Tema 1.

Conceptele de bază ale Proiectării Sistemelor Informatice (PSI)

1.1 Definire sistem informatic.

Situaţia economică actuală prezintă o serie de caracteristici ce trebuiesc luate în

consideraţie, deoarece impun o anumită politică a întreprinderilor. La etapa actuală nu
mai există o creştere economică generală şi continuă, fiecare întreprindere trebuie să
lupte pentru a se impune în raport cu concurenţa sau pur şi simplu pentru a supravieţui.
Cu alte cuvinte, ca urmare a acestor transformări, o întreprindere, pentru a reuşi, trebuie
să-şi mobilizeze toate resursele, inclusiv resursele informaţionale, ceea ce îi va permite
să-şi reducă costurile, să îmbunătăţească performanţele şi calitatea produselor sau
serviciilor oferite, să creeze şi să ocupe pieţe noi. Din acest motiv, este absolut necesar
ca gestiunea resurselor să fie făcută în cadrul unui “ Sistem“ bine organizat, în continuă
perfectare, subînţelegând şi necesitatea utilizării tehnicii electronice de calcul, adică
implementarea sistemelor informatice economice şi tehnologiilor informaţionale
moderne.
Pentru o mai bună înţelegere a noţiunilor fundamentale de “sistem”, utilizate la
crearea sistemelor informatice, în continuare, se propune aranjarea accentelor asupra
acestor noţiuni.
La ora actuală există numeroase definiţii a noţiunilor de “Sistem”, “Sistem
informaţional” (SIF) şi “Sistem informatic” (SI). Înţelesul multilateral al noţiunilor
respective, implică în discuţiile dintre specialişti, anumite polemici, deseori
neconstructive.
În continuare, vor fi abordate definiţiile, cele mai des utilizate, în mediul de
specialitate.
Sistemul reprezintă un ansamblu de elemente (componente) interdependente, între
care se stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, pentru
atingerea unui scop comun.
Adică, un sistem este definit prin relaţiile dintre elementele sale, care pot fi
modularizate pe părţi. Deci, unele părţi pot fi schimbate, ceea ce reprezintă o cale de
modernizare cu un minim de elemente de noutate dar cu efecte care pot fi foarte mari.
Din cele menţionate rezultă că pentru realizarea unui sistem este necesar să se
stabilească obiectivele (ieşiri, rezultate) cărora trebuie să li se atribuie anumite valori
admisibile, iar în funcţie de acestea se determină parametrii care asigură transformarea
variabilelor de intrare, pentru realizarea obiectivelor propuse. Adică, orice sistem este
format din intrări, prelucrări şi ieşiri. În consecinţă, conceptul de sistem poate fi înţeles
dublu, deoarece, din punct de vedere al obiectivelor, sistemul este constituit dintr-un
ansamblu de sarcini de executat, în condiţii date, iar din punct de vedere structural,
acesta include un ansamblu de elemente funcţionale. Deci, un sistem poate fi constituit
din unul sau mai multe subsisteme (SS) interconectabile care la rândul său pot fi divizate
în alte SS.
1
 Subsistemele unei USE pot fi determinate şi în funcţie de tipurile de activităţi ale
acesteia şi anume:
• activităţi de producţie (fizice sau tehnologice);
• activităţi de informare;
• activităţi de conducere.
Rezultă că, fiecare sistem/subsistem este format dintr-o activitate de producţie,
informare şi conducere.
Conceptul de sistem transpus la nivel microeconomic are o importanţă
apreciabilă, deoarece este scoasă în evidenţă existenţa unei corelaţii între cele trei tipuri
de activităţi (fizice, informare şi conducere). În aşa mod, orice schimbare produsă în
activitatea de conducere implică schimbări şi în activitatea de informare, deoarece ea
este subordonată cerinţelor activităţii de conducere.
Luând în consideraţie aspectele menţionate, în USE pot fi distinse trei sisteme
care acţionează strâns legate între ele:
- sistemul de decizie (conducere sau decizional), care realizează o activitate de
conducere şi control şi se ocupă de analiza informaţiilor în vederea elaborării
deciziilor;
- sistemul condus (de execuţie sau operaţional), care realizează activităţile fizice şi
transformă deciziile în acţiuni;
- sistemul de informare (informaţional), care asigură legătura bilaterală între celelalte
două sisteme, realizând activităţile de informare, având ca obiective colectarea,
înregistrarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor şi a deciziilor.
Cu alte cuvinte, SIF se interpune între sistemul de decizie şi sistemul condus având
drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial reprezentând, în acelaşi
timp, un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme (fig. 1.1.).
Totodată, SIF nu trebuie interpretat doar ca o interfaţă între subsistemele numite. El
reprezintă şi un element de legătură a mediului intern al USE cu cel exterior lui
(economic, financiar, bancar, etc.).

