Manualul Ingerului-vol.

3
Autor: medic Lucian Stratan

3.1. EVOLUŢIA INFORMAŢIONALĂ

3.2. CUNOAŞTERE, RECUNOAŞTERE, CREDINŢĂ
3.2.1. CUNOAŞTEREA
3.2.2. RECUNOAŞTEREA
3.2.3. CREDINŢA
3.3. VIBRAŢIE, INFORMAŢIE, FINANŢE
3.4. INFORMAŢIE, COLABORARE, CREAŢIE
3.5. GÂNDIREA
3.6. JOCUL INFORMAŢIONAL
3.7. INFORMAŢIA - ALIMENT VITAL

3.1. EVOLUŢIA INFORMAŢIONALĂ

În acest de-al Treilea Val informaţia este considerată a fi marfa cea mai de valoare, cea
mai de preţ, care poate să aducă puterea şi implicit câştigurile materiale cele mai mari.
Dovadă lupta Marilor Concernuri de a avea departamentele de cercetare cât mai dotate,
cât mai performante, căci acel ce deţine patentul unei invenţii controlează şi impozitează
implicit toată producţia respectivă, fără a mai investi nimic în liniile de fabricaţie. Marile
puteri şi-au menţinut dominaţia şi frâiele conducerii tot prin controlul foarte strict al
mijloacelor de informare a maselor. Mass media, educaţia erau saturate cu informaţii ce
susţineau doctrina respectivă, prezentată exact în culorile dorite iar istoria a dovedit că a
fost un mijloc foarte eficient. Destinele omenirii, ale popoarelor s-au modelat tot timpul
prin manipularea cu atenţie a unor informaţii, de către strategi ce-şi atingeau astfel scopul
dorit. Ca exemplu, acel “Dividae et Impera” al Imperiului Roman, ce se baza pe
strecurarea unor informaţii false între două naţiuni, ca acestea să-şi slăbească
puterile luptând între ele. Şi când doi se bat, al treilea câştigă.
Orice curent politic, filosofic sau religios are la bază principii, legi care dacă sunt
privite strict obiectiv, sunt doar simple informaţii. Dar, dacă sunt astfel prezentate,
oferite, încât toţi ceilalţi le acceptă, acestea devin nucleul unei forţe uriaşe, ce
schimbă destinele, deci implicit cursul evoluţiei întregii Umanităţi. Calitatea de
forţă a acestei informaţii este dată de diverşi parametri ce I se pot adăuga,
parametri ce variază foarte mult în funcţie de stadiul de evoluţie al omenirii.
Căci informaţia capătă valoare de forţă de-abia atunci când este corelată,
legată de un sentiment foate puternic, indiferent dacă este dragoste, dorinţă
de răzbunare sau frică. Acest lucru este încă valabil pentru oamenii aflaţi în
stadiul actual de evoluţie. În acest moment Omul încearcă să treacă mintea,
logica sa, planul său informaţional deasupra celui astral, al dorinţelor şi

1
sentimentelor. Acesta este scopul evoluţiei Spiritelor cuprinse în Regnul Uman,
de a desăvârşi Corpul Mental.
Desăvârşirea Corpului Astral s-a realizat în cadrul Regnului Animal, când Spiritul
şi-a pus la punct reflexele, instinctele, perfecţiunea corpului fizic şi reacţia sa
promptă la mediul exterior. Manifestarea animală, trăieşte, efectuează un anumit
gest pentru că undeva în interior simte că are nevoie de ceva, dorinţele sunt cele
ce le animă. Şi deşi există un rudiment de corp mental, ele acţionează de cele
mai multe ori sub acţiunea instinctelor sau a dorinţelor interioare. De aceea, un
Spirit are în grijă mai multe manifestări concomitent, fiecare specie are propriul
Spirit grup, mai bine spus fiecare Spirit are în acel moment al evoluţiei mai multe
manifestari identice, cuprinse în aceeaşi rasă. Şi iată de ce Instinctul de specie
este cel ce primează întotdeauna, o raţiune aflată deasupra Planului Fizic
conducând mişcarea sau evoluţia întregului sistem cuprins într-o rasă animală.
Fireşte, se colaborează şi cu regnul imediat superior pentru a prelua diverse
strategii de evoluţie de la unii care au depăşit stadiul respectiv, dovadă şi
multitudinea de rase domestice apărute de-a lungul timpului. Dar având un
egoism şi un despotism de-a dreptul infernal, Omul consideră că acel animal
este ceva ce îi aparţine şi poate să facă cam ce vrea cu el şi mai ales să-l ucidă
ca să-l mănânce. Am trecut de la o formă de canibalism la alta. Dacă înainte
devoram manifestarea unui Spirit Uman, acum este uzuală distrugerea şi
înghiţirea manifestării unui Spirit aflat pe altă treptă evolutivă. Dar în sine, esenţa
sau creaţia fizică este aceeaşi. AND-ul de la un porc, animal ce se pare că se
aseamănă cel mai mult cu omul ca structură genetică, diferă doar cu 10-20%. Se
pare că de fapt în cele câteva mii de ani de evoluţie din cadrul Regnului Uman nu
ne-am schimbat prea mult năravurile, deşi înfăţişarea este cu mult îmbunătăţită.
Iar faptul că sute de mii de specii renunţă anual la colaborarea cu noi, părăsind
manifestarea de pe această planetă, ar trebui să ne pună un semn mare de
întrebare cu privinţă la propria evoluţie, de vreme ce nu putem fi buni învăţători
sau măcar exemple demne de urmat pentru cei mai mici ca noi.
Aşadar, scopul Omului este de a definitiva Corpul Mental, cel al logicii, al
Raţiunii. Şi chiar dacă am făcut greşeli uriaşe pe care le plătim atât noi cât şi
vecinii noştri planetari, cursul Istoriei arată că am reuşit, mai mult sau mai puţin,
să ne apropiem de acest ţel ce şi l-a propus Specia Umană. Dovadă că Forţa ce
conducea destinele omului a căpătat în timp tot mai mult o valoare
informaţională. S-a trecut practic de la forţa fizică brută, fără nici o raţiune,
mânată de instincte şi pasiuni, la strategii de dominare din ce în ce mai subtile şi
mai complexe. A apărut pe parcurs o forţă cu totul originală, anume o informaţie
recunoscută de toţi şi cuantificabilă - Banul. Ce se putuse face înainte cu suliţa
şi sabia, s-a realizat mai apoi cu un schimb de metal iar mai târziu, chiar hârtie,
era o forţă cu o încărcătură minimă de energie fizică, mecanică, brutală, dar plină
de energii din planul astral, anume Pasiunea, Dorinţa, dusă chiar la extrem,
transformată în lăcomie lipsită de orice brumă raţională. Ca acum subtilitatea
conducerii omului să aibă la bază educaţia sa, în a-I condiţiona artificial anumite
nevoi, fie ele materiale, sentimentale sau chiar raţionale, culturale sau
dogmatice. Deci încărcătura forţei conducătoare este acum cu maximum de
informaţie şi minimum de materie sau sentiment.

2
Această caracteristică aparţine celui de-al Treilea Val al Umanităţii, care a adus
individualizarea Omului, dispărând aproape total acel spirit de naţionalism, de
etnie, de clan chiar. Omul poate în acest moment să-şi aleagă singur calea
evoluţiei proprii, nu I se mai poate impune din exterior, prin intermediul a tot felul
de instituţii, o anumită dogmă sau mentalitate. Ca atare va merge spre acel sens
ce-l atrage cel mai mult, adică pe propria Cale. Şi deşi mulţi se sperie de această
descentralizare a forţelor, văzând în acest lucru o anarhie, în fapt este cursul
firesc al Omului, care se rupe total de acel Spirit Grup ce dirija Rasele animale.
Este pasul în care partea animală, instinctuală este cu totul supusă şi controlată,
este momentul în care Omul ar trebui să aleagă întotdeauna Vocea Raţiunii, care
să trieze şi să aleagă clar din noianul de dorinţe interioare, doar pe cele ce au un
sens pozitiv. Iar capacitatea de a discerne Binele de Rău, şi-a format-o pe
parcursul a 26 000 de ani cât a evoluat în cadrul Regnului Uman. Acum, cei ce
au reuşit să împlinească această calitate, a dominării Raţiunii asupra Dorinţelor,
trec la următorul stadiu, la următoarea treaptă a evoluţiei, şi anume intră în
Regnul Îngerilor pentru a continua perfecţiunea interioară.
Astfel că în prezent cele trei valuri ale Omenirii sunt pe cale de a se stinge,
apărând deja cel de-al patrulea ce începe să le domine clar pe cele anterioare.
Poate fi atât cel de-al Patrulea Val al Umanităţii, ci şi Primul Val al Îngerilor.
În fond nu contează definiţia ci recunoaşterea prezenţei sale şi a faptului că
Omenirea este împinsă spre o nouă etapă de evoluţie, se naşte nu atât o nouă
mentalitate, ca până acum, ci efectiv o nouă Civilizaţie. Dar prezenţa sa abia se
face simţită la câţiva, marea majoritate a populaţiei terestre fiind încă prinsă în
febra celui de-al treilea val, al informatizării, ba chiar în unele locuri în cel de-al
doilea val, al industrializării. Se pare că unii nu şi-au prea făcut datoria în ultimele
milenii şi au cam rămas în urmă, oricum, evoluţia fiecăruia merge înainte, cu
viteza ce şi-o alege fiecare.
Deja în acest de-al Patrulea Val, Raţiunea, Logica este depăşită de Spiritualitate,
manifestările ce aparţin Planului Iluziei, Corpul Fizic, cel Astral şi cel Mental
armonizându-se de-acum cu Realitatea Planului Spiritual. Astfel încât
Conştientul, sau Raţionalul începe să perceapă şi să înţeleagă acea calitate
eternă, indestructibilă, acea esenţa Divină din fiecare, care este acel Ceva ce dă
Viaţă şi animă aceste corpuri, corpuri ce sunt de fapt proiecţii într-un plan al
iluziei, simple oglindiri ale Spiritului într-un Univers infinit. Obţine astfel
posibilitatea de a avea o infinitate de imagini, căci în Plan Spiritual, timpul şi
spaţiul nu există. Prin această armonizare, întrepătrundere totală a tuturor
corpurilor, proprietăţile unuia vor fi preluate instantaneu şi manifestate întocmai
de toate celelalte. Ca atare, calităţile Divine ale Spiritului vor fi trecute şi în
corpurile inferioare, inclusiv în cel fizic, material. Calităţi printre care se numără şi
Nemurirea. Isus a predicat încă de acum 2 000 de ani despre această etapă în
care Omul va avea de înfruntat ultimul său duşman: Moartea. Iar această bătălie
este câştigată atunci când se învinge total orice orgoliu, orice umbră de egoism,
de lăcomie, sau de dorinţe instinctuale.. Toate acestea trebuiesc înlocuite cu
perceperea, trăirea acelei Lumini ce vine dn interior. Câţi dintre oameni simt, fie
şi din când în când, că o Lumină trezită dinăuntru se împrăştie în tot corpul şi că
ţâşneşte prin palme cu dorinţa intensă de a o dărui şi celorlalţi? În acel moment

3
nu mai ai nevoie de Raţiune, răspunsul vine instantaneu la orice întrebare pusă,
pur şi simplu ştii ceva, fără a mai avea nevoie de scheme logice şi alte explicaţii.
Nu mai ai nevoie de titluri şi bogăţii, pentru că observi că ai la îndemână tot ce ai
nevoie pentru a-ţi îndeplini dorinţele, iar dacă vrei nepărat ceva nou, în scurt timp
acel ceva îţi apare cumva, deseori fără a şti exact cum. Problemele, grijile şi
necazurile se rezolvă de la sine, totul este să păstrezi continuu acea Lumină în
interior, Ea le crează pe toate. Ei bine, cei ce au acest noroc sunt deja cu un pas
în cealaltă cinilizaţie ce răsare pe Geea. În acest de-al Patrulea Val, Informaţia,
unitatea vehiculată de Raţiune, este depăşită de Spiritualitate, dar aceasta
din urmă se grefează pe prima. Sunt paşi consecutivi ai evoluţiei.
Şi cum în acest moment Umanitatea se află în marea majoritate prinsă în cel de-
al treilea val, punem în acest volum accentul pe Informaţie şi pe toate
instrumentele cu care Spiritul vehiculează această informaţie, pentru ca Omul să
poată trece cu bine din al Treilea în al Patrulea Val al evoluţiei sale. Fie deci ca
Omul să dobândească Raţiunea cu ajutorul căreia să poată desluşi Lumina
din El însuşi!

3.2. CUNOAŞTERE, RECUNOAŞTERE, CREDINŢĂ

Imaginaţi-vă că sunteţi prinşi într-un labirint, complex şi cu multe ramificaţii iar

datoria voastră, de fapt salvarea voastră este ieşirea din acesta. La fiecare pas
aveţi două opţiuni, Binele şi Răul, iar ieşirea din labirint se poate obţine alegând
de fiecare dată, la fiecare pas, Binele. Alegerea celeilalte variante vă mai
îndepărtează cu un pas de Ieşire. Acest labirint este practic Planul Fizic în care
ne petrecem viaţa şi până când nu vom alege Binele la fiecare intersecţie, nu
vom putea ieşi din acest lanţ al Încarnării, Morţii, Reîncarnării. Căci alegerea
repetată a Răului duce ivariabil la Moarte.
Există practic o infinitate de intersecţii, fiecare cu altă înfăţişare, diferită de toate
celelalte. Dacă într-o viaţă se alege de mai multe ori consecutiv Răul, este firesc
să fii scos din acea parte a labirintului şi pus în alta, în alt timp şi spaţiu, poate
acolo, pus în faţa altor situaţii, îţi schimbi modul de alegere şi poţi continua cu
Binele. Divinitatea nu este nedreaptă când oamenilor li se întâmplă atâtea
necazuri, acestea vin ca urmare a libertăţii de alegere a Omului, este acel Pom al
Cunoaşterii din care Adam a ales să guste. Dimpotrivă, Bunătatea Sa se
manifestă atunci când de fiecare dată când ne înfundăm în direcţii greşite, dând
peste Sărăcie, Boală, Ignoranţă, suntem scoşi de acolo şi reaşezaţi în altă parte,
din nou în Lumină şi Iubire. Căci orice nou-născut, indiferent de ce a făcut în
vieţile trecute, revine pur, curat, plin de Pace şi Iubire, este reîncărcat cu calităţile
Divine cu ajutorul cărora să poată trece probele vieţii ce urmează.
Dar din fiecare experienţă, indiferent de consecinţele plăcute sau neplăcute ce
au decurs dintr-însa, căpătăm o experienţă, căpătăm un criteriu pe care ne
putem baza la următoarea noastră alegere. Este practic o comoară această
experienţă, atât cea a Binelui cât şi cea a Răului, pentru că prin ea, data viitoare
putem face pasul corect pe Calea Vieţii. Această comoară este Cunoaşterea.
Cu ea, la un pas având parametri asemănători, cu ajutorul logicii, a Raţiunii,
folosind anumite conexiuni mentale, putem Recunoaşte şi astfel putem alege

4
corect Binele. La al treilea pas cu parametri asemănători deja avem Credinţa că
putem alege corect Binele. Această triadă, Cunoaştere - Recunoaştere -
Credinţă, este un instrument de bază cu ajutorul căruia, asemănător unei
busole, sau cu acel fir al Ariadnei, putem găsi calea de ieşire din acest labirint
întunecos, putem regăsi drumul către Acasă, în Împărăţia Tatălui.
Dacă suntem la un pas necunoscut, automat se vor încerca ambele variante atât
cea cu rezultate, consecinţe benefice, deci Pasul Binelui, dar şi celălalt, cu
consecinţe nefaste, Pasul Răului. Căci nu putem şti că Binele este Bine până nu
vedem cum ar arăta şi polaritatea opusă. Fiţi siguri că în vieţile trecute am ucis,
am furat, am făcut tot felul de grozăvii, dar iată că în urma acelor experienţe, pe
care fiţi siguri că le-am plătit sau continuăm să le plătim, acum avem acea
moralitate, acea conştiinţă interioară prin care să negăm Răul, să-l putem defini
şi recunoscându-l, să ne putem îndepărta de el. Avem voie să greşim, pentru a
cunoaşte Răul, dar a repeta acea greşeală înseamnă a alege Răul
recunoscându-l, în acest caz este de-acum Păcat. Repetarea în continuare a
Păcatului implică de la sine Credinţa în Rău, ori asta duce invariabil la
distrugerea sistemului, adică la Moarte. Urmează ca data viitoare, încarnat în alţi
parametri, să se refacă acea Credinţă, entitatea fiind ajutată în acest sens de tot
felul de influenţe mai mult sau mai puţin subtile.
Calea Inimii, Calea Raţiunii
Ei bine, există două variante de a fi siguri că facem pasul corect. Prima stă în
dezvoltarea unor “receptori interiori”, subtili, cu ajutorul cărora simţi efectiv că
într-una din direcţii este mai cald, mai luminos, când te uiţi acolo, simţi ceva
umplându-ţi inima şi ştii inconştient, fără a avea nici o explicaţie logică, că acolo
este Binele. Este Calea Inimii şi acesta este drumul spre care s-ar fi dorit să fie
călăuziţi oamenii prin Religiile care mai persistă şi astăzi.
A doua variantă constă în a judeca logic, raţional, cumpănind în minte toţi
parametrii culeşi din fiecare direcţie posibilă. Exact ca la un joc de şah, în care
vezi cu câţiva paşi înainte orice variantă posibilă şi, avertizat fiind de tot ce te
poate aşteapta la finalul fiecărui pas, faci alegerea dorită. Este Calea Raţiunii,
aleasă de majoritatea Iniţiaţilor şi care s-a păstrat de-a lungul timpurilor în cercuri
ermetice, care conduceau destinele Umanităţii.
Fireşte că Raţiunea te poate duce în ambele direcţii şi tocmai de aceea s-au
definit două mişcări, curente, între care a existat de mult o luptă ascunsă. Cei ce
doreau cucerirea Lumii fără a le păsa de destinele oamenilor, blocând prin frică,
legi şi impunerea de ritualuri şi tradiţii posibilitatea alegerii variantei Binelui, iar la
polaritatea cealaltă, cei care au luptat pentru ca fiecare om să poată în fiecare
moment să aleagă atât Binele cât şi Răul, cu alte cuvinte să fie mereu liber să-şi
împlinească destinul după dorinţa sa. Fiţi atenţi, nu blocau Cunoaşterea
impunând numai Binele, cel mult sfătuiau sau predicau modul prin care se poate
face alegerea corectă. Dar cum în trecut oamenii nu prea aveau pregătirea
necesară pentru a înţelege şi modela logic acele informaţii prin care să-ţi poţi
trasa drumul corect al vieţii, se oferea în general Calea Inimii, aflată la îndemâna
oricui şi prin care, oricât de puţină educaţie sau înţelepciune ar fi, poţi înainta fără
griji în direcţia corectă.

