a insolvenŃei arată că citarea, comunicarea oricărui act de
procedură, a convocărilor prin Buletinul procedurilor de insolvenŃă vor fi efectuate şi potrivit
Codului de procedură civilă pe durata a 6 luni de la data intrării în vigoare a actului normativ,
această prevedere tranzitorie având menirea de a da posibilitatea tuturor persoanelor interesate să
ia cunoştinŃă de noile dispoziŃii legale.
ConŃinutul buletinului este alcătuit din următoarele tipuri de acte: citaŃii, convocări,
notificări, comunicări, hotărâri pronunŃate de instanŃele judecătoreşti care aplică procedura
insolvenŃei, precum şi alte categorii de acte. InformaŃia este structurată atât pe judeŃe şi pe
debitori, cât şi pe organe care aplică procedura şi pe categorii de acte. Dat fiind faptul că
informaŃiile referitoare la debitori cuprind denumirea acestora, codul unic de înregistrare şi
numărul de ordine din registrul comerŃului, iar cele privitoare la organe menŃionează instanŃa,
judecătorul-sindic, administratorul judiciar/lichidatorul, în buletin fiind publicate şi toate
documentele ce însoŃesc actele de procedură enumerate mai sus, credem că identificarea oricărui
dosar de insolvenŃă se poate realiza cu destulă uşurinŃă, nefiind nevoie decât fie de minime
cunoştinŃe în domeniul utilizării tehnicii informatice, fie de puŃină răbdare datorită numeroaselor
dosare de insolvenŃă ce sunt administrate la tribunalele din toată Ńara.
Chiar dacă unii autori critică modul în care a fost reglementat acest nou mijloc de
efectuare a procedurilor în materie de insolvenŃă, considerând că, pe de o parte, există o evidentă
contradicŃie între scopul introducerii publicităŃii prin buletin (celeritate şi coerenŃă) şi modul în
care este reglementată chestiunea formei în care apare publicaŃia, iar pe de altă parte, că prin
înlocuirea vechilor forme ale procedurii de citare şi comunicare în modalitatea clasică a Codului
de procedură civilă cu noile complicaŃii ale publicităŃii în format scris şi în format on-line prin
buletin se contravine spiritului legii18, noi considerăm că apariŃia Buletinului procedurilor de
insolvenŃă este un mare pas înainte făcut de legiuitorul român şi, în ciuda faptului că sistemul
este perfectibil, avantajele lui în accelerarea procedurilor de insolvenŃă nu pot fi tăgăduite.
Astfel, s-a susŃinut că datorită faptului că publicaŃia este realizată în varianta duală, atât în
formă scrisă, cât şi în format electronic, existenŃa buletinului nu simplifică, ci, din contră,
complică procedura. Este adevărat că potrivit tezei finale a alin. (1) al art. 7 "Buletinul
procedurilor de insolvenŃă va fi realizat şi în formă electronică", deşi într-o variantă iniŃială a
proiectului Legii insolvenŃei, forma buletinului era exclusiv electronică. Dacă prevederea ar fi
rămas în textul legii, acest lucru ar fi presupus crearea la nivel naŃional a unei baze de date
imense referitoare la toate dosarele de insolvenŃă aflate pe rolul instanŃelor de judecată, ceea ce
legiuitorul a considerat că nu se putea realiza într-un timp aşa de scurt (90 de zile între data
publicării legii şi cea a intrării ei în vigoare).
Totodată, s-ar fi impus asigurarea unei interconectivităŃi absolute între toate tribunalele şi
curŃile de apel din Ńară, oficiile teritoriale ale registrului comerŃului, practicienii în insolvenŃă,
precum şi a accesului neîngrădit la acest sistem a oricărei persoane interesate, toate acestea cu
oferirea unui grad ridicat de securitate informatică.
În varianta electronică consultarea buletinului este mult mai simplă decât în forma scrisă,
orice persoană putând accesa baza de date prin folosirea unui motor de căutare, soluŃie ce este
deja consacrată de mai mult timp pe pieŃele reglementate de valori mobiliare din România (Bursa
de Valori Bucureşti, Bursa de Mărfuri Sibiu, PiaŃa RASDAQ). Chiar dacă se poate susŃine că
lipsa publicării în oricare dintre cele două forme (scrisă şi electronică), poate fi invocată ca motiv
de nulitate a citării, a comunicării, a notificării sau a convocării, publicarea numai într-un format
neputând complini lipsa celuilalt format, acesta nu constituie un argument suficient pentru a
critica noua procedură.
ExistenŃa unor sincope în practică datorită faptului că unele proceduri se publică de către
practicieni, din comoditate, doar în formă scrisă nu poate să ducă la concluzia amintită pentru că
este de datoria acestora să respecte întocmai prescripŃiile legale, cu atât mai mult cu cât
onorariile percepute pentru activitatea prestată sunt în unele cazuri foarte mari.
Pe de altă parte, este de datoria judecătorului-sindic să verifice modul în care practicienii
în insolvenŃă îşi îndeplinesc atribuŃiile prevăzute de lege sau cele stabilite de instanŃă, iar în cazul
în care constată că prestaŃia acestora lasă de dorit se poate dispune fie sancŃionarea cu amendă
judiciară de la 1.000 lei la 5.000 lei, fie, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor,
înlocuirea administratorului judiciar sau a lichidatorului neglijent.
Mai mult decât atât, potrivit art. 22 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, dacă prin
neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuŃiilor conferite practicianul a cauzat un
prejudiciu, la cererea părŃii interesate judecătorul de insolvenŃă poate să-l oblige pe acesta la
acoperirea pagubei pricinuite.
Nici împrejurarea că legea impune un format şi un conŃinut-cadru pentru toate actele care
se publică în Buletinul procedurilor de insolvenŃă, precum şi pentru dovezile privind îndeplinirea
procedurii de citare, convocare, notificare şi comunicare, care trebuie utilizat în mod obligatoriu
de toŃi participanŃii la procedură [art. 7 alin. (5)], nici aspectul că publicaŃia scrisă presupune
costuri pentru achiziŃionarea ei, un număr mic de persoane putând consulta efectiv această
publicaŃie şi nici faptul că în reglementarea în vigoare procedurile de citare şi comunicare se
efectuează, în ambele forme, de către instanŃa de judecată (ceea ce nu a dus la o degrevare a
judecătorilor, deşi proiectul iniŃial prevedea ca toate procedurile publicabile în buletin să fie
făcute în format on-line exclusiv de către practicienii în insolvenŃă), în timp ce notificările şi
convocările sunt întocmite de către practicienii în insolvenŃă, nu reprezintă argumente pertinente
în sprijinul criticii aduse noilor forme procedurale în materie de insolvenŃă.
Formatul şi conŃinutul-cadru al actelor şi al dovezilor de comunicare a fost stabilit atât
pentru a asigura o aplicare uniformă a legislaŃiei în această materie (critică cuprinsă, de altfel,
chiar în Raportul Comisiei Europene cu privire la progresele înregistrate de România în cursul
anului 2004 în vederea integrării în Uniunea Europeană), cât şi pentru a uşura activitatea
instanŃelor, aspect care nu poate fi negat. Chiar dacă acelaşi lucru privitor la costuri şi la numărul
redus de persoane se poate afirma şi despre publicităŃile realizate prin Monitorul Oficial, mai ales
PărŃile II-IV, aceasta nu însemnă că respectivele publicaŃii nu prezintă niciun folos practic şi că
ele nu-şi justifică existenŃa.
Nu în ultimul rând, atâta timp cât viciile de procedură în cadrul unui proces pot constitui
un caz de casare a sentinŃei pronunŃate de prima instanŃă, sau un motiv de anulare a oricărei
hotărâri judecătoreşti pe calea contestaŃiei în anulare reglementată de pct. 1 al art. 317 din Codul
de procedură civilă, este contrar oricărei logici juridice ca procedurile de citare şi comunicare să
fie realizate de alte persoane decât judecătorul cauzei, prin grefierii de şedinŃă, în caz contrar
putându-se ajunge la situaŃia absurdă în care o hotărâre judecătorească se poate desfiinŃa pentru
vicii procedurale care nu-i pot fi imputate magistratului, ci practicianului în insolvenŃă,
judecătorul-sindic, în schimb, acumulând un indice mare de "casări imputabile", ceea ce nu poate
fi acceptat.
În concluzie, alături de alŃi autori, suntem de părere că prin implementarea acestui nou
instrument de publicitate şi prin renunŃarea, în mare măsură, la aplicarea normelor de drept
comun prevăzute de Codul de procedură civilă, legiuitorul român a instituit o procedură mai
simplă şi mai eficientă în materie de insolvenŃă în privinŃa citării şi comunicării actelor de
procedură, dar nu trebuie uitat faptul că eficienŃa sistemului depinde în cea mai mare măsură de
îndeplinirea în mod corect, de către toate persoanele chemate să aplice procedura, a îndatoririlor
prevăzute de lege în sarcina lor, începând cu grefierul de şedinŃă, continuând cu judecătorul-
sindic şi practicianul în insolvenŃă, şi terminând cu funcŃionarul de la registrul comerŃului
însărcinat cu comunicarea către instanŃe a dovezilor de publicitate prin buletin.
De la regula potrivit căreia citarea, comunicarea şi convocarea părŃilor se face prin
Buletinul procedurilor de insolvenŃă există mai multe excepŃii.
O primă excepŃie este prevăzută de teza a II-a a alin. (1) al art. 7, potrivit căreia
comunicarea citaŃiilor, a convocărilor şi notificărilor faŃă de participanŃii la proces, al căror sediu,
domiciliu sau reşedinŃă se află în străinătate, este supusă dispoziŃiilor Codului de procedură
civilă. Aşadar, se va realiza prin Buletinul procedurilor de insolvenŃă comunicarea citaŃiilor şi a
oricăror alte acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor, ulterioare deschiderii procedurii, în
toate cazurile în care creditorii (pentru despre ei este vorba atunci când legiuitorul foloseşte
sintagma "participanŃii la proces") au sediul, domiciliul sau reşedinŃa pe teritoriul României.
În literatura de specialitate s-a arătat că dacă domiciliul, reşedinŃa sau sediul
participantului la proces se află în străinătate şi acestea sunt cunoscute, atunci citarea,
comunicarea, notificarea şi convocarea se vor face prin procedura de citare cu străinătatea
prevăzută în tratatele, convenŃiile sau actele normative speciale (art. 87 pct. 8 teza I din Codul de
procedură civilă), iar în cazul în care nu există astfel de tratate, convenŃii sau acte normative
speciale, prin scrisoare recomandată, cu dovadă de primire (art. 87 pct. 8 teza a II-a), caz în care
sunt aplicabile dispoziŃiile art. 1141 alin. (4), adică, termenul care se fixează este mai îndelungat,
iar prin citaŃie instanŃa va pune în vedere persoanei în cauză că are obligaŃia să îşi aleagă
domiciliul în România, unde urmează a i face toate comunicările privind procesul.
În situaŃia în care această persoană nu se conformează obligaŃiei de alegere de domiciliu,
comunicările ulterioare urmează a i se face cu scrisoare recomandată, pentru care nu se mai cere
confirmarea de primire, ci numai recipisa de predare a scrisorii la poşta română. În schimb, dacă
domiciliul, reşedinŃa sau sediul celor aflaŃi în străinătate nu sunt cunoscute, conform art. 87 pct. 8
teza a III-a, citarea se va face prin publicitate, în condiŃiile art. 95 din acelaşi cod, adică prin
afişare la uşa instanŃei sau, dacă instanŃa consideră necesar, prin publicitate în Monitorul Oficial
sau într-un ziar de largă răspândire.
De plano, pentru eliminarea oricărei confuzii, se impune să facem, ex abrupto,
importanta precizare că, în conformitate cu prevederile art. 95 din Codul de procedură civilă,
citarea prin publicitate se face afişându-se citaŃia la uşa instanŃei, iar dacă preşedintele instanŃei
sau al completului de judecată consideră că este necesar, citaŃia se publică şi în Monitorul Oficial
sau într-un ziar mai răspândit, şi nu numai prin publicitate în una dintre aceste două publicaŃii,
cum eronat se susŃine în articolul menŃionat.
Într-o altă ordine de idei, dacă în ipoteza creditorului cu domiciliul, reşedinŃa sau sediul
aflat în străinătate şi necunoscute suntem de acord că citarea acestui participant se va face în
condiŃiile art. 87 pct. 8 teza a III-a din Codul de procedură civilă, în schimb, nu putem accepta
opinia exprimată în legătură cu citarea participantului cu domiciliul, reşedinŃa sau sediul aflat în
străinătate şi care sunt cunoscute. Aceasta, deoarece odată cu aderarea Ńării noastre la Uniunea
Europeană şi România trebuie să aplice Regulamentul Consiliul U.E. nr. 1348 din 29 mai 2000
privind comunicarea actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială cu statele
membre U.E., prevederile acestuia prevalând asupra oricăror reglementări interne.
Regulamentul Consiliului nr. 1348/2000 a intrat în vigoare la 31 mai 2001 şi el este direct
aplicabil (perse) în Ńările membre ale Uniunii Europene, excepŃie făcând Danemarca, Ńară care nu
a participat la adoptarea acestei decizii şi nu este vizată, nici subiect al acesteia, ea urmând să
preia conŃinutul Regulamentului într-un tratat cadru de drept internaŃional.
Trebuie subliniat faptul că de la data aderării României la Uniunea Europeană, în temeiul
art. 2 şi următoarele din Protocolul privind condiŃiile şi aranjamentele referitoare la admiterea
Republicii Bulgaria şi României în U.E. din Tratatul privind aderarea acestor două Ńări la
Uniunea Europeană, dispoziŃiile legislaŃiei comunitare în materia comunicării actelor judiciare
sau extrajudiciare prevalează, în relaŃia dintre Ńara noastră şi celelalte state membre, asupra
oricăror prevederi cuprinse în tratatele internaŃionale încheiate de statele membre şi, în special,
asupra ConvenŃiei privind notificarea şi comunicarea în străinătate a actelor judiciare şi
extrajudiciare în materie civilă sau comercială, adoptată la Haga la 15 noiembrie 1965 la care a
aderat şi România prin Legea nr. 124 din 11 aprilie 2003.
Cu toate acestea, în relaŃia cu alte state rămân aplicabile fie ConvenŃia adoptată la Haga la
15 noiembrie 1965 ori ConvenŃia privind procedura civilă adoptată la Haga la 1 martie 195427, la
care România a aderat prin Decretul nr. 81/1971, care se mai poate aplica cu unele state, precum
Armenia, Kârgâzstan, Liban, Surinam, Uzbekistan, Ucraina (până la ratificarea de către acest stat
a convenŃiei bilaterale), Macedonia (până la ratificarea de către acest stat a convenŃiei bilaterale),
Vatican, fie prevederile convenŃiilor/ tratatelor bilaterale încheiate de România cu state precum
Albania, Algeria, China, Coreea de Nord, Cuba, Egipt, Maroc, Republica Populară Mongolă,
Moldova, FederaŃia Rusă (prin declaraŃie de succesiune), Serbia şi Muntenegru (prin declaraŃie
de succesiune) şi Tunisia.
 În relaŃia dintre România şi statele care sunt parte la ConvenŃia privind notificarea şi
comunicarea în străinătate a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială,
adoptată la Haga la 15 noiembrie 1965, dar cu care au fost încheiate şi tratate/convenŃii bilaterale
în domeniul asistenŃei judiciare în materie civilă sau comercială, transmiterea cererilor de
asistenŃă judiciară având ca obiect comunicarea/notificarea unor acte judiciare şi extrajudiciare
se efectuează ori în baza ConvenŃiei de la Haga, ori în baza convenŃiei/tratatului bilateral (în
funcŃie de opŃiunea statului - parte), dar cu respectarea întocmai a procedurii prevăzute de
convenŃia/tratatul respectiv.
În absenŃa unui instrument juridic bilateral sau multilateral în domeniul asistenŃei
judiciare în materie civilă şi comercială (la care România şi un alt stat, care nu este membru
U.E., să fie părŃi) actele judiciare sau extrajudiciare emise de autorităŃile judiciare române,
destinate unor persoane fizice/juridice cu domiciliul/sediul în statul respectiv, sunt transmise de
Ministerul Român al JustiŃiei, prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire sau
pe cale diplomatică (consulară), în baza curtoaziei internaŃionale, iar cererile de asistenŃă
judiciară, formulată de autorităŃi judiciare străine, având ca obiect comunicarea/notificarea unor
acte judiciare sau extrajudiciare unor persoane fizice/juridice cu domiciliul/sediul în România,
pot fi transmise spre soluŃionare, Ministerului Român al JustiŃiei, pe cale diplomatică
(consulară), situaŃie în care asistenŃa judiciară va fi acordată în baza curtoaziei internaŃionale, sub
rezerva principiului reciprocităŃii, dovada acestuia urmând a fi solicitată Ministerului JustiŃiei,
care o va stabili prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.
După aderarea la Uniunea Europeană România va aplica Regulamentul nr. 1348 din 29
mai 2000 privind comunicarea actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială
cu statele membre U.E. (cu excepŃia Danemarcei), şi anume: Austria, Belgia, Bulgaria, Marea
Britanie, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, FranŃa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi
Ungaria29.
Ca atare, începând cu data de 1 ianuarie 2007, în relaŃia cu celelalte state membre ale
Uniunii în domeniul asistenŃei judiciare în materie civilă şi comercială în România este aplicabil,
printre altele, şi Regulamentul amintit, prevederile acestuia prevalând asupra oricăror
reglementări interne, ştiut fiind că regulamentele constituie principalul izvor al dreptului
comunitar, prin acestea exprimându-se, îndeosebi, puterea legislativă a ComunităŃilor.
O altă excepŃie este prevăzută de alin. (3) al art. 7 din Legea nr. 85/2006, în sensul că,
anterior deschiderii procedurii de insolvenŃă, citaŃiile şi toate comunicările actelor de procedură
se vor realiza în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, în aceleaşi condiŃii
fiind efectuată şi notificarea deschiderii procedurii. Chiar dacă textul menŃionat nu se referă la
procedura de citare, alături de alŃi autori31, apreciem că în faza de judecare a cererii introductive
(pentru deschiderea procedurii) şi citarea părŃilor se va efectua în condiŃiile art. 85-100 din Codul
de procedură civilă pentru simplul motiv că încă nu ne aflăm în procedura de insolvenŃă. SentinŃa
sau încheierea de deschidere a procedurii nu se va publica în Buletinul procedurilor de insolvenŃă
ci, pentru a da posibilitatea tuturor părŃilor interesate şi care sunt nemulŃumite de hotărârea
pronunŃată de judecătorul-sindic să declare recurs împotriva acesteia, ea va fi comunicată acestor
persoane, numai astfel putându-se verifica dacă partea recurentă a respectat sau nu termenul de
10 zile prevăzut de alin. (2) al art. 8 pentru declararea căii de atac. De asemenea, judecătorul-
sindic va notifica hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenŃă atât practicianului desemnat
în respectivul dosar, cât şi, dacă este cazul, Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare în acele
situaŃii în care debitorul este o societate comercială tranzacŃionată pe o piaŃă reglementată [alin.
(4) al art. 7].
Nu în ultimul rând, pentru că deschiderea procedurii insolvenŃei faŃă de un debitor este o
măsură cu implicaŃii deosebite, prin art. 61 legiuitorul a prevăzut ca administratorul judiciar sau
lichidatorul să trimită o notificare tuturor creditorilor menŃionaŃi în lista depusă de debitor fie
odată cu cererea sa introductivă, fie ulterior, în termen de maximum 10 zile de la înregistrarea
cererii ori, dacă procedura a fost deschisă la solicitarea creditorilor, de la deschiderea procedurii
în condiŃiile art. 33 alin. (4) sau (6), debitorului şi oficiului registrului comerŃului sau, după caz,
registrului societăŃilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat,
pentru efectuarea menŃiunii. Scopul acestor notificări este, pe de o parte, aducerea la cunoştinŃa
creditorilor a împrejurării că un debitor al lor a fost supus procedurii reglementate de Legea nr.
85/2006 şi, astfel, singura modalitate de a încerca recuperarea datoriei fiind aceea de a-şi declara
creanŃa şi a se înscrie la masa credală. Pe de altă parte, s-a urmărit ca prin înregistrarea menŃiunii
în registrul de evidenŃă a debitorului să se facă publică deschiderea procedurii, prin aceasta terŃii
fiind protejaŃi de eventualele acte şi operaŃii pe care unii debitori le-ar încerca.
Alin. (2) al art. 61 arată că dacă creditorii cu sediul sau cu domiciliul în străinătate au
reprezentanŃi în Ńară, notificarea va fi trimisă acestora din urmă. Per a contrario, dacă astfel de
creditori nu au reprezentanŃi în Ńară, devin incidente prevederile art. 7 alin. (1) teza a II-a, adică
ei vor fi notificaŃi la sediul/domiciliul din străinătate în condiŃiile Codului de procedură civilă.
În toate cazurile, aşa cum statuează alin. (3) al art. 61, notificarea deschiderii procedurii
de insolvenŃă se va realiza în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi se va
publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaŃie şi în Buletinul
procedurilor de insolvenŃă, aceste trei cerinŃe privind notificarea fiind cumulative.
Doctrina recentă a remarcat faptul că teza a II-a a alin. (3) al art. 7 din Legea nr. 85/2006
conŃine o dispoziŃie care se conformează destul de greu principiului constituŃional al liberului
acces la justiŃie şi celui al egalităŃii în drepturi32. Potrivit acestei norme "pentru creditorii care nu
au putut fi identificaŃi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute
de art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de
insolvenŃă". Este adevărat că debitorul are obligaŃia legală să depună la dosar, fie odată cu
cererea introductivă, fie ulterior o listă cu numele şi adresele creditorilor, indiferent cum ar fi
creanŃele acestora, administratorul judiciar sau lichidatorul având datoria de a-i notifica în
condiŃiile art. 61. Însă nu trebuie omis faptul că, de regulă, debitorii, în cel mai fericit caz, depun
o listă incompletă. Mai mult decât atât, de cele mai multe ori evidenŃele lor financiar-contabile
nu reflectă în totalitate operaŃiunile pe care le-au desfăşurat până la momentul deschiderii
procedurii de insolvenŃă.
Raportat la textul suscitat este foarte posibil ca unii creditori, care nu au fost notificaŃi la
adresa lor, ci doar prin modalitatea publicării notificării în buletin să piardă termenul limită
pentru înregistrarea cererii de admitere a creanŃelor asupra averii debitorului. Aceasta, în
condiŃiile în care creditorii cunoscuŃi sunt notificaŃi în trei modalităŃi: la domiciliul sau sediul lor,
conform Codului de procedură civilă, prin Buletinul procedurilor de insolvenŃă şi printr-un ziar
de largă circulaŃie. Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că aceşti creditori nu au nicio culpă,
neputându-li-se imputa faptul că nu au urmărit în mod regulat publicaŃia buletinului sau toate
ziarele de largă circulaŃie şi din acest motiv nu au aflat de notificarea deschiderii procedurii de
insolvenŃă faŃă de debitorul lor. Nu în ultimul rând, suntem de părere că este exclusiv vina
debitorului fie că nu a depus o listă completă a creditorilor, fie că nu şi-a Ńinut o evidenŃă corectă
şi completă a operaŃiilor comerciale pe care le-a desfăşurat pentru ca practicianul desemnat în
cauză să fi putut identifica toŃi creditorii cărora trebuia să le comunice o notificare în condiŃiile
art. 61 din Legea nr. 85/2006.
Sub acest aspect, considerăm criticabilă o decizie a CurŃii de Apel Timişoara prin care
recursul declarat de creditoarea C.N. C S.A. împotriva sentinŃei comerciale nr. 2892 din 11
decembrie 2007 pronunŃată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 9296/108/2006, sentinŃă prin care
judecătorul-sindic i-a respins contestaŃia împotriva tabelul preliminar al creanŃelor debitoarei
S.C. A S.A. întocmit de lichidatorul judiciar A I.P.U.R.L., a fost respins ca nefondat cu
motivarea că este de necontestat faptul că prin cererea înregistrată la Judecătoria Timişoara la
data de 20 decembrie 2006 reclamanta C.N. C S.A. a chemat în judecată în calitate de pârâtă S.C.
A S.A. Arad solicitând instanŃei ca prin hotărârea ce o va pronunŃa în cauză să dispună obligarea
societăŃii pârâte la plata sumei de 14.717,30 lei cu titlu de debit, care se compune din 13.800,98
lei penalităŃi de întârziere şi 916,32 lei cheltuieli de judecată, susŃinând că deşi între părŃi au fost
încheiate contracte pentru exploatarea liniilor industriale C.F. din staŃia Arad, respectiv din staŃia
Arad Vest, societatea chemată în judecată nu a achitat la termenele convenite sumele datorate în
temeiul acestor contracte.
Judecătoria, considerând acŃiunea reclamantei întemeiată, prin sentinŃa civilă nr. 1069 din
31 ianuarie 2007 a admis-o, însă hotărârea a fost atacată cu recurs la Tribunalul Timiş de către
societatea pârâtă formând obiectul dosarului nr. 12.944/325/2006, instanŃă care, luând cunoştinŃă
de împrejurarea că prin încheierea nr. 408 din 19 februarie 2007 a judecătorului-sindic din cadrul
Tribunalului Arad a fost deschisă faŃă de debitoarea S.C. A S.A. procedura insolvenŃei -
procedura simplificată, a dispus, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, suspendarea judecăŃii.
În conformitate cu prevederile acestui text, de la data deschiderii procedurii de insolvenŃă
se suspendă de drept toate acŃiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanŃelor
asupra debitorului sau bunurilor sale, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a menŃine averea
debitorului în starea existentă la data deschiderii procedurii. Suspendarea nu operează doar faŃă
de cererile şi procedurile de executare silită contra codebitorilor, garanŃilor fidejusori sau
persoanelor care au garantat prin cauŃiune reală executarea obligaŃiilor debitorului aflat în
procedură, efectul suspendării neproducându-se nici cu privire la actele de executare silită care
au fost finalizate anterior deschiderii procedurii. Ea are loc în temeiul legii şi se constată în
fiecare cauză separat de către instanŃa sau organul de executare la care se află dosarul, nefiind
necesar să fie dispusă, cu caracter general, prin hotărârea de deschidere a procedurii de
insolvenŃă.
Chiar dacă nu pot fi reŃinute susŃinerile creditoarei recurente în sensul că debitoarea
intimată cu rea-credinŃă nu ar fi încunoştinŃat la termenul din 31 ianuarie 2007, când aşi fost
pronunŃată de către Judecătoria Timişoara sentinŃa civilă nr. 1069/2007, nici instanŃa de judecată
şi nici reclamanta cu privire la declanşarea procedurii de insolvenŃă faŃă de ea, întrucât aceasta a
fost deschisă abia la data de 19 februarie 2007, prin încheierea nr. 408/2007 a Tribunalului Arad,
intimata învederând doar Tribunalului Timiş faptul că se află sub incidenŃa procedurii
reglementate de Legea nr. 85/2006, ceea ce a dus la suspendarea judecării recursului său declarat
împotriva sentinŃei judecătoriei, este adevărat că în conformitate cu dispoziŃiile actului normativ
menŃionat debitoarea avea obligaŃia de a întocmi o listă cu toŃi creditorii săi, obligaŃie pe care,
însă, nu a respectat-o întrutotul, C.N. C S.A. nefigurând pe lista depusă de S.C. A S.A. la dosarul
de sindic.
 Astfel, potrivit art. 27 şi 28 debitorul aflat în stare de insolvenŃă este obligat să adreseze
tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziŃiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de
zile de la apariŃia stării de insolvenŃă, cererea sa trebuind să fie însoŃită, printre altele, şi de o listă
a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanŃele acestora: certe sau sub condiŃie,
lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma,
cauza şi drepturile de preferinŃă, iar dacă nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreuna
dintre informaŃiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - f) şi h), el va putea înregistra acea informaŃie la
tribunal în termen de 10 zile, în caz contrar cererea urmând să fie considerată o recunoaştere a
stării de insolvenŃă a patrimoniului său, caz în care judecătorul-sindic va pronunŃa o sentinŃă de
intrare în procedura simplificată, conform art. 1 alin. (2) lit. c) sau d) din Legea nr. 85/2006.
Cu toate acestea, în mod legal Tribunalul Arad a dispus respingerea contestaŃie
creditoarei la tabelul preliminar întocmit de lichidatorul judiciar desemnat să administreze
procedura de insolvenŃă faŃă de debitoarea intimată S.C. A S.A. Arad având în vedere dispoziŃiile
lipsite de orice echivoc ale art. 7 alin. (3) din Legea insolvenŃei potrivit cărora, prin excepŃie de
la prevederile alin. (1) (care statuează că citarea părŃilor, precum şi comunicarea oricăror acte de
procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează, ca regulă, prin Buletinul procedurilor de
insolvenŃă) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de
procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, pentru creditorii
care nu au putut fi identificaŃi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) procedura notificării
prevăzute la art. 61 considerându-se a fi îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul
procedurilor de insolvenŃă.
Cum, în speŃă, recurenta nu a figurat în lista prezentată de debitoare în temeiul art. 28
alin. (1) lit. c),iar încheierea judecătorului-sindic de deschidere faŃă de intimată a procedurii
reglementate de Legea nr. 85/2006 a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvenŃă nr.
563 din 8 martie 2007, în cuprinsul hotărârii fiind menŃionat expres că termenul limită de
depunere a declaraŃiilor de creanŃă este data de 17 aprilie 2007, compania înregistrând la
Tribunalul Arad abia la 9 iunie 2007 (data poştei) declaraŃie de creanŃă pentru suma de 15.217,26
lei, în temeiul prevederilor menŃionate mai sus în mod legal prima instanŃă a apreciat
neîntemeiată contestaŃia acesteia împotriva măsurii lichidatorului judiciar de respingere ca
tardivă a cererii sale de înscriere la masa credală a societăŃii falite, neexistând nicio posibilitate
reglementată de Legea insolvenŃei pentru a se putea dispune înscrierea unui asemenea creditor în
tabelul preliminar de creanŃe.
În concluzie, considerăm că textul art. 7 alin. (3) teza a II-a din acest act normativ conŃine
o prevedere ce contravine în mod flagrant dispoziŃiilor constituŃionale care garantează liberul
acces la justiŃie şi egalitatea în drepturi şi Curtea ConstituŃională, când va fi sesizată, ar trebui să
se pronunŃe în sensul că eventualii "creditori necunoscuŃi" îşi pot declara creanŃele deŃinute
împotriva debitorului insolvent până cel mai târziu la momentul închiderii procedurii, deci, chiar
cu depăşirea termenelor limită reglementate de art. 62 din lege.
Potrivit alin. (6) al art. 7 notificările, cu excepŃia cazului în care sarcina notificării
aparŃine altor organe care aplică procedura, şi convocările prevăzute de Legea insolvenŃei cad în
sarcina administratorul judiciar sau a lichidatorului, după caz, în timp ce obligaŃia îndeplinirii
procedurilor de citare şi a comunicării actelor de procedură revine instanŃelor de judecată.
Dacă pentru înscrierea la masa credală creditorii sunt notificaŃi în condiŃiile art. 61, alin.
(7) al art. 7 prevede o nouă regulă care are scopul de a asigura celeritatea procedurii: creditorii
care au înregistrat cereri de admitere a creanŃelor sunt prezumaŃi că au în cunoştinŃă termenele
prevăzute la art. 62 (care se referă la notificarea deschiderii procedurii de insolvenŃă) ori la art.
107,108 sau 109 (texte de lege care reglementează aspecte privitoare la procedura intrării în
faliment), după caz, şi nu vor mai fi citaŃi. În consecinŃă, creditorii care au depus cereri de
admitere a creanŃelor nu vor mai fi citaŃi în cadrul administrării respectivului dosar de insolvenŃă,
fiind prezumaŃi că au cunoştinŃă de termenele pentru verificarea şi definitivarea tabelelor de
creanŃe, termenele pentru înregistrarea, verificarea şi definitivarea creanŃelor care vor fi trecute în
tabelul definitiv consolidat, precum şi de termenele pentru contestarea creanŃelor altor creditori.
Nu în ultimul rând, din interpretarea prevederilor alin. (9) al art. 7 mai rezultă o excepŃie
de la principiul publicităŃii prin buletin. Întrucât acest text arată că "publicarea actelor de
procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în Buletinul procedurilor de insolvenŃă
înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de
procedură efectuate individual faŃă de participanŃii la proces, acestea fiind prezumate a fi
îndeplinite la data publicării", rezultă că norma nu se referă şi la comunicarea hotărârilor
judecătoreşti, exceptarea fiind justificată pentru respectarea dispoziŃiilor legale privitoare la
exercitarea căii de atac a recursului, alin. (3) al art. 261 din Codul de procedură civilă prevăzând
expres şi fără echivoc că hotărârile judecătoreşti se comunică în copie părŃilor în cazul în care
este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.