Sistemul
decizional

Sistemul
Informaţional

Sistemul
operaţional
2
Figura 1.1. Relaţiile SIF cu sistemul decizional şi operaţional
 Conceptul de „Sistem Informaţional” (SIF) a fost definit în mai multe moduri. O
definiţie mai cuprinzătoare poate fi următoarea: SIF - “ansamblul datelor, informaţiilor,
fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a
informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor unităţii”. [O.
Nicolescu...]
De menţionat că, în cadrul sistemului informaţional există totdeauna un sistem de
prelucrare a datelor. Dacă acest sistem presupune utilizarea calculatoarelor, el este
denumit “Sistem informatic” (SI).
Adică, SI “...este un ansamblu structurat de elemente interconectate funcţional
pentru automatizarea procesului de obţinere a informaţiilor şi pentru fundamentarea
deciziilor...” [I. Lungu].
Este important de relevat că SI este parte componentă a SIF şi “...are ca obiect de
activitate, în general procesul de culegere, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare
automată a datelor...”. [I. Lungu].
În mediul de specialitate însă, şi în prezent, se mai poartă discuţii dacă sistemul
informatic poate fi numit şi sistem informaţional. Aceste două noţiuni nu pot fi identice
sau folosite în mod egal, deoarece relaţiile informaţionale dintr-o USE, mijloacele şi
procedurile de prelucrare a datelor nu pot fi complet automate, întotdeauna există
operaţii importante efectuate cu participarea nemijlocită a omului.
În literatura angl-americană, având în vedere gradul ridicat de informatizare,
autorii egalează termenul “computer based information” (sistem informatic) cu
“Information system” (sistem informaţional), noi însă, nu putem afirma că suntem la
acelaşi nivel tehnologic, deaceea, raporturile dintre SIF şi SI pot fi considerate ca fiind
de întreg-parte (figura 1.2.).

Sistem de
conducere

Sistem Sistem
informatic informa-
ţional

Sistem condus

Figura 1.2. Structura de conducere a unui sistem

social-economic. (Preluare după I. Lungu.)

3
 Dacă datele unui SI exprimă cunoştinţe referitoare la desfăşurarea fenomenelor şi
proceselor economice, acesta este denumit Sistem informatic economic (SIE). În cazul
în care datele SIE exprimă şi cunoştinţe referitoare la fenomenele sociale, acesta poate fi
considerat ca sistem informatic social-economic.
În aceeaşi ordine de idei, Sistemul Informatic pentru Management (SIM)
reprezintă un sistem integrat care stă în sprijinul planificării, organizării şi controlului
activităţii unei USE, prin oferirea de informaţii privind evoluţia trecută, prezentă şi
viitoare, atât a unităţii, cât şi a relaţiilor sale cu mediul. Ele întăresc suportul deciziilor
manageriale.

1.2. Clasificarea sistemelor informatice.

Există diverse criterii de clasificare a sistemelor informatice, printre care trebuie