5
Ambele tabere aveau o strategie foarte bine pusă la punct, numai că acei ce
luptau de partea Luminii, de cele mai multe ori activând în diverse culturi ale
Soarelui, încercau pe cât posibil să evite lupta, violenţa, distrugerea. Ceilalţi,
aflaţi în diverse culturi ale Lunii, în care pasiunea, instinctele dominau raţiunea,
nu se dădeau în lături de la nimic pentru a obţine Puterea, de aceea s-a ajuns de
multe ori ca Răul să domnească în această Lume. Istoria este plină de scene
sângeroase, dictaturi şi conduceri despotice, lipsite de orice tentă civilizatoare
sau raţională. Se spune că de mii de ani, în fiecare zi a existat cel puţin o bătălie,
o revoluţie sau o rebeliune undeva în vreun colţ al acestei planete. Nu a existat
nici o zi în care toţi oamenii de pe Geea să trăiască Pacea.
Numai că, iată, a venit momentul în care majoritatea celor de pe Geea pot
începe Calea Raţiunii. Dacă puteau fi păcăliţi şi blocaţi în evoluţie datorită
naivităţii, pasivităţii şi ignoranţei lor, acum fiecare are posibilitatea de a afla ce
este Binele şi cum arată Răul. Majoritatea ştiu să scrie şi să citească, toţi au
acces la un radio sau la un televizor, iar mass-media îşi face într-un fel datoria,
astfel că fiecare îşi poate face o părere asupra oricărui subiect, existând
posibilitatea accesului la mai multe opinii. Sigur că adevărul nu există singur în
acest labirint caracterizat prin dualitate, de fiecare dată asupra unui fenomen sau
a unui eveniment există cel puţin două păreri, prezentări diferite, dar în tot
noianul de informaţii ce se vehiculează pe acest glob terestru, există şi Adevărul.
Nu întâmplător s-a mers pe Calea Inimii până acum, căci astfel, la început, se
poate percepe Adevărul nu raţional ci intuitiv, ceva din interior îţi spune : “Uite,
acesta este Binele, autorul acesta are cu adevărat dreptate!” Este ceva nedefinit
prin logica actuală, dar care poate fi numit Conştiinţă Interioară. Ceva
asemănător greieraşului Jimminy care avea grijă de Pinocchio. Un glas care îţi
spune din interior care este direcţia corectă. Iar apoi, cu timpul, pe măsură ce se
pune o bază de aspecte clare, raţionale ce pot dirija către Adevăr, se formează
acel nucleu al Credinţei şi este de ajuns să ai Credinţă “cât un bob de muştar” ca
să poţi în cele din urmă ajunge la capătul labirintului. Este de-ajuns acel impuls
iniţial prin care să poţi ieşi dintr-o singură tradiţie acceptată ca unică şi imuabilă
de Societate, precum şi înţelegerea acelui fals ce domnea în spatele ei şi deja
este făcut primul pas către libertate, către Acasă. Urmează alţii şi alţii şi pe
măsură ce desconspiri acele pârghii şi raţionamente prin care s-a reuşit să se
impună Umanităţii un destin prestabilit, o sclavie a doctrinelor, a tradiţiilor, a
copierii celui mai puternic, vezi din ce în ce mai clar Lumina ce te aşteaptă la
capătul drumului.
A venit momentul în care fiecare are posibilitatea de a-şi lua evoluţia în propriile
mâini, de a nu mai depinde total de un sistem exterior, de instituţii fie ele
guvernamentale sau religioase. Fiecare poate avea acces la propriul său buton
de reglare. Deja monopolurile educaţiei, ale credinţei sau ale “fricii de gura
satului” s-au spart, toate aceste instituţii ce susţin că au grijă de evoluţia
oamenilor au intrat în criză tocmai datorită ineficienţei lor, iar persistarea în
vechile concepţii le împinge către un colaps total. Iar primul pas către
responsabilitatea conducerii propriei vieţi este Cunoaşterea. Adevărata
alimentaţie a unui om stă în Informaţie, Cunoaşterea este absolut vitală. Numai

6
absorbind cât mai multă informaţie din jur şi din domenii, surse cât mai variate,
poţi vedea Adevărul dincolo de forme şi învelişuri, dincolo de aspecte dogmatice,
politice, sociale sau economice. Doar aşa te poţi înălţa deasupra materiei, a
fizicului, intrând astfel în Meta-fizică. Iar de aici ai acces la butoanele de reglare
ale întregului spectacol din Planul Fizic. Atenţie, egoismul te îndepărtează de
această lume, doar dorind Binele Tău şi al Tuturor poţi înainta pe acest drum al
evoluţiei. Doar având calităţi divine poţi redeveni Divinitate. Şi nu poţi intra în
Metafizică fără a cunoaşte Fizică, nu poţi intra în Alchimie fără a cunoaşte
Chimie, nu poţi folosi Khabala fără a cunoaşte Matematica, nu poţi percepe
Astrologia fără a şti Astronomie. Suntem aici, într-o civilizaţie ce vrea să fie logică
şi raţională, avem dar la dispoziţie, la îndemână, tot aici, baza de pornire către
Înalturi. A-ţi baza Credinţa pe simple afirmaţii, fără a înţelege, este de-acum un
fanatism religios şi istoria a arătat clar că invariabil, acesta a dus la violenţă şi
distrugere.
Aşadar, Cunoaşteţi Planul Fizic pentru a putea Recunoaşte Adevărul ce stă
deasupra sa. Şi Recunoaşteţi Adevărul pentru a căpăta Credinţa în Lumină,
Pace şi Iubire. Şi Credeţi în Lumină ca viaţa voastră să fie luminată de-a
pururi de Iubirea şi Înţelepciunea voastră.

3.2.1. CUNOAŞTEREA
Cunoaşterea a stat la baza evoluţiei Omului încă de la începuturi. Adam a părăsit
confortul şi eternitatea Raiului pentru a gusta din Pomul Cunoaşterii. Preoţii consideră şi
acum acest lucru un păcat, dar astfel Spiritul a avut curajul maturizării, sacrificându-şi
toate calităţile divine pentru Cunoaştere. Astfel a fost iniţiată o accentuare fantastică a
evoluţiei, coborârea unui Spirit în Planul Material fiind considerat dintotdeauna un act
plin de curaj şi de responsabilitate şi, indiferent dacă acesta îşi îndeplineşte sau nu
misiunea, faptele sale sunt mereu respectate de cei rămaşi Sus. Pentru Cunoaştere a plecat
Fiul Risipitor de Acasă şi, odată întors, deşi sărac şi murdar, în interiorul său a venit plin
de Cunoaştere, o comoară de nepreţuit. Şi tocmai de aceea Tatăl s-a bucurat
nespus de Întoarcerea Fiului şi l-a cinstit la fel ca şi pe cel ce I-a rămas mereu
alături.
Chiar şi eu nu am înţeles mult timp de ce Fiul rămas Acasă, ascultător şi harnic,
nu a fost apreciat mai mult decât cel neascultător, ce şi-a părăsit Tatăl. Şi de ce
acesta din urmă nu a fost pedepsit, căci greşise, ci dimpotrivă, deşi partea sa de
avere o cheltuise, I se dă din nou mulţime de bogăţii, care de fapt trebuiau să-I
rămână celuilalt fiu ascultător. Şi nu am înţeles deoarece am gândit pur
materialist, văzând totul cantitativ şi nu calitativ. Fiul risipitor, deşi a greşit, prin
această faptă a căpătat Cunoaşterea, a ştiut clar la întoarcerea Acasă ce
înseamnă Binele şi ce este Răul. Cu alte cuvinte, şi-a riscat toată averea şi toate
titlurile de Divinitate, de Stăpân, dar a căpătat în schimb Înţelepciune. De-acum
încolo, Tatăl şi-a dat seama că Fiul acesta nu va mai greşi, căci ŞTIE ce
înseamnă Răul şi ce consecinţe are acesta. Că-I poate încredinţa toate bogăţiile
sale, căci de acum încolo le apreciază la adevărata lor valoare, le cunoaşte
adevărata lor valoare. Pe când celălalt, a fost cuminte, a ascultat întocmai, dar
nu a căpătat Înţelepciune şi oricând, la o probă sau la o ispită mai aparte poate
cădea în greşeală, deoarece încă nu poate deosebi Răul de Bine. Căci asta se

7
dobândeşte doar Cunoscând Răul şi Cunoscând şi Binele. Şi cum în Împărăţia
Tatălui Rău nu există, Fiul trebuie să coboare în Planul Fizic, luându-şi trup din
carne şi oase, cu sentimente şi gânduri, ca să poată Cunoaşte şi Răul. De aceea
s-a bucurat nespus Tatăl pentru întoarcerea Fiului, Întoarcere ce echivalează în
realitate cu desprinderea totală a Spiritului de Planul Fizic după ce a trecut prin
toate posibilităţile şi aspectele ce pot fi întâlnite aici. Desprindere ce se poate
face de-abia după ce s-a dobândit toată Înţelepciunea necesară alegerii Binelui
de Rău.
Aşadar, ca să puteţi reveni Acasă, căutaţi să cunoaşteţi cât mai multe aspecte
ale Vieţii. Încercaţi cât mai multe variante, căci mergând doar pe una singură,
chiar dacă toţi au acelaşi sens, aveţi un risc de 50% să urmaţi o direcţie greşită.
Ce vă costă să faceţi câţiva paşi şi în alte sensuri decât cele ce le cunoaşteţi?
Dacă vedeţi că începe să se întunece situaţia în jur, puteţi reveni oricând. Dar de
asemenea, puteţi găsi şi mai multă Lumină. Un exemplu grăitor este Alimentaţia
Naturistă propusă de Universitatea Elta. Chiar dacă nu are acele calorii şi
proteine din carne, chiar dacă microbii nu sunt bine omorâţi prin fierbere şi
pasteurizare, noi am dovedit că Viaţa din Hrana negătită, luată aşa cum o oferă
Mama Natură, vindecă orice boală, întinereşte, curăţă, calmează, luminează,
deschide inima şi mintea. Dar, deşi prezentată în toate oraşele mari din
România, câţi oare au avut curajul încercării? Valul tradiţiilor, a fricii din a ieşi din
turmă, blazarea într-un acelaşi banal cotidian, toate aceastea fac pe mulţi să uite
ce au văzut sau ce au auzit, urmându-şi calea monotonă. Nu spunem că au făcut
Rău sau Bine, spunem doar că se poate şi altfel, iar pentru noi cel puţin, acel
altfel este în mod clar mult mai bine.
Aici este de fapt o lume virtuală. Aici puteţi greşi, Esenţa din fiecare nu păţeşte
nimic, cel mult învelişurile carnale, sentimentale sau mentale pot suferi puţin, dar
numai aşa puteţi şti ce este Răul şi ce este Binele. Sus, în Absolut, dacă nu
recunoaşteţi Răul la timp, pierdeţi Totul, definitiv. În Absolut şi alegerile
sunt Absolute. Aici vă puteţi permite greşeala, de fapt pentru asta s-a şi venit
aici, să greşiţi mereu câte ceva, dar în urma acesteia căpătaţi definitiv
Cunoaşterea acelei greşeli, ştiţi clar că o anumită faptă, o anumită alegere are
consecinţa sa proprie, fie ea bună sau rea. Aici veniţi pentru a cunoaşte, nu
pentru a vă fi moale sau comod.
Fiecare în viaţa actuală şi-a propus să cunoască anumite aspecte, unii ce
înseamnă mila şi pentru asta destinul îi va împinge spre cariere medicale,
misionare sau ajutoare sociale, alţii ce înseamnă patima băuturii sau a drogurilor,
iar pentru asta se vor încarna în ghetouri mizere, în familii destrămate, lângă cei
de la care se poate învăţa bine acest lucru. Nu-i întâmplătoare naşterea unui
copil într-o anumită familie, într-o anumită arie geografică, într-un anumit context
istoric sau economic, fiecare are lecţiile sale proprii de învăţat, câte un aspect
particular, unii ce au învăţat greşeala, învaţă acum să iasă din ea, alţii vin de-
abia să o înceapă. De aceea nu este bine să compătimiţi unii oameni, oricât de
săraci, de bolnavi sau de vicioşi ar fi. Au de învăţat o lecţie, pe care fiecare din
noi a urmat-o sau o va urma cândva, sau au de plătit o lecţie ce au terminat-o.
Imaginaţi-vă Gingis Han sau Hitler câte au de tras ca să înţeleagă ce au simţit
oamenii ce au suferit de pe urma războaielor iniţiate şi conduse de ei. Căci odată

8
iniţiată o faptă, stăm să trăim şi consecinţele ei, în totalitate, doar aşa
Cunoaşterea este completă. Dar toţi venim din Lumină şi toţi ne întoarcem în
Lumină. Suntem în esenţă egali, deşi aici fiecare are roluri mai mari sau mai mici,
mai bune sau mai rele, dar cercul de la Bine la Rău şi iar la Bine este obligatoriu
pentru toţi. Aceasta este Legea a V-a a Kybalionului, sau Legea Ritmului:
“Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul
evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în totul;
măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei la
stânga; ritmul este constant”.
Desăvârşirea unei Cunoaşteri este urmată de o lecţie nouă care se începe cu
una din polarităţi, un balans al pendulei, urmată de împlinirea celeilalte polarităţi,
balansul pendulei în partea opusă. Că aceste polarităţi sunt numite de oameni
Bine sau Rău, acestea sunt în fond puncte de referinţă cu totul relative, ce
contează este Cunoaşterea fiecărei mişcări a pendulului, orice situaţie ce poate
apărea pe acest traseu. Ce este astăzi Bine şi împământenit ca tradiţie, mâine
poate deveni Rău. Cunoaşterea sau Raţiunea sunt deasupra unor aprecieri din
puncte de vedere egoiste, sentimentele, plăcerile, diversele trăiri sunt forţe
efemere şi schimbătoare ce împing pendulul dintr-o parte în alta, dar cel ce
urmăreşte pendulul este deasupra acestora, vede totul de la distanţă, lucid şi
raţional, acumulând Cunoaştere şi prin Ea, Înţelepciune. Iar prin Cunoaşterea
acumulată reuşim la viitoarele experienţe trăite să fim din ce în ce mai lucizi, ca
de la bun început să ştim care este Răul şi care este Binele. Iar cu timpul, Viaţa
personală devine o experienţă ce ţi-o dirijezi singur, ca un cercetător într-un
laborator, căutând să vezi consecinţele a tot felul de fapte. Din jucărie a
destinului sau a celor mai puternici devii cel ce se joacă. Că te joci distrugând pe
ceilalţi, este şi asta o experienţă, dar care va sfârşi prin autodistrugere. Această
consecinţă te va face data viitoare să ştii că în joaca vieţii tale, de-acum
independentă, trebuie să-I ajuţi pe ceilalţi. Căci avem datoria de a înţelege şi pe
cei slabi, iar apoi de a-I ajuta, căci nu se ştie când am fost şi noi ajutaţi sau când
vom avea şi noi nevoie de ajutor.
Dar, în cele din urmă vă veţi întreba, fireşte, la ce bun atâta Cunoaştere, până
când să-ţi toceşti coatele pe băncile Şcolilor şi a Universităţiolor, când să mai
trăieşti dacă petreci toată viaţa citind ? Aici intervine o modalitate greşită de
înţelegere a Cunoaşterii. Nu este neapărat nevoie de toată informaţia servită de
Instituţiile de educaţie. Ce oferă ele este predarea unei anumite logici, a
mijloacelor de comunicare ce s-au stabilit la ora actuală între oameni, iar apoi
metode, programe prin care fiecare să capete un rol social, să poată deveni un
pion, o piesă din mecanismul Societăţii. Cu alte cuvinte, fiecare om trebuie
înregimentat cumva în rotiţele societăţii, iar educaţia a devenit o programare, nu
este un ajutor pentru om, este pur şi simplu impunerea unei mentalităţi, a unei
sume de informaţii pe care eşti obligat să le înghiţi şi să le verşi afară de fiecare
dată când rolul ţi-o cere, când programul social apasă pe butonul “exe”.
Profesorii devin maşini vorbitoare care recită un text impus de o programă,
medicii toarnă poezia din tratate, neavând voie să omită vreun pas din acel
protocol de tratament, preoţii, ce să mai spunem, ritualurile lor sunt aceleaşi de
secole, aceleaşi

9
cuvinte, aceleaşi gesturi, cei din comerţ recită cât mai convingător şi cu intonaţie
poezia reclamei pentru marfa vândută, politicienii spun ce ar dori lumea să
spună, sau cei mai puternici ca ei, militarii ascultă orbeşte de ordinele de mai
sus; astfel încât cercul social arată ca o bandă de producţie, în care fiecare
mecanism face ceea ce a fost învăţat, proiectat să facă. Este un cerc vicios în
care libertatea are nişte grade foarte mici, nişte limite clare, dar prezentând
lucruri sclipitoare greu de atins, societatea actuală te forţează să lupţi pentru ele
o viaţă întreagă, menţinându-ţi astfel atenţia în interiorul cercului permis.
Salarizarea, dependenţa financiară de societate şi manipularea dorinţelor omului
printr-o publicitate masivă şi extrem de subtilă, acestea sunt lanţurile prin care un
om nu poate fi liber, cunoaşterea sa fiind porţionată, dozată, calculată exact să
afle doar cât trebuie ca să-şi joace bine rolul de salariat. Şi să nu uităm că până
şi preşedintele unei ţări tot salariat este la urma urmei, alţii îi fac discursurile, alţii
îi crează strategia ce trebuie să o urmeze, el este o marionetă, foarte
bine educată, care să reprezinte un grup social mai întins, la acele întâlniri şi
protocoale “la vârf”. Dar puterea sa de a lua o decizie în nume propriu, din
proprie iniţiativă, duce imediat la înlăturarea sa, dacă nu chiar la uciderea sa. Şi
la fel se întâmplă cu toţi cei aflaţi la conducerea marilor instituţii sau organizaţii,
fie ele chiar la nivel internaţional. În spatele acestora rămâne tot un grup mic
de oameni ce are concentrată puterea şi destinele Umanităţii, şi care în
mod deliberat, pentru a păstra acea poziţie privilegiată, menţin întreaga
omenire într-o ignoranţă ştiinţifică, academică.
Este un paradox această cunoaştere formală ce se predă tuturora, o cunoaştere
care se oferă ca un pachet preambalat , ca o raţie de informaţie ce trebuie
înghiţită de fiecare. Iar apoi, altă raţie de dorinţe - ce-şi poate dori un om în ziua
de astăzi - o casă, o maşină, aparatură tehnică cu diverse utilizări, pentru cei
orgolioşi recunoaşterea publică a unor merite, o putere limitată pe un lot mai mic
de oameni, plăceri de tot felul, eventual care să aducă şi dependenţa de ele,
toate acestea sunt apoi oferite în schimbul înhămării într-un rol social, jucat de
dimineaţă până seara. S-au epuizat dorinţele ? Nici o problemă, servim altele,
mai lucioase, mai pompoase, o putem duce aşa o eternitate.
Repet, la ora actuală, civilizaţia umană este menţinută deliberat într-o ignoranţă
ştiinţifică. Crezi că ştii ceva despre un lucru, sau despre un fenomen, dar în fond
eşti păcălit să crezi că acel lucru este adevărat prin repetarea acelei informaţii la
infinit, în toate mediile oficializate şi instituţionalizate. Când auzi ceva la şcoală,
mai târziu la liceu, apoi la facultate, citeşti acel lucru în toate cărţile şi tratatele de
specialitate, le vezi pe toate programele TV, în reviste, peste tot, e firesc să
consideri că în fond, trebuie să aibă dreptate. Dar toată această mascaradă
ştiinţifică este ceva ca în povestea cu hainele împăratului, când toţi, fiindu-le
ruşine să-şi recunoască prostia, spuneau în cor : “Ce frumoase haine are
Împăratul!”. A fost nevoie de un copil inocent, rupt de acea interrelaţie socială,
care să spună la un moment dat Adevărul. Un copil care încă nu fusese învăţat
de societate să mintă, pentru un compromis. Un exemplu flagrant este negarea
continuă a existenţei altor civilizaţii extraterestre. Ele au luat contactul cu
instituţiile internaţionale, dar normal că modul lor firesc, civilizat de a gândi, de a
se comporta ar fi dus la dărmarea întregului eşafodaj “ştiinţific” prin care unii sunt