Recursul împotriva hotărârilor judecătorului-sindic

Cum calea de atac a apelului a fost suprimată în materie de insolvenŃă, toate hotărârile
pronunŃate de judecătorul-sindic fiind supuse numai recursului, este evident că instanŃa imediat
superioară tribunalului - curtea de apel - este cea care are rolul de instanŃă de control judiciar. În
acest sens, alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 85/2006 statuează următoarele: "curtea de apel va fi
instanŃă de recurs pentru hotărârile pronunŃate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11". În
realitate, cum în mod corect s-a afirmat şi în doctrină, competenŃa curŃii de apel priveşte toate
hotărârile pronunŃate de către judecătorul-sindic în cadrul procedurii de insolvenŃă, iar nu numai
cele care se referă la principalele atribuŃii ale acestuia, prevăzute de art. 11 din lege.
De aceea, se impune a fi menŃionat faptul că hotărârea dată în recurs de curtea de apel în
materie de insolvenŃă este irevocabilă, astfel că un eventual nou recurs declarat împotriva acestei
decizii este inadmisibil, aşa cum în mod corect s-a reŃinut şi în practica judiciară.
Chiar dacă textul art. 8 din Legea nr. 86/2006 nu mai face nicio precizare sub aspectul
competenŃei teritoriale a instanŃei de recurs, din normele de organizare judiciară rezultă fără
dubiu că numai curtea de apel în a cărei circumscripŃie se găseşte tribunalul din care face parte
judecătorul-sindic a cărui hotărâre este atacată are căderea de a soluŃiona recursul declarat de
vreo persoană nemulŃumită de soluŃia primei instanŃe.
Legiuitorul, în considerarea caracterului procedurii de insolvenŃă şi pentru a da eficienŃă
principiului celerităŃii consacrat de art. 5 alin. (2), sub aspectul termenului de declarare a
recursului a redus acest termen de la 15 zile, care reprezintă regula în materie civilă (art. 301 din
Codul de procedură civilă39), la numai 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede
altfel, statuând în acelaşi timp că recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de
30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel, pentru toate cererile de recurs formulate
împotriva hotărârilor pronunŃate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii constituindu-se un
singur dosar.
 Deşi acest din urmă termen este unul de recomandare, credem că el nu mai era necesar să
fie introdus sub forma unei prevederi legale, pe de o parte, motivat de împrejurarea că celeritatea
era deja afirmată prin alin. (2) al art. 5 din lege, iar pe de altă parte, pentru că nu este bine să se
normeze prin lege termenul de soluŃionare a unui anumit gen de cauze. Mai mult decât atât, din
punct de vedere practic este aproape imposibil de respectat această prevedere legală, un dosar de
recurs în materie de insolvenŃă, de regulă, necesitând pentru o justă şi legală soluŃionare
minimum 2-3 luni4. Or, raportat la normele care reglementează statutul magistraŃilor,
nesoluŃionarea cu celeritate a cauzelor poate constitui, în anumite condiŃii, abatere disciplinară
(art. 99) care poate atrage sancŃiuni grave la adresa judecătorilor care vor fi "găsiŃi" vinovaŃi de
săvârşirea acestei abateri, iar în condiŃiile în care un complet de recurs are pe rol săptămânal un
număr mare de dosare (40-60, poate şi mai mult), nu putem să nu ne punem întrebarea dacă într-
adevăr acei judecători sunt sau nu vinovaŃi de nerespectarea acestui termen de soluŃionare a unui
dosar de insolvenŃă.
Teza a II-a a alin. (3) al art. 8 reia acelaşi principiu referitor la citare, statuând că "citarea
părŃilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenŃă". Suntem întrutotul de acord cu acei
autori care au subliniat faptul că, deşi la o privire superficială s-ar părea că persoanele cu sediul,
domiciliul sau reşedinŃa în străinătate, la judecarea recursului vor fi citate prin buletin, în ciuda
faptului că în primă instanŃă acestea au fost citate prin procedurile generale, întrucât art. 8 alin.
(3) teza a II-a este plasat sub art. 7 alin. (1) teza a II-a, este contrar oricărei logici juridice de
acceptat ca aceleaşi părŃi să fie citate în două modalităŃi diferite cu ocazia soluŃionării unui
anumit dosar în primă instanŃă şi, respectiv, în faza recursului43. Aceasta, pentru că dacă este
necesară, la judecata în fond, o derogare de la regula citării prin publicitate în buletin a
participanŃilor la procedură care au sediul, domiciliul sau reşedinŃa în străinătate, apare cu atât
mai necesară menŃinerea aceleiaşi derogări şi în faza recursului, acolo unde soluŃia instanŃei este
una irevocabilă.
Tot în scopul asigurării celerităŃii procedurii, teza a III-a a alin. (3) al art. 8 prevede că "în
vederea soluŃionării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-şef al
tribunalului, numai actele care interesează soluŃionarea căii de atac, selectate de judecătorul-
sindic". Aceasta nu înseamnă că instanŃa de recurs va trebui să judece cauza doar pe baza
documentelor trimise de tribunal, astfel că dacă respectivele acte sunt insuficiente, pentru
pronunŃarea unei soluŃii legale şi temeinice fiind necesare şi alte înscrisuri din dosarul de fond,
instanŃa de control judiciar are posibilitatea să pună în vedere părŃilor interesate să le depună în
copie certificată.
În literatura de specialitate s-a opinat că soluŃia instituită de legiuitor potrivit căreia
pentru judecarea recursului vor fi trimise la curtea de apel, de către judecătorul-sindic, numai
acele acte care interesează soluŃionarea căii de atac, este una care contravine naturii şi scopului
controlului judiciar44. Această afirmaŃie a fost argumentată prin aceea că, potrivit doctrinei de
specialitate, controlul judiciar reprezintă dreptul şi obligaŃia pe care le au, în cadrul unui sistem
judiciar, instanŃele judecătoreşti superioare, de a verifica, în condiŃiile şi cu procedura stabilită de
lege, legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunŃate de instanŃele judecătoreşti inferioare lor şi de
a casa sau modifica hotărârile greşite sau de a le confirma pe cele care sunt legale şi temeinice.
Având în vedere această definiŃie, autorii apreciază că, prin faptul că legiuitorul insolvenŃei i-a
impus judecătorului-sindic obligaŃia de a selecta numai acele acte care interesează soluŃionarea
căii de atac, controlul judiciar efectuat de instanŃa superioară este limitat doar la aspectele pe care
le învederează părŃile prin motivele de recurs. Or, potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006,
dispoziŃiile acestui act normativ se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, ceea ce
înseamnă că şi în această materie sunt aplicabile prevederile art. 3041 din cod, conform cărora
recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu poate
fi limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, instanŃa
putând să examineze cauza sub toate aspectele. În aceste condiŃii, s-a concluzionat că instanŃa de
recurs nu ar putea să examineze cauza în întregime şi nu ar putea să sesizeze toate aspectele
pricinii atâta timp cât în faŃa sa nu au fost aduse decât o parte dintre documentele care alcătuiau
dosarul de fond, mai ales când alegerea actelor despre care face vorbire legiuitorul se face
"selectiv", nefiind depuse toate actele care interesează soluŃionarea căii de atac.
Apreciem că opinia de mai sus este una eronată, astfel că nu putem fi de acord cu autorii
săi. Scopul avut în vedere de legiuitor prin reglementarea modului de constituire a dosarului de
recurs - înaintarea în copie certificată de grefierul-şef al tribunalului, numai a actelor care
interesează soluŃionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic - a fost unul binevenit şi el
nu poate duce decât la asigurarea continuităŃii şi a celerităŃii procedurii de insolvenŃă, prin aceea
că administrarea dosarului de sindic nu va mai fi oprită (întreruptă) ca urmare a înaintării
acestuia la curtea de apel. Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că instanŃa de recurs,
soluŃionând calea de atac, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să
verifice dacă hotărârea primei instanŃe a fost sau nu pronunŃată cu respectarea legii, acest examen
urmând să fie făcut doar în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi
ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispoziŃiile art. 306 alin. (2) din Codul de
procedură civilă, instanŃa poate ridica numai motive de ordine publică. Nu în ultimul rând, aşa
cum rezultă din chiar cuprinsul textului art. 3041, instanŃa de recurs poate să examineze cauza
sub toate aspectele, ea neavând, deci, o obligaŃie în acest sens. Dacă din actele "selectate" din
dosarul de fond rezultă anumite indicii ce pot contura vreun alt motiv de casare în afara celor
prevăzute de art. 304, nu există niciun impediment ca, în temeiul tezei a III-a a alin. (3) al art. 8
din Legea insolvenŃei, instanŃa să pună în vedere părŃilor interesate să depună în copie certificată
şi alte înscrisuri din dosarul tribunalului.
Continuitatea şi celeritatea procedurii de insolvenŃă sunt asigurate şi prin noua prevedere
cuprinsă în alineatul final al art. 8, potrivit căruia "prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale, republicată45,
judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaŃia în care dispoziŃiile a
căror neconstituŃionalitate se invocă au făcut obiectul cel puŃin al unei decizii pronunŃate de
Curtea ConstituŃională". Chiar dacă textul se referă expres doar la judecătorul de insolvenŃă,
apreciem că nu există niciun impediment logic sau de natură legală care să excludă posibilitatea
instanŃei de recurs să decidă în privinŃa suspendării46.
Această derogare de la procedura de judecată în situaŃia invocării unei excepŃii de
neconstituŃionalitate este o măsură justă şi ea ar trebui extinsă la toate procesele civile, pentru că
prevederile art. 29 reprezintă unul dintre mijloacele "legale" de exercitare în mod abuziv a
drepturilor procesuale, deşi art. 723 din Codul de procedură civilă arată că "drepturile
procedurale trebuie exercitate cu bună-credinŃă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost
recunoscute de lege. Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru
pagubele pricinuite".47
În fine, tot în scopul celerităŃii şi continuităŃii procedurii, alin. (4) şi (5) ale art. 8
statuează că "prin derogare de la prevederile art. 300 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură
civilă, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi
suspendate de instanŃa de recurs. Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului
împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic: a) sentinŃa de respingere a
contestaŃiei debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4); b) sentinŃa prin care se decide
intrarea în procedura simplificată; c) sentinŃa prin care se decide intrarea în faliment,
pronunŃată în condiŃiile art. 107; d) sentinŃa de soluŃionare a contestaŃiei la planul de distribuire
a fondurilor obŃinute din lichidare şi din încasarea de creanŃe, introdusă în temeiul art. 122 alin.
(3)".
Aceste norme instituie o altă excepŃie de la reglementarea căii de atac a recursului, ca
regulă, Codul de procedură civilă prevăzând posibilitatea instanŃei de control judiciar de a
dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele în care
declararea recursul suspendă de drept executarea (strămutări de hotare, desfiinŃări de construcŃii,
plantaŃii sau a oricăror alte lucrări având o aşezare fixă, precum şi în alte cazuri prevăzute de
lege). BineînŃeles că în toate cazurile, deci inclusiv în cele patru situaŃii de excepŃie reglementate
de Legea insolvenŃei, suspendarea la cerere a executării hotărârii recurate poate fi acordată numai
după depunerea unei cauŃiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părŃilor în camera de
consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de
judecată, dacă este cazul, dispoziŃiile art. 403 alin. (3) şi (4) aplicându-se în mod corespunzător.
Doctrina a arătat că deşi posibilitatea formulării a unei cereri de suspendare în cele patru
situaŃii de excepŃie constituie o oportunitate pentru cel interesat de a suspenda efectele hotărârii
judecătorului-sindic, în practică este posibil ca cererea de suspendare să fie respinsă fie pentru că
s-a fixat un cuantum exagerat al cauŃiunii, fie chiar pe fondul ei, astfel că hotărârea primei
instanŃe, fiind pusă în executare, să producă consecinŃe dăunătoare averii debitorului, afectând
interesele creditorilor. De aceea, pentru a se evita producerea unor asemenea consecinŃe, de lege
ferenda s-a propus ca în aceste patru situaŃii recursul să fie suspensiv de executare chiar prin
derogare de la dreptul comun.
Caracterul definitiv şi executoriu al hotărârilor tribunalului în materie de insolvenŃă se
explică prin necesitatea de a se respecta principiul celerităŃii procedurii şi a se asigura
continuitatea ei, astfel încât creditorii să-şi recupereze creanŃele într-un termen cât mai scurt.
Acesta este motivul pentru care legiuitorul a considerat că este necesar să consacre caracterul
definitiv şi executoriul al tuturor sentinŃelor judecătorului-sindic, pentru ca prin punerea de
îndată a hotărârilor în aplicare, procedura de insolvenŃă să nu suporte sincope, iar scopul declarat
al Legii nr. 85/2006 - instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului
aflat în insolvenŃă - să fie realizat cât mai repede posibil. Din punctul nostru de vedere, chiar
dacă propunerea referitoare le efectul suspensiv al declarării căii de atac în această materie este
una interesantă, considerăm că reglementarea actuală nu se impune a fi modificată, eventualele
consecinŃe negative putând fi preîntâmpinate cu uşurinŃă tocmai prin faptul că art. 8 alin. (5) din
lege permite instanŃei de recurs să suspende executarea hotărârilor judecătorului-sindic în cele
patru situaŃii decisive. În schimb, suntem de acord că Legea nr. 85/2006 ar trebui completată în
sensul precizării regimului juridic al actelor de executare înfăptuite între momentul pronunŃării
hotărârii de către judecătorul-sindic şi cel al soluŃionării recursului, din acest punct de vedere
reglementarea nefiind una clară şi explicită.
De asemenea, pentru a se evita situaŃii de genul celei din dosarul nr. 5838/2005 al CurŃii
de Apel Alba Iulia în care instanŃa de control judiciar, admiŃând recursul unei creditoare, a casat
sentinŃa tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi judecător-sindic, această menŃiune
apărând în mod expres în cuprinsul dispozitivului deciziei de casare51, la alin. (2) al art. 12 s-a
prevăzut că "dispoziŃiile art. 24 alin. (1) din Codul de procedură civilă privind
incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunŃă succesiv hotărâri în
acelaşi dosar, cu excepŃia situaŃiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs".
Sub acest din urmă aspect, apreciem ca fiind legală şi temeinică soluŃia prin care au fost
admise recursurile declarate în cauză şi casată hotărârea primei instanŃe cu consecinŃa trimiterii
litigiul spre rejudecare aceluiaşi tribunal, constatându-se că prin sentinŃa civilă nr. 2428/P.I. din
14 noiembrie 2006 Tribunalul Timiş a respins contestaŃia la tabloul preliminar al creanŃelor
formulată de debitoarea S.C. G S.R.L. Timişoara în contradictoriu cu creditoarea S.C. C S.A.
Deva, admiŃând, totodată, contestaŃia creditorului Consiliul Local al municipiului T şi a dispus
înscrierea în tabloul preliminar al creanŃelor a întregii sume pretinse de acesta în cuantum de
630,21 lei.
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a reŃinut că prin sentinŃa civilă nr. 1042 din 9
noiembrie 2005 a Tribunalului Timiş pronunŃată în dosarul nr. 8844/2005 a fost admisă
contestaŃia formulată de S.C. G S.R.L. Timişoara, fiind respinsă contestaŃia Consiliului Local al
municipiului T, ambele la tabelul preliminar al creanŃelor din dosarul nr. 80/S/2005, dispunându-
se respingerea înscrierii în tabelul preliminar a creditorilor S.C. C S.A. Deva şi Consiliul Local al
municipiului T. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea S.C. C S.A. Deva, iar prin
decizia civilă nr. 252 din 13 martie 2006 pronunŃată în dosarul nr. 235/COM/2006 Curtea de
Apel Timişoara, admiŃând recursul, a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea de a fi avut în
vedere de către tribunal aspectul referitor la autoritatea conferită unui titlu executoriu, respectiv
dacă judecătorul-sindic mai are mijloace procesuale de a-l analiza, iar pe de altă parte, dacă
raportat la data naşterii obligaŃiei debitorului, creanŃa nu este prescrisă.
Împotriva sentinŃei civile nr. 2428/P.I. din 14 noiembrie 2006 a Tribunalului Timiş au
declarat recurs atât debitoarea S.C. G S.R.L. Timişoara, cât şi administratorul judiciar B.D.I.,
solicitând casarea hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea contestaŃiei debitoarei la tabloul
preliminar al creanŃelor întocmit şi depus în dosarul de faliment nr. 80/S/2005.
ContestaŃiile formulate atât de societatea debitoare, cât şi de creditorul Consiliul Local al
municipiului T împotriva tabelului preliminar al creanŃelor debitoarei S.C. G S.R.L. Timişoara
întocmit de administratorul judiciar B.I.D. au fost înregistrate iniŃial la Tribunalul Timiş sub
dosar nr. 8844/COM/S/2005, instanŃă care, prin sentinŃa civilă nr. 1042/P.I. din 9 noiembrie 2005
a admis doar contestaŃia debitoarei, respingând-o pe cea a creditorului.
Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 252 din 13 martie 2006 pronunŃată în
dosarul nr. 235/COM/2006 a admis recursul declarat de creditoarea S.C. C S.A. Deva şi a casat
sentinŃa tribunalului, trimiŃând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanŃe.
Pricina a fost reînregistrată la Tribunalul Timiş sub dosar nr. 3414/COM/S/2006, instanŃă
care, prin sentinŃa civilă nr. 2428/P.I. din 14 noiembrie 2006, de această dată, a respins
contestaŃia societăŃii debitoare, admiŃând-o pe cea a creditorului Consiliul Local al municipiului
T.
Potrivit dispoziŃiilor neechivoce ale art. 24 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
judecătorul care a pronunŃat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi
pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare. Prevederi similare sunt
cuprinse şi în art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei, care statuează
că dispoziŃiile art. 24 alin. (1) din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt
aplicabile judecătorului-sindic care pronunŃă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepŃia
situaŃiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs. Or, în cauză, acelaşi judecător-sindic din
cadrul Tribunalului Timiş a soluŃionat contestaŃiile formulate de societatea debitoare şi de
creditorul Consiliul Local al municipiului T împotriva tabelului preliminar al creanŃelor
debitoarei SC G SRL Timişoara întocmit de administratorul judiciar B.I.D. atât prin sentinŃa
civilă nr. 1042/P.I. din 9 noiembrie 2005, cât şi prin sentinŃa civilă nr. 2428/P.I. din 14 noiembrie
2006 după casarea cu trimitere spre rejudecare dispusă de instanŃa de control judiciar, deşi se afla
în situaŃie de incompatibilitate.
Pe cale de consecinŃă, considerând că analiza celorlalte critici din cuprinsul cererilor de
recurs apare ca superfluă, dată fiind prioritatea motivului de recurs reglementat de pct. 1 al art.
304 din Codul de procedură civilă, întrucât instanŃa nu a fost alcătuită potrivit dispoziŃiilor
legale, hotărârea recurată fiind pronunŃată de un judecător-sindic incompatibil, Curtea a admis
recursurile declarate de debitoare şi administratorul judiciar şi în temeiul art. 312 alin (1)-(3) şi
(5) din Codul de procedură civilă a casat în tot sentinŃa tribunalului trimiŃând cauza spre
rejudecare la aceeaşi instanŃă.
Aceeaşi curte de apel a mai decis că este nelegală hotărârea prin care un alt judecător-
sindic, decât cel care a fost desemnat să soluŃioneze procedura insolvenŃei societăŃii comerciale
debitoare, a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social întrucât,
potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată, toate procedurile reglementate de prezenta lege,
cu excepŃia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenŃa exclusivă a tribunalului în a cărui
rază teritorială se află sediul debitorului, astfel cum figurează acesta în registrul comerŃului,
respectiv în registrul societăŃilor agricole, şi sunt exercitate de un judecător-sindic desemnat de
preşedintele tribunalului în condiŃiile art. 9. Acest din urmă text arată că judecătorul-sindic este
nominalizat, în fiecare caz, în conformitate cu prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, cu modificările şi completările ulterioare, dintre judecătorii desemnaŃi ca judecători-
sindici, în temeiul art. 50 din acest act normativ, iar potrivit art. 137 din Legea nr. 64/1995,
republicată, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică,
ajuns în stare de insolvenŃă, să fie suportată de către membrii organelor de conducere.
Prevederile legale menŃionate sunt preluate, în esenŃă, şi în noua Lege a insolvenŃei nr. 85/2006.
Curtea a considerat că acŃiunea reglementată de art. 137 din Legea nr. 64/1995 (în prezent
art. 138 din Legea nr. 85/2006) nu poate fi soluŃionată de un alt judecător-sindic decât cel
desemnat să administreze procedura insolvenŃei în acel caz, întrucât altfel ar fi încălcate
dispoziŃiile legale, fiind de la sine înŃeles că legiuitorul a dorit ca toate procedurile şi cererile
formulate în cadrul procedurii să fie soluŃionate de acelaşi judecător-sindic. În cauză cererea de
antrenare a răspunderii fostului administrator al debitoarei nu putea fi soluŃionată de către un alt
judecător-sindic fără a exista o nominalizare în acest sens dată de către preşedintele tribunalului,
conform art. 9 din Legea nr. 64/1995.
Aşa fiind, în cauză sunt incidente dispoziŃiile art. 105 alin. (1) şi cele ale art. 108 din
Codul de procedură civilă, hotărârea pronunŃată de un alt judecător-sindic decât cel desemnat cu
administrarea procedurii insolvenŃei fiind nulă, motiv pentru care în baza art. 312 din acelaşi cod
Curtea a admis recursul pârâtului şi a casat sentinŃa tribunalului dispunând trimiterea cauzei spre
rejudecare Tribunalului Arad, cererea reclamantei urmând să fie soluŃionată de judecătorul-sindic
desemnat în mod legal pentru administrarea procedurii insolvenŃei faŃă de societatea debitoare.
În literatura juridică recentă s-a opinat că se impune ca textul alin. (2) al art. 12 să fie
interpretat în sensul că nu numai în cazul casării hotărârii sale, dar şi în cazul modificării acesteia
de către instanŃa de recurs, judecătorul-sindic devine incompatibil în acel dosar întrucât este
evident faptul că şi în situaŃiile prevăzute de art. 304 pct. 6-9 din Codul de procedură civilă56
judecătorul fondului s-a pronunŃat substanŃial asupra raportului juridic dintre părŃi şi astfel a
devenit incompatibil în etapa rejudecării după admiterea recursului sau, în cazul procedurii
insolvenŃei, el a devenit incompatibil pentru a continua procedura după ce a fost modificată o
hotărâre, ca urmare a admiterii recursului, pentru oricare dintre aceste motive. Aceeaşi autori au
mai arătat că paradoxul creat de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 poate fi înlăturat numai
prin intermediul instituŃiei imparŃialităŃii consacrată de art. 6 al ConvenŃiei europene a drepturilor
omului, potrivit căruia "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public
şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanŃă independentă şi imparŃială instituită
de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaŃiilor sale cu caracter civil, fie
asupra oricărei acuzaŃii în materie penală îndreptate împotriva sa".
În esenŃă, potrivit jurisprudenŃei CurŃii de la Strasbourg, imparŃialitatea judecătorului nu
este asigurată ori de câte ori justiŃiabilul, în mod legitim, poate să se teamă că judecătorul s-ar
simŃi legat de autorizarea pe care a dat-o anterior, această simplă îndoială fiind suficientă pentru
a considera inexistentă imparŃialitatea instanŃei.
Într-adevăr, orice judecător despre care se poate crede, în mod legitim, că ar fi lipsit de
imparŃialitate poate fi recuzat şi trebuie să se abŃină, atât recuzarea, cât şi abŃinerea fiind garanŃii
ale imparŃialităŃii şi ale unui proces echitabil, însă nu suntem de acord că textul alin. (2) al art. 12
din Legea insolvenŃei trebuie extins, împotriva a ceea ce a urmărit legiuitorul, şi în cazurile de
modificare a hotărârii tribunalului de către instanŃa de control judiciar ca urmare a admiterii
recursului declarat de vreuna dintre părŃi. Aceasta, motivat de împrejurarea că, în conformitate cu
art. 312 din Codul de procedură civilă, în caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi
modificată sau casată, în tot sau în parte. Modificarea hotărârii atacate se pronunŃă pentru
motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct.
1, 2, 3, 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanŃa a cărei hotărâre este recurată a
soluŃionat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă,
fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre
care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanŃa de recurs va casa în întregime hotărârea
atacată pentru a se asigura o judecată unitară. În caz de casare, curŃile de apel şi tribunalele vor
rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaŃie în care se
pronunŃă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop. Cu toate acestea, în cazul în
care instanŃa a cărei hotărâre este recurată a soluŃionat procesul fără a intra în cercetarea fondului
ori judecata s-a făcut în lipsa părŃii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât
şi la dezbaterea fondului, instanŃa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanŃei
care a pronunŃat hotărârea casată sau altei instanŃe de acelaşi grad. În caz de casare a hotărârii
atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanŃa va trimite dosarul spre judecare
instanŃei judecătoreşti competente sau organului cu activitate jurisdicŃională competent, potrivit
legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibilă. Dacă
instanŃa de recurs constată că ea însăşi era competentă să soluŃioneze pricina în primă instanŃă
sau în apel, va casa hotărârea recurată şi va soluŃiona cauza potrivit competenŃei sale.
Cu alte cuvinte, indiferent de soluŃia concretă dată în pricina dedusă judecăŃii în caz de
admitere a recursului, respectiv casare sau modificare a hotărârii primei instanŃe, ca regulă,
curŃile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc
admiterea recursului, situaŃie în care se pronunŃă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în
acest scop, excepŃie făcând doar situaŃiile în care instanŃa a cărei hotărâre este recurată a
soluŃionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părŃii care nu
a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, când, după
casare, cauza se va trimite spre rejudecare instanŃei care a pronunŃat hotărârea casată sau altei
instanŃe de acelaşi grad.
De aceea, chiar dacă s-ar putea spune că şi în cele patru cazuri de modificare a hotărârii
tribunalului judecătorul-sindic s-a pronunŃat substanŃial asupra raportului juridic dintre părŃi, nu
se poate considera că el ar fi devenit incompatibil pentru a continua procedura colectivă în
respectivul dosar de insolvenŃă întrucât, în toate aceste situaŃii, hotărârea dată de curtea de apel
este irevocabilă, raporturile juridice litigioase fiind definitiv soluŃionate, astfel că ele nu mai pot
fi readuse în atenŃia judecătorului fondului. Spre exemplu, chiar dacă tribunalul a admis
contestaŃia formulată de debitor la cererea de deschidere a procedurii iniŃiată de creditori şi a
respins astfel acŃiunea, dacă curtea de apel, găsind întemeiat recursul acestora din urmă, îl admite
şi va modifica hotărârea primei instanŃe în sensul respingerii contestaŃiei şi admiterea, în
consecinŃă, a cererii introductive, judecătorul-sindic chiar dacă "s-a pronunŃat substanŃial asupra
raportului juridic dintre părŃi" (în sensul că a apreciat că procedura colectivă nu trebuie deschisă
faŃă de acel debitor) nu devine incompatibil deoarece această chestiune a fost irevocabil
dezlegată de instanŃa ierarhic superioară, astfel că el nu are altceva de făcut decât să deschidă
procedura insolvenŃei, cu toate consecinŃele care rezultă din aceasta. SituaŃia este similară şi în
cazul admiterii sau în cel al respingerii unei contestaŃii la tabelul preliminar de creanŃe întocmit
de practician sau al oricărei contestaŃii formulate împotriva rapoartelor acestuia ori în cazul
promovării unei acŃiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial făcute de debitor
în dauna creditorilor etc.
Mai trebuie spus că în faza anterioară declanşării procedurii de insolvenŃă este posibil ca
pe rolul instanŃelor de judecată să coexiste două sau mai multe dosare având ca obiect
deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 faŃă de unul şi acelaşi debitor, ca
urmare a formulării de către persoane diferite (debitor, creditori, instituŃii abilitate prin lege) a
unor cereri introductive întemeiate pe dispoziŃiile art. 26, art. 27 şi art. 31 din acest act normativ.
De aceea, pentru a se evita pronunŃarea unor soluŃii contradictorii, toate aceste pricini trebuie
conexate la un singur dosar de insolvenŃă.
Legiuitorul, prin alin. (3)-(5) ale art. 31 din Legea insolvenŃei, a reglementat asemenea
situaŃii statuând că dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor şi cel al judecării
acestei cereri sunt formulate cereri de către alŃi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va
verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenŃa dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora
şi va stabili îndeplinirea condiŃiei referitoare la cuantumul minim al creanŃei în raport cu valoarea
însumată a creanŃelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag
prevăzute de lege.
Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenŃei formulată de către debitor şi
una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluŃionate încă, toate cererile de deschidere a
procedurii se vor conexa la cererea formulată de debitor. Această prevedere, nou introdusă în
materie de insolvenŃă [Legea nr. 64/1995, republicată, omiŃând să se refere la cazul în care atât
debitorul, cât şi creditorii acestuia au formulat cereri de deschidere a procedurii de reorganizare
judiciară şi faliment - art. 36 alin. (2) şi (3)], este una logică şi absolut normală pentru că în
dosarul ce are ca obiect cererea debitorului, acesta recunoaşte faptul că se află în stare de
insolvenŃă, astfel că orice dovadă în acest sens nu se mai impune a fi administrată, creditorii fiind
dispensaŃi de sarcina probei insolvenŃei debitorului.
 Mai mult, prin formularea cererii de deschidere a procedurii în temeiul art. 27 din Legea
nr. 85/2006, debitorul îşi îndeplineşte obligaŃia impusă în sarcina sa prin această normă - cel aflat
în stare de insolvenŃă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziŃiilor
prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariŃia stării de insolvenŃă, ceea ce
permite şi analizarea problemei tardivităŃii sau, după caz, a prematurităŃii cererii debitorului, cu
consecinŃe deosebite cu privire la răspunderea civilă sau penală a acestuia.
Sub acest aspect, alin. (4) al art. 27 statuează că "introducerea prematură, cu rea-
credinŃă, de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea
patrimonială a debitorului persoană fizică sau juridică, pentru prejudiciile pricinuite", iar alin.
(2) al art. 32 din lege arată că "prin încheierea de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va
dispune administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului să efectueze notificările
prevăzute la art. 61. În cazul în care, în termen de 15 zile de la notificare, creditorii se opun
deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va Ńine, în termen de 10 zile, o şedinŃă la care vor fi
citaŃi administratorul judiciar, debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în
urma căreia va soluŃiona, deodată, prin sentinŃă, toate opoziŃiile. AdmiŃând opoziŃia,
judecătorul-sindic va putea păstra deschisă procedura insolvenŃei, cu consecinŃa calificării
cererii debitorului de deschidere a procedurii ca fiind prematură, sau va putea revoca
încheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea
debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariŃiei stării de insolvenŃă. Reaua-
credinŃă a debitorului trebuie dovedită de creditorul care se opune la deschiderea procedurii
insolvenŃei". De asemenea, potrivit alin. (1) al art. 143, "constituie infracŃiunea de bancrută
simplă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neintroducerea sau
introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei
juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii în termen, care depăşeşte cu mai mult de
6 luni termenul prevăzut la art. 27".
Dacă, însă, s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol,
cu acelaşi obiect, vor fi conexate la acelaşi dosar. De data aceasta, din punctul de vedere al
cererii introductive ulterioare, fie şi a debitorului, nu mai prezintă nicio importanŃă la solicitarea
cui a fost deschisă procedura de insolvenŃă, esenŃial fiind numai faptul că într-un anumit dosar
judecătorul-sindic deja a pronunŃat o hotărâre de deschidere a procedurii colective.