să menţionăm principalele (fig.1.3.), făcând unele precizări de caracterizare.
Având în vedere structura economiei naţionale şi necesitatea creării unui SI
naţional, sistemele informatice pot fi clasificate în următoarele clase şi tipuri:
A. Sisteme informatice macroeconomice:
SI pentru conducerea activităţii unor ramuri ale economiei naţionale care îşi propun,
în principal, îndeplinirea activităţilor la nivel de ramură a economiei naţionale (ca de
exemplu: sistemele energetic, transporturilor, telecomunicaţiilor, etc. );
SI pentru conducerea unor activităţi la nivelul economiei naţionale, cum ar fi:
aprovizionarea tehnico-materială, comerţul exterior, asigurarea socială, etc.;
SI funcţionale asigură furnizarea de informaţii necesare desfăşurării unor ansambluri de
activităţi la nivelul economiei naţionale cum ar fi sistemele: financiar-bancar,
statistic, de documentare tehnico-ştiinţifică, etc.;
SI teritoriale sunt destinate conducerii activităţilor social-economice la nivelul unei
diviziuni teritoriale.
B. Sisteme informatice microeconomice:
1. Sistemele informatice pentru conducerea proceselor tehnologice.
2. SI pentru conducerea activităţilor economice.
Sistemele informatice pentru conducerea proceselor tehnologice, la nivel
microeconomic, se caracterizează prin aceea că datele de intrare sunt asigurate prin
intermediul unor dispozitive automate care transmit sub formă de semnale informaţii
despre diverşi parametri ai procesului tehnologic (presiune, temperatură,
umeditate, etc.), iar datele de ieşire se transmit de asemenea, sub formă de semnale,
unor organe de execuţie care modifică automat parametrii procesului tehnologic,
efectuând astfel controlul şi comanda automată a acestui proces. Asemenea
sisteme ( ca de exemplu, privind fabricarea hârtiei, cimentului, etc.) au un grad de
automatizare mult mai superior decât la celelalte tipuri de sisteme informatice.
Sistemele informatice pentru conducerea activităţilor economice în unităţile social-
economice vor fi examinate separat, în continuare.
4
 SI pentru conducerea activităţii unor
A. SI ramuri ale economiei naţionale;
macroeconomice: SI pentru conducerea unor activităţi la
nivelul economiei naţionale;
SI funcţionale;
Structura SI teritoriale.
economiei
naţionale:

SI pentru conducerea proceselor

B. SI tehnologice;
microeconomice: SI pentru conducerea activităţilor
economice.
C
R
I SI cu fişiere;
T SI cu fişiere integrate, gestionate conform
2. Modul de conceptului de BD, fără utilizarea SGBD;
E organizare a SI cu BD gestionate prin utilizarea unui SGBD;
R datelor SI cu BD sau fişiere distribuite.
I
I
SI cu aplicaţii independente care comunică indirect
(off-line) sau direct (on-line);
3. Gradul de SI cu aplicaţii comune care comunică indirect (off-
interconectare line) sau direct (on-line);

SI centralizate, fără teleprelucrare;

4. Gradul de
SI centralizate, cu teleprelucrare;
distribuire: SI cu distribuţie specială;
SI cu distibuţie totală.

Subsistem pentru culegerea şi validarea datelor de

intrare;
5. Tehnologia Subsistem pentru administrarea datelor (creare,
de prelucrare actualizare, protecţie, salvare-restaurare);
utilizată: Subsistem de exploatare şi obţinere a rezultatelor
solicitate (liste-situaţii de ieşire, grafice, etc.)

Figura 1.3. Criterii de clasificare a SI

1.3. Structura unui sistem informatic.

1.3.1. Aspect general.

Prin structurarea sistemului informatic se subînţelege evidenţierea elementelor

componente (sub diferite aspecte), legăturile dintre acestea, precum şi conexiunile
exterioare ale sistemului cu alte sisteme, pe verticală şi pe orizontală.

5
 Cu alte cuvinte, pentru a defini structura unui SI este necesar de a stabili criteriile de
structurare, după care se determină elementele componente ale acestuia. În aşa mod:
Sub aspect general, un sistem informatic este format din trei componente majore:
(fig. 1.5.).

Intrări Prelucrări Ieşiri

Figura 1.5. Componentele generale ale unui SI.

Intrările reprezintă ansamblul datelor introduse, gestionate şi prelucrate în cadrul

sistemului pentru obţinerea informaţiilor rezultative. Intrările pot fi clasificate în
următoarele categorii:
a). Obţinute în urma tranzacţiilor externe;
b). Obţinute în urma tranzacţiilor interne.