10
bogaţi şi alţii săraci, unii sunt puternici iar alţii sclavi. Căci realmente, s-a creat un
sclavagism naţional, naţiuni întregi sunt vândute în întregime, sunt înfometate, li
se impune modul de guvernare, modul de organizare socială, practic se impune
totul. Ori prietenii noştri cu adevărat civilizaţi, le-au atras atenţia că nu este bine
ceea ce fac, explicându-le clar unde greşesc. Numai că au mai spus ceva. Că
atâta timp cât nu li se cere, nu au voie să intervină, Legea Absolută interzicând
intervenţia forţată a unui sistem într-un alt sistem. Astfel că s-a găsit această
soluţie de a prelungi agonia Umanităţii, de a mai sta un pic cu Puterea în mâini -
dacă oamenii nu ştiu de alte civilizaţii şi ce înseamnă civilizaţie, nu pot să
ceară ajutorul acestora, iar ei, indiferent de situaţie, nu au cum să intervină.
Aşa că s-a ajuns la această strategie - nu recunoaştem nimic, extratereştri nu
există, negăm oficial acest lucru. Cum a ţinut până acum cu atâtea lucruri, aşa o
să ţină şi cu acesta. Numai că aici a apărut o nouă problemă, ce nu prea au luat-
o în calcul - mai sunt şi alte civilizaţii pe Geea, în afara celei umane, chiar mai
evoluate decât noi. Civilizaţii care sunt şi ele extrem de bruiate şi deranjate
în evoluţia lor prin prostiile zilnice ce le facem la nivel planetar. Ca să nu
mai vorbim de regnurile animale, vegetale şi minerale, care în mare parte
au fost condamnate chiar la dispariţie. Aşadar, acestea au avut tot dreptul
să ceară ajutor, evoluţia lor fiind interferată de cea a Umanităţii. Ca urmare,
s-a început această situaţie de deblocare a mentalităţii oamenilor şi dacă
instituţiile acreditate nu au reacţionat ci dimpotrivă au ascuns conştient Adevărul,
colaborarea a început de jos în sus, astfel că din ce în ce mai mulţi încep să
realizeze situaţia critică a Umanităţii la ora actuală.
Formalismul vieţii sociale a început să transpară, să devină evident la tot mai
mulţi. Iar obligaţiile faţă de societate se fac tot mai plictisit, tot mai formal, aşa,
cât să se spună că s-a făcut ceva. Elevii şi studenţii nu mai au motivaţia învăţării,
salariaţii nu mai au motivaţia financiară ca să lucreze, indiferent de domeniul
ales, instituţii care aveau monopol absolut precum Sănătatea, Religia, Educaţia,
pierd tot mai mult teren în faţa unor alternative ce par mult mai simple şi mai
eficiente.
Şi acum, la modul sincer, cui I-a plăcut la nebunie să meargă zilnic la şcoală, să
dea extemporale, teze, examene care de care mai stressante, să asculte o voce
monotonă a unor profesori blazaţi şi plictisiţi care repetau a câta oară aceeaşi
poveste, să memoreze pe de rost, repetând la infinit, pasaje din diverse materii,
pentru că aşa li se impunea la examen? În schimb, parcă din când în când
apărea ceva ce era mai interesant, mai scăpa ceva din sistem care atrăgea
atenţia şi interesul elevului, dar deseori era predată în fugă, era cerută exact cu
cuvintele din carte, şi interesul scădea apoi, alungat de aceeaşi rigoare a
profesorilor. Care nici ei nu aveau vreo vină. Căci simţeau cum nu există nici o
colaborare cu cei din bănci, şi ca urmare dădeau şi cereau ceva impus, nu mai
conta ce, numai procesul trebuia să fie trecut oficial în hârtii, ca să se poată
motiva salariul. Astfel a apărut un adevărat război între generaţii, una plictisită şi
impunând un calapod rigid, alta încă liberă şi încercând să scape de limitarea
dureroasă ce era impusă. Mai ales că această limitare era a minţii în primul rând,
abia apoi a corpului fizic.

11
Asta nu înseamnă că suntem împotriva educaţiei, ci a modului impus, prelucrat
şi premeditat al acesteia. Cunoaşterea este vitală evoluţiei fiecăruia, dar ea
trebuie să fie liberă, să urmeze şi ea Legea Necesităţii, una din Legile
Absolute. Iar informaţia liberă, venită la timp, este instantaneu înţeleasă şi
asimilată, cu o eficienţă net superioară sistemului actual educaţional. Un
exemplu frecvent întâlnit astăzi este învăţarea folosirii calculatorului. O mulţime
de tineri, din momentul în care au avut acces la un calculator, au început prin
simpla folosire a acestuia, utilizând orice comandă aflată la îndemână, învăţând
strict din practică şi într-un timp extrem de scurt ştiau exact ce aveau nevoie şi
cât aveau nevoie, interesul lor limitând învăţarea numai a acelor programe ce le
erau necesare. Ori a încerca să înveţi limbajul unui calculator în sala de curs,
fără a avea la îndemână tehnologia propriu-zisă, este ceva de nedescris, nimeni
nu înţelege nimic. Şi iată cum o mulţime de tineri din Faculăţile de Informatică au
ajuns să ştie mult mai multe decât profesorii lor, cursurile şi examenele devenind
o formalitate necesară. Şi fiţi siguri că din momentul în care au fost interesaţi,
acei studenţi au citit mai multe cărţi de specialitate decât le-ar fi impus profesorul,
ei singuri şi-au reglat acest proces educaţional exact după interes, după
necesităţi. Şi la fel se întâmplă în orice alt domeniu. Nu înseamnă deci că
Instituţiile Educaţionale trebuiesc dărmate, doar că programarea educaţională
va fi individualizată. Baza materială va fi aceeaşi, ba chiar mai mare şi mult mai
eficient folosită.
Dorim să se înţeleagă clar acest lucru. Cunoaşterea este vitală, în fond
adevărata alimentaţie este cea informaţională. În procesul de individualizare a
evoluţiei, fiecare ajunge să-şi stabilească singur strategia vieţii. Şi ca să poţi
avea posibilităţi cât mai deosebite, trebuie să cunoşti cât mai multe, din cât mai
multe domenii ştiinţifice, astfel încât şi soluţiile ce le adopţi pentru propria viaţă să
fie cât mai complete. Nu poţi lua o hotărâre într-o anumită problemă, până nu ştii
în cele mai mici detalii acea problemă. Iar când fiecare va fi responsabil pe
propria viaţă, iar soluţiile şi deciziile vor afecta direct propria situaţie, oamenii vor
fi obligaţi să se informeze cât mai exact asupra tuturor problemelor apărute. De
aceea pe viitor procesul educaţional va fi mult mai intens, dar adaptat nevoilor
fiecăruia.
Ca o reflectare la nivel social al acestor noi soluţii de educaţie, a apărut această
bază de date planetară, Internetul, prin care fiecare poate accesa orice
informaţie, din orice domeniu. Astfel, monopolurile informaţionale ale marilor
trusturi de presă, de televiziune, au dispărut, fiecare putându-se informa chiar de
la sursă, evitând interpretările celor ce intermediază informaţia. Lumea începe să
se trezească şi cu cât deschide ochii, cu atât foamea de informaţie creşte
concomitent. De aceea a apărut şi acest regn artificial, cel tehnologic, ca o
interfaţă a omului cu avalanşa de informaţii ce se vehiculează în ultima vreme şi
care creşte proporţional. Calculatorul apare ca o adaptare a omului la
necesitatea prelucrării cantitative şi calitative a informaţiilor din exterior. Interfaţă
ce procesează, filtrează informaţiile din mediul deja manifestat, oferindu-le
Conştientului. Altă interfaţă informaţională este însuşi corpul fizic, un captator
imens de informaţii din mediul extern, oferite în mare măsură Subconştientului.
Dar cel mai important canal informaţional este cel venit din Lumea Absolută, este

12
acea intuiţie, acea Voce Interioară, Vocea Supraconştientului, este legătura
noastră cu Adevărata Lume, cea a Spiritului, cu Lumea Absolută.
De aici porneşte Cunoaşterea, informaţiile venite prin celelalte două căi, cea
socială şi cea subconştientă, fiind doar o reflexie a Cunoaşterii, fiind doar feed-
back-ul prin care se asigură modalitatea de manifestare corectă a Cunoaşterii, ca
să poată fi trecută în următorul stadiu, cel al Recunoaşterii.. Căci informaţiile din
exterior sunt doar ecouri ale Informaţiei interioare, ecouri ce atestă faptul că acea
imagine mentală se manifestă întocmai şi în plan material, că experimentul este
făcut exact ca în proiect. Urmează ca prin urmărirea acelui experiment să ne
adeverim faptul că toată logica interioară este corectă, mediul extern fiind folosit
ca o verificare a propriei mentalităţi, dacă mergem pe un sens pozitiv sau
negativ. Urmărindu-se consecinţele faptelor noastre ne verificăm dacă
urmăm Calea corectă, destinul nostru exact, şi ca să fim cât mai siguri pe
drumul nostru, avem nevoie de cât mai multă Cunoaştere, ceea ce ne oferă cât
mai multe puncte de referinţă. Chiar dacă una sau mai multe surse
informaţionale sunt falsificate, având această reţea informaţională mai largă,
reuşim să vedem la timp neadevărurile.
Dar pentru asta este necesară o cultură generală solidă, din cât mai multe
domenii, ajungându-se în cele din urmă să poţi vedea toate fenomenele din jur
într-un întreg, observând imediat ce este armonios şi ce nu merge în acest întreg
ansamblu exterior. Din acel moment nu mai poţi fi păcălit de nici un mecanism
exterior, social, căci acea bază solidă a Cunoaşterii este deja fixată. Urmează ca
prin cursul evoluţiei acel bagaj informaţional să fie crescut continuu, dar deja
etapa de fixare în planul fizic a fost depăşită cu bine, ai acea orientare prin care
poţi urma firesc cursul destinului tău. Din acel moment nimeni nu te mai poate
abate din Calea Ta. Dorim tuturor să împlinească cu bine acest pas al
Cunoaşterii, de perfecţionare a Planului Mental, ca să ajungă la acea luciditate şi
responsabilitate caracteristică celei de-a Doua Naşteri, prin care omul devine
Om.

3.2.2. RECUNOAŞTEREA
Recunoaşterea este unul din scopurile principale ale vieţii din planul fizic. Căci
această experienţă acceptată de un Spirit liber, suferind tot felul de insuficienţe şi
de limitări, se realizează tocmai pentru a înţelege unele aspecte pe care Sus, în
Lumea Spirituală, le poate cel mult intui. Dar aici, Jos, le poate şi trăi. Poţi
cunoaşte viaţa unei albine, de exemplu, citind din cărţi sau urmărind diferite
emisiuni, dar pentru a înţelege pe deplin, pentru a avea acea încredere, de fapt
Credinţă în informaţiile primite, ar trebui să intri o vreme în “pielea “ acelei albine,
ca prin experienţele trăite să Re-cunoşti aceleaşi informaţii. Dar la alt nivel, ce
implică trăirea efectivă a lor.
Acest nou pas în Cunoaştere ne apropie şi mai mult de Adevărata Credinţă, căci
un om ce a văzut sau a trăit personal ceva nu mai poate fi convins de contrariul.
Vă puteţi întreba la un moment dat - la urma urmei la ce bun atâtea experienţe,
nu este de ajuns o simplă informare? Vă pot da acum un singur exemplu :
Instituţiile acreditate astăzi a fi cele ce dau definiţia Adevărului, bazate pe
cercetări ştiinţifice, consideră firesc ca omul să trăiască numai 70-80 de ani în

13
medie, spre finalul acestei etape devenind un fel de fosilă ambulantă, ceea ce
reprezintă practic o involuţie. Metafizica, instrument de cunoaştere şi
recunoaştere a Adevărului acceptat şi folosit de majoritatea civilizaţiilor acestui
Univers, susţine că omul este de fapt nemuritor, având la dispoziţie toate
mecanismele necesare menţinerii unei armonii interioare la infinit, iar Moartea
acceptată prin tradiţie în civilizaţia umană este în fond o proastă administrare a
tuturor acestor mecanisme. Aveţi, iată, două informaţii total opuse. Care vă
privesc personal pe fiecare din voi. Faptul că o variantă este difuzată masiv în
mai multe medii nu este un criteriu de selecţie a Adevărului. Singura posibilitate
ce o aveţi este să încercaţi ambele variante, adică să aplicaţi pe propria piele
ambele moduri de viaţă oferite de cele două ipoteze. Pe una din variante zicem
noi că tot aţi mers şi de fiecare dată experienţa s-a sfârşit la cimitir. Cealaltă
variantă prea puţini au încercat-o, dar noi susţinem, după ce am trăit-o şi noi pe
pielea noastră, că merge, Lumina poate trăi la infinit într-un organism, numai să
fie primită şi apreciată ca atare. Ce v-ar putea costa să încercaţi şi voi? Fie nu
avem dreptate, şi muriţi tot la 70-80 de ani, dar nu pierdeţi mai mult ca până
acum, fie câştigaţi Nemurirea într-o Viaţă plină de Pace şi Iubire. Dacă sunteţi
puţin interesaţi de aşa ceva, parcă merită un minim efort. Efortul Recunoaşterii.
Pentru acest efort venim şi ne luăm un corp din carne şi oase, ca să putem
recunoaşte prin propriile experienţe care este alegerea corectă, care este
Adevărul. Ca Spirit oricum cunoaştem Totul, ştim Adevărul, dar nu este de-ajuns,
pentru a fi Divinitate Creatoare, trebuie să şi Crezi în acest Adevăr, nu este de
ajuns să-l cunoşti ci să crezi în el şi astfel oricând să-l poţi crea, convins fiind că
se poate.
Aşadar, pentru a termina această Şcoală de Creatori, urmăm şi aceste Lucrări
Practice, vieţile din Planul Fizic, prin care verificăm pe nişte senzori tot felul de
variante. Iar această verificare, recunoaştere a informaţiilor se face într-un
mediu, univers virtual, ce nu afectează pe cel real, dar în care condiţiile sunt
copiate întocmai. Căci fiţi siguri că un Spirit nu poate muri, nu poate suferi nici de
foame, nici de frig, nu poate simţi suferinţa, dar nici plăcerea, există o infinitate
de senzaţii, de trăiri, de stări interioare pe care numai aici le poate experimenta.
De ce numai aici? Pentru că în Realitatea Absolută, Spiritul este cu adevărat
liber, este parte integrată, armonizată pe deplin cu Divinitatea Absolută. Iar ca
parte Divină, este Divin, trăieşte etern în Pace şi Iubire, are acces mereu la orice
informaţie, orice gând şi orice stare a Divinităţii este gândul şi starea Sa. Similar
unei molecule de apă dintr-un ocean. Are aceeaşi temperatură ca toate celelalte
molecule, deci are însăşi temperatura oceanului, are aceeaşi stare de agregare,
aceleaşi proprietăţi cu Întregul, iar prin continua dinamică interioară ce
caracterizează orice sistem perfect, deci aflat într-o continuă evoluţie, molecula
va trece succesiv prin toţi parametrii Întregului, căpătând astfel Cunoaşterea,
Forţa, Atotcuprinsul Oceanului Tată. Este o stare ce se trăieşte, este dificil de
descris în cuvinte, dar ca parte din Întreg, te simţi efectiv absorbit de Întreg, întins
în tot Spaţiul şi Timpul, gândurile şi sentimentele dispar, la fel şi senzaţia
limitantă, bine trasată de Eu. Eşti Totul, ştii Totul, simţi Totul. Eşti în acelaşi timp
în fiecare moleculă sau cuantă de energie din acest Univers, deci întrebările,
informările nu-şi mai au rostul, nu mai gândeşti, nu mai simţi, ci pur şi simplu eşti.