*****
 Capitolul II - Reactualizarea cunoştinŃelor dobândite

1. ObligaŃiile profesionale ale comercianŃilor.

2. Procedura efectuării înregistrărilor în registrul comerŃului.
3. Înregistrarea menŃiunilor în registrul comerŃului.
4. Care este procedura de inmatriculare în registrul comerŃului.
5. Publicitatea prin registrul comerŃului.
6. Dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana fizică.
7. Încetarea calităŃii de comerciant.
8. Dovada calităŃii de comerciant.
9. CondiŃiile cerute persoanei fizice pentru a fi comerciant.
10. EnumeraŃi tipurile de societăŃi comerciale existente în România.
11. Constituirea societăŃilor comerciale.
12. Ce reprezintă actul constitutiv al societăŃii.
13. Care sunt condiŃiile de formă ale actului constitutiv.
14. Principalele clauze ale actului constitutiv.
15. Modificarea actului constitutiv.
16. Înmatricularea societăŃii
17. Care sunt atribuŃiile Adunării Generale la societăŃile pe acŃiuni?
18. Societatea în nume colectiv şi în comandită simplă - noŃiuni generale
19. SocietăŃile pe acŃiuni - aspecte generale.
20. PrezentaŃi cazurile de excludere a asociaŃilor la o SRL.
21. SocietăŃile în comandită pe acŃiuni - aspecte generale
22. SocietăŃile cu răspundere limitată - aspecte generale
23. Drepturile asociaŃiilor în cadrul societăŃilor cu răspundere limitată.
24. Excluderea şi retragerea asociaŃilor din societatea în nume colectiv
25. Lichidarea societăŃilor - generalităŃi.
26. Reducerea sau majorarea capitalului social.
27. Reprezentarea societăŃii în relaŃiile cu terŃii;
28. ParticularităŃile răspunderii administratorilor unei societăŃi pe acŃiuni;
29. Numărul cenzorilor într-o societate pe acŃiuni;
30. Regimul juridic special al asociatului unic în cadrul societăŃii cu răspundere limitată;
31. Excluderea si retragerea asociaŃilor
32. Modalitatea de votare în adunarea generală specifică societăŃii cu răspundere limitată;
33. Cvorumul de vot necesar adoptării unei hotărâri ce presupune modificarea actului
constitutive în cazul societăŃilor cu răspundere limitată;
34. CondiŃiile transmiterii părŃilor sociale către persoane din afara societăŃii, în situaŃia
societăŃii cu răspundere limitată;
35. Administratorul poate fi angajat al societăŃii administrate?;
36. Cine poate solicita şi în ce condiŃii convocarea adunării generale
37. CondiŃii de publicitate ale convocării adunării generale
38. Moduri de convocare a adunării generale;
39. Termenul în care adunarea generală este obligată să se întrunească;
40. ParticularităŃile nulităŃii în materia societăŃilor comerciale. CompetenŃa de soluŃionare a
cererilor de declarare a nulităŃii;
41. Efectele declarării nulităŃii societăŃii asupra actelor încheiate de aceasta;
42. Termenul de plată a dividendelor, sancŃiunea nerespectării acestui termen;
43. Capitalul social al societăŃilor cu răspundere limitată;
44. Cazuri de evaluare obligatorie a aportului în natură de către un expert;
45. Admisibilitatea aportului în creanŃe.
46. Definiti aportul în natură;
47. Definiti aportul în societate al fondului de comerŃ;
48. Categorii de societăŃi de persoane;
49. Categorii de societăŃi de capitaluri;
50. Răspunderea asociaŃilor în societăŃile de persoane;
51. Răspunderea asociaŃilor în societăŃile de capitaluri;
52. AsociaŃii în societăŃile cu răspundere limitată;
53. Regimul juridic al aportului în muncă;
54. Dizolvarea societăŃilor comerciale
55. Fuziunea şi divizarea societăŃilor comerciale
56. ObligaŃii speciale ale administratorilor în procedura de fuziune sau de divizare
57. NoŃiune şi forme de realizarea a fuziunii.
58. Fuziunea prin absorbŃie.
59. Fuziunea prin contopire.
60. Efectele fuziunii.
61. Lichidarea societăŃilor comerciale.
62. Măsuri premergătoare lichidării.
63. Efectuarea lichidării.
64. Aspecte comune lichidării pentru toate formele de societăŃi comerciale.
65. Drepturile şi obligaŃiile lichidatorilor.
66. OperaŃiuni specifice procedurii de lichidare.
67. Definiti notiunea de anatocism.
68. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării.
69. PrecizaŃi legislaŃia românească în domeniul insolvenŃei.
70. DefiniŃia, scopul şi caracterele procedurii insolvenŃei.
71. CondiŃiile necesare pentru declanşarea procedurii insolvenŃei .
72. Ce intelegeti prin insolvenŃa debitorului (încetarea de plăŃi)?
73. Care este diferenta intre insolvenŃa (incapacitatea de plată) şi insolvabilitatea?
74. Care este diferenta intre insolvenŃa (incapacitatea de plată) şi refuzul de plată?
75. ParticipanŃii la procedura insolvenŃei.
76. Care sunt organele ce aplică procedura insolvenŃei?
77. Judecătorul sindic - rolul in aplicarea procedurii insolvenŃei.
78. Lichidatorul - rolul in aplicarea procedurii insolvenŃei .

79. Care sunt principalele forme de organizare a societăŃilor comerciale.

80. Ce intelegeti prin nŃionalitatea societăŃii comerciale.
*****
 Capitolul III - ObligaŃiile comerciale

SecŃiunea I - Formarea obligaŃiilor comerciale

Contractul, ca izvor de obligaŃii

Prin obligaŃie, în general, se înŃelege raportul juridic în temeiul cãruia o persoanã,
denumitã creditor, are dreptul de a pretinde de la o altã pesoanã, denumitã debitor, o anumitã
prestaŃie, pe care acesta este îndatorat sã o îndeplineascã.
Obiectul obligaŃiei constã în prestaŃia pozitivã (a da sau a face ceva) sau negativã (a nu
face ceva), pe care debitorul trebuie sã o execute şi la care creditorul este îndreptãŃit.
Dupã izvorul lor, obligaŃiile pot fi nãscute din acte juridice (contracte şi acte juridice
unilaterale), din fapte juridice licite (îmbogãŃirea fãrã justã cauzã, plata nedatoratã şi gestiunea de
afaceri) şi ilicite.
În desfăşurarea activităŃii sale, comerciantul încheie o serie de acte juridice sau săvârşeşte
fapte juridice de comerŃ prin intermediul cărora se nasc, se modifică ori se sting drepturi şi
obligaŃii.
Actele juridice în dreptul comercial, ca şi în dreptul civil, pot fi unilaterale, bilaterale sau
multilaterale.
Astfel, sunt acte unilaterale de comerŃ: emisiunea unei cambii, încuviinŃarea reprezentării
comerciale, oferta de a contracta, constituirea unei societăŃi cu răspundere limitată cu unic
asociat etc.
Cele mai frecvente acte juridice comerciale sunt contractele unilaterale sau bilaterale
(sinalagmatice), cu titlu oneros (comutative sau aleatorii). De regulă, contractele comerciale sunt
contracte cu titlu oneros, deoarece fiecare parte contractantă urmăreşte un folos (avantaj)
patrimonial. În mod excepŃional există în dreptul comercial şi acte cu titlu gratuit (liberalităŃi sau
acte dezinteresate).
Dintre toate izvoarele obligaŃiilor, contractul este principalul izvor. Deşi atât actele
juridice civile, cât şi cele comerciale, inclusiv obligaŃiile prezintă multe trăsături comune totuşi,
există suficiente deosebiri care justifică dualitatea dreptului privat.
ObligaŃiile comerciale sunt reglementate atât prin dispoziŃii cu caracter general, prevăzute
în Codul civil, cât şi prin norme juridice cu caracter special, existente în Codul comercial, Cartea
I, Titlul V “Despre obligaŃiile comerciale în general”.
DispoziŃiile cu caracter special prevăzute în Codul comercial evidenŃiază particularităŃile
sau trăsăturile obligaŃiilor comerciale şi care privesc naşterea, executarea sau stingerea acestora.

Încheierea contractelor comerciale

În principiu, încheierea oricărui contract este liberă şi, mai mult, părŃile contractante pot
stabili conŃinutul contractului pe baza acordului de voinŃă. În dreptul comercial, libertatea de
voinŃă a părŃilor se manifestă în mod deplin atât în ce priveşte stabilirea conŃinutului contractului,
cât şi în privinŃa formei de exteriorizare a consimŃământului, ca element al voinŃei de a contracta.
Libertatea de voinŃă a părŃilor capătă dimensiuni specifice în dreptul comercial şi sub
aspectul exteriorizării, manifestării consimŃământului părŃilor contractante. Astfel, contractul se
încheie în mod valabil în formă scrisă, ca înscris unic, ca ofertă scrisă urmată de acceptare sau ca
ofertă scrisă urmată de executare ori prin alte mijloace specifice dreptului comercial cum ar fi:
corespondenŃă (scrisoare), telex, fax, telefon, factură.
Principiul celerităŃii operaŃiunilor comerciale impune recunoaşterea în dreptul comercial
a formelor simplificate de contractare din care rezultă, evident, voinŃa părŃilor de a contracta.

Acordul de voinŃă al părŃilor asupra clauzelor contractuale se formează prin întâlnirea

ofertei cu acceptarea ei.
În civilizaŃia contemporană există însă un număr considerabil de contracte care sunt
încheiate fără negociere prealabilă. De exemplu, cumpărarea unui magazin la un preŃ fixat
anticipat sau cumpărarea unui bilet de călătorie pe calea ferată la un tarif deja stabilit.
Mecanismul întâlnirii ofertei cu acceptarea este foarte complex şi de nenumărate ori
acesta este precedat de negocieri.
Negocierea este, de fapt, invitaŃia lansată de una din părŃi de a trata conŃinutul unui
eventual contract. Această invitaŃie se deosebeşte de oferta fermă prin aceea că negocierea poate
fi urmată sau concretizată într-un “acord de principiu”, “scrisoare de intenŃie” sau “protocol de
acord”, practicate mai ales în comerŃul internaŃional.
Există obligaŃia părŃilor de a se manifesta cu bună-credinŃă în cadrul negocierii şi de a
respecta “angajamentele de principiu”. În cadrul acestor relaŃii trebuie să se acorde un termen
rezonabil, în interiorul căruia destinatarul ofertei să se pronunŃe cu privire la conŃinutul ofertei -
în sensul acceptării sau nu a acesteia. Cu toate acestea, în măsura în care una din părŃi dovedeşte
rea-credinŃă în respectarea negocierii prealabile, ea va răspunde pe temei delictual şi va repara
prejudiciul cauzat partenerului, paguba reprezentând echivalentul cheltuielilor făcute cu
organizarea negocierii şi cu eventualele studii prealabile efectuate.

Oferta de a contracta
Încheierea contractului debuteazã cu propunerea de a contracta, numită ofertă sau
policitaŃiune. Ea reprezintă mai mult decât promisiunea de a contracta (care este un
antecontract). Oferta de a contracta de antecontract este faptul că oferta trebuie să îndeplinească
anumite condiŃii:
- să fie fermă, ceea ce înseamnă că ofertantul nu are posibilitatea de a o modifica sau
retracta.
- să fie precisă şi completă, deci să cuprindă toate elementele esenŃiale ale contractului.
- să fie neechivocă, să exprime intenŃia ofertantului de a contracta. De exemplu, o marfă
expusă în vitrină fără preŃ poate conduce la concluzia că este un model şi nicidecum un
obiect de vânzare.
- să fie o manifestare de voinŃă reală, serioasă, conştientă şi cu intenŃia de a angaja din
punct de vedere juridic. De altfel, această condiŃie se realizează, în măsura în care sunt
îndeplinite celelalte prevederi.
Oferta poate fi expresă sau tacită, exprimată în scris sau verbal, şi poate fi adresată
publicului sau unei persoane determinate.
În legătură cu oferta tacită, este dificil de conceput că o ofertă poate fi şi tacită. Cu toate
acestea, atunci când, din anumite atitudini, în împrejurări bine determinate se poate trage
concluzia existenŃei unei manifestări de voinŃă chiar şi prin tăcere, se poate admite acest lucru.
De exemplu, staŃionarea unui taximetru într-o staŃie amenajată în acest sens reprezintă o ofertă,
chiar dacă şoferul nu-şi exprimă verbal consimŃământul de a efectua transportul.
 Oferta adresată publicului rezultă, de exemplu, din anunŃurile de vânzare lansate prin
diferite publicaŃii cotidiene. În acest caz ofertantul va fi obligat faŃă de primul acceptant. Dacă
oferta este cu termen, ea trebuie menŃinută în limita termenului respectiv.
Acceptarea ofertei provine de la destinatarul ofertei şi reprezintã tot un act unilateral de
voinŃă, la fel ca şi oferta. Acceptarea reprezintă cea de-a doua latură a consimŃământului.
Ca şi oferta, acceptarea trebuie să îndeplinească mai multe condiŃii: să fie clară (să
exprime voinŃa de a încheia contractul), să fie pură şi simplă, să fie liberă (neviciată), să fie
expresă (scrisă sau verbală) sau tacită.
Acceptarea trebuie să fie clară, deci în concordanŃã cu oferta. Dacă acceptarea limitează
sau condiŃionează ori excede condiŃiile ofertei, se consideră că aceasta a fost refuzată şi
acceptarea poate fi considerată ca şi o contraofertă.
Dacă oferta este adresată unei persoane determinate, numai aceea poate accepta oferta;
dacă este adresată publicului, evident că se va încheia contractul cu prima persoană care a
acceptat oferta. În sfârşit, acceptarea ofertei trebuie să se facă înainte ca oferta să fi fost revocată
sau să fi devenit caducă.
Din punctul de vedere al formei, acceptarea poate fi expresă sau tacită (implicită). Cea
mai interesantă problemă, din punct de vedere juridic, este valoarea tăcerii persoanei căreia i s-a
adresat oferta.
Principiul recunoscut în legislaŃia noastră este că acceptarea nu poate să rezulte din
tăcere. Cu toate acestea, legislaŃia şi practica judecătorească admit unele excepŃii ca de exemplu:
- tacita relocaŃiune, prevăzută în art. 1437 C. civ.;
- părŃile pot stabili anticipat ca simpla tăcere după primirea ofertei să aibă valoare de
acceptare;
- în dreptul comercial, dacă între părŃi au existat relaŃii anterioare de afaceri se prezumă că,
în cazul lansării unei oferte adresată aceluiaşi partener de afaceri, simpla tăcere a acestuia
valorează drept acceptare.