La rândul lor, intrările obţinute în urma tranzacţiilor externe, sunt reprezentate de :

• Date consemnate în documente, la locul producerii operaţiilor pe care le
evidenţiază în cadrul USE, ca de exemplu: bonul de consum, factura emisă
unui client, etc.;
• Date care provin din mediul economic-financiar-bancar, consemnate în
documente sau înscrise în norme şi/sau prevederi legale, ca de exemplu: facturi
primite de la furnizori, ordin de plată onorat de client, cota legală de TVA,
cotele de impozit pe venit, etc.;
• Date parvenite de la alte sisteme informatice operaţionale în cadrul USE, prin
transfer indirect (off-line) sau direct (on-line) într-o reţea locală.
• Date parvenite de la alte sisteme informatice din exteriorul USE, transferate la
distanţă prin Internet, inclusiv, cu utilizarea tehnologiei EDI – Electronic Data
Interchange sau prin reţele private, etc.
De menţionat că, datele consemnate în documentele de intrare pot fi introduse în
calculator în următoarele moduri:
• Prin intermediul unor proceduri specializate ale SI care permit introducerea
datelor de la tastatură pe baza unor videoformate şi validarea datelor;
• Prin scanarea documentelor - o tehnologie modernă bazată pe principii optice,
care permite preluarea unui volum foarte mare de date într-un interval de timp
foarte scurt.

Intrările obţinute în urma tranzacţiilor interne, reprezintă datele obţinute în

rezultatul unor prelucrări automate, desfăşurate în cadrul SI care conduc la modificări

6
structurale în cadrul colecţiilor de date, ca de exemplu: valoarea totală a produselor
livrate, valoarea totală a încasărilor, etc.

Prelucrările, cel de al doilea element definitoriu al SI, reprezintă un ansamblu

omogen de proceduri automate realizând:
• Crearea iniţială şi actualizarea BD;
• Exploatarea BD;
• Reorganizarea BD;
• Salvarea/restaurarea BD.

Ieşirile sistemului informatic constituie rezultatul prelucrării datelor în urma

realizării procedurilor automat. În funcţie de forma şi conţinutul acestora, ieşirile SI pot
fi clasificate în:
a) Indicatori sintetici – redau starea fenomenelor şi proceselor economice, inclusiv
rezultatele activităţii economico-financiare (ca de exemplu: capitalul, propriu,
profitul brut, rata rentabilităţii, etc.) prin intermediul videoformatelor. Acestea,
pot fi consultate de către manageri în regim on-line;
b) Liste/situaţii de ieşire ( rapoarte) – reprezintă principalele surse financiar-
contabile, grupează indicatorii sintetici sau analitici sub formă de tabel (de
exemplu: situaţia stocurilor de produse la o anumită dată, statul de plată, etc.).
Listele /situaţiile pot fi emise la imprimantă, pe monitorul calculatorului, pe
suport magnetic pentru a putea fi transmise beneficiarului în regim off-line sau
transmise la distanţă, în regim on-line, prin intermediul reţelelor;
c) Grafice – surprind dinamica indicatorilor sintetici şi analitici, necesare informării
operative şi sugestive a conducerii. Graficele pot fi de mai multe tipuri, ca de
exemplu: liniare, bare, circulare, stive, etc.;
d) Ieşiri destinate altor sisteme informatice – reprezintă fişiere furnizate (în regim
off-line) sau transmise on-line altor SI în vederea prelucrărilor în cadrul acestora.

1.3.2 Aspect organizatoric.

Sub aspect organizatoric, un sistem informatic este compus din următoarele

elemente :
• baza informaţională (inforware);
• baza tehnică (hardware);
• sistemul de programe (software);
• baza ştiinţifico-metodologică;
• resurse umane (humanware);
• cadrul organizatoric (orgware).

7
 Prin baza informaţională se subînţelege atât datele de intrare supuse prelucrării,
cât şi fluxurile informaţionale, sistemele şi nomenclatoarele de coduri.
Baza tehnică (hardware) este constituită din echipamentele de culegere,
transmitere, stocare, prelucrare şi prezentare a rezultatelor.
Sistemul de programe (software) include totalitatea programelor care asigură
buna funcţionare a sistemului informatic şi presupune atât soft-ul de bază (sistemele de
operare, sistemele de gestiune a datelor), cât şi soft-ul aplicativ (programe utilizator).
Baza ştiinţifico-metodologică este constituită din metodologii, metode şi tehnici
de realizare a sistemelor informatice, algoritmi, modele matematice ale proceselor şi
fenomenelor economice.
Resursele umane reprezintă atât personalul de specialitate (analişti, proiectanţi,
programatori, ingineri de sistem, operatori etc.), cât şi beneficiarii sistemului, adică
reprezentanţii conducerii unităţii beneficiare şi reprezentanţii compartimentelor
funcţionale incluse în aria de cuprindere a viitorului sistem.
Cadrul organizatoric este cel specificat în regulamentul de organizare şi
funcţionare al unităţii în care funcţionează sistemul informatic.