14
Eşti şi întrebarea şi răspunsul eşti şi trecutul şi prezentul şi viitorul. Iar acea stare
de atotcuprindere, de atotcunoaştere, de dragoste absolută a Tot; sunt tocmai
calităţile divine ce aparţin de drept fiecăruia.
Dar în divinitatea noastră ne-am permis o experienţă cu totul unică, cu totul
deosebită, atât de frustrantă, de penibilă şi de ce nu, de-a dreptul ironică - să fim
exact opusul Divinităţii. Căci Iadul în fapt nu există, ce Rău poate suporta un
Spirit mai rău decât boala, suferinţa, tristeţea, gelozia, invidia, prostia, neputinţa
iar această listă de inventar din cutia Pandorei poate continua la nesfârşit. Şi
culmea, mai există aici şi senzaţia şi credinţa în moarte, deci în opusul eternităţii,
una din trăsăturile de bază ale Divinităţii. Orice frază din Infernul lui Dante se
regăseşte sigur în fiece clipă în cel puţin unul din colţurile acestei lumi. Partea
mai ciudată, ca să nu zicem proastă, este că unele Spirite aşa s-au legat de
aceste minunăţii ale Răutăţii, că le au adânc înrădăcinate în Credinţa lor, astfel
că şi în planul Real, Absolut, trăiesc exact aceleaşi imagini, aceleaşi stări. Fiind
divini şi ei, căci esenţa fiecărui Spirit este aceeaşi, au creat fără să-şi dea seama
(ori poate cu bună ştiinţă) o lume absolută copiată după cea fizică, dar plină cu
ce-I mai Rău, este acel Astral Inferior aflat la polaritatea opusă Lumii Divine.
Divinităţi ce-şi neagă Divinitatea prin Credinţă. O lume sortită distrugerii, de fapt
autodistrugerii.
Aici vă cer puţină atenţie. În mod normal, îndepărtarea lor completă de Lumina
Divinităţii, de Esenţa Spiritului lor duce la autodistrugere, nu mai există acea
Putere Divină Creatoare care să susţină creaţia lor. Aşadar, repet, Lumea
Întunericului dacă ar fi izolată, ar dispare de la sine instantaneu. Căci
credinţa tuturor celor de acolo este Moartea, Bezna Absolută. Dar ceea ce-I ţine
încă în “viaţă” este credinţa, imaginaţia noastră, a celor din planul fizic,
care suntem legaţi de Lumină, căci Viaţa înseamnă Lumină şi tot ce ne
imaginăm sau tot în ce ne punem Credinţa, capătă la rându-I viaţă. Este un
paradox că oamenii susţin Întunericul, gândindu-l, văzându-l peste tot, în mass-
media, în filme, în viaţa de zi cu zi, ştirile sunt pline numai cu fapte rele, toată
avalanşa informaţională a Umanităţii susţine Ura, Violenţa, Fanatismul, Moatea.
Iar paradoxal este că Întunericul conduce Umanitatea ce îl ţine în viaţă. Firesc,
căci dacă Umanitatea ar realiza adevărul despre cercurile ce conduc destinele
omenirii, Întunericul ar dispare în scurt timp. Dar menţinând Umanitatea în
ignoranţă, în necredinţă, în foame şi sărăcie, în frica de tot ce-l înconjoară,
Întunericul conduce exact speranţele, imaginaţia, puterea creatoare a Omenirii.
Forţând oamenii să creeze continuu Întuneric. Cum ? Conducând majoritatea
instituţiilor militare, politice, economice şi culmea, până şi pe cele religioase.
Războaiele religioase , care nu au contenit nici acum, sunt printre cele mai crude
şi mai sângeroase, încărcate cu o ură şi un fanatism acerb. Omul mai poate
renunţa la bunuri materiale, se mai poate muta dintr-un loc într-altul, dar la
Credinţa pe care şi-a sprijinit întraga raţiune a vieţii nu poate renunţa. Iar această
Credinţă este îndoctrinată de instituţiile religioase de pretutindeni, nici un cult nu
acceptă ca drept, corect, valabil şi pe celelalte. Anulând orice undă de Iubire, de
Toleranţă, de Pace pentru cei din alte religii. Negând astfel însăşi Esenţa Religiei
respective. Prin influenţarea Religiilor, a Educaţiilor, a Dorinţelor şi Necesităţilor,
Întunericul a ajuns să domine mare parte din populaţia globului. Priviţi cam ce

15
desene animate există la ora actuală, pline de monştri, de vampiri, de roboţi
luptători, orice brumă de romantism a dispărut cu totul. Filmele de război, de arte
marţiale, de groază, sunt cele mai bine vândute. Jocurile pe calculator, sporturile,
până şi jocurile concurenţiale politice şi economice sunt încărcate la maximum cu
violenţă. Dar noi acceptăm ca fireşti toate acestea, jucăm senini rolurile ce ni s-
au atribuit, nebănuind că tocmai acceptarea aceasta duce la credinţa că altfel nu
se poate. Puţini îşi pot imagina că ar putea exista şi o lume în care să fie
pretutindeni Pace şi Iubire. Iar dintre aceştia şi mai puţini au Credinţa că
acea lume trebuie să existe. Ceilalţi acceptă şi crează propria lor
distrugere, propria lor sclavie, dau viaţă la modul inconştient Lumii
Întunericului. Dar de-acum nu mai aveţi scuza că nu aţi ştiut! De-acum
continuarea aceastei acceptari este un act iresponsabil! Puteţi continua această
situaţie de pe Geea dar o faceţi la modul conştient, deci acceptaţi voluntar Răul.
Alegeţi singuri Lumea de care să aparţineţi, şi nu uitaţi că Lumea Întunericului
este sortită dispariţiei. Neantului. Ce v-am oferit acum este Cunoaştere. Aveţi
datoria ca mai departe să Recunoaşteţi.
Şi ca să puteţi realiza mai clar situaţia civilizaţiei umane, să încercăm
prezentarea unor exemple similare. Imaginaţi-vă o parte din organism, un ţesut
viu ce-şi schimbă complet AND-ul, deci informaţia de bază este complet
modificată. În mod automat acesta nu mai recunoaşte şi nu mai este recunoscut
de organismul din care s-a format, va deveni o entitate separată, în planul fizic
această situaţie este întâlnită în cazul tumorilor maligne, în cancer. O bucată de
Viaţă ce este împotriva Vieţii. Iar Tatăl, sau în exemplul nostru Organismul
gazdă, ca să trăiască şi să evolueze în continuare, trebuie să se separe de Fiul
ce a luat-o razna, tumora trebuie complet înlăturată. Dar o dată înlăturată,
tumora moare, dispare. La fel se întâmplă şi cu acest Astral Inferior care, odată
desprins de Tatăl, de Planul Divin, dispare cu totul în neant, pur şi simplu,
dispare. Iar pediculul de legătură între aceste planuri este Planul Fizic, doar aici
poţi întâlni şi trăi alături Binele şi Răul, Divinul şi Antidivinul. Este un teren de
luptă în care Întunericul încearcă să acapareze cât mai multe celule normale şi
prin schimbarea AND-ului lor (în cazul nostru Credinţa) să le silească să creeze
printr-o multiplicare forţată cât mai multe celule canceroase care altfel nu ar
putea apărea în organism. Pe partea cealaltă, forţele Luminii încearcă să smulgă
înapoi de la Întuneric cât mai multe celule. Şansa acestora este să recunoască şi
să manifeste AND-ul original, care îl poartă fiecare în el însuşi. Chiar şi o celulă
tumorală mai păstrează cât de cât acele mecanisme genetice de recorecţie a
codului genetic, dar pe măsură ce tumora creşte şi celulele tumorale se
îndepărtează de partea sănătoasă, şansa de revenire a acestora scade,
deoarece şi nutrienţii ce ajung până la ele scad. În centru, tumora se
necrozează, este moartă, lupta de supravieţuire se duce la periferie, la intefaţa
Sănătos-Bolnav. Iar arma de bază a celulelor Sănătoase este recunoaşterea în
fiecare clipă a codului genetic iniţial. Este practic Recunoaşterea Adevărului
Original. Aceasta este forţa ce le dă putere, ce le face să se unească şi să lupte
împreună împotriva celor ce nu mai recunosc această Credinţă de la Tatăl, AND-
ul original. Arma tumorii este aceeaşi, dacă reuşesc să facă celula sănătoasă să-
şi modifice AND-ul, o rupe de armonia Întregului şi în acel moment o cuprinde.

16
Este o luptă perfidă dusă la nivel celular şi mult prea des, aici, în planul fizic,
Răul învinge, deoarece şi Întregul (în cazul nostru Spiritul încarnat), la rându-I, şi-
a rupt legăturile de acel Întreg şi mai mare de care ţine, pierzându-şi Credinţa în
El.
Medicina actuală nu are un remediu eficace împotriva acestor forma de cancer.
Şi asta deoarece ignoră chiar esenţa acestei boli, ruperea Omului de Lumina
Divină. Astfel încât apare firească această consecinţă, ca fragmente din ce în ce
mai mari din manifestarea sa se desprindă de Armonia Naturii, iar în cazul
Planului Fizic Uman, Armonia este menţinută cu ajutorul AND-ului. Iar ce nu este
Divin este anti-Divin şi va încerca să întunece şi să distrugă Lumina Vieţii. Ceea
ce, datorită unei ignoranţe spirituale totale ale ştiinţei actuale, urmată de
Necredinţa în forţele Luminii şi a Vieţii, face posibil ca şi astăzi oamenii să moară
fără speranţă, “mâncaţi” fiind de ţesuturi proprii ieşite de sub controlul genetic al
organismului. Iar cei ce au revenit la Lumină, trecând pe alimentaţie naturistă,
deci asimilând Viaţa ca atare, încercând din răsputeri recuplarea la acea Lumină
Interioară, indiferent de Religia sau modalitatea de “cuplare interioară” la
Divinitate, aceia au regăsit Viaţa, în fond s-au regăsit pe Sine.
Din nefericire această formă de cancer se regăseşte şi la nivel social, căci iată că
se adevereşte din nou Legea a doua, a Corespondenţei, din Kybalion. Cei ce au
în interior Lumina, recunoscând-o ca atare, regăsesc în faptele lor acel altruism,
acea datorie faţă de ceilalţi, căci intuiesc că ajutându-I pe ceilalţi se ajută pe sine.
Cei ce refuză să asculte acel glas al Conştiinţei Interioare, Glasul Inimii şi al
Raţiunii, trecând în extrema cealaltă, manifestă un egoism feroce, fiind în stare
de orice pentru a deveni mai bogaţi, mai puternici, pentru a avea câţi mai mulţi în
subordine, pentru a domina şi a dispune de cât mai mulţi. Aceştia sunt Cancerul
Societăţii noastre şi adesea au pus stăpânire pe “Organe Sociale” întregi, forţând
naţiuni sau măcar pături sociale să le urmeze ideologia şi exemplul de viaţă,
lăsându-le doar această unică cale pentru a supravieţui. Comunismul, nazismul
sunt numai câteva exemple şi iată ce distrugeri au făcut la nielul Umanităţii. Şi
deseori, înşelaţi de lumina gloriei, a puterii şi a bogăţiei, o mulţime de tineri, naivi
şi entuziaşti, le urmează calea. Astfel, prin educarea, îndoctrinarea acestora,
“tumora socială” se răspândeşte în ţesuturi, uneori cu o viteză fantastică.
Fiecare om din societate, aşadar fiecare “celulă” este supusă unei presiuni din
partea acestor cercuri maligne, mascate bine în spatele unor organizaţii
naţionaliste şi deseori guvernamentale. Ce poate salva “celula” de Întunericul
acestor cercuri este recunoaşterea adevărului din spatele diferitelor sloganuri şi
doctrine. Iar Recunoaşterea se face prin Cunoaştere. Aceleaşi fenomene se
repetă de-a lungul istoriei, dar fiind epoci şi arii geografice diferite, aparenţa
faptelor istorice este şi ea diferită. De asemenea, orice manifestare socială se
poate regăsi ca manifestare şi la nivel celular, în interiorul unui organism, care
este şi el o societate a unor celule vii, sau la nivel macrocosmic; Carl Sagan a
fost printre puţinii care a intuit minunăţia Vieţii Cosmosului la nivel galactic,
planetar, identică cu cea a unui corp viu.
Ei bine, acastă soluţie salvatoare, Recunoaşterea, se bazează clar pe ceva
premergător, şi acest prim pas necesar este Cunoaşterea. Un om care a studiat
multe, care are informaţii din cât mai multe domenii, care se interesează de tot

17
ceea ce se întâmplă în jur, îşi dă în cele din urmă seama de acele mecanisme
care se ascund în spatele mişcărilor politice, sociale sau economice, realizează
lupta pentru putere şi interesele egoiste ale unor cercuri restrânse ce consideră
mapamondul o tablă de şah, un joc în care trebuie să fii învingător.
Iar această super-egoistă concepţie că întotdeauna în viaţă trebuie să câştigi,
este îndoctrinată în fiecare om a civilizaţiei actuale. Se nimiceşte deliberat orice
formă de altruism, de umanitate, de legătură intimă cu cei de alături. Nu,
tovarăşi, stimaţi domni, viaţa este o continuă competiţie, o continuă luptă cu cei
din jur pentru un post mai bun, pentru un salar mai bun, pentru titluri, averi,
premii, glorii. Şi toate acestea sunt oferite deliberat în număr mai mic decât cei
ce le doresc, ca lupta să fie cât mai spectaculoasă. Nu uitaţi, “Dividae et Impera “
este sloganul dintotdeauna al acestor cercuri. Şi nu se aplică numai la nivel de
naţiuni, ci şi la competiţia economică, la cea dintre colegii de muncă, de clasă, de
echipă. Cel mai bun câştigă, uitaţi că sunteţi prieteni, muşcaţi-vă şi distrugeţi-vă
unii pe alţii, iar cei ce ştiu să ofere ceva strălucitor pentru care să merite o
competiţie, aceia câştigă totul de fapt.
Este un exemplu de Recunoaştere, un exemplu prin care fiecare poate la un
moment dat să se oprească din toate grijile, supărările şi enervările ce se adună
zilnic şi să se întrebe simplu - Cine sunt de fapt ? De ce sunt aici ? Ce doresc
de fapt ? Ce înseamnă de fapt fericirea?. De-acum fiecare are propriile sale
răspunsuri care îl vor duce pe propria sa Cale, dar pentru asta, primul pas este
Recunoaşterea situaţiei în care se află. Ieşirea din orice criză, fie ea
economică, politică, sentimentală, informaţională, chiar şi medicală, este
Recunoaşterea situaţiei exacte, este Recunoaştera Adevăratei Cauze, este
Recunoaşterea Adevărului. Doar după acest prim pas se poate alege următorul
care să te îndepărteze de criza deja aruncată trecutului.

3.2.3. CREDINŢA
Informaţia este cea ce direcţionează, dinamizează orice forţă, oricât de mare ar fi ea.
Orice armată, ca să lupte eficient, are nevoie de un conducător care să dea un ordin de
bază Mai apoi, acea comandă va fi tradusă, adaptată în multiple alte forme, astfel încât
fiecare soldat va şti ce are de făcut. Astfel, armata va lupta ca un tot ce-şi îndreaptă toată
forţa într-o singură direcţie. Iar toate acestea se realizează la o simplă comandă, la o
singură informaţie : “Atacaţi!”. Acel sunet este o energie minimă, sonoră, care transportă
o informaţie. Dar mecanismul creat în jurul acestei informaţii amplifică şi transformă
acea energie sonoră într-una fizică, uriaşă, extrem de distrugătoare. Pe ce se
bazează puterea unei informaţii? Ce face milioane de oameni să asculte de un
cuvânt şi ce-I face să ignore milioane de alte cuvinte? Răspunsul care vine de la
sine este Credinţa. Credinţa într-un ideal, Credinţa că este singura soluţie de a
supravieţui, Credinţa că este varianta ce aduce bani , putere şi lipsă de griji.
Fiecare din acele milioane de soldaţi are o Credinţă diferită, unică pentru fiecare
în parte, care-l împinge să asculte acel ordin. Însăşi acel Unul ce dă ordinul de
pornire, are propria sa Credinţă, ce l-a făcut să creeze un instrument aşa
puternic prin care să-şi atingă ţelul. Fiecare decizie din viaţa fiecărui om are la
bază Credinţa în ceva. Fiţi atenţi, deşi este un termen extrem de uzitat în Religie,
Credinţa este ceva aparte, un ceva ce aparţine de structura interioară a fiecăruia,

18
este exact acea interfaţă dintre Planul Spiritual şi Planul Fizic al Omului. După
cum am mai spus şi în volumul II, Planul Fizic este la rându-I împărţit în Planul
Informaţiilor, în cel al Sentimentelor, sau al Dorinţelor, şi de-abia la urmă, Planul
Material. Planul Fizic este ceva efemer, mereu schimbător, în care Omul poate
experimenta orice, inclusiv boala, nefericirea şi chiar Moartea. Numai aici poate fi
anti-divin. Iar toate acestea printr-o deformare a Credinţei. Deasupra, în Planul
Spiritual, Omul este Divin, este Fiul, etern, atotputernic, atotştiutor, atotiubitor.
Acest experiment al oglindirii Sale în Planului Fizic şi-l crează prin Credinţa Sa,
iar această manifestare se poate oricând schimba după schimbarea Credinţei,
permiţându-I o urmărire mult mai clară a propriei evoluţii. Planul Fizic apare astfel
ca un instrument de măsură, ce arată în fiece moment dinamica, evoluţia acelui
Spirit.
Căci de fapt fiecare este ce Crede că este. Aici stă forţa fiecăruia, aici este
puterea ce poate muta chiar munţii din loc, poate vindeca orice boală şi poate
schimba destinele întregii Umanităţi. Este principala calitate Divină prin care
Omul poate redeveni Zeu şi aici, în Planul Fizic, nu doar în planurile înalte ale
conştiinţei sale şi cu care arareori ia contact într-o viaţă obişnuită.
Credinţa. Ca să fiţi ceva, orice, ca să obţineţi ceva, orice, ca să puteţi ceva,
orice, este de ajuns să Credeţi cu tărie în acel lucru. Şi nimeni, orice ar spune şi
orice ar face nu trebuie să vă clintească din acea Credinţă. Aici stă secretul şi
puterea fiecărui Magician, a fiecărui Iniţiat. Şi inevitabil, mai devreme sau mai
târziu, acel vis, acea imagine interioară în care v-aţi pus Credinţa, se împlineşte
întocmai..Informaţia simplă, imaginea creată mental capătă prin Credinţă energia
şi forma necesară şi apare astfel şi în Planul Materiei. Omul este făcut să fie
Creator iar instrumentul principal cu care modelează exteriorul, ca şi interiorul,
este tocmai această Credinţă. Iar cei ce nu au această tărie interioară, devin
jucăriile altora, a celor care au o încredere în ei înşişi mai mult decât alţii. Şi
arareori cei ce se joacă cu destinele celorlalţi o fac spre binele acestora. Aşa că,
la modul imperativ, creaţi-vă singuri viaţa ce vi-o doriţi iar apoi nu rămâne
decât să o manifestaţi întocmai, punându-vă toată credinţa voastră în ea.
Făuriţi-vă singuri destinul şi veţi merge pe drumul cel bun. Dacă lăsaţi pe alţii să
vă modeleze viaţa, aceasta nu mai este a voastră şi în cele din urmă o veţi
pierde de tot. Tot ceea ce vă trebuie este pur şi simplu Credinţă. Iar asta se
poate căpăta doar din voi şi prin voi înşivă, nu v-o poate da nimeni, nu o puteţi
lua de la nimeni.
Şi nu vă mai sprijiniţi Credinţa voastră pe cea a celor mai Înţelepţi, mai
Puternici.şi mai Luminoşi. A vă ruga de Isus, de Fecioara Maria şi de Sfinţi să vă
ajute, înseamnă a-I forţa să se rupă de la treburile lor şi să lucreze pentru a vă
rezolva problemele. Isus a spus clar : “Nu vă mai rugaţi Mie, căci şi Eu trebuie să
mă rog la rându-mi Tatălui”. Încercaţi să nu mai vedeţi calităţile divine doar în cei
Sfinţi. Ei au venit să vă arate că se poate. Crede şi orice se poate întâmpla, căci
“dacă aţi avea Credinţă măcar cât un bob de muştar aţi putea muta munţii din
loc”. Căci ce aţi văzut la Ei v-a fost dat să vedeţi şi să auziţi tocmai pentru a face
şi voi la rându-vă, este o lecţie dată Umanităţii ca să poată şi ea la rându-i să
meargă în sus pe calea evoluţiei.