Momentul încheierii contractului este acela în care acceptarea întâlneşte oferta.

Întemeindu-se pe conŃinutul câtorva dispoziŃii legale, care, direct sau indirect, marchează
momentul întâlnirii acceptării cu oferta, în doctrina juridică au fost emise mai multe teorii:
- teoria emisiunii, potrivit cãreia contractul se încheie în momentul în care destinatarul
ofertei şi-a manifestat voinŃa de a o accepta, char dacã acceptarea nu a fost transmisã
ofertantului;
- teoria transmisiunii, conform cãreia contractul se încheie în momentul în care destinatarul
expediazã acceptarea cãtre ofertant;
- teoria recepŃiunii, potrivit cãreia contractul se încheie în momentul primirii de cãtre
ofertant a acceptãrii, chiar dacã nu a luat cunoştinŃã despre aceasta;
- teoria informaŃiunii, conform cãreia contractul se încheie în momentul în care ofertantul
ia cunoştinŃã în mod efectiv de acceptarea ofertei.
Legiuitorul a consacrat teoria informaŃiunii. Astfel, potrivit art. 35 C. com., „contractul
sinalagmatic încheiat între persoane depãrtate nu este perfect dacă acceptarea a ajuns la
cunoştinŃa propunãtorului în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar schimbului
propunerii şi al acceptării, după natura contractului”.
 În legătură cu oferta în care s-a prevăzut un termen de acceptare se impun următoarele
precizări: contractul se consideră încheiat numai dacă acceptarea a ajuns la ofertant înainte de
expirarea termenului prevăzut în ofertă.
Potrivit art. 35 alin. 2 C. com., ofertantul poate primi ca bună şi o acceptare ajunsă peste
termen, cu condiŃia să încunoştiinŃeze de îndată pe acceptant despre aceasta.
Reglementări speciale privind momentul încheierii contractului sunt prevăzute în O.G. nr.
130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanŃă.
Contractele la distanŃă, potrivit acestui act normativ, sunt contractele de furnizare de
produse sau servicii încheiate între un comerciant şi un consumator, în cadrul unui sistem de
vânzare organizat de către comerciant, care utilizează în mod exclusiv, înainte şi la încheierea
acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicaŃie la distanŃă (care nu necesită prezenŃa
fizică simultană a celor două părŃi).
În situaŃia contractelor la distanŃă prevăzute de O.G. nr. 130/2000, momentul încheierii îl
constituie momentul primirii comenzii de către comerciant, dacă părŃile nu au convenit altfel (art.
5). Aşadar, potrivit O.G. nr. 130/2000, momentul încheierii contractului este stabilit conform
teoriei recepŃiunii şi nu al informaŃiunii prevăzute de Codul comercial în art. 35.

SecŃiunea II - Executarea obligaŃiilor comerciale

Determinarea preŃului şi locul plăŃii

PreŃul în obligaŃiile comerciale

Potrivit dreptului civil, în cazul contractului de vânzare-cumpărare preŃul trebuie să fie
determinat de părŃi (art. 1303 C. civ.), adică trebuie să fie cert. Se poate accepta şi preŃul
determinabil de exemplu, supus arbitrului, adică unui terŃ (art. 1304 C. civ.). Dacă acesta nu
voieşte sau nu poate să determine preŃul, contractul de vânzare nu poate lua fiinŃă.
Codul comercial, adaptând dispoziŃiile civile la circuitul comercial, modificându-le chiar,
permite ca preŃul să fie stabilit şi ulterior, prevăzându-se în contract o indicaŃie abstractă şi
impersonală - "preŃul just" sau "preŃul curent", în funcŃie de locul plăŃii sau de cotele oficiale ale
bursei (art. 40 C.com.).

Locul executării obligaŃiilor comerciale

Executarea obligaŃiilor comerciale reprezintã finalitatea oricãrui contract, determinarea
locului executãrii lor având o deosebitã importanŃã sub aspectul determinãrii legii aplicabile şi a
instanŃei competente.
Art. 59 C. com. prevede urmãtoarele alternative ale locului executãrii obligaŃiilor
comerciale:
- locul arătat expres în contract;
- în lipsa acestuia, locul care ar rezulta din natura operaŃiei;
- în lipsa unui loc menŃionat expres în contract, locul convenit în mod tacit de pãrŃile
contractante;
- dacã nu s-a prevãzut în contract, nu rezultã din natura obligaŃiei şi nici nu a fost
determinat tacit, locul executãrii va fi considerat acela în care comerciantul obligat îşi
avea sediul activitãŃii sale comerciale în momentul încheierii contractului;
 - dacã nu se poate stabili potrivit criteriilor menŃionate, locul executãrii va fi considerat
domiciliul sau reşedinŃa comerciantului din momentul perfectãrii contractului;
- locul în care se aflã bunul, dacã obligaŃia constã în predarea unui bun cert (determinat în
individualitatea lui), acel bun se aflã în alt loc decât cele enumerate mai sus, în momentul
în care s-a încheiat contractul, iar pãrŃile contractante cunoşteau în acel moment locul
unde se aflã bunul.

În ceea ce priveşte locul executãrii obligaŃiilor ce au ca obiect o sumă de bani, în doctrinã

s-a exprimat opinia cã principiul cherabilitãŃii, consacrat de Codul comercial, ar trebui înlocuit
cu principiul portabilitãŃii, adicã plata ar trebui sã se facã la domiciliul sau sediul creditorului
(portabilã) şi nu la cel al debitorului (cherabilã).
Dacă plata se face prin decontare bancară, debitorul este liberat de obligaŃie în momentul
în care sumele de bani au fost virate şi au ajuns în contul creditorului.
Solidaritatea
În cazul obligaŃiilor comerciale cu pluralitate de debitori, regula este solidaritatea, părŃile
putînd să o înlăture prin stipulaŃie contrară.
Art. 42 din Codul comercial consacră în od formal această regulă, prevăzând că: "în
obligaŃiunile comerciale codebitorii sunt ŃinuŃi solidariceşte, afară de stipulaŃiune contrarie".
Dacă în dreptul civil, solidaritatea pasivă trebuie să fie prevăzută în mod expres în
contract sau de către legiuitor, în dreptul comercial, solidaritatea pasivă se prezumă. Justificarea
acestei prezumŃii legale relative constă în necesitatea asigurării creditului existent în relaŃiile
comerciale.
Solidaritatea pasivă reprezintă o derogare de la principiul de drept comun al divizibilităŃii
obligaŃiilor, prevăzut în art.1041 C.civ., scopul său fiind acela de a permirte creditorilor să ceară
oricărui debitor executarea integrală a creanŃei. Creditorul este protejat astfel de eventualele
riscuri ale insolvabilităŃii unuia dintre debitori.
Debitorul solidar nu are facultatea de a opune creditorului beneficiul discuŃiunii (corelativ
obligaŃiei creditorului de a urmări maii întâi pe debitorul principal) şi beneficiul diviziunii
(corelativ dreptului debitorului de a fi urmărit numai pentru cota din datorie, ce îi revine
personal).
Codebitorul care plăteşte întraga datorie nu poate pretinde celorlalŃi decât partea
fiecăruia. Paguba rezultată din insolvabilitatea unuia dintre codebitorii solidari, se împarte între
ceilalŃi, inclusiv cel care a plătiti datoria.
PrezumŃia de solidaritate este extinsă de Codul comercial şi asupra fidejusorului, care
garantează o obligaŃie comercială a altuia, conform art.42 alin.2 C.com. Fidejusorul este Ńinut
solidar, chiar dacă este necomerciant. PrezumŃia solidarităŃii nu se aplică atunci când codebitorii
sunt necomercianŃi, dacă pentru ei obligaŃia nu este comercială (adică, în cazul faptelor
unilaterale sau mixte), potrivit art.42 alin.2 C.com. Dacă actul este comercial şi pentru aceşti
codebitori, ei vor fi ŃinuŃi solidar, chiar dacă sunt necomercianŃi.
Interzicerea acordării termenului de graŃie
Potrivit art. 44 C. com., “În obligaŃiunile comerciale judecătorul nu poate acorda
termenul de graŃie permis de art. 1021 din Codul civil”, conform căruia, în cazul în care
creditorul solicită rezoluŃiunea contractului pentru neexecutarea obligaŃiei de către debitor,
instanŃa, luând în considerare împrejurările ce ce l-au adus pe debitor în imposibilitatea de a-şi
executa obligaŃia, poate să-i acorde un terne de graŃie, înlăuntrul căruia debitorul să-şi
îndeplinească obligaŃia.
În dreptul comercial, această regulă este incompatibilă cu punctualitatea executării
obligaŃiilor, a creditului personal care domină viaŃa comercială şi care constituie “onoarea”
comerciantului.
OperaŃiunile comerciale nu sunt izolate ceea ce înseamnă că acordarea unui termen de
graŃie ar afecta în lanŃ circuitul comercial întrucât marfa circulă de la o persoană la alta prin
mijlocirea în operaŃiuni de schimb.
Cu toate acestea, partea care şi-a executat obligaŃiile poate ea însăşi să acorde un “termen
de graŃie” celeilalte părŃi. Acest termen este unic şi dacă nici de data aceasta obligaŃiile nu sunt
îndeplinite, rezoluŃiunea operează de plin drept şi orice executare peste termen devine
inadmisbilă.

Retractul litigios

Potrivit art. 45 C. com. “Retractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 şi 1404 din Codul
civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial”.
Atunci când un drept de creanŃă, care constituie obiect al cesiunii, este în acelaşi timp şi
obiect al unui proce, dreptul este numit litigios.
În materie civilă, dacă s-a efectuat cesiunea unui drept litigios, debitorul cedat poate să
invoce retractul litigios, adică să se libereze faŃă de cesionar, potrivit art.1402 C.civ., plătindu-i
preŃul efectiv cu care acesta a cumpărat dreptul litigios, cheltuielile ocazionate de perfectarea
contractului de cesiune, împreună cu dobânda calculatî din ziua plăŃii preŃului de către cesionar şi
cheltuielile de judecată, ocazionate de proces.
În dreptul comercial nu se admite o asemenea operaŃie juridică pentru că ar stânjeni libera
circulaŃie a creanŃelor şi a drepturilor incorporale în general care impune o diferenŃă între preŃul
de cumpărare şi cel de vânzare.
RaŃiunea acestei interdicŃii decurge din aceea că nu i se poate reproşa cesionarului
intenŃia de speculă şi de risc, cât timp acestea sunt de natura comerŃului.

PrescripŃia extinctivă
În materie comercială, prescripŃia extinctivă este reglementată de dispoziŃiile Decretului
nr.167/1958.
Termenul general de prescripŃie aplicabil materiei comerciale este cel de 3 ani. În Codul
comercial şi în alte legi speciale comerciale, sunt stabilite şi alte termenel speciale de prescripŃie
:
• Termenul de prescripŃie de cinci ani, prevăzut în art. 949 C. com. pentru acŃiunile privind
cambia şi cecul a fost înlocuit cu termenul de trei ani, potrivit Decretului nr. 167/1958;
• Termenul de prescripŃie de doi ani, prevăzut în art. 952 C. com. se aplică acŃiunilor
mijlocitorilor pentru plata drepturilor ce li se cuvin;
• Termenele de prescripŃie de şase luni şi de un an, aplicabile contra cărăuşului în baza
contractului de transport.
• Termenul de prescripŃie de trei ani, privind restituirea dividendelor prevăzut în Legea nr.
31/1990, republicată, art. 67 alin.5;
• Termenul de prescripŃie de şase luni, privind acŃiunea în daune a fondatorilor împotriva
societăŃii în cazul dizolvării anticipate, prevăzut de art.34 din Legea nr.31/1990;
• Termenul de prescripŃie de un an, privind acŃiunea în daune pentru prejudicii cauzate prin
fapte de concurenŃă neloială prevăzut în art. 12 din Legea nr. 11/1991.

Dobânzile în obligaŃiile comerciale

Întârzierea în executarea unei obligaŃii comerciale bâneşti face ca debitorul să datoreze
daune-interese moratorii. Rolul acestora este să sancŃioneze debitorul culpabil şi să repare
prejudiciul cauzat de acesta creditorului. Evaluarea acestui prejudiciu este realizată de legiuitor,
prin stabilirea dobânzii legale.
Potrivit art. 43 C.com. "datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de
drept din ziua când devin exigibile". Pe cale de consecinŃă, debitorul este de drept în întârziere
prin simpla ajungere la termen a obligaŃiei.
DispoziŃia prevăzută de art. 43 C. com. se aplică cu condiŃia ca datoria să fie comercială
pentru debitor, să aibă ca obiect o sumă de bani, să fie certă, lichidă şi exigibilă.
Dacă sunt îndeplinite aceste condiŃii, dobânda comercială curge de drept de la scadenŃă,
deoarece se presupune că debitorul, deŃinând fără drept sumele datorate creditorului, se foloseşte
de ele şi trebuie să-l despăgubească pe creditor. Despăgubirea datorată de către debitor reprezintă
dobânda.
Prin convenŃie expresă a părŃilor, se poate deroga de la regula curgerii de drept a
dobânzilor, prevăzută de art.43 C.com.
În prezent, regimul juridic al dobânzii legale pentru obligaŃiile băneşti este stabilit prin
O.G. nr. 9/2000, modificată, privind nivelul dobânzii legale pentru obligaŃii băneşti.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 9/2000, părŃile sunt libere să stabilească în convenŃii rata
dobânzii pentru întârzierea în plata unei obligaŃii băneşti.
În cazul în care părŃile nu au prevăzut în contract rata dobânzii, se va aplica dobânda
legală în măsura în care, potrivit legii sau clauzelor contractuale, obligaŃia este purtătoare de
dobânzi.
Potrivit art. 6 din O.G. nr. 9/2000, prin dobândă se înŃelege nu numai sumele socotite în
bani cu acest titlu, dar şi alte prestaŃii sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă
drept echivalent al folosinŃei capitalului.
Potrivit art.3, O.G. nr.9/2000, dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, la
nivelul dobânzii de referinŃă a Băncii NaŃionale a României, circularele lunare emise în acest
sens de către Banca NaŃională a României fiind publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Întrucât dobânda este stabilită (prevăzută) de legiuitor numai pentru întârzierea în
executare, evident - din punct de vedere teoretic, dar şi practic - se pune problema cumulului
dobânzilor cu despăgubirile sau/şi a cumulului dobânzilor cu penalităŃile.
Este important de reŃinut că în cazul dobânzii contractuale aplicabila atât în materie
comercială, cât şi civilă aceasta trebuie să se fi prevăzut printr-un act scris.

Potrivit art. 1088 C. civ., cumulul dobânzilor cu despăgubirile, în principiu, nu este

admis. De la această regulă există unele excepŃii, prevăzute fie în Codul civil, fie în Codul
comercial şi de legislaŃia specială.
 În concluzie, având în vedere dispoziŃiile din Codul civil (în principal art. 1088),
reglementările din Codul comercial (în special art. 43, în care legiuitorul prevede fructificarea de
drept a banilor sub forma dobânzii în cazul întârzierii în executare) precum şi cele din OrdonanŃa
Guvernului nr. 9/2000, considerăm că în raporturile juridice de drept comercial dobânda poate fi
cumulată cu despăgubirile atât în cazul întârzierii în executare, cât şi în cazul neexecutării
obligaŃiilor contractuale care constau în sume de bani.
În scopul aplicării principiului reparării integrale a prejudiciului care cuprinde atât dauna
efectiv produsă (damnum emergens), cât şi beneficiul (câştigul) nerealizat (lucrum cessans)
dobânzile contractuale sau legale pot fi cumulate cu despăgubirile.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciului pot fi pretinse cu titlu de despăgubiri (daune)
compensatorii chiar şi dobânzile datorate de creditor pentru creditele bancare pe care a fost
nevoit să le facă din cauza neexecutării obligaŃiilor de către propriul debitor.
În ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor care să includă şi dobânda la creditele
bancare, evident trebuie să existe legătură de cauzalitate între faptul neexecutării obligaŃiilor de
către debitor sau executarea lor cu întârziere şi necesitatea contractării de către creditor a unor
credite bancare pentru desfăşurarea activităŃii. În lipsa acestei dovezi, debitorul nu poate fi
obligat şi la plata dobânzilor bancare la împrumuturile contractate de creditor.

Dobânda prevăzută în contract pentru întârzierea în executarea obligaŃiilor băneşti

înlocuieşte penalităŃile pentru executarea cu întârziere având aceleaşi funcŃii: de evaluare
anticipată a prejudiciului, de sancŃionare a debitorului aflat în întârziere şi, evident, de
compensare (acoperire) a prejudiciului cauzat creditorului.
Concluzia care se desprinde este că, în această situaŃie, dobânzile nu se pot cumula cu
penalităŃile. În schimb, dobânzile pot fi cumulate cu despăgubiri în măsura în care din dobânzi
nu se acoperă integral prejudiciul, exact ca şi în cazul penalităŃilor.

Viciile de consimŃãmânt la încheierea contractelor comerciale

Eroarea viciazã consimŃãmântul şi lipseşte de efecte contractul comercial atunci când se
referã la calitãŃile substanŃiale ale obiectului contractului. Eroarea asupra persoanei poate vicia
consimŃãmântul numai dacã acel contract s-a încheiat în considerarea persoanei asupra cãreia s-a
produs eroarea.
Dolul, constând în manopere înşelãtoare, menite sã inducã în eroare o persoanã pentru a o
determina sã contracteze, viciazã consimŃãmântul şi poate duce, de asemenea, la anularea
contractului.
Existã situaŃii în care unul dintre contractanŃi pãstreazã tãcerea voitã asupra unor date sau
informaŃii pe care celãlalt contractant are interesul sã le cunoascã. Aceastã reticenŃã este
calificatã drept dol şi poate avea şi poate avea ca efect anularea contractului, dacă se dovedeşte
că s-a urmărit înşelarea celuilalt contractant. De regulă, se consideră că obligaŃia de informare
este esenŃială numai faŃă de cel care nu se poate informa el însuşi. Pe lângă anularea contractului
şi restabilirea situaŃiei anterioare, reticenŃa poate antrena şi obligarea la despăgubiri, în condiŃiile
răspunderii civile delictuale.
În contractele comerciale pot exista clauze lovite de ineficacitate. Astfel, nu vor produce
efecte următoarele clauze:
 - dintre clauzele cuprinse în documentele semnate la încheierea contractului, clauzele greu
lizibile, imprimate cu caractere minuscule sau al căror sens este obscur, precum şi
clauzele plasate după semnătură sau pe spatele înscrisului semnatş
- clauzele din documentele remise ulterior formării contractului (facturi, bonuri de
comandă şi de lucrare etc.);
- clauze neinserate în contract, dar afişate, care pot fi considerate ca acceptate numai dacă
partea care se prevalează de ele face dovada că acestea au fost efectiv cunoscute de
cealaltă parte (clauzele afişate în bănci, hoteluri, ateliere de prestări servicii etc.)
În aceste cazuri, se consideră că acordul de voinŃă nu s-a realizat asupra clauzei
respective şi, că, prin urmare, ea nu poate fi opusă celeilalte părŃi. Restul contractului rămâne
valabil, cu excepŃia situaŃiei în care s-ar dovedi că, în absenŃa acestei clauze, partea care a
inserat-o nu ar fi încheiat contractul.

SecŃiunea III - Regimul probelor în materie comercială

Proba obligaŃiilor comerciale

În principiu, în dreptul comercial obligaŃiile se dovedesc cu aceleaşi mijloace ca şi
obligaŃiile civile. Potrivit art. 46 C. com., obligaŃiile comerciale şi liberaŃiunile se dovedesc cu:
acte autentice, acte sub semnătuă privată, facturi acceptate prin corespondenŃă, prin telegrame,
registrele părŃilor, martori de câte ori instanŃa judecătorească ar crede că trebuie să admită proba
testimonială chiar în cazurile prevăzute în art. 1191 C. civ.
În sfârşit, obligaŃiile comerciale pot fi dovedite prin orice alte mijloace de probă admise
de legea civilă.

În dreptul comercial proba cu martori este admisibilă şi peste cuprinsului unui înscris şi
în lipsa acestuia, oricare ar fi valoarea obiectului în litigiu.
Proba cu martori nu poate fi admisă însă în cazul când Codul comercial cere proba prin
înscris (art. 55 C. com.). Exemple de acte solemne (la care se cere forma scrisă ad validitatem)
sunt: biletul la ordin şi cecul, contractul de împrumut maritim, contractul de societate comercială.

Codul comercial în art. 46 enumeră mijloacele de probaŃiune a obligaŃiilor comerciale,

adăugând la cele de drept comun şi altele specifice menŃionate în art.47-52 C.com. : facturile
acceptate, corespondenŃa, telegramele, registrele comerciale.

Factura este un înscris care cuprinde elementele esenŃiale ale unei vânzări comerciale:
identificarea părŃilor, cantitatea de marfă, calitatea, condiŃii de livrare etc
În privinŃa forŃei probante, factura face dovadă deplină împotriva emitentului adică a
vânzătorului şi în favoarea aceluia ce-l deŃine, adică a destinatarului, a cumpărătorului. Factura
poate să facă dovadă şi în favoarea vânzătorului atunci când este acceptată de cumpărător.
 Acceptarea poate fi expresă, atunci când se face prin depunerea semnăturii
cumpărătorului pe unul din exemplarele facturii, cu menŃiunea "acceptat" sau prin
corespondenŃă, telegramă, telefon, verbal etc.
Acceptarea poate fi tacită, când rezultă din modul de comportament al cumpărătorului
manifestat prin orice act de dispoziŃie asupra mărfii.
Prin corespondenŃă, în sens comercial se înŃelege orice fel de scrisori, telegrame etc.,
schimbate între comercianŃi şi între aceştia şi clientela lor, adică expediate şi primite.
CorespondenŃa face parte din categoria actelor scrise sub semnătură privată şi face dovadă
împotriva aceluia de la care emană.
CorespondenŃa comercială face parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată
ceea ce înseamnă că aceasta trebuie semnată de către comerciantul de la care provine.
Ceea ce este specific dreptului comercial este faptul că adaugă sistemului dreptului
comun valoare probantă copiei simple a scrisorii expediată păstrată în registrul copier, copie care
este primită ca mijloc de probă chiar şi în favoarea părŃii de la care emană. Dovada poartă însă
numai asupra conŃinutului scrisorii nu şi în ce priveşte faptul dacă scrisoarea a fost efectiv
expediată şi primită.
În ipoteza existenŃei unor contradicŃii între cele menŃionate în registru copier şi originalul
scrisorii, evident, are prioritate originalul.

Telegrama are aceeaşi forŃă probantă ca şi un înscris sub semnătură privată pe motivul că
un original semnat de expeditor există depus la oficiul poştal de expediere. Legea prezumă că
între original şi reproducere există perfectă concordanŃă, o prezumŃie juris tantum care poate fi
combătută dovedindu-se contrariul.
În cazul în care se constată culpa funcŃionarului oficiului poştal pentru contrafacerea
conŃinutului telegramei, acesta va răspunde pe temei delictual, conform art. 998 C. civ.
Telegrama are valoare probantă în funcŃie de natura juridică a înscrisului predat la oficiul
poştal.
Data telegramelor stabileşte ziua şi ora în care ele au fost expediate de oficiile poştale,
până la proba contrarie (art. 47 alin. 3 C. com.).