1.3.3.Aspect funcţional.

Sub aspect funcţional un sistem informatic este structurat în mai multe

subsisteme funcţionale. Potrivit cestui criteriu, structura funcţională a unui sistem
informatic pentru conducerea activităţilor economice reprezintă activităţile de bază ale
USE (fig 1.6.).

Subsistem
Subsistem
„financiar-
„producere”
contabil”
Sistem
informati
Subsistem c
„cercetare- Subsistem
dezvoltare” „marketing”

Subsistem
„personal”

Figura 1.6. Structura funcţională a unui sistem informatic

la nivel de USE. (Preluare după [32]).

8
 La rândul său, fiecare subsistem funcţional poate fi divizat în module sau aplicaţii
conform atributelor conducerii, precum şi orizontului de conducere (strategic, operativ
sau tactic).

1.4. Funcţiile unui sistem informatic.

Funcţiile de bază ale unui sistem informatic rezultă din activităţile incluse în aria
de cuprindere a acestuia.
Aşa de exemplu, pentru sistemul informatic privind activitatea financiar-
contabilă, sunt caracteristice următoarele funcţii: contabilitatea cronologică,
contabilitatea sistematică, operaţii şi lucrări contabile de sfârşit de lună, etc.
Pe lângă funcţiile de bază rezultate din activităţile, pe care le prezintă, orice tip de
sistem informatic îndeplineşte cumulativ următoarele funcţii:
• decizională care asigură elementele necesare sprijinirii şi luării deciziilor;
• operaţională (de acţiune) care realizează obiectivele cuprinse în strategia de
conducere prin asigurarea şi operaţionalizarea deciziilor, metodelor manageriale,
etc.;
• documentare care se exprimă printr-o permanentă şi continuă cunoaştere a
mediului înconjurător, pe baza căreia se înregistrează toate informaţiile ce
îmbogăţesc tezaurul personalului şi care ulterior pot fi utilizate în luarea deciziilor
sau pentru realizarea anumitor acţiuni.
În condiţiile ritmului rapid de dezvoltare a ştiinţei şi al progresului tehnic, funcţia de
documentare devine din ce în ce mai valoroasă. Totodată, nici una din cele trei funcţii nu
trebuie să fie neglijată deoarece neglijarea, fie şi parţială a uneia din ele, poate implica
anumite consecinţe negative în funcţionarea sistemului.
În concluzie, aceste funcţii interdependente afectează întreg sistemul
informaţional al USE şi deci, fără un sistem informatic care să funcţioneze corect, nici
sistemul informaţional, nici sistemul de conducere al USE, nu este în măsură să
acţioneze corespunzător.

1.5.Obiectivele sistemelor informatice.

Anterior, s-a menţionat că SI este subordonat procesului decizional şi deserveşte