19
Credeţi în Lumina din voi, credeţi în Puterea din voi, Credeţi în Cunoaşterea din
voi. Doar astfel vă veţi elibera din lanţurile de sclavi ai Sărăciei, ai Ignoranţei, ai
Singurătăţii, ai Bolii, ai Nefericirii şi chiar ai Morţii. Sunteţi proprii voştri creatori,
nimeni nu are dreptul şi nici nu vă poate conduce. Acest lucru este posibil doar
prin credinţa voastră. A fi jucăria altuia, a fi sărac şi bolnav, înseamnă că în sine
gândeşti că nu se poate altfel.
Primul pas către Credinţă este Speranţa în ceva mai bun şi mai luminos, al
doilea este Imaginaţia, cu care creaţi scenariul trecerii de la ce trăiţi la ce aţi dori
să trăiţi iar al treilea pas prin care împliniţi Credinţa este Răbdarea. Vieţi întregi
le-aţi petrecut pe Pământ pentru cizelarea, desăvârşirea fiecăreia din aceste
Calităţi cu adevărat Divine. Şi iată că acum a sosit timpul să le folosiţi pentru a vă
arăta că şi aici, în Planul Iluziilor, sunteţi cu adevărat Divini. Căci acesta este
scopul întregului periplu prin Viaţă şi Moarte, demonstrarea că oricum şi în orice
condiţii, având în jur doar nimicul Iluziei, dar bazându-se pe Sine, o Divinitate se
redescoperă şi redevine Divinitate.
Încă o dată, sunteţi ceea ce credeţi, sau ceea ce aţi fost păcăliţi să credeţi
că sunteţi. Căci existenţa voastră depinde în totalitate de Credinţa voastră.

3.3. VIBRAŢIE, INFORMAŢIE, FINANŢE

Iată una din triadele de bază prin care un Iniţiat îşi clădeşte evoluţia. De fapt
fiecare triadă este un sistem de referinţă, fiecare gest sau faptă a noastră putând
fi raportată la o infinitate de triade. De ce se insistă pe acest aspect, pentru că
mentalitatea umană la ora actuală este pur binară. Asupra fiecărui eveniment,
prin programarea creată de educaţie, se pot formula doar două păreri, că este
bun sau rău, că este adevărat sau fals, puţini înţeleg şi a treia latură, tocmai cea
constructivă, cea evolutivă, care le împlineşte pe celelalte două, oferindu-le
totalitatea Cunoaşterii. Şi dacă nu se cuprind toţi paşii unei triade, acel pas
evolutiv este blocat, este incomplet.
Mai simplu, un eveniment este bun sau rău în funcţie de unghiul din care se
priveşte, în cazul unui conflict armat pentru un teritoriu, de exemplu, fiecare
tabără consideră că Adevărul celorlalţi este un Fals. Prin propaganda intensă
creată, toţi membrii unei tabere vor fi forţaţi să aibă o singură opinie, impusă şi
nu poţi şti dacă este Adevărată sau nu, mai ales că tabăra opusă prezintă exact
contrariul. De aici şi acel conflict, pentru că oamenii întotdeauna au o implicaţie
profundă a sentimentelor în procesul Raţional al Cunoaşterii, tulburându-l. Dar
din al treilea punct de referinţă, un arbitru neutru poate sesiza exact realitatea. Şi
nu are cum să o sesizeze decât dacă ascultă variantele fiecăruia din cei doi
adversari. Vine fără să ştie nimic, culege informaţii din ambele tabere, dar
detaşat de implicaţii sentimentale sau pasionale iar în final poate sesiza
acele mecanisme ce au dus la declanşarea coflictului, putând identifica exact
cauza ce a creat cele două opinii diferite. În fond fiecare are dreptate, deşi
părerile lor diferă complet, este dreptul fiecăruia de a alege un mod propriu de
înţelegere a fenomenelor din jur, de a avea propria logică, propria religie, propria
morală. Şi nimeni nu.-l poate judeca, nimeni nu poate spune pentru el dacă a

20
ales Binele sau Răul. Doar el însuşi, privindu-şi consecinţa faptelor, poate realiza
Adevărul; ca atare, Adevărul este diferit pentru fiecare în parte.
Dar există şi o variantă corectă la modul absolut, dar pentru asta, trebuie să vezi
din trei puncte diferite acel fenomen, pentru a sesiza toate detaliile. A privi o
sferă de exemplu dintr-un punct, se vede doar jumătate din aria acelei sfere. Ca
să o vezi toată, trebuie să mergi într-un punct exact opus, şi observi astfel
cealaltă jumătate a sferei. Dar în acest moment avem două imagini complet
diferite, care nu au nimic comun, astfel că nu le putem lega de loc una cu alta
pentru a obţine Întregul. Pentru a pune cap la cap cele două imagini ce cuprind
toată suprafaţa, trebuie o a treia imagine care să aibă puncte comune din cele
două variante complementare. De-abia acum, având acel punct neutru, de
referinţă, putem corela cele două imagini complementare, căpătând astfel
Înţelegerea totală a sferei, acea viziune completă, reala Cunoaştere. Acelaşi
fenomen se petrece şi la Judecătorie, unde un arbitru neutru ascultând cele două
variante, poate înţelege prin detaşare realitatea fenomenului, recunoscând
Adevărul.
În cazul nostru, această triadă oferă posibilitatea de a verifica şi de a controla de
asemenea dinamica evoluţiei personale, dacă înaintăm sau dacă retrogradăm pe
scara evoluţiei spirituale. La bază stă de fapt Vibraţia, ce este un parametru
intim al fiecărei entităţi în parte. Legea a treia a Kybalionului sau Legea Vibraţiei
spune că “nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează”. Mai lent sau mai rapid,
depinde de dorinţa şi de voinţa fiecăruia şi în mare măsură şi de nivelul de
evoluţie atins.
Ce reprezintă practic această vibraţie ? La fizică este definită ca o undă ce se
poate caracteriza prin frecvenţă (w) şi printr-o aşa-zisă constantă de fază (j). În
funcţie de sistemul în care se propagă unda, aceste caracteristici se traduc
printr-o viteză mecanică, în cazul corpurilor fizice, printr-o intensitate a câmpului
electric sau o inducţie magnetică în cazul undelor electromagnetice. Dar în cazul
Omului, această vibraţie va fi o rezultantă a tuturor câmpurilor, planurilor în care
se manifestă acel om. Adică nu numai viteza de parcurgere a unor fapte din
planul fizic, ci şi o intensitate a Iubirii, o intensitate a Gândirii, puterea de a
rămâne mereu calm, de a înţelege sau de a pătrunde unele fenomene, iar lista
continuă la infinit. Şi cum “ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos, ceea ce
este Jos este ca şi ceea ce este Sus”, între toate planurile de manifestare ale
unei fiinţe există aceeaşi constantă de fază, există altfel spus o rezonanţă printr-
o oscilaţie la unison.
Puţini îşi dau seama că astfel ceea ce gândesc apare în faţa lor, ca un rezultat
simplu al acestui fenomen de corespondenţă, de rezonanţă între planul mental şi
cel fizic, iar acesta este doar una din consecinţe. Această menţinere a undelor
din toate planurile în legătură directă este chiar esenţa Vieţii, moartea
reprezentând de fapt ruperea din armonia de oscilaţie a Întregului, a manifestării
carnale, materiale. Aceasta este de fapt tragedia umanităţii în momentul actual.
Prin crearea de oscilaţii dizarmonice în planul astral, al sentimentelor şi în cel
mental, al gândurilor, acestea se vor transmite în planul material, creind la acest
nivel aceleaşi dizarmonii, care se consumă astfel în planul fizic, părăsind pe cele
superioare. Astfel, gândurile urâte sau sentimentele negre sunt ca nişte şocuri de

21
energie generate în planuri “subtile”, cu frecvenţă şi constantă de undă diferită de
cea Divină, a Vieţii, ce se transmit “izbindu-se” de materie, modelându-I astfel
forma, dar mai ales vibraţia, acea viteză proprie de oscilaţie. Astfel încât corpurile
mentale şi astrale scapă de acele unde în defazaj, rămânând în rezonanţă cu
corpurile Divine, Spirituale, ce transmit numai Lumină, Iubire, Energii de mare
intensitate ce dau Viaţa. În schimb corpul fizic rămâne bombardat de acele unde
“negre” în defazaj, schimbându-şi astfel constantele de oscilaţie, până când acel
fenomen de rezonanţă cu Planurile Superioare nu mai poate avea loc,
nemaiexistând aceeaşi frecvenţă şi constantă de fază. În acel moment corpul
fizic nu mai poate efectua schimbul de energie, încărcată cu informaţii din planul
fizic şi cu Energie Vitală din planurile Superioare. Spiritul îşi rupe legătura cu
manifestarea sa materială.
La fel ca un copil care, în timp ce se joacă cu un avion teleghidat prin unde radio,
începe să trimită haotic comenzi pe telecomandă, schimbând mereu frecvenţa
undei de control. Fireşte că în cele din urmă, fie avionul este izbit de sol, fie se
pierde controlul asupra sa, cu aceleaşi consecinţe finale. Trist, copilul
abandonează telecomanda, dar mai apoi merge la Tatăl, căpătând un alt avion.
Fireşte că dacă le strică pe toate, rând pe rând, în acelaşi mod prostesc,
întotdeauna va căpăta modelul cel mai primitiv, cel mai simplu, fără posibilităţi
tehnice deosebite, ca să înveţe mai întâi comenzile simple. De-abia după ce
arată că poată să stăpânească unele situaţii de bază, va primi modele din ce în
ce mai complexe, cu posibilităţi de Cunoaştere tot mai mari. De aceea, în acest
moment, din 6 miliarde de oameni de pe suprafaţa Geei, cam jumătate sunt încă
în situaţia unui primitivism ce nu şi-ar avea locul în civilizaţia actuală, iar mare
parte din ceilalţi, deşi trăiesc în mijlocul civilizaţiei tehnice, nu au acces la
posibilităţile respective. Mai ales că sunt unii “deştepţi” care mai bruiază la modul
conştient vibraţia celor din jur. Oricum în cele din urmă această rupere de
armonia divină, acest defazaj, fie el conştient sau inconştient, este urmat de
pierderea acelei susţineri din partea Luminii, a Vieţii, corpul fizic se deteriorează
din ce în ce până la stricarea totală. Căci oricâte miliarde ai avea în cont, oricât
de multă putere politică, economică sau de orice altă factură ai avea,
consecinţele acelor gânduri şi sentimente nefaste sunt aceleaşi - bătrâneţea,
apoi moartea.
Vibraţia este ceva comun pentru toate planurile de manifestare a unui om, ea
apare în fiecare dintre acestea altfel, iar recunoaşterea valorii sale, cel puţin
pentru nivelul de Cunoaştere al civilizaţiei noastre, se poate face urmărind cele
trei planuri pe care le putem surprinde : cel mental, cel astral şi cel material.
Avem astfel trei puncte de referinţă, suficient pentru a realiza o imagine reală
despre nivelul fiecăruia.
Pentru planul mental, cu cât vibraţia este mai mare cu atât informaţiile se vor
succeda cu o viteză mai mare. Evoluţia, oglindită în creşterea vibraţiilor, apare ca
o gândire din ce în ce mai pătrunzătoare şi mai complexă, ca o Cunoaştere ce se
doreşte cât mai completă, sporind din ce în ce foamea de informaţie pentru a
găsi cât mai multe puncte de referinţă în sistemele din jur. Ca atare, în planul
fizic sporirea vibraţiilor se manifestă prin căpătarea unor instrumente din ce în ce
mai puternice şi mai eficiente cu care să poţi accesa tot mai multă informaţie.

22
Accesul la Internet, abonamente la reviste din cât mai diverse domenii, cărţile
citite, volume întregi de Jurnal scrise. Nu mai judecaţi un om după aspectul
hainelor, al vilei sau al maşinii personale, uitaţi-vă la ceea ce citeşte, cât citeşte,
cât cunoaşte din ceea ce se petrece din jur, cât înţelege din toate informaţiile
primite, cât la sută din venit îl acordă informaţiei pure şi ce fel de informaţie
citeşte. Cu alte cuvinte, creşterea vibraţiilor apare ca o creştere a schimbului
de informaţie cu Exteriorul şi cu Interiorul. Este exact ca la un calculator, cele
mai performante având viteza de lucru a procesorului, deci frecvenţa de
funcţionare, tot mai ridicată. Crescându-se această frecvenţă, această vibraţie,
tot mai multe informaţii pot fi accesate astfel încât tot mai multe decizii pot fi
luate, tot mai multe comenzi pot fi date perifericelor din calculator. De aceea, cu
timpul, acest regn tehnologic va putea prelua controlul bunei funcţionări a tot mai
multe instrumente din viaţa omului, scăpându-l pe acesta de grija lor, liberându-I
tot mai mult timp pentru Cunoaştere şi Evoluţie. Dacă acum trei-patru ani viteza
de 33-66 MHz era ceva de admirat, acum deja 200 Mhz este ceva comun,
planificarea dorind a se ajunge la 1GHz până în anul 2000. Cu omul se petrece
un fenomen similar, numai că această “frecvenţă de lucru” este de miliarde de ori
mai mare. Iar unul din rezulatele evoluţiei planului mental este creşterea
capacitatăţii de procesare a informaţiilor primite.
Doar acest lucru însă nu ne-ar diferenţia prea mult de un calculator. Alte
manifestări din planul mental, consecinţă a creşterii vibraţiei, sunt
capacitatăţile creative, asociative ale Omului : Imaginaţia, Inteligenţa,
Creativitatea, Iniţiativa. Nu este totul a fi o bibliotecă de date, mitul acelui om-
enciclopedie s-a prăbuşit odată cu dezvoltarea exponenţială a ştiinţei. Învăţaţi să
ştiţi cum să căutaţi o informaţie necesară, nu să memoraţi cât mai mult. Altfel, nu
mai aveţi timp să mai folosiţi ceea ce repetaţi continuu de frică să nu uitaţi. Un
calculator, de fapt procesorul unu calculator, are o memorie mai mică, în care
adună doar acele date necesare luării unei decizii, este RAM-ul, sau memoria
volatilă. Baza de date este undeva în alt loc, şi la nevoie, descarcă datele din
memorie, deci le uită, ca să aducă din baza de date pe cele necesare
următorului moment. Ce contează este să ai posibilitatea de a avea contact cu
informaţia, nu să o ai mereu în minte. Mintea trebuie să fie mereu îndreptată spre
un singur lucru, până îl cuprinde şi îl înţelege în totalitate. A avea o atenţie
distribuită în mai multe părţi, te face să nu mai poţi înţelege şi controla ceea ce
se întâmplă în jur. Nu percepeţi informaţia cantitativ ci calitativ. Iar calitatea
acesteia este dată de scenariile create de imaginaţia şi inteligenţa voastră.
Sunteţi regizorul propriei vieţi, de voi depinde dacă vreţi să jucaţi într-un film
monoton şi plictisitor, chiar dacă este interminabil, sau să aveţi acea tentă de
perpetuă curiozitate, acea fascinaţie a vieţii, trăind scenarii tot mai bogate, mai
variate, mai interesante.
Astfel, cu cât sunt trecute mai multe informaţii prin “minte” (trecute şi nu
memorate), în combinaţii cât mai variate, cu atât gândirea poate cuprinde situaţii
tot mai universale, mai complexe, înţelegerea devine mai completă, lărgindu-se
totodată şi aria de percepţie. Nu întâmplător odată cu evoluţia civilizaţiei umane
şi aria geografică cunoscută se lărgea şi ea. Dacă acum câteva sute de ani unii
oameni nici nu-şi părăseau satul sau oraşul în care se născuseră, informaţiile

23
despre alte regiuni, nu vorbesc de ţări, veneau cu luni întregi mai târziu, iată că
acum cam toate ariile geografice pământeşti sunt explorate, mai există foarte
puţine “pete albe” pe mapamond şi Omul deja ţinteşte spre planetele vecine din
jur. De aceea tocmai în acest moment şi-au făcut cunoscută prezenţa şi prietenii
din civilizaţiile vecine, pentru a nu crea şocuri informaţionale. De-abia acum cu
nivelul ştiinţific atins putem înţelege fenomenele lor tehnice sau sociale, avem cât
de cât frecvenţe de procesare apropiate, prin care putem accesa şi noi, cel puţin
parţial, programele lor de viaţă. Cu alte cuvinte, de-abia în acest moment putem
colabora. Ce ne împiedică, o dată ignoranţa, iar altă dată manifestarea vibraţiei
din celelalte două planuri, să nu uităm că planul mental este doar un punct de
referinţă.
Al doilea plan de referinţă este planul astral, al sentimentelor. Aici vibraţia
apare ca o succesiune de trăiri, de stări interioare, dorinţe, sentimente, pasiuni.
Toate acestea sunt întinse pe o plajă vibraţională cu frecvenţe mai mici decât
cea mentală dar mai mari decât cele ale radiaţiilor perceptibile în plan fizic,
inclusiv a Luminii.
Desigur că la polul inferior vor fi acele sentimente urâte, întunecate : ura, invidia,
gelozia, frica şi lista poate fi continuată. Corespund deci unei vibraţii totale de
joasă frecvenţă şi indiferent de gândul, de imaginea de care se leagă, vor
determina consecinţe nefaste în planul fizic, deoarece sunt de altă natură decât
cele corespunzătoare vibraţiei Vieţii, a Creaţiei. Defazând manifestările fizice de
vibraţia generală care corespunde Planurilor Superioare, le îndepărtează de
sursa ce le crează, de acel generator ce se află în planuri mai înalte şi ca atare
vor lua o înfăţişare ce diferă total de Imaginea Divină. Şi de aceea toţi mesagerii
altor lumi mai luminoase ne spun de fiecare dată că Natura perfectă este o
creaţie Divină, dar ce se întâmplă pe Geea, toate calamităţile şi catastrofele
cauzate de civilizaţia noastră sunt rodul Creaţiei personale, noi le-am creat,
Divinitatea Perfectă nu poate nici măcar să-şi imagineze aşa ceva. Ca zilnic să
dispară specii întregi, miliarde de oameni să fie fără speranţă, flămânzi şi săraci,
condamnaţi definitiv la moarte, ca tot ceea ce facem să fie împotriva noastră,
chiar dacă noi credem că este bine.
Iar creaţia poate fi modificată doar de creator, pentru că doar el are cheia de
acces la sursa acesteia, doar el ştie parametrii undei ce a generat-o, şi numai el
poate schimba acele unde generatoare ca şi manifestarea să fie altfel. Iar dacă
vedeţi numai sărăcie, griji, frică, entităţi întunecate care vă urmăresc, acestea
sunt de voi create, doar aşa puteţi rezona cu ele. Cum le puteţi modifica ?
Schimbând valoarea sentimentelor asociate acelor imagini. Vă este frică de
ceva, este firesc ca acest sentiment foarte puternic să aducă lângă voi acel ceva
înspăimântător : criză financiară, boală, duhuri întunecate ce apar noaptea. Voi
aţi creat imaginea şi apoi aţi asociat acelei imagini un sentiment de joasă
frecvenţă, astfel că manifestarea vă apare apoi de la sine. Le vedeţi, asta este,
acceptaţi, este doar vina voastră, dar ce puteţi face mai depate, după acel mea
culpa, este să vă shimbaţi atitudinea faţă de acea imagine urâtă. Frica să
diminueze rând pe rând, până la o indiferenţă totală, sau cel mult o atitudine de
dispreţ. Acele imagini nu vor mai avea suportul generator, sentimentul, şi vor