Registrele comerciale analizate în cadrul obligaŃiilor comercianŃilor cu forŃă juridică

probantă urmărindu-se în principal două reguli:
- registrele, regulat sau neregulat Ńinute, fac probă împotriva comerciantului;
- registrele Ńinute în mod corespunzător, cu respectarea dispoziŃiilor legale, pot fi folosite
ca probă şi în favoarea comerciantului.
Registrele comerciale nu sunt înscrisuri sub semnătură privată deoarece un act sub
semnătură privată trebuie să provină de la partea împotriva căreia se foloseşte (partea adversă).
Comerciantul este liber să folosească registrele sale comerciale ca mijloc de probă. Dacă
întocmirea lor este o obligaŃie legală a fiecărui comerciant, în schimb folosirea lor ca dovadă este
facultativă.
Registrele comerciale reprezintă un mijloc de probă complet şi independent de
înscrisurile care au stat la baza înregistrărilor, deci fără a se cere prezentarea documentelor
justificative. Registrele comerciale fac dovadă împotriva comerciantului. Registrele comerciale
fac dovadă în favoarea celui care le-a Ńinut în următoarele condiŃii prevăzute de art. 50 C. com.:
- dacă sunt invocate în raporturile cu alŃi comercianŃi;
- dacă sunt prezentate pentru probarea unor fapte sau acte de comerŃ;
 - dacă sunt Ńinute în regulă şi Ńinute în mod regulat nu pot face dovadă în favoarea
comerciantului.
Dacă sunt îndeplinite toate condiŃiile prevăzute de lege, registrele comerciale au valoarea
probatorie a unei mărturisiri extrajudiciare.
Ori de câte ori într-un litigiu una din părŃi înŃelege să se refere la registrele comerciale ale
celeilalte părŃi, sau când judecătorul însuşi, din oficiu, doreşte acest lucru, el poate solicita
înfăŃişarea registrelor în instanŃă.
Comunicarea registrelor are caracter excepŃional. Acesta este motivul pentru care legea
nu o îngăduie decât în anumite cazuri: în materie succesorală, comunitate de bunuri, societăŃi,
faliment, asociaŃie în participaŃiune.

Capitolul IV - Contractele comerciale speciale

SecŃiunea I - Contractul de vânzare-cumpãrare comercialã

NoŃiune. Caracterul comercial

Contractul de vânzare-cumpãrare comercialã reprezintã principalul instrument juridic
prin care se realizeazã circulaŃia mãrfurilor de la producãtor la consumator.
Reglementarea legalã vânzãrii-cumpãrãrii comerciale este cuprinsã în parte, în Codul
comercial, care, în Titlul VI (Despre vânzare), statueazã în art.60-73 asupra unor aspecte
specifice vânzãrii-cumpãrãrii comerciale: preŃul vânzãrii, transferul dreptului de proprietate şi al
riscurilor, consecinŃele nerespectãrii obligaŃiilor contractuale. Regulile generale care guverneazã
acest contract comercial sunt însã cele aplicabile vânzãrii-cumpãrãrii civile, cuprinse în art.1294-
1404 C.civ.
Sub aspectul fizionomiei sale structurale, vânzarea-cumpărarea comercială este similară
vînzării-cumpărării civile, ambele fiind contracte prin intermediul cărora se transmite, în
schimbul unui preŃ, proprietatea asupra unui lucru.
Din analiza art.3 C.com. rezultã cã trăsătura distinctivã a vânzării-cumpărării comerciale
în raport cu vânzarea-cumpãrarea civilã este reprezentatã de funcŃia economicã a celei dintâi, şi
anume : interpunerea în schimbul bunurilor.
Aceastã cerinŃã se impune întrucât principala caracteristicã a cumpãrãrii şi vãnzãrii
comerciale o constituie intenŃia de revânzare, în sensul cã vânzarea este precedatã de o
cumpãrare fãcutã în scop de revânzare, iar cumpărarea este făcută în scopul revânzării.
Pentru a constitui o trãsãturã definitorie a vânzãrii-cumpãrãrii comerciale, intenŃia de
revânzare trebuie sã îndeplineascã trei condiŃii:
- sã existe la data cumpãrãrii; în lipsa acesteia, contractul nu are caracter
comercial, fiind un act juridic civil;
- sã fie exteriorizatã, exprimatã de cumpãrãtor, cunoscutã de cealaltã parte
contractantã;
- sã priveascã, în principal, bunurile cumpãrate; în cazul în care bunul cumpãrat
este accesoriu faŃã de produsul ce se va vinde, vânzarea va avea caracter civil,
potrivit principiului accesorium sequitur principale.
 Atunci când cumpãrãtorul nu a urmãrit intenŃia de revânzare a mãrfii cumpãrate, nu
suntem în prezenŃa unui act comercial, ci a unuia civil. În acest sens, art.5 C.com. prevede cã nu
se poate considera faptã de comerŃ cumpãrarea de producte sau mãrfuri ce s-ar face pentru uzul
sau consumul cumpãrãtorului sau familiei sale.

DefiniŃie
Întrucât Codul comercial român nu oferă o definiŃie a contractului de vânzare-cumpărare
comercială, prin aplicarea dispoziŃiilor art. 1 C. Com., care statuează că acolo unde legea
comercială nu dispune se va aplica legea civilă, contractul de vânzare-cumpãrare va fi definit pe
baza dispoziŃiilor art.1294 C.civ., ca fiind acel contract prin care o parte, numitã vânzãtor, se
obligã sã transmitã celeilalte pãrŃi, numitã cumpãrãtor, dreptul de proprietate asupra unui bun, în
schimbul plãŃii unei sume de bani drept preŃ, operaŃiune prin care cel puŃin una dintre pãrŃi
urmãreşte sã obŃinã un profit din revânzarea, prelucrarea sau închirierea bunului ce face obiectul
contractului.

Caractere juridice
Din analiza definiŃiei contractului de vânzare-cumpãrare comercialã se desprind
urmãtoarele caractere juridice:

1. este un contract bilateral (sinalagmatic) dând naştere la obligaŃii reciproce între părŃi;
2. este un contract cu titlu oneros, prin încheierea lui fiecare parte urmărind obŃinerea
unei contraprestaŃii, a unui folos patrimonial;
3. este un contract comutativ, pentru că fiecare parte cunoaşte de la început existenŃa şi
întinderea prestaŃiei la care se obligă;
4. este un contract consensual, întrucât se încheie pe baza simplului acord de voinŃă al
părŃilor contractante, vânzarea fiind perfectã, potrivit art.1295 C.civ, din momentul în care pãrŃile
s-au învoit asupra lucrului şi asupra preŃului, “deşi lucrul încã nu se va fi predat şi preŃul încã nu
se va fi numãrat”;
5. este un contract translativ de proprietate, prin intermediul acestuia transmiŃându-se
dreptul de proprietate sau un alt drept real ori un drept de creanŃã asupra lucrului vândut.

CondiŃii de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare comercială

Sunt cele prevãzute de art.948 C.civ. pentru validitatea oricãrei convenŃii:
consimŃământul, capacitatea, obiectul şi cauza.
ConsimŃãmântul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare comercială
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare comercială se realizează în momentul
formării acordului de voinŃă al părŃilor, în sensul transmiterii de la vânzător la cumpărător a
dreptului de proprietate asupra unui bun, în schimbul unui preŃ.
În doctrină, se apreciază că existenŃa consimŃământului liber şi neviciat trebuie să poarte :
asupra naturii contractului, adică o parte să consimtă să vândă, iar cealaltă parte să consimtă să
cumpere, asupra lucrului ce face obiectul contractului şi asupra preŃului.

Capacitatea de a încheia contractul de vânzare-cumpărare comercială

Încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare comercialăeste condiŃionată şi de
existenŃa capacităŃii cerute de lege pentru părŃile contractante : capacitatea de folosinŃă şi
capacitatea de exerciŃiu.
 Pe lângă condiŃiile generale privind capacitatea de a încheia acte juridice, Codul civil
stabileşte anumite condiŃii specifice contractului de vânzare-cumpărare civilă, reguli care se vor
aplica, în temeiul art.1 C.com. şi contractului de vânzare-cumpărare comercială.
În scopul asigurării protecŃiei juridice a interselor comerŃului, Codul civil, prin art.1307-
1309, instituie expres următoarele incapacităŃi speciale:
- interdicŃia încheierii contractului de vânzare-cumpărare între soŃi;
- interdicŃia cumpărării de către mandatari a bunurilor pe care au fost împuterniciŃi să le vândă;
- interdicŃia de a cumpăra de către persoanele care administrează bunurile statului şi ale unităŃilor
administrativ-teritoriale, precum şi de către funcŃionarii publici, a bunurilor pe care le
administrează, respectiv, a bunurilor care se vând prin lijlocirea lor;
- interdicŃia încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către judecători, procurori şi avocaŃi,
asupra drepturilor litigioase de competenŃa curŃii de apel în a cărei rază teritorială îşi exercită
funcŃia sau profesia;
- interdicŃia încheierii contractului de vânzare-cumpărare între tutore şi minorul aflat sub tutela
sa.
În materia vânzării-cumpărării comerciale, îşi mai găsesc aplicare şi interdicŃiile speciale,
prevăzute de legile comerciale:
- interdicŃia încheierii de către prepus, pe cont propriu sau pe contul altuia, a unor operaŃiuni de
natura comerŃului cu care este însărcinat (art.397 C.com.);
- interdicŃia încheierii de către asociaŃii cu răspundere nelimitată a unor operaŃiuni ce ar aduce
atingere intereselor societăŃii comerciale. Astfel, potrivit art.82, Legea nr.31/1990, asociaŃii unei
societăŃi în nume colectiv, precum şi asociaŃii comanditaŃi dintr-o societate în comandită simplă,
nu pot lua parte, ca asociaŃi cu răspundere nelimitată, în alte societăŃi concurente sau având
acelaşi obiect de activitate. De asemenea, nu pot să realizeze operaŃiuni în contul lor sau al altor
persoane, în acelaşi fel de comerŃ sau într-unul asemănător, decât cu acordul celorlalŃi asociaŃi.
ConsimŃământul se socoteşte dat dacă participarea sau operaŃiunile, fiind anterioare contractului
de societate, au fost cunoscute de ceilalŃi şi aceştia nu au interzis continuarea.
- interdicŃia încheierii între societatea comercialã pe acŃiuni şi administratorii acesteia a unor
operaŃiuni de dobândire sau înstrãinare de bunuri, în absenŃa acordului adunãrii generale
extraordinare a acŃionarilor (art.150, Legea nr.31/1990);
- interdicŃia impusã administratorilor societãŃilor comerciale de a înstrãina sau dobândi bunuri în
contul societãŃii, a cãror valoare depãşeşte jumãtate din valoarea contabilã a activului net al
societãŃii, fãrã aprobarea adunãrii generale extraordinare (art.15322, Legea nr.31/1990);
Obiectul contractului de vânzare-cumpărare comercială
Având în vedere caracterul bilateral al contractului de vânzare-cumpărare comercială,
obiectul acestuia este unul complex, format din lucrul vândut şi din preŃul acestuia.
CondiŃiile ce trebuie îndeplinite de lucrul vândut sunt urmãtoarele:
Lucrul să se afle în circuitul civil. Art. 1310 C. civ. prevede, în această privinŃă, că
„Toate lucrurile care sunt în comerŃ pot fi vândute, afară numai dacă o lege a oprit aceasta".
Din aceastã dispoziŃie legalã deducem cã, în principal, orice lucru aflat în comerŃ poate
fi vândut.
Lucrul trebuie să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor
(dacă lucrul nu există şi nici nu poate să existe în viitor, obiectul vânzării este imposibil şi
contractul este lovit de nulitate).
 În materie comercială, contractele se încheie în multe cazuri mai înainte ca lucrul
vândut să existe (el abia urmând să fie fabricat, recoltat etc.), îmbrãcând forma unei vânzãri cu
termen, termen la care existenŃa bunului este neîndoielnicã.
Contractul de vânzare-cumpărare a unor lucruri viitoare este perfect din momentul
realizării acordului de voinŃe. Dar, întrucât obiectul contractului este un lucru viitor, problema
care se pune este aceea de a şti care sunt consecinŃele nerealizării în viitor a lucrului respectiv.
Trebuie făcută sublinierea că nerealizarea în viitor a lucrului nu afectează valabilitatea
contractului încheiat, ci numai executarea lui. Ca atare, dacă lucrul nu a fost realizat din culpa
vânzătorului, el nu-şi poate executa obligaŃia privind predarea lucrului şi deci va fi obligat la
plata de despăgubiri. Dacă însă nerealizarea lucrului s-a datorat unei împrejurări fortuite,
consecinŃele vor fi diferite, în raport cu intenŃia părŃilor la încheierea contractului, în mod
obişnuit, riscul contractului este suportat de vânzător şi deci el nu mai poate cere plata preŃului.
Dar, alta este situaŃia când cumpărătorul şi-a asumat riscul nerealizării în viitor a lucrului (de
exemplu, cazul unei recolte compromise), într-un atare caz cumpărătorul va datora preŃul, cu
toate că nu va primi lucrul de la vânzător.
Lucrul să fie determinat sau determinabil. Această condiŃie priveşte stabilirea în
contract a elementelor care permit concretizarea obiectului obligaŃiei vânzătorului, indiferent
de natura bunului.
Lucrul este determinat în cazul în care în contract au fost prevăzute elementele care
permit stabilirea lucrului chiar în momentul contractului (elementele care individualizează
lucrul-bun cert sau care arată genul, cantitatea şi calitatea lucrului-bun generic).
Lucrul este determinabil când în contract se prevăd numai elementele cu ajutorul cărora
se va determina în viitor lucrul care va face obiectul obligaŃiei vânzătorului (de exemplu,
cantitatea unui produs ce se va recolta de pe terenul vânzătorului).
În legătură cu caracterul determinat sau determinabil al obiectului vânzării, se cuvin
unele menŃiuni speciale în ceea ce priveşte vânzarea fondului de comerŃ şi vânzarea de mărfuri
în curs de transport.
Fondul de comerŃ având calitatea de bun mobil incorporal (fiindcă dintre elementele
care-l compun prevalează cele incorporale: marca, emblema, brevetul, numele comercial şi, în
special, clientela), poate face obiectul unei vânzări (din punct de vedere juridic operaŃia poate
fi asimilată cu cesiunea, întrucât efectul este acelaşi: trecerea proprietăŃii la dobânditor).
Vânzarea poate avea ca obiect atât fondul de comerŃ în globalitatea sa, cât şi elementele
distincte ale acestuia.
În ceea ce priveşte vânzarea mărfurilor în curs de transport, această vânzare comportă
două variante: una dintre ele priveşte mărfuri în curs de transport, cu arătarea vasului care le
transportă sau urmează a le transporta (art. 63-66 C. com.), iar cealaltă este vânzarea având ca
obiect mărfuri pentru care s-au emis titluri reprezentative (poliŃa de încărcare, însoŃită sau nu
de poliŃa de asigurare); transmiterea acestor titluri are drept efect şi transmiterea dreptului de
proprietate şi a riscurilor, în consecinŃă, obligaŃia cumpărătorului de a plăti preŃul trebuie să fie
efectuată în momentul în care se predau documentele respective.
Lucrul să fie proprietatea vânzătorului, întrucât contractul de vânzare-cumpărare este
un contract translativ de proprietate, înseamnă că pentru a putea transmite dreptul de
proprietate trebuie ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului respectiv.

PreŃul
 Ca element al obiectului contractului, preŃul reprezintã suma de bani pe care
cumpãrãtorul se obligã sã o plãteascã vânzãtorului, în schimbul lucurlui cumpãrat.
PreŃul este cel mai semnificativ element al contractului de vânzare-cumpărare şi,
similar materiei civile, trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să fie stabilit în bani; să
fie determinat sau determinabil; să fie real (sincer, serios).
PreŃul să fie stabilit în bani. Stabilirea preŃului în bani este de esenŃa contractului de
vânzare-cumpărare. Dacă preŃul nu constă într-o sumă de bani, ci într-un alt lucru sau o
prestaŃie, contractul încheiat nu este un contract de vânzare-cumpărare ci un contract de
schimb sau, respectiv, contract de întreŃinere.
PreŃul să fie determinat sau determinabil. Această condiŃie se referă la stabilirea prin
contract a elementelor care permit concretizarea obiectului obligaŃiei cumpărătorului.
PreŃul este determinat când în contract s-a precizat în mod complet şi concret suma de
bani datorată pentru lucrul vândut.
PreŃul este determinabil în cazul când în contract s-au prevăzut anumite elemente cu
ajutorul cărora se va stabili în viitor cuantumul preŃului (de exemplu, preŃul pieŃei dintr-o
anumită lună sau trimiterea la preŃul legal, preŃul stabilit de o terŃã persoanã desemnatã de pãrŃi
etc.).
PreŃul trebuie să fie real (sincer, serios). Seriozitatea preŃului este un element al
echilibrului prestaŃiilor părŃilor. Ca atare, atâta vreme cât nu există un preŃ real, adică un preŃ
care să corespundă cu valoarea lucrului vândut, nu există vânzare.
Dacă preŃul stabilit de părŃi este fictiv sau derizoriu, contractul de vânzare-cumpărare
este nul, deoarece obligaŃia cumpărătorului, în lipsa preŃului sau a caracterului său derizoriu,
este fără obiect, iar obligaŃia vânzătorului, în mod corelativ este fără cauză.

Efectele contractului de vânzare-cumpărare comercială

În materia vânzãrii-cumpãrãrii, efectele contractului comercial sunt aceleaşi cu cele
produse de contractul civil, cu unele distincŃii şi dezvoltãri specifice. Ele constau în transmiterea
dreptului de proprietate şi a riscurilor între cele douã pãrŃi, precum şi obligaŃiile ce revin
acestora.

Transmiterea dreptului de proprietate

În conformitate cu art.1295 C.civ., transmiterea proprietãŃii mãrfii asupra cumpãrãtorului
opereazã în momentul încheierii contractului, deşi lucrul nu a fost predat, iar preŃul nu a fost
numãrat.
În virtutea acesor prevederi, s-a stabilit cã, în materie comercialã, opereazã regimul
transmiterii dreptului de proprietate, prin efectul acordului de voinŃã al pãrŃilor.
Transmiterea de drept a proprietăŃii în contractul de vânzare-cumpărare operează numai
dacă sunt îndeplinite anumite condiŃii şi anume: contractul să fie valabil încheiat, vânzătorul să
fie proprietarul lucrului şi lucrul vândut să fie un bun individual determinat.
Dar, regula transmiterii de drept a proprietăŃii (reglementată de art. 1295 C. civ.) nu are
caracter imperativ, ci dispozitiv, astfel încât părŃile pot deroga de la ea în sensul transmiterii
dreptului de proprietate numai la predarea lucrului ori la plata preŃului sau la împlinirea unui
termen ori a unei condiŃii. Din aceste categorii fac parte:
Vânzările cu clauza de rezervă a proprietăŃii, în care părŃile amână transmiterea
proprietăŃii printr-o stipulaŃie expresă, sunt necesarmente vânzări cu plata în rate.
 O aplicaŃie tipică de amânare convenŃională a transferării proprietăŃii o reprezintă
vânzarea în care vânzătorul stipulează că proprietatea va trece la cumpărător numai la data la
care acesta va fi plătit cea din urmă rată de preŃ (fiind vorba, deci, de vânzarea cu plata preŃului
în rate, în care clauza de rezervă a proprietăŃii reprezintă un mijloc de a-1 garanta pe vânzător
împotriva neexecutării obligaŃiei cumpărătorului de plată a preŃului).
Vânzarea cu autoservire care este considerată ca un caz special de amânare a
transferării dreptului de proprietate, în sensul că remiterea definitivă a lucrului vândut către
cumpărător nu este consimŃită de vânzător decât în momentul plăŃii preŃului.
Vânzarea cu pact de răscumpărare este o vânzare care conferă vânzătorului o
„facultate de răscumpărare" (în virtutea căreia el îşi rezervă dreptul de a lua înapoi lucrul
vândut, restituind preŃul precum şi unele cheltuieli). Facultatea acordată vânzătorului constituie
o condiŃie rezolutorie expresă, nu o vânzare nouă (deşi se vorbeşte de răscumpărare).
Vânzările alternative reprezintã acel gen de vânzări în care efectul translativ de
proprietate se produce în momentul în care cumpărătorul îşi exprimă voinŃa referitoare la
alegerea bunului.
Vânzările de bunuri viitoare pot avea ca obiect o recoltă viitoare, producŃia unei
întreprinderi sau altele asemenea. În astfel de vânzări, elementul care împiedică transferarea
proprietăŃii concomitent cu acordul de voinŃă al părŃilor este faptul că bunul nu este încă
produs, nu există încă în patrimoniul vânzătorului (aşa încât, el urmează abia să fie produs şi
predat la un anumit termen).
Vânzarea de lucruri determinate generic, adică a acelor bunuri arătate prin câtime, fel
şi calitate, fără nici un fel de indicaŃie de natură a indica un corp cert şi determinat. Pentru ca în
acest fel de vânzare să aibă loc transferul de proprietate de la o persoană la cealaltă este
necesară, aşa cum am arătat şi mai înainte, operaŃiunea individualizării bunurilor vândute pe
calea măsurării, cântăririi sau numărării.

Transferarea riscurilor lucrului vândut

În materie de vânzare, problemele care se pun sunt următoarele: cine suportă paguba
pierderii lucrului în perioada posterioară acordului de voinŃe şi momentul predării şi dacă
cumpărătorul mai este sau nu obligat să plătească preŃul.
Odatã cu transmiterea dreptului de proprietate se transmit de la vânzãtor la cumpãrãtor şi
riscurile. Astfel, din momentul încheierii contractului, chiar dacã lucrul nu s-a predat, riscul va fi
suportat de cumpãrãtor, în calitate de proprietar, conform principiului res perit domino.
Deci, pierderea care survine între momentul acordului de voinŃe şi cel al predării
efective cumpărătorului nu exonerează de plata preŃului (vânzătorul şi-a executat obligaŃia, aşa
încât rămâne ca şi cumpărătorul să şi-o execute pe a sa plătind preŃul).
NoŃiunea de risc trebuie înŃeleasã latto sensu, incluzând în conŃinutul sãu nu numai
riscurile materiale, ce au ca efect pierderea integralã sau parŃialã ori degradarea lucrului, ci şi
evenimentele care au o influenŃã juridicã asupra bunului, de pildã declararea inalienabilitãŃii
bunului, stabilirea unor noi impozite, exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã.
În ce priveşte riscurile, concepŃia comercialã modernã a preconizat legarea transferului
acestora de predarea mãrfii, iar nu de transmiterea proprietãŃii, pãrãsindu-se regula res perit
domino. Este o soluŃie larg aplicatã mai ales în vânzarea internaŃionalã, fiind preluatã şi în
Regulile comerciale internaŃionale INCOTERMS 2000, edictate de Camera InternaŃionalã de
ComerŃ de la Paris.
 Desigur cã pãrŃile, în virtutea principiului libertãŃii contractuale, pot prevedea şi alte
momente în care atât dreptul de proprietate, cât şi riscurile se vor transfera de la vânzãtor la
cumpãrãtor.

ObligaŃiile părŃilor în contractul de vânzare-cumpărare comercială

ObligaŃiile vânzătorului
Constau în următoarele: îndatorirea de a preda bunul care face obiectul vânzării (cu
obligaŃiile accesorii de a-1 păstra şi conserva) şi îndatorirea de a răspunde de evicŃiune şi de
viciile bunului.
Alături de cele două obligaŃii tradiŃionale, tind să dobândească o individualitate proprie
alte două obligaŃii: cea de informare a cumpărătorului şi cea de securitate.
ObligaŃia de predare efectivã a lucrului vândut
Simplul acord de voinŃă al părŃilor are drept efect transferarea proprietăŃii lucrului de la
vânzător la cumpărător. Dar, legiuitorul nu se limitează doar la acest transfer de proprietate
abstract, ci dispune ca vânzătorul să-şi predea bunul vândut.
OperaŃiunea juridicã legatã de transferl dreptului de proprietate nu se confundã cu
predarea lucrului vândut, aceasta fiind doar un fapt material.
Predarea bunului pune pe cumpărător în poziŃia de a dobândi pe lângă proprietatea
abstractă şi posesiunea materială a bunului.
ObligaŃia de predare este aplicabilă tuturor vânzărilor, indiferent de obiectul lor: bunuri
certe şi determinate, bunuri de gen, bunuri viitoare etc.
Art. 1316 C. civ. prevede trei forme de predare pentru bunurile mobile: predarea reală,
predarea consensuală şi predarea simbolică.
Predarea reală se efectuează prin transferarea posesiei materiale a lucrului.
Predarea consensuală are loc în acele cazuri în care predarea materială (reală) nu poate
interveni. Este cazul fructelor neculese sau atunci când cumpărătorul are deja posesia bunului
cu un alt titlu: depozit, sechestru etc.
Predarea simbolică se realizează diferit, în funcŃie de situaŃia în care se află bunurile.
Astfel, în cazul bunurilor depozitate în docuri, antrepozite, silozuri etc. predarea se efectuează
prin înmânarea recipisei de depozit către cumpărător. Dacă bunurile se află în cursul călătoriei
pe apă, predarea se poate realiza prin remiterea poliŃei de încărcare (conosamentul).
Cheltuielile predării bunului sunt în sarcina vânzătorului, fiindcă el este îndatorat să
pună lucrul în posesia cumpărătorului (ele fiind deci o prelungire a preŃului), cheltuielile
transportului şi ridicării bunului privesc pe cumpărător, întrucât obligaŃia vânzătorului s-a
executat o dată cu predarea, la locul unde se află bunul sau la locul unde s-a convenit de părŃi
(art. 1317 C. civ.).
ObligaŃia de garanŃie.
RaŃiunea economicã şi juridică a contractului de vânzare-cumpãrare comercialã este
aceea de a se transmite proprietatea unui bun de la vânzător la cumpărător. Această obligaŃie a
vânzătorului nu înceteazã odată cu transferul convenŃional al proprietăŃii, nici chiar cu predarea
materială a bunului, el fiind obligat să asigure ulterior paşnica folosinŃă a bunului cumpărat, şi,
de asemenea, să-l garanteze pe cumpărător împotriva viciilor. Este vorba de obligaŃia de
garanŃie, ce are un dublu aspect: garanŃia contra evicŃiunii şi garanŃia contra viciilor.
 În privinŃa garanŃiei pentru evicŃiune, vânzătorul răspunde pentru evicŃiunea totală sau
parŃială a lucrului.
Art.1337 C.civ. aratã cã vânzãtorul rãspunde pentru evicŃiunea totalã sau parŃialã a
lucrului, precum şi pentru sarcinile ce greveazã lucrul vândut şi care nu au fost declarate la
încheierea contractului.
In materie comercialã, problema evicŃiunii este de rarã aplicaŃie, deoarece principalul
obiect al obligaŃiei comerciale îl constituie bunurile mobile, la care posesiunea de bunã-
credinŃã valoreazã titlu de proprietate şi întrucât necesitatea unei siguranŃe în comerŃ impune o
verificare atentã a titlurilor vânzãtorului.
Problema evicŃiunii s-ar pune atunci când vânzãtorul a înstrãinat în mod succesiv bunul
mobil la doi cumpãrãtori, situaŃie în care primul cumpãrãtor ar putea fi evins, dacã al doilea
cumpãrãtor a intrat cu bunã-credinŃã în posesia lui.