conducerea. Din acest motiv, obiectivul general, urmărit prin realizarea unui SIE, îl
constituie asigurarea selectivă şi în timp util a tuturor nivelurilor de conducere cu
informaţii necesare şi reale pentru fundamentarea şi elaborarea operativă a deciziilor cu
privire la desfăşurarea cât mai eficientă a întregii activităţi din USE.
Pe lângă acest obiectiv general, SIE mai are şi alte obiective care pot fi numite
obiective secundare şi pot fi clasificate astfel:
9
a) Manageriale, se determină în funcţie de aspectele globale de conducere şi afectează
activităţile de bază din cadrul unităţilor economice (aprovizionare, producţie,
desfacere etc.) cum ar fi:
• sporirea gradului de încărcare a capacităţilor existente şi reducerea duratei ciclului
de fabricaţie;
• sporirea volumului producţiei;
• reducerea consumurilor specifice de materii prime şi materiale;
• sporirea productivităţii muncii;
• sporirea profitului şi a rentabilităţii etc.
b) Funcţionale - se determină în conformitate cu anumite funcţii privind problema
abordată. Ca de exemplu, pentru un sistem realizat pentru activitatea de marketing,
acestea pot fi:
• studierea caracteristicilor tehnico-economice, inclusiv a tehnicilor de
comercializare a produselor concurente, furnizate de alte unităţi comerciale din
ţară sau străinătate;
• studierea caracteristicilor specifice ale pieţelor de desfacere în vederea realizării
relaţiilor valutar-financiare şi de distribuire a produselor proprii;
• primirea şi centralizarea comenzilor de la clienţi;
• livrarea către clienţii interni şi externi a producţiei contractate;
• urmărirea ritmicităţii livrărilor în scopul onorării contractelor, etc.
c) Tehnologice – asigură funcţionarea eficientă a întregului SI, cum ar fi:
• abordarea unor soluţii performante de realizare a procedurilor de exploatare a
colecţiilor de date în vederea obţinerii la videoterminale a tuturor ieşirilor noului
sistem;
• asigurarea securităţii şi confidenţialităţii colecţiilor de date şi a utilizatorilor;
• sporirea vitezei de răspuns a sistemului la solicitările beneficiarului;
• sporirea exactităţii şi preciziei în procesul de prelucrare a datelor şi informare a
conducerii;
• reducerea costului prelucrării informaţiilor;
• raţionalizarea fluxurilor şi circuitelor informaţionale etc.
Necesitatea clasificării obiectivelor SIE decurge din faptul că ele sunt foarte numeroase
şi sunt specifice fiecărei UES, iar realizarea concomitentă a acestora la nivelul unităţii este greu
de înfăptuit. Acest lucru impune ca fiecare conducător să definească obiectivele specifice
unităţii respective şi să stabilească ordinea prioritară de realizare a acestora. Totodată, prin
inventarierea şi prezentarea acestora în faţa colectivului din unitatea respectivă, prin explicarea
modului de realizare şi a eforturilor privind asigurarea resurselor umane, materiale, financiare
şi de timp, pe care le implică, colectivul de oameni va înţelege mai clar necesitatea şi utilitatea
implementării SIE, va deveni mai responsabil faţă de sarcinile ce-i revin, creându-se astfel
condiţii mai favorabile pentru reuşita implementării şi exploatării curente a acestuia.

10
 Bibliografie:

a) Obligatorie

1. Roşca I., Zaharie D. Proiectarea sistemelor informatice de gestiune (note de curs).

Editura ASE, Bucureşti, 2002, 135 pag.
2. Sabau Gh., Lungu I,. Bodea C, Velicanu M., s.a.- Proiectarea sistemelor informatice
economice, Editura INFOREC, 2003.
3. Zacon T. Proiectarea sistemelor informatice economice. Note de curs. Chişinău,
ASEM, 2007. (Format electronic. Xerox).
4. Zaharie D., Roşca I., Proiectarea obiectuală a sistemelor informatice. Editura Dual
Tech, 2002, 343 pag.

b) Facultativă:

1. Bodea C., Sabău Gh., Posdarie E., Sisteme informatice. Analiză şi proiectare
orientate obiect utilizând UML, Editura INFOREC, Bucureşti, 2001.
2. Bolun I., Costaş I., Gameţchi A., Zacon T., Delimarschi B., Elaborarea tezelor de
licenţă la specialitatea “Cibernetică şi informatică economică”, Chişinău, 2001, 62
pag.
3. Costaş I. Tehnologia prelucrării automatizate a informaţiei economice.-Chişinău,
ASEM, 1993.
4. Costaş I., Chirev P., Zacon T. Infrastructura informaţională în Republica Moldova.
Tipografia centrală. Chişinău, 2001.
5. Davidescu N. Proiectarea sistemelor informatice prin limbajul UML, Editura ALL
BECK, Bucureşti, 2003.
6. Ioan Roşca, E.Macovei ş.a. Proiectarea sistemelor informatice financiar-contabile.
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1993.
7. Oprea D. Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Iaşi, 1994.
8. Roşca şi col. Informatica de gestiune, Bucureşti, 1995, 205 pag.
9. Victoria Stanciu. Proiectarea sistemelor informatice de gestiune. Bucureşti. CISON,
2000.
10.Revista “Tribuna economică”.
11.Грабауров В. А. Информационные технологии для менеджеров. Москва,
Финансы и Статистика , 2001.
12.Смирнова Г.Н, Сорокин А.А., Тельнов Ю.Ф. Проектирование Экономических
Информационных Систем. Москва, Финансы и Статистика, 2001.

11