24
pieri de la sine, doar sunt nişte imagini virtuale care dispar când aparatul ce le
produce este scos din priză.
Este paradoxal ce a putut crea omul cu mintea sa, de-a lungul istoriei. Diavoli,
vampiri, creaţii hâde, monstruoase, tot felul de entităţi ce bucşesc planurile
astrale inferioare. Fireşte că acestea vor veni mereu în preajma creatorului lor,
pentru a mai lua ceva viaţă de la el şi cum altfel decât prin acele sentimente prin
care rezonează cu omul. Sentimentele întunecate au acea frecvenţă “morbidă”
ce o transferă manifestărilor materiale. Preiau Lumina din astralul luminos al
omului, care prin esenţa sa este Divin, deci Creator, şi prin modificarea
parametrilor vibraţionali, o transferă acelor imagini asociate sentimentelor. Cu
alte cuvinte, viaţa infernului este dată de oameni. Ca aceştia să scape de
infernul din jur, trebuie doar să modifice acele sentimente inferioare. Treptat,
generând numai forme luminoase, cu alte lungimi de undă, prin acel fenomen de
rezonanţă manifestările din jur vor căpăta o cu totul altă formă şi culoare. Dacă
viaţa voastră este o binecuvântare sau un infern, asta depinde de ce dăruiţi din
inimă celor din jur.
Aici este cazul să spunem că de fiecare dată când faceţi un pas în evoluţie, când
vi se deschide o posibilitate de a mai evolua, apar de la sine manifestările create
în trecut, în vechea vibraţie, dar pentru a fi arse, ca să puteţi merge fără nici un
balast mai departe. Aparent, când decideţi că trebuie să schimbaţi ceva, când vă
apropiaţi de Adevărata voastră Cale, când vă apare în jur Învăţătorul ce vă poate
ajuta sămergeţi pe Calea Păcii şi a Iubirii,a Raţiunii şi a Inimii, apar de la sine
aşa-zisele probe. Nu sunt încrecări din partea unor examinatori severi, dacă
meritaţi sau nu Lumina ce urmează să o primiţi, sunteţi doar voi înşivă ce faceţi
curat în Interiorul vostru, pentru a putea Primi acea Lumină, mai curaţi, mai puri.
Orice gând urât, orice emoţie negativă creată de voi, deşi o uitaţi, ea rămâne
undeva într-un colţ al Sufletului vostru. Nici nu bănuiţi câte “gunoaie “ mentale şi
astrale stau depozitate în Sinele nostru şi de aceea apar toate neliniştile, grijile,
necazurile, nefericirile din viaţă. Ca nişte muşte din planul fizic atrase de
murdăriile din Suflet. Este şi firesc ca atunci când vrei să faci curat şi să mai
luminezi Sinele, trebuie să te apleci asupra fiecărei murdării create şi să rupi
legăturile ei cu tine. Este neplăcut, recunosc şi mulţi cad la această probă, chiar
dacă intuiesc Lumina ce se arată la finele unei direcţii ce trebuie să o aleagă,
văzând câte nefericiri li se arată, se descurajează şi renunţă, dând vina tocmai
pe acea Cale, că este greşită. Asta dovedeşte lipsa de Credinţă, slăbiciunea
interioară, iar pe un schelet slab nu poţi clădi o lume plină de bogăţii. Nu vă
speriaţi de necazuirle vieţii, dacă le analizaţi cu luciditate, trebuie să descoperiţi
vina voastră, iar acea greşeală este chiar legătura necazurilor cu voi înşivă.
Urmează apoi să tăiaţi această legătură, încetând a mai face greşeala
respectivă. Nu puteţi primi Lumina Divină până când nu vă curăţaţi pe dinăuntru.
Veţi vedea apoi că, dacă persistaţi în credinţa voastră de a merge pe drumul
Inimii, acele necazuri parcă nu mai sunt aşa mari iar pe măsură ce nu vi se mai
par aşa de importannte, ajungeţi să le ignoraţi pur şi simplu. În acel moment veţi
fi surprinşi să vedeţi că acea supărare ce vi se părea enormă în trecut, a dispărut
pur şi simplu. Că în jur apar mai multe zâmbete şi mai multă Lumină. Vibraţia
voastră a crescut în acest răstimp, cu alte cuvinte sunteţi altcineva, un acelaşi Eu

25
de fapt, dar mult schimbat, în Bine, desigur. Iar odată cu creşterea vibraţiilor, se
vor schimba şi manifestarea acestora în planul astral al Eului, emoţiile,
sentimentele au căpătat o cromatică mai luminoasă, au trecut de la o bandă de
vibraţii mai joase la una mai înaltă, sunteţi mai senini, mai calmi, mai relaxaţi şi
mai fericiţi. Aţi mai făcut astfel un pas pe scara evoluţiei. Şi nu contează mărimea
pasului ci perseverenţa voastră în a merge continuu în acest sens, spre Pace şi
Iubire.
Astfel că, putem recunoaşte vibraţia celor din jur şi prin sentimentele ce le
poartă în inimă. Un om mereu supărat, mohorât, plin de importanţă şi de griji,
suspicios, invidios, chiar dacă are idei măreţe în cap, vibraţia sa este în scădere
şi treptat acele griji vor apărea iar viaţa sa va decade continuu. Şi în loc să
recunoască unde a greşit, va acuza mereu pe cei din jur de supărările şi
necazurile sale. Cei ce au mereu un zâmbet pe buze, disponibilitate pentru cei
din jur, senini şi plini de acea lumină interioară, vor observa cum acea vibraţie în
creştere va aduce continuu noi şi noi surprize minunate în viaţa lor. Cum se vor
întâlni cu cei la fel de luminoşi, cu cei ce pot să le îndrume paşii pe Calea Vieţii.
“Când urechile disipolului sunt gata să asculte, atunci vin buzele Maestrului să le
umple de Înţelepciune”. Aceştia urmează calea firească a evoluţiei , Calea Inimii
şi a Raţiunii.
Numai sentimentele aflate la polul superior, cele pline de Iubire şi altruism, sunt
cele aflate în rezonanţă cu vibraţia divină a Vieţii, doar ele păstrează Viaţa, o
susţin şi o fac să înflorească. Esenţa Vieţii este Iubirea necondiţionată, asta
este învăţătura adusă de Isus, oferindu-ne astfel la propriu cheia nemuririi.
Iar faptul că generaţii întregi au murit mereu de atunci până în prezent ne arată
ce puţin am înţeles această lecţie, ba mai mult, am oferit Învîţîtorului cupa amară
a Morţii. Civilizaţie ce oferă Moartea celor ce vin să dăruiască Viaţa. Şi ne
considerăm stăpânii acestei planete, luptându-ne orbeşte între noi pentru fiecare
metru de pământ. Oare n-ar avea acum Isus aceeaşi soartă? Şi dacă nu ar avea
diplome şi studii înalte la tot felul de Universităţi, oare câţi l-ar crede? Vibraţia
noastră a crescut simţitor în planul mental, dar dacă rămâne aceeaşi în planul
astral, acest dezechilibru se poate întoarce ca un bumerang împotriva noastră. Şi
fiecare are reponsabilitatea întregii lumi în care există, pentru că noi toţi
suntem creatorii a ceea ce este aici, pe Pământ. De gândurile şi de
sentimentele noastre depindem nu numai noi ci şi toate regnurile aflate ceva mai
jos pe scara evoluţiei. Involuţia noastră reprezintă şi involuţia lor, evoluţia noastră
le ajută şi pe ele. Aveţi grijă de ceea ce gândiţi sau de emoţiile voastre. Le lansaţi
în fiece secundă în planul fizic, împrăştiindu-le inconştient în jur. Nu poate fi
lumină lângă sori negri şi întunecaţi, după cum nu poate fi întuneric în preajma
Luminii.
Prea puţini mai au grija gândurilor şi ale sentimentelor lor, dar se pare că toţi,
absolut toţi se uită fascinaţi la strălucirea planului fizic, chiar dacă este doar o
reflexie a Luminii Spiritului. Iar această lucire materială are drept parametru,
standardizat pentru toată civilizaţia umană, Banul. Este şi el o manifestare a
vibraţiilor, reprezentând de fapt posibilitatea de a accede la cât mai multe
instrumente din planul fizic.

26
Deşi se spune că Banul este ochiul Necuratului, acest lucru este valabil doar
atunci când interesele celui ce-l stăpânesc sunt egoiste şi meschine. Dacă
proiectele susţinute financiar sunt de real folos, va apărea instantaneu acea
finanţare necesară, în acest caz valoarea Banului fiind clar pozitivă. Banul nu
este o entitate care să fie Rea sau Bună. Banul este doar o energie de mare
intensitate care se manifestă la nivel social. Nu are gânduri sau dorinţe, este
pur şi simplu un instrument de modelare a mediului din jur. Este deci un
instrument căruia doar Omul îi dă o întrebuinţare constructivă sau distructivă.
Este o valoare de referinţă, el în sine nu ar reprezenta nimic, puterea sa este
dată de credinţa comună a oamenilor în capacitatea sa de a materializa
orice la nivelul planului fizic. Banul dă puterea de a controla unele fenomene
din această lume, de a-ţi câştiga libertatea , de a-ţi putea îndeplini visele, de a-ţi
putea îndeplini misiunea pentru care ai venit aici. Reprezintă şi capacitatea de a
putea manifesta ceva în planul fizic şi trebuie să subliniem că sărăcia nu este o
reflectare a vibraţiilor înalte, datorită grijilor , a disperărilor şi a unei continui
nemulţumiri. Dar nici polaritatea cealaltă nu reprezintă o manifestare a evoluţiei,
armonia reprezentând îndeplinirea Legii Necesităţii. A stăpâni mai mult decât
ai nevoie pentru a fi fericit, înseamnă să te împotriveşti acestei Legi Universale
şi de asemenea prin acel echilibru ce trebuie menţinut în orice plan, un plus
pentru cineva înseamnă un minus pentru altcineva.
Legea Necesităţii oferă tot ce aveţi nevoie, absolut tot - cu condiţia să o
respectaţi. Prin creşterea vibraţiilor apare şi necesitatea unor instrumente mai
complete, mai complexe în plan fizic, cu care să puteţi accesa tot mai multă
informaţie, cu care să puteţi realiza proiecte tot mai mari prin care să ajutaţi pe
ceilalţi, deci implicit veţi căpăta tot mai mulţi bani pentru îndeplinirea acestor
necesităţi. Asta dacă şi proiectele voastre urmează sensul ascendent al
evoluţiei.. Fiţi fără griji, urmaţi calea ce v-aţi ales-o pentru această viaţă şi tot ce
aveţi nevoie va apărea în jur. Finanţarea acestor proiecte v-a fost asigurată chiar
înainte de a vă naşte. Dar nu confundaţi banul cu un scop, el vine , vă oferă ce
aveţi nevoie şi pleacă. Stocându-l, făcându-l să iasă din circuitul constructiv al
Vieţii, veţi stagna propriile voastre proiecte, vă întârziaţi singuri misiunea.
Aveţi astfel la îndemână o triadă prin care să puteţi verifica dinamica Vibraţiei
personale sau a celor din jur, o triadă ce este accesibilă oricui : Fluxul de
informaţie, Calitatea sau culoarea Sentimentelor şi Finanţele disponibile. O
creştere a vibraţiilor trebuie să se manifeste asupra tuturor acestor manifestări.
Fiecare, controlând toţi aceşti trei parametri, are posibilitatea de a regla chiar
evoluţia sa personală, este propriul stăpân, controlează însăşi dinamica Vieţii
sale. Şi cu Luciditate, Credinţă şi Iubire, urmând mereu Lumina, ajunge sigur în
lumea Spiritului, regăsindu-se pe Sine, Divinitate Absolută.

3.4. INFORMAŢIE, COLABORARE, CREAŢIE

Bogatia informatiei
Pe tot parcursul vieţii din planul fizic, atât în stare de veghe cât şi în somn, corpul
fizic are în permanenţă datoria de a informa stăpânul său, Spiritul, de tot ceea ce
se întâmplă în interiorul şi în jurul său. Practic, această informaţie reprezintă
experienţa acelei vieţi, este unicul bagaj care-l preia spiritul de la acel corp. Nici

27
averile acumulate, nici titlurile obţinute, nici prietenii, colegii sau membrii de
familie, despre care spunem că “sunt ai noştri”, nimic nu se ia decât informaţia.
Atât. Dar numai cea înfăptuită, cea experimentată. Pentru această simplă
informare se leagă spiritul de corpul fizic, nu pentru a poseda, pentru a stăpâni
exclusiv materie.
În fond informaţia poate fi deţinută, stăpânită de o infinitate de spirite, aceeaşi
informaţie, şi fiecare poate spune : “Uite, şi eu ştiu chestia asta” fără ca
altcineva să poată gândi : “A, ideea asta este a lui, eu nu o pot şti”. Iată o
particularitate a informaţiei : îi poate îmbogăţi pe toţi, fără ca un spirit să
poată sărăci vreun alt spirit. Informaţia în fond este liberă, nu este a cuiva
anume sau generată de ceva anume. Odată cu crearea planului fizic, de fapt
înainte, s-au creat şi totalitatea ideilor, a gândurilor ce pot fi legate de planul fizic.
Fiecare corp, obiect, organism, are iniţial un corespondent în planul mental, al
gândurilor, este acel proiect după care “se zideşte” mai apoi ca atare, din atomi
şi molecule. Ca urmare, în loc să dăruiţi cuiva obiectul de care are nevoie, este
mult mai eficient să-l învăţaţi cum să procure sau cum să facă acel obiect. Oferiţi-
i informaţia, este mult mai de preţ decât materia şi ea nu se poate uza. Materia
dispare, informaţia nu. Şi acel care primeşte se apropie cu un pas maimult spre
Libertate, spre Independenţă.
Iată aşadar adevărata calitate a informaţiei - îmbogăţeşte spiritul. Acumularea
de informaţie este datoria oricărui spirit care se întrupează aici, în acest
plan. Fiecăruia ar trebui să-i fie foame mereu de Cunoaştere. Un om închis într-o
celulă ruptă complet de exterior, fără a avea contact cu scurgerea timpului, cu
vreun sunet sau vreo variaţie de lumină, în câteva zile moare, efectiv
înnebuneşte şi moare. Iată că fără a respira şi fără a cunoaşte, viaţa din planul
fizic nu-şi are rostul, acel schimb cu realitatea ce se regăseşte în exterior nu are
loc. Ca atare omul este rupt de creaţia Tatălui, este blocat în a-şi îndeplini
misiunea. Prin respiraţie şi prin dinamica chackrelor omul preia o energie subtilă,
reala energie, iar prin această succesiune - Cunoaştere Recunoaştere Credinţă.
prin această dinamică a informaţiilor, omul crează. Nu gândeşte ci crează. Cu
energia respectivă dă viaţă acelor proiecte create mental. A crea proiecte
stabilite de alţii, proiecte doar cunoscute, deci preluate de-a gata din exterior,
omul ar deveni un robot, o maşină care în cele din urmă se strică, se distruge. Şi
mult prea des acceptăm destinul impus de cei din jur. Mult prea des facem
compromisuri doar pentru a nu deranja sau a nu supăra pe ceilalţi. Deranjându-
ne însăşi evoluţia noastră. Viaţa unui om este susţinută numai de potenţialul
său creator. Căci a trăi înseamnă a crea, a crea înseamnă a imprima o dinamică
planului fizic. Iar cel mai eficient mod de a obţine o dinamică este de a lucra în
planul informaţiilor,orice dinamică din acest nivel are reflexii uriaşe la nivelul
material. Dacă nu, poţi lucra la nivelul sentimentelor, care fără o ordonare
informaţională capătă consecinţe distructive, sau la nivelul materiei, dar munca
va fi ştearsă rapid de timp, fără a obţine vreun beneficiu din asta. Ca atare, la
nivelul civilizaţiei actuale, rolul omului este de a învăţa să dinamizeze planul
informaţional, hrana sa este informaţia, iar produsul creaţiei sale ar trebui
să realizeze o dinamică informaţională de zece ori mai mare decât cea

28
consumată, absorbită. De-abia atunci poţi spune că lucrezi eficient.
De-abia atunci. Informaţia - Instrumentul Colaborării
Colaborarea - Instrumentul Creaţiei
Creaţia - Instrumentul Evoluţiei
Adevărata calitate a Omului este CREAŢIA. Iar absorbţia de informaţie este
exact alimentaţia de care are nevoie ca să poată crea. Creaţia trebuie să aibe
un limbaj comun, trebuie să fie şi o colaborare cu ceilalţi, de aceea are nevoie de
informaţia din jur, ca să găsească acele puncte de referinţe comune cu ceilalţi
prin care să-şi exprime această creaţie. Deci realul rol al informaţiei acumulate
din exterior, acea cultură generală, nu este o educaţie, ci oferă pur şi
simplu posibilitatea colaborării cu ceilalţi. Nu întâmplător venim într-o lume
unde mai sunt miliarde de alte spirite încarnate, suntem ca nişte celule care prin
acea colaborare armonioasă dau realitatea unui organism aflat pe cu totul alt
plan de evoluţie. Asta diferenţiază un macrofag, de exemplu, de o amoebă, deşi
au structura de bază identică, amoeba este o celulă egoistă, trăieşte doar pentru
sine, pe când macrofagul vieţuieşte într-o cu totul altă civilizaţie. Diferenţa ar fi
cam aceeaşi dintre un om primitiv, neanderthalian, de un om al informaticii
acuale, din această civilizaţie tehnologică şi măcar parţial spirituală. Ori tocmai
prin această colaborare a unor celule aflate la un anumiot nivel, se crează un
sistem, Organismul uman, ce poate fi folosit de o entitate din cu totul alt nivel
evolutiv, iar prin această posibilitate, celulele capătă un proces civilizator, de
evoluţie coordonată, supervizată. Iată deci cheia evoluţiei unei entităţi în
Ierarhia Divină - COLABORAREA.
Iar la nivelul umanităţii, situaţia este exact la fel, nu uitaţi Legea Corespondenţei.
Un om singur, izolat pe o insulă, indiferent de nivelul spiritual atins, dacă nu
poate ceda celorlalţi din Cunoaşterea şi Experienţa sa, procesul evolutiv la un
moment dat se blochează. Până şi în mănăstirile tibetane, retragerea în izolare
pentru a putea atinge planuri mai înalte era urmată în cele din urmă de
întoarcerea în comunitate, până şi Budha a înţeles această realitate, după şapte
ani de singurătate.
La ce este necesară această colaborare ? Imaginaţi-vă că vreţi să încălziţi o
cadă cu apă. Cada este plină cu miliarde de molecule, entităţi separate, distincte
una de cealaltă, deşi în aparenţă identice. De fapt această identitate aparentă le
dă posibilitatea stabilirii de comun acord a unui limbaj prin care ele pot colabora,
având la bază exact acel fenomen de rezonanţă. Dar aceste molecule mai au o
particularitate, fiecare are o personalitate a ei, are un plan al sentimentelor
precum şi un plan al ideilor, prin care să-şi poată manifesta această
personalitate. Căci dacă nu ar avea-o, ar fi total identice şi ar putea fi coordonate
dintr-un singur loc, de un singur spirit, care printr-o comandă dă modificări
identice în toate manifestările sale, aceasta fiind situaţia regnului vegetal şi de-
acum parţial numai, a celui animal. Dar să considerăm totuşi că moleculele
noastre de apă ar avea această personalitate şi de aceea, dacă introducem o
sursă ce cedează energie în cadă, unele ar accepta să o primească, încălzindu-
se, iar altele nu. Vă daţi seama că această personalitate le dă posibilitatea ruperii
de Legile Universului, nu mai sunt total influenţate de legi prestabilite, ci pot lua şi
decizii de capul lor.