GaranŃia pentru viciile lucrului (obligaŃia de conformitate)

Potrivit Legii nr.449/2003 privind vânzarea produselor şi garanŃiile asociate acestora,
pri garnŃie se înŃelege orice angajament luat de vânzãtor faŃã de cumpãrãtor, de restituire a
preŃului, de reparare sau înlocuire a mãrfii, fãrã solicitarea unor costuri suplimentare, dacã
aceasta nu corespunde condiŃiilor enunŃate în declaraŃiile referitoare la garanŃie sau în
publicitatea aferentã.
În acest sens, vânzãtorul are obligaŃia de a livra produse ce sunt în conformitate cu
prevederile contractului de vânzare-cumpãrare şi cu cerinŃele legii. Aceastã obligaŃie este
realizatã atnci când produsele ce fac obiectul vânzãrii :
- corespund descrierii contractuale şi, dupã caz, au aceleaşi calitãŃi cu mostrele
sau modelele prezentate cumpãrãtorului;
- corespund destinaŃiei lor specifice, cunoscutã şi acceptatã de vânzãtor la
încheierea contractului sau scopurilor şi destinaŃiei normale ale produselor de
acelaşi gen;
- corespund parametrilor de calitate şi de performanŃã normali, la care
cumpãrãtorul se poate aştepta în mod rezonabil, datã fiind natura produsului.
Neconformitatea bunurilor ce fac obiectul vânzãrii comerciale poate îmbrãca forma
viciilor aparente sau a viciilor ascunse.
În concepŃia Codului civil (art.1352), vânzătorul datorează garanŃie numai pentru viciile
ascunse, existente în momentul vânzării şi numai dacă acestea sunt grave; pentru viciile
aparente vânzătorul nu este răspunzător, pentru că ele pot fi identificate pe loc de cumpărător
cu o diligenŃă normală.

ObligaŃia de informare a cumpărătorului

Alături de cele două obligaŃii tradiŃionale (îndatorirea de a preda lucrul şi obligaŃia de
garanŃie), doctrina, jurisprudenŃa, iar apoi şi legislaŃia mai recentã au evidenŃiat tot mai
accentuat şi obligaŃia vânzătorului profesionist de a informa pe cumpărător asupra tuturor
condiŃiilor de contractare, a modului de folosire a bunului şi asupra eventualelor pericole sau
inconveniente ce ar putea apãrea în cadrul exploatãrii bunului, precum şi asupra precauŃiunilor
necesare.
De regulă, informarea cumpărătorului se realizează prin etichetarea şi marcarea
produsului şi prin prospectul sau instrucŃiunile de folosire.
 ObligaŃia de securitate atrage răspunderea vânzătorului pentru orice daune cauzate
persoanei sau patrimoniului cumpãrãtorului prin exploatarea bunului vândut şi, totodatã,
reprezintă o consecinŃă a obligaŃiei vânzătorului de a controla produsele pe care le fabrică sau
le pune în circulaŃie. De asemenea, această obligaŃie este o consecinŃă a neîndeplinirii
obligaŃiei de informare a cumpărătorului asupra pericolelor potenŃiale ale lucrului.

ObligaŃiile cumpărătorului
Principalele sale obligaŃii constau în plata preŃului (art. 1361 C. civ.) şi luarea în
primire a lucrului vândut. În anumite cazuri, existã şi obligaŃia de a suporta spezele
(cheltuielile) vânzării.
Plata preŃului
Data plãŃii este prevãzutã de pãrŃi în contract sau rezultã din uzanŃe. În general, ea este
legatã de data predãrii efective a mãrfii sau transmiterii dreptului de proprietate.
La vânzãrile având ca obiect plata unei sume mari de bani, plata preŃului se poate eşalona
în mai multe etape. Plata preŃului în rate constituie numai o modalitate de executare, ce nu
afecteazã natura contractului şi nu îl transformã în contract cu executare succesivã. Rezultã, deci,
cã termenul de prescripŃie extinctivã începe sã curgã de la data stabilitã pentru plata ultimei rate.
Plata se face la locul determinat de pãrŃi sau, în lipsa unei înŃelegeri, la locul unde se
predã bunul vândut. Achitarea preŃului poate fi realizatã prin platã în numerar, prin virament
bancar, dar se poate deroga de la această regulă, stipulându-se emiterea unui titlu de credit
(cambie, bilet la ordin), a unui instrument de platã (cec), trecerea preŃului în cont curent sau
alte asemenea modalităŃi de plată.

În situaŃia în care cumpãrãtorul este tulburat în posesia lucrului vândut sau are motive de
a se teme cã va fi tulburat, el poate sã suspende plata preŃului pânã la încetarea tulburãrii
(art.1364 C.civ.).
În cazul intãrzierii plãŃii, cumpãrãtorul este obligat sã plãteascã dobânda scursã între data
exigibilitãŃii creanŃei şi data plãŃii efective (art.43 C.com.).
În ceea ce priveşte plata dobânzii, în materie comercialã, sunt aplicabile prevederile O.G.
nr.9/2000 care reglementeazã şi cuantumul dobânzii legale în materie comercialã.
Dacã pãrŃile nu au stabilit preŃul şi urmeazã a se stabili adevãratul preŃ sau preŃul curent,
se vor aplica regulile stabilite de art. 40 C.com., care prevede : când urmeaza a se hotãrî
adevãratul preŃ sau preŃul curent al productelor, marfurilor, transporturilor, navlului, al primelor
de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice şi al titlurilor industriei, el se ia dupã listele
bursei sau dupã mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsã, dupa acelea ale
locului celui mai apropiat, sau dupã orice fel de probã.
ObligaŃia de a lua în primire lucrul vândut
Cumpărătorul este îndatorat să ridice bunul în locul şi timpul în care vânzătorul face
predarea, respectiv la data şi locul convenit de părŃi în contract, în cazul nestabilirii unui
termen preluarea se face, conform principiilor generale, imediat după realizarea acordului de
voinŃă sau la cererea vânzătorului.
ObligaŃia de a suporta cheltuielile vânzării
Potrivit art. 1305 C. civ., cheltuielile vânzării sunt, în lipsă de stipulaŃie contrară, în
sarcina cumpărătorului.
Doctrina dace distincŃie între cheltuielile ocazionate de vânzare (de exemplu, cheltuielile
de redactare a contractului) şi cheltuielile de predare (cântãrire, mãsurare, numãrare), care sunt în
sarcina vânzãtorului, diferenŃiindu-le de cheltuielile de ridicare a lucrului, aflate tot în sarcina
cumpãrãtorului, dacã pãrŃile nu au convenit altfel.

Răspunderea pentru nerespectarea obligaŃiilor

Dacã vânzãtorul nu-şi executã obligaŃia de a preda marfa în termenul şi locul convenit,
cumpãrãtorul poate solicita executarea în naturã a contractului sau poate declara rezoluŃiunea
contractului, pretinzând şi daune.
În cazul în care cumpãrãtorul opteazã pentru executarea contractului, el poate pretinde
şi penalitãŃi de întârziere. Acestea având caracterul unor daune moratorii, pot fi cumulate cu
daunele-interese compensatorii şi cu executarea în naturã a contractului. PenalitãŃile,
constituind daune anticipate pe cale convenŃionalã, se fixeazã de pãrŃi prin contractul de
vânzare comercialã şi se prevãd procentual, pe zile sau sãptãmâni şi se calculeazã la valoarea
mãrfii nelivrate la timp.
În cazul în care cumpãrãtorul opteazã pentru rezoluŃiunea contractului, trebuie
evidenŃiat cã, în materie comercialã, organele jurisdicŃionale (instanŃe de judecatã, instanŃe
arbitrale) nu pot acorda termene de graŃie debitorului care nu şi-a executat obligaŃia la
scadenŃã. Debitorul, dupã intentarea acŃiunii în rezoluŃiune, îşi mai poate îndeplini obligaŃiile
numai în cazul contractelor fãrã termen. În situaŃia rezoluŃiunii contractului, debitorul
datoreazã şi daune-interese compensatorii.
Dacã cumpãrãtorul nu-şi executã obligaŃia de platã şi preluare, vânzãtorul poate
solicita fie plata preŃului împreunã cu daune-interese şi dobânda pentru perioada de întârziere,
fie poate solicita rezoluŃiunea contractului.
În materie comercialã, datoriile plãtibile în bani produc dobândã de drept, de la data
scadenŃei (art.43 C.com.). Cumpãrãtorul care nu-şi executã obligaŃia va putea sã fie obligat nu
numai la plata daunelor compensatorii, ci şi la plata unor dobânzi comerciale, ce au caracterul
unor daune moratorii.
Pentru obŃinerea acestor dobânzi, creditorul nu este Ńinut sã justifice existenŃa sau
întinderea unui prejudiciu, acesta fiind legal prezumat.

Potrivit dreptului civil, ca drept comun în materie comercialã, rezoluŃiunea contractului

se produce pe cale judiciarã, dar poate opera şi de drept dacã pãrŃile au prevãzut în contract un
pact comisoriu expres.
O regulã specialã, în materie comercialã, este cea prevãzutã de art.67 C.com., care
prevede : contractul comercial de vânzare se considerã desfiinŃat de drept când o parte oferã
executarea, iar cealaltã nu îşi executã obligaŃia sa.
În consecinŃã, dacã în contract s-a stabilit un termen de predare a bunului, cu plata
preŃului la acelaşi termen, contractul se desfiinŃeazã atunci când cumpãrãtorul oferã preŃul
înainte de împlinirea termenului, iar vânzãtorul nu predã lucrul la termenul convenit şi, tot
astfele, atunci când vânzãtorul oferã lucrul înainte de termenul convenit, iar cumpãrãtorul nu
plãteşte preŃul la termenul stabilit.

SecŃiunea II - Contractul de mandat comercial

NoŃiune şi caractere juridice
Delimitarea mandatului comercial faŃã de cel civil
CondiŃii de validitate
Efectele contractului de mandat comercial
Încetarea mandatului comercial

NoŃiune şi caractere juridice

De multe ori cei care iau parte la anumite operaŃiuni comerciale se află la distanŃe care
nu permit prezenŃa lor în acelaşi timp la locul încheierii contractului, neexistând deci un
contact direct între aceştia; în aceste condiŃii a apărut necesitatea unor intermediari. În acest
scop pot fi încheiate contracte de intermediere, printre acestea numărându-se şi contractul de
mandat comercial, reglementat de Codul comercial.
Din multe puncte de vedere, mandatul comercial se aseamănă cu cel civil, motiv pentru
care îi sunt aplicabile principiile generale referitoare la mandatul civil. Însă mandatul
comercial are o funcŃie deosebită, aceea de a mijloci afaceri comerciale, iar această funcŃie
reclamă existenŃa unor norme specifice care să facă mandatul apt pentru a răspunde exigenŃelor
activităŃilor comerciale.
Datorită asemănărilor dintre mandatul comercial şi cel civil, legiuitorul nici nu a găsit
de cuviinŃă să mai introducă o definiŃie a acestuia în cuprinsul Codului comercial, ci doar unele
elemente caracteristice, care sunt impuse de caracterul de comercialitate al acestui contract.
Astfel, art. 374 Cod comercial statuează că mandatul comercial are ca obiect tratarea de
afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandantului. Mandatul comercial nu se presupune a fi
gratuit.
Se instituie astfel o prezumŃie în ceea ce priveşte caracterul oneros al actului juridic în
cauză, ceea ce-l diferenŃiază de contractul omonim reglementat doar de normele de drept civil.
Pentru a putea defini mandatul comercial trebuie să avem în vedere definiŃia mandatului
civil.
Potrivit art. 1532 Cod civil, acesta este un contract în puterea căruia o persoană, numită
mandatar, se obligă să îndeplinească anumite acte juridice pe seama altei persoane, numită
mandant sau mandator, de la care a primit însărcinare în acest sens.
Coroborând dispoziŃiile art. 1532 Cod civil şi ale art. 374 Cod comercial, putem spune
că mandatul comercial reprezintă acel contract în virtutea căruia o persoană, mandatarul, se
obligă să încheie în numele şi pe seama altei persoane (mandant), care i-a dat împuternicire în
acest sens, anumite acte juridice care pentru mandant sunt acte de comerŃ.

Delimitarea mandatului comercial faŃã de cel civil

În ceea ce priveşte caracteristicile mandatului comercial, acesta prezintă atât trăsături
pe care le întâlnim şi la mandatul civil, cât şi trăsături distincte, determinate de caracterul
comercial.
* O primă deosebire a mandatului comercial faŃă de mandatul civil constă în obiectul
contractului. În timp ce obiectul mandatului civil este reprezentat de încheierea de acte juridice
civile, cel al mandatului comercial constă în încheierea unor acte juridice cu caracter
comercial, care reprezintă deci pentru mandant fapte de comerŃ aşa cum sunt acestea definite
de Codul comercial.
 Se poate afirma că natura juridică a actelor pe care trebuie să le încheie mandatarul în
numele şi pe socoteala mandantului ne indică şi natura mandatului, acesta fiind comercial dacă
şi actele încheiate sunt comerciale. Dar în aprecierea acestui caracter al actelor ne raportăm la
persoana mandantului; încheierea unor acte juridice care ar constitui acte de comerŃ doar
pentru mandatar sau pentru terŃ nu determină caracterizarea mandatului ca fiind unul
comercial.
* O a doua diferenŃă constă în caracterul oneros al mandatului comercial. Acest
caracter nu trebuie să fie dedus din interpretarea clauzelor contractului, ci este prezumat.
RaŃiunea care a dus la instituirea unei asemenea prezumŃii de către legiuitor constă în
faptul că şi faptele de comerŃ sunt oneroase prin însăşi natura lor, dorinŃa de a obŃine un profit
fiind cauza oricărei operaŃiuni comerciale.
Astfel, chiar dacă în cuprinsul contractului nu se face referire nici expres şi nici indirect
la plata unei remuneraŃii către mandatar cu titlu de contraprestaŃie pentru activitatea sa, art.
374. Cod comercial statuează că “mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit”, ceea ce
pune în sarcina instanŃei de judecată stabilirea respectivei remuneraŃii în cazul absenŃei vreunei
stipulaŃii în acest sens.
În condiŃiile în care contractul de mandat civil este prezumat a fi gratuit, putem afirma
că această trăsătură reprezintă, alături de cea privind obiectul, una dintre principalele diferenŃe
existente între cele două tipuri contracte de mandat, cel comercial şi cel civil.
* O altă trăsătură distinctivă constă în faptul că, în timp ce mandatul civil este de regulă
fără reprezentare, madatul comercial poate fi atât unul cu reprezentare, cât şi fără
reprezentare.
* Puterile mandatarului, întinderea împuternicirii care este acordată acestuia, reprezintă
încă o deosebire între cele două contracte.
Mandatul civil trebuie să precizeze în mod riguros puterile mandatarului, deosebind în
acest sens două tipuri de contracte, general şi special.
Deşi şi în cazul contractului comercial putem vorbi despre mandat general (pentru toate
afacerile mandantului) şi mandat special (pentru o anumită afacere a acestuia), delimitarea nu
mai este la fel de strictă ca în cazul celui civil.
Mandatul comercial oferă mandatarului o mai mare libertate de acŃiune, un grad sporit
de independenŃă, acest lucru Ńinând de specificul operaŃiunilor comerciale. Astfel, potrivit art.
375 alin. 3 Cod comercial, mandatul special dat pentru o animită afacere cuprinde
împuternicirea pentru toate actele necesare realizării ei, chiar dacă nu se fac precizări exprese
în acest sens.
Se poate afirma că mandatul comercial general conferă mandatarului puteri mai mari
decât un mandat civil general. În primul caz, mandatarul se confundă cu un prepus al
comerciantului, putând îndeplini în această calitate toate actele reclamate de derularea
operaŃiunilor comerciale respective.
În acest sens, trebuie să precizăm că, potrivit art. 395 C. com., “faŃă de cel de-al treilea,
mandatul tacit al prepusului se socoteşte general şi cuprinde toate actele necesare exerciŃiului
comerŃului pentru care este dat”. În cazul mandatului civil general, mandatarul nu poate
efectua decât acte de administrare, aşa cum prevede art. 1536 Cod civil.

Totuşi Codul comercial impune şi anumite limite în ceea ce priveşte puterile

mandatarului. Astfel, potrivit art. 375 C.com., oricât de generali ar fi termenii în care a fost
conceput mandatul comercial, acesta nu se întinde şi la afaceri care nu sunt comerciale pentru
mandant, afară de cazul în care s-a stipulat contrariul.

CondiŃii de validitate
Pentru a fi valabil încheiat, contractul de mandat comercial trebuie să îndeplinească
condiŃiile cerute pentru orice mandat, coroborând în acest sens dispoziŃiile normelor legale de
drept civil cu cele cuprinse în legislaŃia comercială. Astfel, potrivit art. 948 Cod civil,
condiŃiile esenŃiale pentru încheierea validă a unei convenŃii sunt:
- capacitatea de a contracta;
- consimŃământul valabil al părŃii care se obligă;
- un obiect determinat sau determinabil;
- o cauză licită.

* În ceea ce priveşte capacitatea de a încheia contractul de mandat, trebuie îndeplinite

atât condiŃiile cerute în general în acest sens, cât şi una distinctă.
Mandantul trebuie să aibă el însuşi capacitatea de a încheia acele acte juridice care
urmează a fi încheiate în numele său de către mandatar. Aceste acte fiind prin definiŃie fapte de
comerŃ pentru mandant, înseamnă că acesta trebuie să fie capabil să încheie acte de comerŃ, aşa
cu este reglementat acest aspect de către Codul comercial.
Astfel, pentru a putea avea calitatea de comerciant, mandantul trebuie să aibă
capacitate deplină de exerciŃiu. În ceea ce priveşte mandatarul, şi acesta trebuie să aibă
capacitate deplină de exerciŃiu, el trebuind să manifeste un consimŃământ valabil, deoarece
încheie actele juridice in nomine alieno. Legea nu cere ca şi mandatarul să aibă calitatea de
comerciant.

* Ca orice convenŃie, contractul de mandat comercial se încheie prin acordul de voinŃă

al părŃilor, ceea ce presupune exprimarea unui consimŃământ valabil al acestora.
Mandatul poate fi atât expres, cât şi tacit. Astfel, se consideră acceptare a mandatului de
către mandatar efectuarea de acte de executare a acestuia, aşa cu rezultă din prevederile art.
1533 C. civ.
Totuşi, potrivit art. 376 C. com., există obligaŃia celui care nu doreşte să primească
însărcinarea cuprinsă în mandat de a înştiinŃa pe mandant despre acest refuz în cel mai scurt
timp posibil, dându-i astfel posibilitatea de a-şi proteja interesele.
Cel care a primit şi anumite bunuri odată cu mandatul pe care îl refuză are obligaŃia de
a le păstra şi conserva, pe cheltuiala mandantului, până în momentul în care acesta din urmă
poate lua măsurile necesare în ceea ce le priveşte.
În cazul în care are loc o întârziere în luarea acestor măsuri privitoare la bunurile
expediate, cel care a refuzat mandatul poate să ceară, potrivit art. 371 Cod comercial, punerea
bunurilor sub sechestru judiciar sau vânzarea lor.
În situaŃia în care bunurile respective prezintă semne de stricăciuni suferite în timpul
transportului, el este obligat să ia măsurile necesare pentru conservarea drepturilor
mandantului faŃă de transportator. În caz contrar, el va răspunde pentru bunurile primite pe
baza datelor cuprinse în documentele de transport.

* În ceea ce priveşte obiectul contractului, trebuie să observăm că, potrivit art. 374 Cod
comercial, contractul de mandat are ca obiect “tratarea de afaceri comerciale”.
 Aşa cum rezultă din această formulare, obiectul contractului de mandat comercial îl
constituie actele juridice care sunt fapte de comerŃ în accepŃiunea Codului comercial, acest
caracter al actelor juridice respective fiind apreciat prin raportare la persoana mandantului.

Efectele contractului de mandat comercial

Efectele mandatului comercial constau obligaŃiile pe care acesta le stabileşte în sarcina
părŃilor. Aceste obligaŃii sunt, în cea mai mare parte, aceleaşi ca în cazul mandatului civil, dar
există şi obligaŃii specifice, reglementate de Codul comercial.
Toate aceste obligaŃii privesc raporturile dintre mandant şi mandatar, dar şi raporturile
născute între aceştia şi terŃi în cursul executării contractului.

ObligaŃiile mandatarului
Mandatarul are urmãtoarele obligaŃii: de a executa mandatul, de a îndeplini
însărcinarea cu bună credinŃă şi cu diligenŃa unui bun proprietar, de a aduce la cunoştinŃa
terŃilor cu care încheie acte comerciale împuternicirea în temeiul căreia acŃionează, de a-l
înştiinŃa pe mandant despre executarea mandatului şi de a plăti dobânzi la sumele de bani
cuvenite mandantului.

ObligaŃia de a executa mandatul, respectiv de a încheia actele juridice cu care a fost

împuternicit de către mandant, în condiŃiile stabilite de către acesta în cuprinsul contractului de
mandat.
Aceste acte juridice trebuie încheiate în limitele împuternicirii date de către mandant
dar, având în vedere că în activitatea comercială este necesară o mai mare libertate de acŃiune a
mandatarului, o depăşire a împuternicirii este permisă, în principiu, dacă este în interesul
mandantului. Mandatarul trebuie să aibă libertatea de a lua măsurile pe care le crede necesare
atunci când nu are timpul necesar pentru a obŃine instrucŃiuni din partea mandantului, dar
numai dacă aceste măsuri sunt avantajoase pentru acesta.
Pentru mandatul comercial, este mai potrivit ca subordonarea mandatarului faŃă de
mandant să privească numai instrucŃiunile care se referă la condiŃiile de încheiere a actelor
juridice şi obligaŃia mandatarului de informare a mandantului asupra executării mandatului.

În afara cazului în care în contract a fost prevăzută posibilitatea substituirii

mandatarului cu o altă persoană, acesta trebuie să execute personal mandatul care i-a fost
încredinŃat.
Dacă prin acelaşi act au fost numiŃi mai mulŃi mandatari, fără a se arăta faptul că ei ar
trebui să acŃioneze împreună, fiecare mandatar poate acŃiona fără a fi nevoie de vreun
consimŃământ din partea celorlalŃi.
Dacă însă se stipulează în mandat că ei trebuie să lucreze împreună, aceştia sunt în
drept să îndeplinească însărcinarea primită, cu condiŃia ca majoritatea celor indicaŃi să accepte
această însărcinare. În ambele situaŃii, comandatarii răspund solidar pentru îndeplinirea
mandatului încredinŃat, potrivit prevederilor art. 389 C.com.

ObligaŃia de a îndeplini însărcinarea cu bună credinŃă şi cu diligenŃa unui bun

proprietar
Mandatarul trebuie să respecte clauzele contractului şi instrucŃiunile primite de la
mandant.
 În cazul în care mandatarul nu se conformează instrucŃiunilor primite, el va răspunde
pentru prejudiciile cauzate din această cauză, potrivit art. 381 C.com.
Răspunderea mandatarului se apreciază in abstracto, mandatul comercial fiind un
contract cu titlu oneros.
Potrivit art. 1540 C.civ., mandatarul este răspunzător indiferent de forma vinei sale,
însă această răspundere va fi apreciată cu mai puŃină stricteŃe în cazul în care se reŃine
vinovăŃia sub forma culpei, iar mandatul are titlu gratuit.
Mandatarul mai răspunde şi pentru toate stricăciunile provocate bunurilor ce i-au fost
încredinŃate spre păstrare cu ocazia executării mandatului. Această regulă nu se aplică în cazul
în care mandatarul face dovada faptului că aceste stricăciuni nu sunt rezultatul atitudinii sale
culpabile, precum şi atunci când ele se datorează forŃei majore, viciilor sau naturii acelor
bunuri. Aceste aspecte sunt reglementate prin intermediul art. 379 C.com.

ObligaŃia de a aduce la cunoştinŃa terŃilor cu care încheie acte comerciale

împuternicirea în temeiul căreia acŃionează
Potrivit art. 384 C.com., “mandatarul este dator să-şi arate mandatul persoanelor cu
care tratează, când i se cere”. Mandatarul, acŃionând in nomine alieno, trebuie să comunice
terŃului calitatea sa de reprezentant şi limitele împuternicirii primite.
Pentru a putea aprecia efectele actelor încheiate, terŃul contractant este interesat să
cunoască poziŃia juridică a persoanei cu care încheie actele juridice.

ObligaŃia de a-l înştiinŃa pe mandant despre executarea mandatului

Este normal ca, după îndeplinirea împuternicirii primite, mandatarul să înştiinŃeze pe
mandant despre executarea mandatului, deoarece actele au fost încheiate cu terŃul în numele şi
pe seama mandantului, iar efectele acestor acte se regăsesc în persoana acestuia.
Dacă prin contract s-a convenit asupra anumitor modalităŃi de informare a mandantului,
mandatarul trebuie să respecte clauzele contractului şi să apeleze la modalităŃile de informare
specificate în acesta.
Potrivit art. 382 alin. 2 Cod com., în cazul în care, în urma înştiinŃării primite,
mandantul întârzie cu răspunsul peste termenul impus de natura afacerii, legea consideră că
mandantul a acceptat executarea mandatului, chiar şi atunci când mandatarul ar fi depăşit
limitele împuternicirii primite.
Datorită faptului că în intervalul de timp dintre numirea mandatarului şi executarea
mandatului se pot înregistra schimbări în ceea ce priveşte condiŃiile avute în vedere, legea
stabileşte în sarcina mandatarului obligaŃia de a-l înştiinŃa pe mandant asupra acestor
schimbări, care pot fi de natură a-l determina pe acesta să-şi reconsidere poziŃia în legătură cu
oportunitatea catelor juridice care ar fi urmat să fie încheiate de către mandatar. Astfel, potrivit
art. 378 C.com., mandatarul este obligat să comunice mandantului “toate faptele ce ar putea să-
l hotărască a revoca sau modifica mandatul”.
În cazul în care mandatarul nu-şi îndeplineşte această obligaŃie, înregistrându-se
prejudicii cauzate prin încheierea actelor juridice în temeiul împuternicirii primite, mandantul
are dreptul la despăgubiri.

ObligaŃia de a plăti dobânzi la sumele de bani cuvenite mandantului

 Potrivit art. 380 C.com., dacă în executarea mandatului mandatarul a încasat anumite
sume de bani cuvenite mandantului, el are obligaŃia de a le remite acestuia sau de a le
consemna pe numele mandantului.
O obligaŃie asemănătoare există şi în ceea ce priveşte mandatul civil, dar în acest caz
formularea are un caracter mai general, art. 1541 C.civ. precizând că mandantul are obligaŃia
de a da socoteală mandantului asupra mandatului său şi de a-i remite tot ceea ce ar fi primit în
puterea mandatului său.
Modul în care se calculează dobânzile aferente acestor sume este descris de art. 1544
C.civ., potrivit căruia acestea curg din ziua întrebuinŃării sumelor respective în folosul propriu
al mandatarului, iar pentru sumele care nu au fost întrebuinŃate astfel, din ziua în care
mandantul a cerut remiterea lor.
În cazul contractului de mandat comercial, mandatarul va plăti dobânzi la sumele
respective “din ziua în care era dator a le remite sau a le consemna”.Trebuie remarcat că nu are
nici o relevanŃă dacă sumele respective au fost solicitate de către mandant.
O altă situaŃie întâlnită în derularea raporturilor născute din contractul de mandat
comercial este aceea când mandatarul schimbă destinaŃia acelor sume de bani, fără a avea
acordul mandantului.
În această situaŃie, potrivit art. 383 C.com., mandatarul datorează dobânzi din ziua
primirii acelor sume de bani. Pe lângă aceste dobânzi, mandatarul mai datorează şi despăgubiri
pentru eventualele prejudicii cauzate prin fapta sa.
În caz de dol sau fraudă, el poate răspunde şi penal pentru săvârşirea infracŃiunii de
abuz de încredere, cu condiŃia ca fapta sa să îndeplinească acele condiŃii cerute de legea penală
pentru a putea fi considerată infracŃiune şi să nu existe cauze care să înlăture caracterul penal
sau răspunderea penală.

ObligaŃiile mandantului
Mandantul are următoarele obligaŃii: punerea la dispoziŃia mandatarului a mijloacelor
necesare pentru executarea mandatului, plata către mandatar a remuneraŃiei datorate pentru
executarea mandatului şi restituirea cheltuielilor făcute de către mandatar pentru executarea
mandatului.

Punerea la dispoziŃia mandatarului a mijloacelor necesare pentru executarea

mandatului
Această obligaŃie este instituită prin art. 385 C.com. Mandatarul fiind împuternicit
să încheie anumite acte juridice în numele şi pe seama mandantului, în interesul acestuia, este
normal ca cel care beneficiază de această activitate să suporte şi costurile pe care le implică,
mai puŃin în cazul stipulaŃiei contrare.
Această obligaŃie trebuie privită în mod diferit, în funcŃie de situaŃia concretă. Dar
oricare ar fi această situaŃie, trebuie reŃinută obligaŃia mandantului de a-i pune mandatarului la
dispoziŃie toate informaŃiile şi documentaŃia pe care le deŃine şi care ar fi utile în îndeplinirea
mandatului.
În situaŃia în care sunt necesare anumite cheltuieli pentru realizarea obiectului
mandatului, acestea vor trebui să fie avansate de către mandant.

Plata către mandatar a remuneraŃiei datorate pentru executarea mandatului, impusă

prin prevederile art. 386 C.com.
 În cazul mandatului comercial existã obligaŃia mandantului de a-l remunera pe
mandatar, contractul fiind prezumat ca oneros potrivit art. 374 Cod comercial.
Dacă suma ce trebuie plătită cu titlu de remuneraŃie pentru activitatea mandatarului nu
este prevăzută contractual, sarcina stabilirii acesteia revine instanŃei de judecată.
Având în vedere cã obligaŃia mandatarului este o obligaŃie de a face şi nu de a da, o
obligaŃie de mijloace şi nu de rezultat, mandantul datorează remuneraŃia “chiar dacă afacerea
n-a reuşit”, în condiŃiile în care de nereuşita afacerii nu se face vinovat mandatarul (art. 1548
C.civ.).

Restituirea cheltuielilor făcute de către mandatar pentru executarea mandatului

Prin această formulare, legea înŃelege atât cheltuielile avansate de către mandatar
pentru îndeplinirea mandatului, potrivit art. 1547 C.civ., cât şi despăgubirile ce i se cuvin
acestuia pentru pagubele suferite cu ocazia îndeplinirii mandatului, potrivit art. 1549 C.civ.
Restituirea acestor cheltuieli este condiŃionată de respectarea strictă a limitelor
împuternicirii şi a indicaŃiilor prevăzute în mandat. Atunci când anumite cheltuieli sunt
datorate atitudinii culpabile a mandatarului, el nu va fi îndreptăŃit să solicite restituirea
acestora.
Privilegiul mandatarului
Mandatarul are un privilegiu special, care îi garantează satisfacerea de cãtre mandant a
drepturilor sale ce decurg din contractul de mandat.
Potrivit art. 386 C.com., acest privilegiu special priveşte “tot ce i se datorează din
executarea mandatului său şi chiar pentru retribuŃia sa”.
Acest privilegiu garantează mandatarului plata sumelor de bani pe care le datorează
mandantul cu titlu de retribuŃie, a cheltuielilor făcute pentru executarea mandatului, a
despăgubirilor pentru prejudicii suferite cu ocazia executării mandatului şi a altor asemenea
cheltuieli.
Potrivit art. 387 C.com., acest privilegiu se exercită asupra tuturor bunurilor
mandantului pe care mandatarul le deŃine pentru executarea mandatului sau care se află la
dispoziŃia sa, în depozitele sau magazinele sale, sau pentru care el poate dovedi prin posesia
legitimă a poliŃei de încărcare că i-au fost expediate.
În situaŃia în care bunurile mandantului au fost vândute de către mandatar, potrivit
mandatului, privilegiul poartă asupra preŃului (art. 387 alin. 4 C.com.).
În situaŃia în care mandantul a fost declarat în faliment, atunci privilegiul mandatarului
asupra bunurilor cumpărate pe seama mandantului se exercită conform dispoziŃiilor art. 812 şi
următoarele din C.com.
Conform legii, creanŃele mandatarului garantate prin privilegiul special au prioritate, în
raport cu orice alte creanŃe faŃă de mandant.
Potrivit art. 387 alin. 2 C.com., mandatarul poate opune privilegiul său şi vânzătorului
care ar revendica bunul sau lucrul vândut, indiferent dacă plăŃile şi cheltuielile au fost făcute
înainte sau după ce bunurile au intrat în posesia mandatarului.
În cazul în care mandantul nu şi-a executat obligaŃiile privind plata sumelor de bani
datorate pentru remuneraŃie, cheltuieli sau despăgubiri, mandatarul are dreptul de a uza de
garanŃia oferită de privilegiul special.
Pentru exercitarea acestui privilegiu, mandatarul trebuie să îi notifice mandantului
sumele de bani pe care acesta i le datorează, cu somaŃia de a fi achitate în termen de 5 zile şi cu
precizarea că, în cazul neplăŃii, va proceda la vânzarea bunurilor supuse privilegiului.
 După distincŃiile prevăzute de art. 388 alin. 3 C.com., mandantul are dreptul să facă
opoziŃie în instanŃa judecătorească, în termen de 10 zile, 20 de zile sau o lună (termene stabilite
în funcŃie de locul situãrii domiciliului mandantului).
OpoziŃia trebuie comunicată mandatarului în termen de trei zile de la primirea
notificării de către mandant. În cazul în care termenul de formulare a opoziŃiei a expirat fără ca
mandantul să facă opoziŃie la notificare sau dacă opoziŃia a fost respinsă, mandatarul poate
vinde bunurile grevate de privilegiu fără vreo altă formalitate.
Această vânzare se face în condiŃiile art. 68 C.com., adică la preŃul curent, prin
mijlocirea unui ofiŃer public însărcinat cu asemenea acte, dacă bunurile au preŃ la bursă sau în
târg, sau prin licitaŃie publică. Atunci când bunurile nu au un asemenea preŃ, se vor urma
dispoziŃiile art. 388 alin. 4 C.com.

Prin executarea mandatului, concretizată în încheierea actului juridic de către mandatar

cu terŃul, se creează raporturi juridice directe între mandant şi terŃul respectiv. Dar trebuie
reŃinut că doar acele acte încheiate în limitele împuternicirii îl obligă pe mandant.

Încetarea mandatului comercial

Mandatul comercial încetează în cazurile care sunt prevăzute de art. 1552 C.civ., şi
anume: prin revocarea mandatului de către mandant, prin renunŃarea mandatarului la mandat,
prin moartea, punerea sub interdicŃie, insolvabilitatea, falimentul mandantului sau
mandatarului.
Încetarea unui contract de mandat are loc în condiŃiile şi cu efectele prevăzute de
dreptul comun. Astfel, art. 391 C.com. prevede obligaŃia mandantului sau a mandatarului care
întrerupe executarea mandatului fără justă cauză, prin revocarea sau renunŃarea sa, de a
răspunde pentru prejudiciile cauzate.
În considerarea caracterului intuitu personae al contractului, mandatul nu poate fi
menŃinut şi continuat împotriva voinŃei mandantului, chiar dacă a fost revocat în mod arbitrar.
O asemenea situaŃie dă dreptul mandatarului doar la o acŃiune în daune.
În situaŃia în care mandatul încetează prin moartea mandantului sau a mandatarului,
retribuŃia cuvenită mandatarului se determină proporŃional cu ceea ce s-a executat, prin
raportare la ceea ce s-ar fi datorat pentru executarea integrală a mandatului.

SecŃiunea III - Contractul de comision

NoŃiune şi caractere juridice

CondiŃii de validitate
Efectele contractului de comision
Incetarea contractului de comision

NoŃiune şi caractere juridice

Contractul de comision reprezintã acel contract prin care o parte (comisionarul) se
obligă ca, pe baza împuternicirii date de cealaltã parte (comitentul), să încheie acte de comerŃ,
în nume propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraŃii (numită comision).
 Contractul de comision apare ca o varietate a mandatului comercial, fiind un mandat
comercial fără reprezentare. Aceasta este deosebirea esenŃialã dintre cele douã contracte
comerciale.
În timp ce mandatarul încheie acte în numele şi pe seama mandantului, comisionarul
acŃionează ca un mandatar fără reprezentare, încheind actele juridice cu terŃul „proprio
nomine", adicã în nume propriu, dar pe seama comitentului.
Contractul de comision este un contract bilateral, oneros şi consensual, intuitu
personae.

CondiŃii de validitate
ConsimŃãmântul
Contractul de comision se întemeiazã pe acordul de voinŃã al pãrŃilor, având la bazã
împuternicirea datã de comitent comisionarului, de a încheia anumite acte juridice, în condiŃiile
stabilite de clauzele contractuale. Împuternicirea are natura juridicã a unui act unilateral,
exprimând voinŃa comitentului. Înscrisul constatator al împuternicirii îmbracã forma unei
procuri, ca şi în cazul contractului de mandat.
Principiul instituit de art.1533 C.civ., potrivit cãruia mandatul poate fi expres sau tacit,
este valabil şi în cazul comisionului. Se cere însã, manifestarea expresã a voinŃei comitentului,
în sensul împuternicirii comisionarului de a încheia acte juridice în nume propriu, dar pe seama
comitentului. Argumentul se deduce din faptul cã, în cazul comisionului, comisionarul nu
beneficiazã de dreptul de reprezentare a comitentului, spre deosebire de mandatar.

Capacitatea
Comitentul trebuie sã aibã el însuşi capacitatea de a încheia actele juridice pe care le va
încheia, pe seama sa, comisionarul.
Comisionarul trebuie sã aibã capacitate deplinã de exerciŃiu şi, întrucât încheie acte de
comerŃ în nume propriu, el dobândeşte calitate de comerciant, spre deosebire de mandatar.
Fiind comerciant, comisionarul trebuie sã respecte toate obligaŃiile profesionale ce
revin comercianŃilor. În plus, dacã acŃioneazã pentru mai mulŃi comitenŃi, este obligat sã
asigure o evidenŃã separatã pentru fiecare dintre aceştia.

Obiectul este tratarea de afaceri comerciale (art.405 C.com.) şi deci, actele încheiate de
comisionar trebuie sã fie fapte de comerŃ.
ObligaŃia comisionarului este o obligaŃie de a face, el fiind un prestator de servicii.
ObligaŃia asumatã de comisionar este o obligaŃie de mijloace.
Contractul de comision este utilizat îndeosebi în vânzare-cumpãrarea comercialã şi în
activitãŃile de transport. Contractul de consignaŃie şi contractul de expediŃie din domeniul
transporturilor sunt specii ale contractului de comision.

Efectele contractului de comision

Contractul de comision implicã un mecanism juridic propriu, în virtutea cãruia se nasc
raporturi interne între comitent şi comisionar şi alte raporturi externe între comisionar şi terŃi.

Efectele contractului de comision în raporturile dintre comitent şi comisionar

Între comisionar şi comitent există raporturi juridice asemãnãtoare celor izvorâte din
contractul de mandat (art.405 alin.2 C.com.).
 ObligaŃiile comisionarului
Comisionarul are urmãtoarele obligaŃii : de a executa mandatul încredinŃat de
comitent, de a da socotealã comitentului despre îndeplinirea mandatului primit şi de a-şi
îndeplini însãrcinarea primitã cu bunã-credinŃã şi cu diligenŃa unui bun profesionist.

ObligaŃia de a executa mandatul încredinŃat de comitent

Comisionarul este obligat sã execute contractul, deci sã îndeplineascã actele şi sarcinile
pe care le reclamã realizarea acestor obligaŃii comerciale cu care a fost împuternicit de
comitent.
În executarea mandatului sãu, comisionarul se supune întocmai instrucŃiunilor
comitentului şi este obligat sã-l informeze pe acesta asupra modificãrilor, împrejurãrilor avute
în vedere la stabilirea împuternicirii, pentru o eventualã reconsiderare a acesteia.
În situaŃia în care comisionarul a depãşit limitele împuternicirii, conform art.408
C.com., comitentul poate refuza operaŃiunea îndeplinitã de comisionar.
Când comisionarul a vândut bunuri pe un preŃ mi mic decât cel hotãrât de comitent sau
decât preŃul curent (art.408 pct.1 C.com.), va trebui sã plãteascã comitentului diferenŃa de preŃ,
iar dacã a cumpãrat bunuri pe un preŃ mai mare decât cel hotãrât (art.408 pct.2 C.com.),
comitentul este în drept sã refuze operaŃiunea, afarã de cazul când comisionarul ar fi de acord
sã plãteascã diferenŃa preŃului. Existã o cauzã exoneratoare de rãspundere, atunci când
comisionarul face dovada cã, procedând la vânzarea bunurilor sub preŃul fixat, a evitat o
pagubã mai mare (de pildã, riscul perisabilitãŃii).
Dacã bunurile cumpãrate nu au calitatea convenitã, comitentul este în drept sã le refuze,
operaŃiunea rãmânând în sarcina comisionarului (art.408 pct.3 C.com.).
Comisionarul nu este abilitat sã vândã bunurile pe credit, decât dacã aceastã facultate i-
a fost conferitã în mod expres. În cazul în care încheie o asemenea operaŃiune, depãşind
limitele mandatului, va rãspunde faŃã de comitent ca şi când ar fi vãndut pe bani gata, prin
remiterea integralã a preŃului, urmând ca ulterior comisionarul sã-şi valorifice drepturile ce
decurg din operaŃiunea de credit, conform art.409 C.com. În ipoteza în care comisionarul este
împuternicit sã vdã pe credit, el este Ńinut sã arate comitentului persoana cumpãrãtorului şi
termenul acordat. În caz contrar, operaŃiunea se prezumã a fi fost realizatã pe bani gata.
Aceastã prezumŃie are caracter absolut, nefiind admisã dovada contrarie (art.410 C.om.).

Comisionarul este îndreptãŃit sã primeascã de la comitent comisionul stabilit, întrucãt

plata remuneraŃiei se cuvine pentru îndeplinirea însãrcinãrii avute.

ObligaŃia de a da socotealã comitentului despre îndeplinirea mandatului primit

Aceastã obligaŃie revine comisionarului în mod firesc, deoarece împrejurãrilecare ar
putea modifica mandatul primit trebuie sã fie cunoscute comitentului.
Întrucât contractele cu terŃii sunt încheiate în nume propriu, dar pe seama comitentului,
se considerã cã dreptul dobândit de comisionar şi obligaŃiile asumate de acesta trec asupra
comitentului, care este, în realitate, stãpânul afacerii. Ca efect, dreptul de proprietate asupra
bunurilor ce fac obiectul unui contract încheiat între comisionar şi un terŃ, precum şi riscurile
aferente, se transmit direct de la terŃ la comitent sau, dupã natura obligaŃiei, de la comitent la
terŃ.
 Efectele patrimoniale ale opraŃiunilor încheiate de comisionar se rãsfrâng direct în
patrimoniul comitentului, care este adevãratul beneficiar al efectelor actului juridic.

ObligaŃia de a-şi îndeplini însãrcinarea primitã cu bunã-credinŃã şi cu diligenŃa unui

bun profesionist
Întrucât primeşte o remuneraŃie pentru îndeplinirea însãrcinãrilor primite, comisionarul
este Ńinut sã acŃioneze cu bunã-credinŃã şi cu diligenŃa unui bun profesionist, neexecutarea sau
executarea necorespunzãtoare a obligaŃiilor ce îi incumbã antrenând rãspunderea sa
contractualã.

ObligaŃiile comitentului
Comitentul are urmãtoarele obligaŃii : de a plãti comisionul cuvenit comisionarului şi
de a restitui acestuia cheltuielile fãcute pentru îndeplinirea însãrcinãrii.
ObligaŃia de a plãti comisionul cuvenit comisionarului
Cuantumul comisionului (remuneraŃiei) este stabilit prin convenŃia părŃilor sub forma
unei sume fixe sau a unui procent calculat la valoarea afacerilor realizate de comisionar.
Având în vedere cã obligaŃia comisionarului este o obligaŃie de a face şi nu de a da,
este o obligaŃie de mijloace şi nu de rezultat, acesta este îndreptãŃit la plata comisionului din
momentul încheierii actelor juridice cu terŃii, chiar dacã obligaŃiile respective nu au fost
executate de terŃii. În lipsã de stipulaŃie contrarã, riscul neexecutãrii de cãtre terŃi a obligaŃiilor
contractuale este suportat de cãtre comitent.

ObligaŃia de a restitui comisionarului cheltuielile fãcute pentru îndeplinirea

însãrcinãrii
Comitentul este obligat sã restituie comisionarului toate cheltuielile ocazionate de
îndeplinirea sarcinilor izvorâte din contractul de comision, precum şi sã-i plãteascã despãgubiri
în cazul în care executarea contractului de comision i-a adus prejudicii.
Pentru plata acestor sume, comisionarului îi este recunoscut privilegiul special asupra
bunurilor comitentului, pe care cel dintâi le deŃine în executarea contractului de comision,
potrivit art.387 C.com.

Efectele executãrii contractului de comision faŃã de terŃi

În contractul încheiat între comisionar şi terŃ, comisionarul este parte contractantă şi,
deci, el are calitatea de debitor sau creditor, după caz, faŃă de terŃ. Art. 406 C. com. prevede în
acest sens: comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat, ca şi cum
afacerea ar fi fost a sa proprie.
Rezultă că prin încheierea contractului între comisionar şi terŃ nu se stabilesc nici un fel
de raporturi juridice între comitent şi terŃ. De aceea, în art. 406 alin. 2 C. com. se prevede :
comitentul nu are acŃiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul şi nici acestea
nu au vreo acŃiune contra comitentului.
Aşadar, răspunderea pentru nerespectarea obligaŃiilor din contractul încheiat între
comisionar şi terŃ aparŃine părŃii contractante aflate în culpă (comisionarul respectiv sau terŃul).
În cazul nerespectării obligaŃiei contractuale de către terŃ, comitentul poate însă cere
comisionarului, în temeiul contractului de comision, să intenteze acŃiunile corespunzătoare
împotriva terŃului ori să îi cedeze aceste acŃiuni. În cazul unei asemenea cesiuni, însã,
cesionarul (terŃ sau comitent) nu dobândeşte decât drepturile ce au aparŃinut comisionarului şi,
deci, îi sunt opozabile toate excepŃiile ce ar fi fost opozabile cedentului.
FaŃã de terŃ, rãspunderea pentru neexecutarea obligaŃiilor contractuale revine
comisionarului, chiar dacã, în realitate, în culpã este comitentul.
Numai în caz de stipulaŃie expresã comisionarul va fi Ńinut de obligaŃia de garanŃie a
executãrii (art.412 C.com.). O asemenea clauzã se numeşte „star del credere”sau „ducroire”
(garanŃia solvabilitãŃii), ea obligând personal pe comisionar faŃã de comitent pentru executarea
obligaŃiilor rezultate din contractul încheiat între comisionar şi terŃ. Comisionarul este
îndreptãŃit, în acest caz, la o remuneraŃie specialã, pentru garanŃie, distinctã de comision şi
numitã provizion sau proviziune.

Incetarea contractului de comision

Întrucât contractul de comision este o formă a mandatului, el va înceta în aceleaşi
cazuri ca şi contractul de mandat: revocarea împuternicirii, renunŃarea la împuternicirea
primită, decesul, interdicŃia, insolvabilitatea, falimentul comitentului sau al comisionarului.
În aplicarea acestor cazuri de încetare a contractului de comision trebuie să se Ńină
seama de caracterul oneros al contractului şi de necesitatea asigurării securităŃii raporturilor
contractuale.

SecŃiunea IV - Contractul de consignaŃie

Contractul de consignaŃie este convenŃia prin care una dintre părŃile contractante
(consignant) încredinŃează celeilalte părŃi (consignatar), mărfuri sau obiecte mobile spre a le
revinde pe socoteala consignantului.
În esenŃă, contractul de consignaŃie este o varietate a contractului de comision, prin el
urmărindu-se accelerarea desfacerii şi apărarea în mai bune condiŃii a intereselor
consignantului.
Contractul de consignaŃie este un contract bilateral (sinalagmatic), cu titlu oneros şi
consensual.
Contractul de consignaŃie are şi unele caracteristici proprii - care justifică recunoaşterea
sa ca un contract de sine stătător şi anume: împuternicirea dată consignatarului constă,
întotdeauna, în vinderea unor bunuri mobile aparŃinând consignantului, apoi, vinderea
bunurilor se face pe un preŃ anticipat stabilit de consignant şi, în fine, consignatarul este obligat
să remită consignantului suma de bani obŃinută ca preŃ al vânzării sau, dacă bunul nu a putut fi
vândut, să restituie bunul în natură.
Obiectul contractului îl constituie încheierea de către consignatar, cu terŃul, a unor
contracte de vânzare-cumpărare pentru vinderea unor bunuri ale consignantului (aceste acte
juridice trebuie să constituie fapte de comerŃ pentru consignant).
Actele de vânzare-cumpărare încheiate de consignatar au ca obiect numai bunuri
mobile.
Contractul de consignaŃie dă naştere la anumite obligaŃii între părŃile contractante, iar
prin încheierea actelor de vânzare-cumpărare se nasc anumite obligaŃii şi între consignatar şi
terŃi.
În ce priveşte raporturile dintre consignant şi consignatar, deoarece în temeiul
contractului de consignaŃie consignantul îl împuterniceşte pe consignatar să încheie anumite
acte juridice pe seama consignantului, între ei se nasc raporturi juridice asemănătoare celor
izvorâte din contractul de mandat.
ObligaŃiile consignantului sunt următoarele: să predea consignatarului bunurile mobile
care urmează a fi vândute; să plătească consignatarului remuneraŃia ce i se cuvine; să restituie
consignatarului cheltuielile făcute de acesta în îndeplinirea însărcinării primite.
În calitatea sa de proprietar al bunurilor, consignantul are dreptul să controleze şi să
verifice, oricând, bunurile încredinŃate consignatarului; tot în baza dreptului său de proprietate,
consignantul poate modifica, oricând, în mod unilateral, condiŃiile de vânzare, dacă în contract
nu se prevede altfel.
În ceea ce-1 priveşte pe consignatar, acestuia îi revin următoarele obligaŃii: să ia
măsurile necesare pentru păstrarea şi conservarea bunurilor primite; să execute mandatul dat de
consignant; să dea socoteală consignantului asupra îndeplinirii mandatului său.
Un element de care trebuie neapărat să Ńină seama consignatarul este preŃul de vânzare a
bunurilor primite în consignaŃie (acest preŃ fiind cel stabilit prin contract, note sau facturi
emise în temeiul contractului), în absenŃa unei stipulaŃiuni contractuale, consignatarul poate
vinde bunurile numai la preŃurile curente ale pieŃei.
Bunurile primite în consignaŃie fiind vândute pe seama consignantului, consignatarul
are obligaŃia să remită consignantului la termenele prevăzute în contract, preŃul tuturor
bunurilor vândute în numerar, precum şi cambiile şi garanŃiile primite de la cumpărători.
Deoarece în raporturile dintre consignant şi consignatar sunt aplicabile regulile
mandatului, contractul de consignaŃie încetează prin: revocarea de către consignant a
împuternicirii, renunŃarea la mandat, precum şi în cazul morŃii, interdicŃiei, insolvabilităŃii ori
lichidării judiciare a consignantului sau consignatarului (potrivit art. 3 din Legea nr. 178/1934,
contractul de consignaŃie este revocabil de către consignant în orice moment).