29
Dar interesul nostru, Stăpân al căzii,este ca toată masa de apă să-şi crească
vibraţiile, să capete o dinamică din ce în ce mai mare, fenomen care în plan fizic
apare ca o încălzire. Treaba noastră pentru ce, dar datoria acestei ape este să
asculte de Stăpân. Numai că prea puţine molecule stau să primească această
emisie de energie, de căldură, de lumină ce “curge” uniform, prin canale invizibile
ochiului material, în tot spaţiul căzii. Prea puţine. Doar câteva stau să primească
total, unele doar parţial, din când în când, iar marea majoritate de loc. Ce să
facem acum ? Fireşte că vom merge pe principiul eficienţei. Care dintre
moleculele ascultătoare, care acceptă emisia noastră, deci care capătă şi
dinamica vibraţională ce le-o dorim, reuşeşte să stabilească o colaborare cu
celelalte, printr-un limbaj comun stabilit şi să le convingă să accepte Lumina şi
Căldura noastră, lor le vom pompa mai multă energie, acestea devin canale
eficiente, prin care merită să investim şi ca urmare dinamica, evoluţia lor va fi
mult accentuată. Iar asta pentru că sunt eficiente. Celor ce nu doresc nici o
colaborare cu noi, dar ascultă de cei “treziţi”, vor învăţa în cele din urmă să
primească Lumina, deci nu merită a fi rupte de Sursa Vieţii, a Căldurii. Ca atare
vor primi şi ele Căldură, chiar dacă nu vor fi conştiente de acest lucru. Iar pentru
cele ce nu vor sub nici un chip să accepte Lumina, acestea vor fi rupte de Sursa
Vieţii, nu vor mai primi Energie, căci aceasta va fi cheltuită inutil.
Cine oare are de câştigat, cele care depun un efort, care cheltuie energie prin
acest efort, dar care vor primi înzecit de la Sursă, sau cele ce se conservă şi se
izolează la modul egoist şi care astfel se rup de Căldura Infinită ? Ca urmare a
acestui “Marketing” al Universului, vor primi mai mult cele ce crează, ce încearcă
să creeze punţi de legătură cu celelalte. Şi chiar dacă strategia lor nu dă
întotdeauna rezultate, ei mereu încearcă, mereu se străduiesc să educe pe
ceilalţi, “poate măcar acum vor putea şi ei să primească Lumină”. Până când vor
reuşi. Universul finanţează orice moleculă care o dată, acceptă şi crede în
această realitate a unei Surse emiţătoare de Căldură, chiar dacă acea Căldură
nu se vede şi nu se simte, dar care crează o dinamică interioară din ce în ce mai
mare, asta s-ar numi Credinţă, a doua oară, care au măcar un proiect în cap prin
care să reuşească a convinge şi pe ceilalţi să primească această Căldură, doar
este în interesul lor, iar asta implică Creaţie, iar a treia oară, să aibe curajul,
perseverenţa, stăruinţa de a duce la capăt acest proiect, să-l împlinească, ori
asta se cheamă Colaborare. Deci iată cele trei condiţii pe care trebuie să
împlinească o moleculă pentru a primi Căldură de la o Sursă inepuizabilă. Căci
prin împlinirea acestor condiţii, din aproape în aproape, cada s-ar încălzi de la
sine, scopul ar fi în cele din urmă atins.
Dar pe principiul aceluiaşi marketing, cu care se pare că se confruntă şi România
în prezent, acele molecule care refuză cu desăvârşire să asculte pe cele din jur
sau care cheltuiesc căldura primită doar în scopuri egoiste, neinvestind nici o
calorie pentru încălzirea celorlalte, ei bine, acestora trebuie să li se închidă
conducta cu căldură, de fapt prin acest egoism ele formează un nor întunecat în
jur care nu lasă Lumina să pătrundă. Ca să scape de acel nor, creat doar de
personalitatea lor egoistă, singura lor posibilitate ar fi să cedeze din prea
puţinul Căldurii lor raze calorice în exterior, să topească astfel întunecimea

30
norului din jur. Breşele astfel făcute vor lăsa să pătrundă Lumina din exterior,
astfel refăcându-se acele rezerve de Căldură interioare.
Bine, ne-am distrat desul cu aceste Molecule de apă ce mai au şi inteligenţă şi
mofturi, ar fi cumplit cred să vrem să facem o baie şi când să încălzim apa,
aceasta pur şi simplu refuză acest lucru. Dar acest fenomen îl crează exact
Umanitatea la ora actuală, ceea ce crează neplăceri celor aflaţi deasupra şi celor
dedesubtul nostru ca nivel de evoluţie. În acest “proces de încălzire” universal cei
mai aproape de Sursă nu au cui să cedeze Lumina, ca astfel să primească şi mai
multă, iar cei aflaţi mai departe de Sursă, nu pot să O primească pentru că norii
creaţi de gândurile şi sentimentele noastre nu lasă Lumina să ajungă şi la ei.
Acest Univers însă are un Stăpân, un Manager care are datoria să vegheze ca
toată “instalaţia evolutivă” să funcţioneze la unison, fără nici cea mai mică
împotrivire sau poticneală. Pentru Universul nostru acest Manager Sever nu este
Creatorul, Acesta crează nu administrează, cele ce veghează la buna
funcţionare sunt chiar Legile după care s-a zidit acest Univers. Ori când se
întâmplă dizarmonii în dinamica Universului, datorită încăpăţânării şi
personalităţii noastre, “Managerul” are datoria de a rezolva cumva această
problemă. La început va trimite pe câţiva din cei conştienţi, aflaţi mai aproape de
sursă, le va da o înfăţişare asemănătoare cu a noastră, pentru a putea Colabora
cu noi prin acest proces de rezonanţă, iar aceştia încearcă prin diverse strategii
să schimbe programul nostru mental sau astral. Aceste implementări de
programe în personalitatea noastră le-au creat acei iniţiatori ai Religiilor din
trecut, iar de câteva zeci de ani acei ce au adus noi descoperiri ce au cutremurat
fundamentele noastre ştiinţifice. Şi trebuie să recunoaştem că Religia în trecut şi
Ştiinţa în prezent au avut şi mai au o influenţă covârşitoare asupra noastră,
asupra modului nostru de a gândi sau de a reacţiona.
Acest mod de a repara “instalaţia” la acel nivel la care s-a blocat, blocând astfel
mai mult sau mai puţin tot Întregul, este primul încercat, căci este o variantă
ieftină, care nu implică sacrificarea vreunei componente din instalaţie, ci de
recorectarea funcţionalităţii ei, cu alte cuvinte implică Educarea. Dacă se
reuşeşte, bine, dacă nu, dat fiind caracterul urgent al repunerii în funcţiune al
instalaţiei şi cum compromiterea unui nou ciclu de producţie (a se citi de fapt
evoluţie) nu mai este acceptată, instalaţia va fi regândită astfel încât să poată
funcţiona şi fără acea componentă stricată. Căpătarea personalităţii în proiect
era o calitate oferită acestui nivel Uman, îi dădea posibilitatea de a absorbi tot
mai multă Căldură, şi de asemenea de a da mai departe tot la fel, dar dacă ceva
a eşuat, asta este, se va încerca şi altfel, dar fără acea componentă umană, care
va fi ruptă de Veşnica Căldură. Ce se va întâmpla cu ea în această posibilitate
nu contează, deoarece se pare că s-a găsit o formulă de reabilitare a acestei
civilizaţii.
Ce are acum importanţă este ce procent din acest regn uman va accepta
această soluţie ce s-a găsit a fi salvatoare. Ori asta depinde de cei “treziţi”, lucizi,
care ştiu şi aplică. De modul cum găsesc colaborarea cu ceilalţi, ce strategii de
comunicare cu ceilalţi aplică, de modul cum ştiu să facă această soluţie
“vandabilă”. Pare paradoxal, dar pentru civilizaţia în care existăm, în care totul se
reduce la comerţ şi la bani, până şi această informaţie a Soluţiei Salvatoare

31
trebuie oferită pe bani, asta o face să fie apreciată, preţuită, capătă acel caracter
de încredere, altfel, gratuitatea este asociată unei mărfi de proastă calitate, prost
vandabilă. Paradoxul este că aceşti oameni minunaţi, ce au acceptat să devină
oameni, se văd forţaţi să capete nişte meserii care de care mai interesante -
bucătari, manageri, buni cunoscători ai comerţului şi a strategiei de marketing,
informaticieni, practic fiecare meserie ar trebui acoperită, pentru a putea astfel
rezona cu toţi membrii societăţii ce s-au separat în straturi de breaslă, pe
meserii. Ca să poţi da eficient tuturor straturilor sociale, trebuie să pătrunzi în
toate aceste straturi sau să capeţi o meserie cu care are contact orice strat
social. De-abia atunci capeţi acea eficienţă în a dărui. De-abia când ai acel
limbaj comun prin care să te poţi face înţeles sau să poţi exact înţelege ce se
petrece la acel nivel.
Ori în cazul acestor “treziţi” posibilitatea lor de a face cunoscută celorlalţi
Informaţia vitală evoluţiei, a devenit efectiv Datorie, Responsabilitate. Căci
de-acum însăşi evoluţia lor depinde de aceasta. A da este echivalent cu a primi,
aceasta este legea Evoluţiei în Univers. A bloca una din laturi duce invariabil la
stoparea celeilalte. De aceea este absolut vital pentru aceşti oameni să aibă o
eficienţă cât mai mare în Educarea Metafizică a celor din jur. Educaţia oferită de
sistemele de Învăţământ actuale s-a dovedit clar că este o programare fără un
sens evolutiv ci doar productiv, eficienţa este focalizată strict pe producţie de
finanţe, este firesc acest lucru într-o civilizaţie bazată pe consum şi nu pe creaţie.
Ca atare rolul cu adevărat civilizator revine acelor ce prin remanenţă, prin destin
kharmic sau dharmic sau oricum altcumva, au înţeles realul sens evolutiv, care
este reala cheie a evoluţiei. Şi cu cât dai mai mult cu atât primeşti mai mult. Este
o vină uriaşă, de-a dreptul cosmică pentru un Spirit să fie conştient de sensul
evolutiv al unei civilizaţii şi, fie datorită unei comodităţi, fie datorită fricii sau
indiferent ce alt motiv, să ascundă această informaţie. Este deci vital, absolut
obligatoriu, ca fiecare dintre aceşti “misionari” să aibe un impact social, să
influenţeze mai mult sau mai puţin cursul civilizaţiei în sensul intuit.
Ca o curiozitate, pentru aceştia, eficienţa muncii lor se poate observa din însăşi
capacitatea de a finanţa proiecte. Banii fiind o invenţie socială, devin “marfa”
oferită în schimbul informaţiilor sau vibraţiior cedate Societăţii. Banii sunt ca un
fel de umbră ce reflectă la nivelul solului cât de mult te-ai apropiat de Soare, ce
impact ai asupra solului. Marfa oferită de aceşti minunaţi Noi Învăţători este
Vibraţia şi Informaţia. Dacă au o eficienţă în a o ceda celorlalţi, iar asta se face
doar cu acceptarea celor din jur, deci este necesară o strategie de oferire, atunci
acest proces se reflectă în ceea ce vine înapoi de la societate - Finanţele. Un
Iniţiat sărac este astfel un Iniţiat ce nu poate, nu ştie sau nu vrea să iniţieze şi pe
ceilalţi. Dacă un Iniţiat crede că un proiect poate fi eficient, într-un fel sau altul
apare această posibilitate de finanţare.
Bogat sau sărac sunt parametri sociali, Bogăţia Iniţiatului se măsoară în altceva.
Bogăţia Socială, cea financiară, măsoară recunoaşterea celor din jur a
Înţelepciunii sale, deci a Înţelegerii acelei Înţelepciuni. Deci, în acest caz,
Înţelepciunea a fost cedată, predată celorlalţi. Scopul a fost astfel atins.
Consideraţi astfel Finanţele, doar ca instrument social ce trebuie intens
folosit. Cu cât finanţezi mai multe programe benefice, evolutive, educaţionale,

32
dar nu la modul filantropic, ci la modul eficient, cu atât finanţele ce le poţi
manipula cresc simţitor. Filantropia sau gratuitatea şi-a pierdut eficienţa, s-a
dovedit a nu fi benefică. Conform aceluiaşi principiu al “marketingului universal”,
pentru tot ce primeşti trebuie să şi dai ceva, nu contează la ce nivel, se poate şi
un gând bun sau o informaţie utilă, o rază de Lumină. A primi fără să dai
echivalează cu a bloca sursa de primire, deci blocarea evoluţiei. Nici polaritatea
cealaltă, prin care dai aşteptând să primeşti mai mult, cămătăria, nu este
benefică, colaborarea se face oarecum silit, acceptarea celorlalţi nu este totală.
Ca atare, daţi, dar nu daţi la modul gratuit ci la cei ce vor putea da la rându-
le mai departe. Face parte din strategia celor ce vor să evolueze.
Ce dorim să subliniem este faptul că Evoluţia de unul singur, pe cont propriu, nu
este posibilă. Ca să avansezi pe scara evoluţiei, trebuie să te apuci cu o mână
de cineva aflat înaintea ta, iar cu cealaltă mână să tragi pe cineva după tine. Iar
ca această “apucare” să fie solidă, încercaţi să aveţi o viaţă socială cât mai
bogată, cât mai activă. Este firesc ca oamenii să nu asculte de cei ce nu au
reuşit în viaţă, pentru ei aceasta este motivaţia principală, pentru ei asta reflectă
dacă modul vostru de a gândi este eficient sau nu. Şi într-un fel să ştiţi că au
dreptate. Deci, cheia Evoluţiei voastre este să aveţi o strategie de impact
social. Cât mai eficientă, ori asta înseamnă să Creaţi această Strategie. La
baza acesteia stă Colaborarea cu ceilalţi, crearea acelor punţi dintre suflete prin
care să le livraţi vibraţia şi Informaţia. Dacă toate acestea se dovedesc a fi reale,
Banii, suportul material al proiectului, vin de la sine, fără să mai faceţi vreun
efort. Bogăţia voastră depinde de Gândirea voastră. Informaţiile gândite
depind de Cunoaştere, iar aceasta vine prin Colaborarea cu ceilalţi. Iar cât de
mult vă apropiaţi de ceilalţi, asta depinde de strategiile, de proiectele ce le
Creaţi pentru cei din jur. Creaţia voastră este motorul ce vă împinge pe Calea
Evoluţiei. Aveţi acum cheia Vieţii voastre. Noi ne-am făcut datoria de a v-o oferi.
Rămâne ca voi să o folosiţi pentru binele vostru şi al tuturor celor din jur.

3.5. GÂNDIREA
Se spune că gîndirea este cea care diferenţiază omul de regnul animal, dezvoltarea acestei
capacităţi mentale fiind cea care i-a asigurat supremaţia pe această planetă. Este un punct
de vedere Darwinist, destul de orgolios şi de meschin. Prin supremaţie înţelegem tot
legea celui mai tare care poate stăpîni peste cei mai slabi, făcînd tot ce pofteşte cu ei.
Bazîndu-ne pe această teorie, facem efectiv ce vrem cu animalele din regnurile inferioare,
neavînd nici cea mai mică remuşcare sau vreun semn de întrebare dacă este drept ceea ce
facem. Atîta timp cît există asociaţii de vînătoare şi pescuit, considerate fireşti, membrii
lor făcînd din această preocupare o distracţie, atîta timp cît abatoarele sunt acceptate ca o
parte normală din societatea umană, măcelarii fiind cetăţeni stimaţi ba chiar mai bogaţi,
atîta timp cît hingherii sunt subvenţionaţi de primării, atîta timp cît firme transnaţionale
au ca profil principal pescuitul, uciderea animalelor pentru carne, blană, fildeş, trecînd
chiar peste legislaţia în vigoare, atîta timp cît în magazinele alimentare cadavrele
fraţilor noştri sunt oferite ca o hrană de bază, umanitatea nu se poate considera
mai presus de celelalte regnuri. Avem aceeaşi mentalitate de junglă, acelaşi
comportament de animal flămînd ce omoară firesc pentru a-şi astîmpăra foamea.
Ba încă aceştia ar avea măcar o scuză, dar oamenii ucid nu numai din foame ci