SecŃiunea V - Contractul de report

Contractul de report constă în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit, care
circulă în comerŃ şi în revânzarea simultană, cu termen şi pe un preŃ determinat, de către
aceeaşi persoană a unor titluri de aceeaşi specie (art. 74 C. com.).
Contractul de report este un act juridic complex care cuprinde o dublă vânzare: una care
se execută imediat (atât în privinŃa predării titlurilor, cât şi a plăŃii preŃului), iar cealaltă este o
revânzare cu termen şi la un preŃ determinat.
În temeiul contractului de report, o persoană, deŃinătoare de titluri de credit care circulă
în comerŃ (denumită reportat), dă în report (vinde temporar) aceste titluri unei persoane
(denumită reportator, de obicei un bancher), în schimbul unui preŃ plătibil imediat. Dar, prin
acelaşi contract se înŃeleg ca la un anumit termen, reportatorul să revândă reportatului titluri de
credit de aceeaşi specie, primind preŃul determinat.
Titlurile de credit date în report nu vor fi identice aceleaşi cu cele revândute la termen,
ci vor fi doar titluri de aceeaşi specie (de exemplu, acŃiuni ale aceleiaşi bănci).
OperaŃiunea de report este preferată de persoanele care nu vor să piardă titlurile pe care
le deŃin şi le-au dat doar în report, aşa cum se întâmplă când ar vinde titlurile pentru a obŃine
suma de care acestea au nevoie.
 DiferenŃa între suma dată de reportator şi cea pe care o încasează la termen (denumită
report) este profitul realizat de reportator. În plus, aceasta va primi de la reportator, pentru
serviciul prestat, o remuneraŃie (denumită preŃ de report sau premiu).
Contractul de report poate fi folosit nu numai de cel care are nevoie de numerar, ci şi de
acela interesat să deŃină temporar anumite titluri de credit, cum este cazul celui care este
interesat să obŃină o majoritate într-o adunare generală. În acest caz, acŃionarul care deŃine
acele titluri le vinde cu condiŃia ca cel care le cumpără să i le revândă la termen, la un preŃ
determinat. Vânzarea se va face la preŃul nominal, iar la termen, cu ocazia revânzării, se va
încasa un profit de la cel care le-a folosit, diferenŃa de sumă încasată denumindu-se „deport".
Contractul de report produce anumite efecte juridice care privesc transferul dreptului de
proprietate asupra titlurilor de credit şi fructele civile ale acestora.
Întrucât contractul de report cuprinde două operaŃiuni de vânzare, el operează cu dublu
transfer de proprietate asupra titlurilor care fac obiectul său, care însă se realizează la date
diferite: primul transfer are loc la încheierea contractului, iar al doilea, în sens invers, la
termenul stabilit.
Dacă în contractul de report nu s-a prevăzut altfel, fructele civile produse de titlurile de
credit se cuvin reportatorului (aceasta, întrucât, ca urmare a încheierii contractului, titlurile de
credit au trecut în proprietatea reportatorului care, în această calitate, culege fructele).
PărŃile pot conveni însă ca fructele produse de titlurile de credit în cursul duratei
contractului de report să revină reportatului (art. 74 alin. 4 C. corn.).
În principiu, contractul de report încetează la termenul stabilit de părŃi. Adică, la
scadenŃă, reportatorul transmite proprietatea asupra unor titluri de credit de aceeaşi specie, iar
reportatul va plăti preŃul determinat.
Potrivit legii însă, la împlinirea termenului pentru revânzare, părŃile, prin acordul lor de
voinŃe, pot să prelungească contractul de report pentru o altă durată, cu păstrarea condiŃiilor
iniŃiale ale contractului (art. 75 C. corn.).

SecŃiunea VI - Contractul de cont curent

Contractul de cont curent este un procedeu tehnic constând în înŃelegerea părŃilor ca în

loc să achite separat şi imediat creanŃele reciproce, izvorâte din prestaŃiile făcute una către
cealaltă, lichidarea să se facă la un anumit termen, prin achitarea soldului de către partea
debitoare.
Procedeul tehnic sus-menŃionat este folosit de comercianŃii care au un volum mare de
afaceri reciproce şi mai ales atunci când se găsesc în localităŃi diferite, pentru evitarea
lichidării individuale a fiecărei creanŃe.
PărŃile între care se încheie contractul de cont curent se numesc „corentişti", iar
prestaŃiile reciproce pe care şi le fac se numesc „remize" (sau „rimese").
PrestaŃiile constau în operaŃiuni prin care o parte pune la dispoziŃia celeilalte părŃi o
valoare patrimonială de orice fel, urmând ca suma cuvenită transmiŃătorului să fie depusă în
contul curent, aceleaşi lucru petrecându-se şi de partea cealaltă.
 Din moment ce suma de bani a fost trecută în cont, ea îşi pierde individualitatea,
contopindu-se în masa sumelor înregistrate în cont, la activ sau pasiv, după caz. La scadenŃă se
vor aduna posturile de la activ şi de la pasiv pentru a se stabili care dintre părŃi este debitoare
şi, în această calitate, trebuie să achite soldul rezultat.
Contractul de cont produce anumite efecte juridice, unele dintre ele sunt considerate
principale (esenŃiale), iar altele secundare.
Efectele principale sunt: transferul dreptului de proprietate; novaŃia; indivizibilitatea şi
compensaŃia.
Prin efectuarea operaŃiilor în cont, de creditare a transmiŃătorului şi, respectiv, de
debitare a primitorului, cu valoarea remisă, primitorul devine titularul dreptului de proprietate
asupra valorii (mărfii).
Contractul de cont curent operează şi o novaŃie, obligaŃia principală stingându-se şi
fiind înlocuită cu o nouă obligaŃie al cărei temei este contul de cont curent, într-adevăr,
prestaŃia făcută de o parte către cealaltă s-a bazat pe un anumit temei juridic (de exemplu,
contractul de vânzare-cumpărare). în baza contractului, primitorul mărfii datora preŃul şi cum
acest preŃ a fost trecut în cont, ca o creanŃă a transmiŃătorului mărfii, obligaŃia iniŃială de plată
a preŃului s-a stins şi a fost înlocuită cu o nouă obligaŃie, care apare în cont sub formă de credit
şi de debit.
Un alt efect principal al contractului de cont curent este „indivizibilitatea", sumele
înscrise în cont pe baza prestaŃiilor făcute pierzându-şi individualitatea şi contopindu-se într-un
tot indivizibil.
în sfârşit, contractul de cont curent are ca efect şi o compensaŃie (art. 370 C. corn.).
Aceasta înseamnă că datoriile reciproce ale părŃilor se sting până la concurenta debitului şi
creditorului, urmând a se plăti eventuala diferenŃă, adică soldul rămas după compensaŃie.
Efectele secundare sunt: curgerea dobânzilor şi dreptul la comision şi alte cheltuieli.
Deşi până la scadenŃă (când se face lichidarea datoriilor reciproce) contul este
indivizibil (nefiind vorba de o creanŃă exigibilă în favoarea uneia dintre părŃi), totuşi pentru
fiecare sumă înscrisă curg - de drept - dobânzi, de la data înscrierii şi până la încheierea
contului.
Contractul de cont curent încetează de drept în următoarele cazuri: expirarea termenului
convenit de părŃi; prin denunŃarea uneia dintre părŃi; prin lichidarea judiciară a uneia dintre
părŃi. Contractul de cont curent poate însă înceta şi la cererea uneia dintre părŃi.

SecŃiunea VII - Contractul de leasing

NoŃiune
În Europa, francezii au fost primii care au furnizat o definiŃie a leasing-ului, numit în
dreptul francez credit-bail, considerându-l o operaŃiune prin care o întreprindere închiriază, în
scopuri profesionale, bunuri imobiliare aflate în proprietatea sa, beneficiarul închirierii putând
să devină cel târziu la expirarea contractului proprietar al imobilului sau al unei părŃi a
acestuia. Deşi se referă doar la leasing-ul imobiliar, această definiŃie surprinde principalele
elemente ale contractului, şi anume o închiriere urmată de un transfer de proprietate.
În momentul de faŃă, doctrina franceză priveşte leasing-ul prin prisma funcŃiilor
economice pe care acesta le îndeplineşte, reprezentând o formă de finanŃare a unei investiŃii,
garantată cu dreptul de proprietate asupra obiectului investiŃiei. Această definiŃie priveşte
problema mai mult din punct de vedere economic, decât juridic.
Trebuie remarcată definiŃia dată leasing-ului de legislaŃia belgiană, aceasta surprinzând
toate elementele contractului, privind atât sfera bunurilor mobiliare, cât şi pe cea a bunurilor
mobiliare. Potrivit definiŃiei belgiene, trăsăturile contractului de leasing ar fi următoarele:
- are la bază o comandă a viitorului utilizator, comandă care cuprinde în detaliu
cerinŃele cărora bunul trebuie să le facă faŃă, acesta putând fi chiar individualizat, mai ales în
cazul imobilelor;
- trebuie să fie specificată durata contractului, contractul neputând fi reziliat;
- contractul nu are efect translativ de proprietate până la expirarea lui, finanŃatorului
rămânându-i nuda proprietate;
- preŃul închirierii şi valoarea reziduală achitată la final trebuie să acopere valoarea
bunului şi dobânzile cuvenite finanŃatorului.
LegislaŃia italiană defineşte leasing-ul, într-o manieră deosebit de simplă şi concisă, ca
fiind “închirierea bunurilor mobile sau imobile, pe care finanŃatorul le dobândeşte sau le
confecŃionează, în funcŃie de indicaŃiile date de utilizator, acesta din urmă asumându-şi toate
riscurile pe timpul valabilităŃii contractului, având şi dreptul de a deveni proprietarul bunului
primit în locaŃiune, cu condiŃia de a plăti preŃul stabilit la data încheierii”.
În fine, legea română defineşte leasing-ul ca acel contract prin care “o parte, denumită
locator, se angajează la indicaŃia unei alte părŃi, denumită utilizator, să cumpere şi să preia de
la un terŃ, denumit furnizor, un bun mobil sau imobil şi să transmită utilizatorului posesia sau
folosinŃa asupra acestuia contra unei plăŃi, numită redevenŃă, în scopul exploatării sau, după
caz, a achiziŃionării bunului”.
Această definiŃie priveşte leasing-ul din punct de vedere juridic, nu prin prisma
efectelor în plan economic, ca în cazul altor legislaŃii europene.
Maniera deosebit de concisă în care s-a realizat definiŃia are şi unele dezavantaje,
impunând restricŃii în ceea ce priveşte interpretarea. Acest lucru se evidenŃiază mai ales în
privinŃa bunurilor care pot face obiectul material al unui asemenea act juridic. Astfel, este
exclusă posibilitatea ca bunurile respective să fie produse sau construite de către locator ori ca
proprietarul iniŃial al bunurilor să fie însuşi utilizatorul.
Putem afirma că sub acest aspect definiŃia furnizată de către legiuitorul român este
deosebit de deficitară, mai ales dacă avem în vedere că în textul aceloraşi acte normative există
articole care contrazic în mod evident formularea pe care o regăsim în art. 1 alin. 1 din
OrdonanŃa Guvernului nr. 51/1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing, aşa
cum a fost ea modificată prin Legea nr. 90/1998.
Unii autori au adus şi o altă critică, care priveşte lipsa oricărei referiri la dreptul de
opŃiune al utilizatorului în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate la expirarea
contractului. Considerăm că este discutabilă această poziŃie, având în vedere ultima parte a
definiŃiei. Astfel, transmiterea posesiei şi plata redevenŃei se realizează “în scopul exploatării
sau, după caz, a achiziŃionării bunului”.

FaŃă de toate aceste opinii şi faŃă de ceea ce reprezintă cu adevărat leasing-ul în

contextul realităŃii româneşti, îl putem defini ca fiind acel contract prin care o parte, numită
finanŃator, se angajează faŃă de o altă parte, care se numeşte utilizator şi poate fi persoană
fizică sau juridică, să îi asigure folosinŃa unui bun cumpărat sau produs de către finanŃator
pentru o anumită perioadă, contra unei sume de bani plătite periodic şi care se numeşte
redevenŃă, iar la finalul contractului să îi acorde utilizatorului dreptul de a dobândi proprietatea
bunului contra unui preŃ rezidual, de a prelungi perioada de folosinŃă sau de a renunŃa la
ambele variante, potrivit opŃiunii sale.
Această definiŃie, deşi destul de greoaie, este foarte complexă, evidenŃiind în linii mari
principalele caracteristici ale leasing-ului.

Natura juridică a contractului de leasing

O mare greşeală care ar putea fi comisă în determinarea naturii juridice a lesing-ului
este aceea de a privi acest contract prin prisma celor tradiŃionale, care au existat şi au fost
reglementate inclusiv în perioada anterioară trecerii la economia de piaŃă.
Cu această încercare nu ne confruntăm doar noi, care ne aflăm la început de drum în
ceea ce priveşte doctrina juridică în materie de leasing. Marea majoritate a teoreticienilor din
Ńările europene, captivi ai unor concepŃii conservatoare, tradiŃionaliste, au trecut prin această
încercare. Dacă potrivit vechilor concepŃii europene era mai greu de imaginat utilitatea unui
bun fără existenŃa unui drept de proprietate asupra acestuia, americanii, mult mai practici, au
constatat lipsa unei legături indisolubile între dreptul de proprietate asupra bunului şi utilitatea
practică a acestuia, utilitate concretizată în primul rând în folosinŃa bunului.
Venind ca o noutate în materia dreptului privat european, leasingul a dat naştere unor
vii dispute teoretice în ceea ce priveşte natura sa juridică. Deşi tendinŃa iniŃială a fost, aşa cum
am arătat mai sus, aceea de a încadra acest tip de operaŃiuni în tipare tradiŃionale, în sfera
contractelor de locaŃiune, de vânzare cu plata în rate, de credit cu garanŃii speciale, toŃi marii
teoreticieni ai dreptului privat european au fost nevoiŃi să accepte în cele din urmă că ne aflăm
în faŃa unui nou tip de contract, a unei instituŃii de sine stătătoare, cu puternice rădăcini în
realitatea economică actuală.
În încercarea de a situa raporturile cărora leasingul le dă naştere în sfera contractelor
tradiŃionale şi de găsi acele norme juridice la care să se raporteze în ceea ce priveşte acele
raporturi juridice, Curtea de Apel din Paris a descris această instituŃie, în 1978, ca “o
operaŃiune financiară […] care se realizează juridic cu ajutorul contractelor de tip clasic, aşa
cum sunt ele reglementate: este vorba de o locaŃiune […] însoŃită de o operaŃiune de finanŃare
şi de o promisiune de vânzare”.
Chiar dacă s-a forŃat oarecum nota încercându-se încadrarea noului contract în vechile
tipare, s-a făcut totuşi un pas înainte pe calea stabilirii obligaŃiilor ce se nasc între părŃi, dar şi
între părŃi şi terŃi. De fapt această interpretare s-a născut prin proiectarea unei imagini
fracŃionate a contractului; acesta nu a fost privit ca un întreg, ci prin prisma clauzelor pe care
trebuie să le conŃină, privite separat, rupte din context.
Chiar dacă la o privire superficială, de suprafaŃă, leasingul pare să prezinte
caracteristicile juridice ale locaŃiunii, trebuie să trecem dincolo de aceste aparenŃe şi să
judecăm şi prin prisma acelor necesităŃi cărora el trebuie să le răspundă şi care, la drept
vorbind, i-au determinat chiar apariŃia.
Înainte de toate, leasing-ul trebuie privit ca o modalitate de finanŃare a investiŃiilor
mobiliare şi imobiliare deopotrivă.
RedevenŃa, suma plătită periodic de către utilizator, nu este doar o chirie, ca în cazul
locaŃiunii; ea cuprinde inclusiv ratele de amortizare a bunului. De altfel, de cele mai multe ori
ele sunt calculate ca, alături de valoarea reziduală, să acopere atât preŃul bunului cât şi dobânda
cuvenită finanŃatorului pentru această sumă.
 În cazul leasing-ului intern nu sunt excluse nici cazurile în care doar aceste redevenŃe
acoperă în întregime valoarea bunului şi a dobânzilor la care finanŃatorul este îndreptăŃit, fără a
mai fi nevoie de achitarea vreunei valori reziduale la finele contractului pentru a opera
transferul dreptului de proprietate.
De asemenea, în cazul contractului de locaŃiune, locatorul păstrează toate atributele
aferente dreptului de proprietate, inclusiv riscurile şi responsabilităŃile ce decurg din acesta. În
cazul contractului de leasing, pe lângă faptul că finanŃatorul, proprietar al bunului până la
sfârşitul perioadei de leasing, nu mai poate dispune de bun, riscurile şi responsabilităŃile
aferente dreptului de proprietate se regăsesc în persoana utilizatorului.
De altfel, rolul finanŃatorului se reduce la acela de a plăti preŃul bunului, restul
detaliilor (calitate, garanŃie etc.) fiind negociate de către utilizator, al cărui scop final este, de
regulă, acela de a deveni proprietar. Ba mai mult, practica juridică din Statele Unile ale
Americii a impus chiar ideea că adevăratul proprietar al bunului poate fi considerat utilizatorul,
cel puŃin din punct de vedere fiscal.
Există şi opinia potrivit căreia leasing-ul ar putea fi asemănat mai degrabă cu un credit,
sau mai exact “un credit în natură” sau “un credit pe termen mediu sau lung, garantat de un
drept de proprietate”. Acesta este şi motivul băncile americane au fost autorizate încă din anii
`70 să realizeze finanŃări sub forma operaŃiunilor de leasing. Şi sub acest aspect statele
europene au adoptat o poziŃie diferită, în această zonă operaŃiunile de leasing fiind efectuate
doar de către agenŃi economici specializaŃi în acest sens.
Cu toate că practica juridică franceză a arătat în mod repetat că leasing-ul presupune şi
o locaŃiune, nu a putut trece cu vederea faptul că acesta reprezintă în primul rând o finanŃare a
investiŃiei într-un bun mobil sau imobil, acest împrumut fiind garantat cu însuşi dreptul de
proprietate asupra bunului. De altfel, printr-o decizie din data de 10 octombrie 1979, Curtea
din Paris a statuat că leasing-ul nu este nici împrumut, nici credit şi nici vânzare cu plata în
rate.
În Ńara noastră, leasing-ul şi societăŃile de leasing sunt reglementate prin OrdonanŃa
Guvernului nr. 51/1997, modificată prin Legea nr. 90/1998.
Potrivit acestor acte normative, operaŃiunile de leasing nu pot fi derulate decât prin
intermediul unor societăŃi comerciale special autorizate în acest sens, constituite potrivit Legii
nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale. Aceste persoane juridice pot fi:
- societăŃi comerciale al căror unic obiect de activitate îl reprezintă operaŃiunile de
leasing;
- societăŃi comerciale care au ca obiect de activitate şi leasing-ul echipamentelor
industriale, al bunurilor de folosinŃă îndelungată, al imobilelor cu destinaŃie comercială sau
industrială, al imobilelor cu destinaŃie de locuinŃă, al fondului de comerŃ sau al unuia dintre
elementele sale corporale.
Aceste societăŃi trebuie să constituie un fond special de rezervă de 20% din valoarea
capitalului social; acest fond se constituie prin reŃinerea în acest sens a cel puŃin 5% din
profitul anual. De asemenea, societăŃile de leasing au sarcina de a Ńine o evidenŃă contabilă
uşor diferită de a celorlalŃi agenŃi economici, înregistrând şi anumite date care Ńin de specificul
acestei activităŃi şi de natura bunului care face obiectul contractului.
Privind această problemă dintr-o perspectivă mai “tehnică” contractul de leasing este o
operaŃiune triunghiulară, prin care o persoană (de regulă o societate comercială specializată pe
acest profil) cumpără un bun spre a-l închiria unei alte persoane, numite utilizator (care în mod
obişnuit este tot o întreprindere), care, la sfârşitul contractului de locaŃie, are un drept de
opŃiune între trei posibilităŃi:
- de a continua contractul de locaŃie;
- de a rezilia contractul respectiv;
- de a cumpăra bunul ce-i fusese închiriat, plătind un preŃ convenit, astfel încât, cel
puŃin în parte, să se Ńină seama de vărsămintele efectuate cu titlu de chine, adică de valoarea lui
reziduală.
OperaŃiunea ca atare presupune următoarele elemente:
- cumpărarea unor bunuri de către o societate specializată (societate de leasing) cu
scopul de a le închiria;
- punerea bunurilor respective prin efectul unui contract de locaŃie la dispoziŃia unei
persoane spre a le utiliza în schimbul unei chirii;
- recunoaşterea pe seama utilizatorului a facultăŃii de a cumpăra, la expirarea
contractului, toate bunurile închiriate sau o parte din ele, plătind un preŃ stabilit în aşa fel încât
să reflecte, cel puŃin parŃial, vărsămintele efectuate cu titlu de chirie.
OperaŃia de leasing comportă în derularea ei participarea a trei subiecte de drept:
- vânzătorul lucrului (acesta poate fi un furnizor, constructor ori fabricant al lucrului
respectiv);
- cumpărătorul (finanŃatorul afacerii, el furnizează banii necesari pentru cumpărarea
lucrului şi devine proprietarul lui);
- utilizatorul (care obŃine lucrul prin închiriere spre a-1 utiliza într-un anumit scop);
Momentul iniŃial al acestei operaŃii este marcat de determinarea lucrului de către
utilizator, care este liber să aleagă materialul de tipul şi de marca ce corespund mai exact
nevoilor sale prin calităŃile şi randamentul lor. De asemenea, utilizatorul fixează împreuna cu
vânzătorul (furnizorul), preŃul, condiŃiile de plată, termenele şi modalităŃile livrării etc. Toate
acestea se decid fără intervenŃia şi fără participarea creditorului (cumpărător, finanŃator) care
este parte în contractul de vânzare-cumpărare a materialului. Ele sunt hotărâte de către
utilizator care, deşi nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare, urmează să utilizeze
materialul respectiv în scopul stabilit în contractul de locaŃie şi deci este interesat de calităŃile
şi parametrii funcŃionali ai acestuia.
După ce s-au stabilit toate aceste elemente, lucrul sau materialul respectiv, prin
contractul de vânzare cumpărare trece în proprietatea finanŃatorului, iar prin contractul de
locaŃie, în folosinŃa utilizatorului.
Practica comercială a impus mai multe forme de leasing, deosebite în funcŃie de urm.
criterii:
- în raport de părŃile contractante, leasing-ul poate fi direct şi indirect;
- în raport de bunul ce constituie obiect al contractului, leasing-ul poate fi mobiliar şi
imobiliar;
- în funcŃie de conŃinutul ratelor, leasing-ul poate fi financiar şi funcŃional;
- în funcŃie de baza de calcul a ratelor, leasing-ul poate fi net sau brut;
- în funcŃie de particularităŃile tehnice de realizare, leasing-ul se poate prezenta sub
următoarele variante: renting, time sharing, master leasing şi lease back.
Furnizorul este obligat să livreze materialul comandat, să asigure instalarea şi asistenŃa
tehnică şi să-1 garanteze de evicŃiune şi vicii. Deşi nu este cumpărător, şi deci parte în
contractul de vânzare-cumpărare, utilizatorul are dreptul de a exercita o acŃiune judiciară
împotriva furnizorului în baza relaŃiei de mandat ce o are cu finanŃatorul, proprietarul bunului.
 FinanŃatorul are obligaŃia de a plăti preŃul echipamentului, de a fixa durata locaŃiunii şi
de a vinde bunul la sfârşitul acestei perioade utilizatorului, dacă acesta îşi exprimă o asemenea
opŃiune.
Fiind proprietarul bunului, finanŃatorul trebuie să controleze periodic starea şi modul lui
de folosire. Utilizatorul este Ńinut, în primul rând, să plătească chiria şi să respecte dreptul de
proprietate al finanŃatorului.
Ratele se determină prin acordul părŃilor, luându-se de regulă în considerare preŃul real
de achiziŃie a bunului, cotele de amortizare, ajutorul financiar acordat utilizatorului, niv.
comisionului etc.
Tot în sarcina utilizatorului cad şi obligaŃiile privind luarea în primire şi recepŃia
bunului, folosirea lui potrivit destinaŃiei, menŃinerea în stare de funcŃionare prin întreŃinere,
reparaŃii şi protecŃia faŃă de oricare factori corozivi sau distructivi, precum şi informarea
finanŃatorului despre orice accident sau defecŃiune ce-l face inutilizabil.
Contractul de leasing încetează la sfârşitul perioadei pentru care a fost încheiat dacă
părŃile nu consimt la o prelungire.
De asemenea, contractul mai poate înceta şi prin reziliere, dacă una dintre părŃi nu-şi
îndeplineşte obligaŃiile asumate. Dacă utilizatorul nu-şi plăteşte o singură rată, contractul este
reziliat de plin drept.

* * * * *