33
şi din divertisment, din orgoliul de a avea o haină mai frumoasă, împopoţonîndu-
se cu pieile celor omorîţi.
Strigător la ceruri este faptul că toţi considerăm aceste flageluri ceva absolut
firesc. Animalele sunt o marfă. Acea viaţă ce palpită în interiorul lor, o ignorăm
total. Nouă să nu ne fie frig, nouă să nu ne fie foame. Suntem o specie rară,
inteligentă, fioroasă, periculoasă cu adevărat. Ce pretenţii să aibe bietele
animale, specii întregi fiind alungate prin decimare de pe această planetă, cînd
nouă nu ne pasă de cei asemeni nouă, tot de oameni. Ba chiar există teorii
întregi prin care se găseşte un folos războiului - pe lîngă o selecţie “naturală”, ar
mai curăţa un pic planeta ce devenise parcă mai aglomerată. Egoismul uman
nu suportă prea aproape alte forme de viaţă. Cînd mîncăm carne, mîncăm şi
starea interioară a celor ucişi, o introducem în interiorul nostru, în templul în care
locuieşte Spiritul nostru. Bine, ucizi, dar să mai şi bagi acea moarte în tine,
oferinu-ţi-o propriului Eu, ce se mai poate spune. Ba chiar avem argumente
ştiinţifice solide, îndoctrinate bine milioanelor de medici, prin care carnea este
considerată un aliment esenţial, nu poţi trăi sănătos fără ea. Prin ştiinţă,
Moartea este considerată suport al Vieţii. Trăim în ţara celor orbi care se
îndeamnă propagandistic să fim inconştienţii Kamikadze.
Dar, la urma urmei, ce-i viaţa? A văzut-o cineva, a pipăit-o careva? Fireşte că
avînd acel cadavru în interiorul tău nu o poţi vedea, iar cei mai curaţi şi mai puri
ce reuşesc acest lucru sunt consideraţi nebuni, răsculaţi împotriva bisericii, a
bunului simţ ştiinţific şi chiar a moralei publice. Cum să nu mănînc carne, mai
bine mor! Facă-se voia voastră!
Civilizaţiile din jur sunt efectiv siderate. Umanitatea, care are acces la o
tehnologie extrem de avansată, ca spiritualitate, ca mentalitate nu se deosebeşte
de un tigru, ba chiar crimele noastre sunt uneori efectiv gratuite, uneori făcute
chiar din plictiseală. Iar o civilizaţie adormită, amorţită, ce se complace în
această atmosferă de moarte, are un destin destul de bine conturat.
Mă rog, dar noi considerăm că gîndirea ne-a pus pe un alt nivel decît bietele
necuvîntătoare fără de minte. Avantajul vorbelor este că te poţi ascunde în
spatele acestora, poţi minţi fără ca ceilalţi să se prindă de acest lucru. Dar noi
gîndim. De responsabilitatea ce apare odată cu evoluţia, pauză, nu se mai predă
acest lucru în şcoli.
Să vedem aşadar ce este cu gîndirea. Neurofiziologii o consideră ca un proces
mental, creat prin apariţia cumva spontană, neexplicată încă, a unor impulsuri în
diverse arii corticale, şi care din aproape în aproape, duc la realizarea unor
manifestări în efectorii de la periferie. Mai mult, există unele teorii prin care
gîndirea ar fi considerată un rod al condiţionării reflexe la care a fost supusă
umanitatea de-a lungul mileniilor. Cum că gîndirea este un proces prin care, la
apariţia unei dizarmonii în exterior, se găseşte o soluţie. Îţi este frig, mai pui un
pulover pe tine, te cerţi cu vecinul, declanşezi un război prin care îi decimezi
familia şi astfel nu te mai supără. Iată soluţii la care apelăm cînd avem vreo
problemă, soluţii găsite accidental sau experimental, de-a lungul istoriei
umanităţii. Gîndirea selectează din suma de soluţii găsite din experienţa noastră
sau a altora la o problemă, pe cea care o consideră cea mai avantajoasă, sau
mai eficientă. Iar Institutele de educaţie au rolul de a preda aceste soluţii de

34
ieşire din dificultate, explicate logic în schimb, bazate pe tomuri întregi de
explicaţii ştiinţifice.
Soluţiile sunt aceleaşi. Ucideţi ca să supravieţuiţi. Nu credeţi că ar fi chiar aşa ?
Amintiţi-vă că aveţi vreun coleg de servici, vreun vecin sau vreo cunoştinţă ce vă
este extrem de nesuferită. Sau vreun concurent , că aşa se cheamă acum
inamicii, înainte li se spunea duşmani, acum concurenţi. Amintiţi-vă ce uşurare
aveaţi cînd în imaginaţia voastră (civilizată, umană) le doreaţi toate chinurile din
lume, culminînd cu moartea. Civilizaţia ne oferă acum acea patină de deasupra
prin care ne ascundem aceste gînduri, dar ele sunt intense şi extrem de reale în
interior şi dacă aţi şti ce otravă împrăştiaţi în jur, efectiv v-aţi îngrozi! Şi v-aţi
întreba uimiţi - “Doamne, cine a putut crea toate acestea?”. Iar cînd acele
grozăvii se manifestă în cele din urmă în viaţa voastră, prin mecanismele deja
explicate, vă înfioraţi, deveniţi nefericiţi şi întristaţi, dar uitaţi de plăcerea ce o
aveaţi cînd aţi creat voi înşivă toate acestea. “Cine sapă groapa altuia cade el în
ea”. Mentalul nu ştie de Popescu sau Ionescu, o imagine mentală umană nu
diferă de cea a Stăpînului ce a creeat-o. Şi văzînd ce bucurie are Stăpînul în a
crea acele imagini, Mentalul îşi face o datorie din a le manifesta în viaţa
materială a Stăpînului. Planul mental al Geei este plin de forme de acest gen,
prin care de-abia mai trece Lumina Universală, acei curenţi cosmici universali.
Simţiţi mai clar acest lucru cînd veniţi de la munte sau de la pădure şi intraţi în
oraş, acea masă concentrată de “civilizaţie”. Ceva vă apasă, parcă respiraţi mai
greu, parcă deveniţi mai tensionaţi, ceva subtil din jurul vostru se înfioară,
ridicînd bariere de protecţie. Să redevenim concurenţi, suntem iar Acasă.
Gîndirea. La ce o folosim este clar. Chiar înclin să cred că pentru unii oameni
care deşi poartă blugi şi se uită la televizor seara, au rămas de fapt în epoca
primitivă, această teorie este cea valabilă. Dar suntem cu toţii divini. Activitatea
planului mental este prima, cea mai de sus, cea mai subtilă, din planul iluziei, al
manifestării. Ce face de fapt gîndirea? Crează o înşiruire de imagini, care să
realizeze o trecere de la o imagine dată la alta la care vrem să ajungem. De
unde luăm toate aceste imagini, şi asta este o întrebare la care oamenii cu halate
albe nu prea au răspuns de nota zece. Teoria lor este similară cu cea prin care
am considera un radio o fiinţă inteligentă, extrem de rafinată, doar uite ce sunete
minunate scoate şi ce vorbe înţelepte!. Cum apar acestea ? Este simplu, nu ştim
exact cum, dar la un moment dat, în una din piesele electronice din interior apare
un potenţial de acţiune, un impuls electric, care se propagă din aproape în
aproape la piesele cu care şi-a stabilit conexiuni şi crează în final acea minune
de sunet. Fireşte aşadar că radioul, asemănător creierului nostru, este o creaţie
genială a naturii, modelată cu migală de-a lungul a mii de ani de evoluţie, trecînd
prin tot felul de prototipuri din ce în ce mai complexe şi mai eficiente.
Cum, captează ele unde radio de la o staţie de emisie recepţie din exterior, aflată
aşa departe, tocmai pe vîrful acelui deal ? Ce-s alea unde radio dom’le, eşti
nebun, cine dintre neamurile sau cunoscuţii tăi au văzut unde radio? Ia treci şi te
apucă de treabă, că ai cam tras chiulul în ultima vreme, vezi, dacă stai degeaba
uite ce bazaconii îţi trec prinb cap. Ia potoleşte-te că te duc acuşi la Spitalul de
nebuni!

35
Dar noi persistăm în continuare de a crede în teoria acestor unde radio. Creierul
uman este un ghem uriaş şi extrem de complex de circuite neuronale, de
conductori ce se unesc din loc în loc în tot felul de noduri de reţea. Are arii
captatoare, ce recepţionează impulsuri, unde, vibraţii invizibile ochiului uman, să
le numim unde mentale, sau unde telepatice, le coboară frecvenţa pînă la nivelul
unui impuls electric încărcat cu aceeaşi informaţie dată de particularităţile
vibraţiei şi le transmit mai departe, la circuitele din jur. Unda mentală îşi schimbă
suportul energetic, dar informaţia rămîne aceeaşi. Are de asemenea şi arii
emiţătoare care preiau impulsurile electrice ce vin prin neuroni de la receptorii de
la periferie şi le transformă în unde mentale, informaţia căpătînd acelaşi suport
subtil energetic. Dacă nu le vedeţi, ce să vă fac, dar ele tot există, fie că vreţi fie
că nu. Imaginaţi-vă că vă lansaţi o navă în cosmos, dar că din diferite motive,
vreţi să rămîneţi pe planeta natală, să zicem că acolo este singurul mediu care îl
suportaţi. Trebuie cumva să conduceţi acea navă. Vă creaţi deci un dispozitiv
prin care acea navă să poată prelua comenzile de la voi şi care să le împrăştie
diverselor mecanisme care să le execute şi de asemenea trebuie cumva să
primiţi informaţiile culese de receptorii ce împînzesc exteriorul şi interiorul navei,
ca să puteţi avea o imagine clară a tot ce se petrece acolo. Pentru organismul
uman, acest dispozitiv este Sistemul Nervos. Creierul, sau scoarţele cerebrale
sunt ariile de recepţie - emisie, dar totodată şi procesoare puternice de
informaţie, ce oferă stăpînului navei nişte date deja prelucrate, doar datele
esenţiale, ce merită să fie luate în atenţie de Comandant. Datele mai puţin
importante, ce reflectă probleme care pot fi rezolvate la nivel local, sunt inhibate
pentru ariile de emisie, şi prin Sistemul Nervos Vegetativ, pe baza unor reflexe
condiţionate, de fapt programe implementate de Comandant de-a lungul timpului,
se dau soluţiile corectoare pentru problemele ivite.
Nu intrăm în probleme de anatomie şi fiziologie, complexitatea acestui dispozitiv
este cu adevărat de admirat, avem un “computer central”, conectat cu o mulţime
de alte calculatoare periferice, prin care se menţine activitatea în toată această
navă cosmică care este organismul uman. Nici cei din Startrek New Generation
nu cred că au la dispoziţie ceva asemănător. Dar oricum, ce încercăm să
desconspirăm este această legătură a Computerului Central cu Comandantul, cu
Spiritul nostru. Cosmosul în care evoluăm, în care navigăm, are deja un proiect
iniţial, are deja toată imaginea sa, a trecutului, prezentului şi viitorului, depozitată
undeva. Iniţiaţii numesc acest loc Akashic. Oricum, doar imaginaţi-vă că există
undeva soluţii sau invenţii, la toate problemele cu care vă confruntaţi. De fapt nu
contează aceste probleme, nici soluţiile ce le aplicaţi, ci doar modul de gîndire a
celui ce hotărăşte ce soluţie să adopte. Evoluţia acestui mod de gîndire.
Deci imaginile sunt primite din exterior, dintr-un ocean de imagini. Sunt şi ele mai
luminioase sau mai întunecate şi asemenător oricărui ocean, sunt dispuse pe
straturi , decantate cum s-ar spune pe nivele vibraţionale. În funcţie de dispoziţia
sau de luminozitatea Comandantului, el are acces la acele imagini cu care poate
rezona. Avînd această viaţă pe pămînt nu puteţi percepe şi nici nu vă puteţi
imagina cum este Raiul de exemplu şi nici Iadul. Sunt planuri cu frecvenţe net
diferite Vieţii de pe Geea, ceea ce face ca noi să nu le putem accesa cu mintea
noastră. De ce nu ? Simplu, asemenător aparatului de radio, trebuie ca scala

36
receptorului nostru să fie aşezată identic pe lungimea de undă a imaginii emise
în spaţiu. Şi asemănător acestei scale, funcţie de sensibilitatea şi curăţenia
noastră interioară, avem această scală mai mare sau mai mică, întinsă pe o plajă
mai largă sau mai îngustă. Evoluţia nu este neapărat găsirea unor soluţii cît
mai complexe, evoluţia este ca această plajă de recepţie să treacă pe
frecvenţele cît mai înalte. Cu cît imaginile din mintea voastră sunt mai
luminoase, indiferent de forma lor, indiferent de efectele manifestate, fie ele ale
unui pădurar sau ţăran fie ele ale unui preşedinte de guvern, cu atît ar trebui să
fiţi mai fericiţi, vă apropiaţi de Lumina absolută.
Mai este o şmecherie aici, cu cît frecvenţa undei mentale pe care o recepţionaţi
este mai înaltă, cu atît încărcătura ei informaţională este mai mare, cu atît veţi
găsi mai inteligent şi mai uşor soluţii la problemele voastre. Nu uitaţi că educaţia
este cu totul altvceva decît inteligenţa. Inteligenţa reflectă o vibraţie interioară
mai ridicată, o sumă mai mare de informaţii ce trec prin minte, deci găsirea mai
rapidă a acelei imagini salvatoare. Educaţia este, cel puţin pentru civilizaţia
actuală, acumularea de informaţii, mai mult sau mai puţuin ordonat, din cît mai
multe domenii, asta în cazul culturii generală, dar această modă a pălit în
favoarea acumulării de informaţie strict într-un anumit domeniu,
supraspecializarea fiind mai profitabilă, mai eficientă pentru producţie. Inteligenţa
este altceva. Fireşte că, vehiculînd mai multă informaţie, şi acumularea de date
din domenii variate vine de la sine. Educaţia în acest caz este un efect
secundar. Cînd o iei ca scop, este mult mai dificil şi blochezi efectiv
dezvoltarea inteligenţei.
Ca atare, gîndurile noastre parcă nu mai sunt ale noastre. Fireşte că nu. Există
cum spuneam un ocean de informaţie, cu toate variantele posibile, cu toate
imaginile posibile, acele cărămizi de bază cu care putem zidi proiectele, hotărîrile
ce le luăm în viaţa de zi cu zi. Ce facem noi este să preluăm imaginile ce le
considerăm cele mai potrivite. Aşi putea spune că Spiritul nostru este supus
unui contiunuu test. Dintr-o plajă de imagini, El o alege pe cea mai potrivită, o
trimite Sistemului Nervos, care se îngrijeşte să o manifeste ca atare. Cînd ne
vine cîte o idee, mai întrebaţi-vă şi de unde vine ea. Iar operele de artă
grandioase, oare de unde au venit, ar trebuie să le mulţumim acelor oameni ce
au reuşit prin vibraţia lor să aducă imagini şi sunete din planuri cu adevărat
luminoase şi să le aducă aici, în viaţa noastră terestră, transpuse în diverse
opere de artă, ca să ne putem şi noi lumina la rîndu-ne, deşi teoretic şi nici
practic, nu am fi avut posibilitatea de a o face singuri.
Spiritul aşadar este cel ce alege. Pomul Cunoaşterii este alegerea Binelui de
Rău. Şi de fiecare dată, fiecare gest al nostru, indiferent de importanţa ce i-o
atribuim, este o hotărîre, o alegere ce trebuie să o luăm. Nu uitaţi acest lucru !
Nu există fapte mici sau mari, importanţa este dată de educaţia ce am primit-o.
Dacă ne purtăm civilizat în societate dar acasă suntem murdari, brutali şi vulgari,
că doar nu ne vede nimeni, faptele bune se anulează de la sine. Fiecare gest are
importanţa sa, care este calitativă, nu cantitativă. O succesiune de fapte mici dar
pozitive te împing mult mai departe decît tot felul de oscilaţii între fapte
grandioase şi meschinării casnice. Alegerea este de fiecare dată cea interioară.
Şi de aceea este bine să fiţi sinceri. De ce oare ? Pentru că este bine să alegeţi

37
de fiecare dată ce simţiţi că este bine, asta vă face alegerea mult mai uşoară şi
faptele mult mai simplu de analizat pentru sine. O faptă bună dar care este
făcută silit, din obligaţie, nu are valoare.
Repet, rolul Spiritului este să aleagă de fiecare dată o hotărîre. Şi de fiecare dată
are de ales dintre două posibilităţi, Binele şi Răul, iar dacă există uneori situaţii
mai complexe, ea poate fi defalcată pe alegeri simple, binare. Gîndirea este
aşadar o continuă alegere a Binelui de Rău. Soluţiile pot avea un impact pur
personal sau un impact mare social, în funcţie de acumularea voastră. Celui ce
persistă continuu în Bine sau în Rău, I se pot da instrumente sau posibilităţi care
să aibe o importanţă mai mare pe scara socială. Nu mai consideraţi gîndirea ca
ceva pur uman, ca o raţiune simplă, impersonală, lipsită de sentimente.
Dimpotrivă, dacă vreţi să aveţi o gîndire pur pozitivă, sau pur negativă, treba
voastră, trebuie să asculţi de acel plan subtil, astral, cu el percepeţi luminozitatea
acelor două posibilitaţi din care trebuie să alegeţi una singură. De aceea este
bună şi sinceritatea, ca să puteţi percepe la valoarea reală calitatea acelor două
imagini. Dacă nu sunteţi sinceri cu cei din jur, nu puteţi avea nici claritatea
interioară de a diferenţia corect Binele de Rău.
Pare ciudat totuşi, cum singurul pas înainte al Omului faţă de Animal este
această posibilitate de a alege. Ce vreţi, asta reprezintă de fapt Libertatea
absolută, vă conduceţi Viaţa exact aşa cum vreţi, sunteţi scăpaţi de acele
impulsuri interioare, instinctuale, de care animalele trebuie neapărat să asculte.
Ele nu sunt libere, au datoria de a asculta de fiecare dată de impulsuri şi
instincte. Ele nu diferenţiază Binele de Rău, nu au această concepţie. Pe cînd
Omul,odată cu această libertate, are şi responsabilitatea Binelui sau a Răului.
Gîndiţi, procesaţi, trebuie deci să şi alegeţi. Iar la sfîrşit veţi da seama de
dinamica alegerilor voastre. Acel conştient ce vă dă supremaţia vă dă şi
Responsabilitatea. Nu mai aveţi scuza neştiinţei. Aveţi la îndemînă toate
instrumentele pentru a afla adevărul. Că sunteţi păcăliţi să le folosiţi aiurea, să
consideraţi tradiţiile drept juste şi Bune, nu este o scuză plauzibilă. Aveţi
Inteligenţă, aveţi Conştiinţă, aveţi Percepţia Binelui şi a Răului. Şi chiar dacă
luaţi total aiurea punctele de referinţă în exterior, există acea Voce lăuntrică care
te ghidează indiferent de situaţie pe calea cea Bună. Că nu ascultaţi de Ea, asta
dovedeşte lipsă de Credinţă, indiferent cîte lumănări aprinse şi cîte canoane
aveţi trecute în curricullum vitae.
Ce contează sunt faptele, care ilustrează clar ce alegere aţi făcut. Cum vă folosiţi
de Gîndire, ce imagini sau gînduri vă trec prin minte, se vede clar în totalul
faptelor voastre. Şi de asemenea ilustrează la fel de clar cît de sus puteţi
pătrunde cu Gîndirea. Aveţi aşadar la îndemînă un instrument cu care vedeţi
efectiv totalitatea gîndurilor create de Divinitate. Ce procent vedeţi, unde vă
îndreptaţi privirile, căror imagini le acordaţi atenţia maximă, asta se vede clar în
planurile superioare şi nu mai aveţi acolo paravanul şi minciuna titlurilor, a
averilor sau a forţei de care dispuneţi aici în Planul Fizic. Acolo sunteţi doar un
gînd şi sunteţi citiţi ca atare. Lumina şi claritatea acestor gînduri vă clasifică.
Ierarhizarea se face pe principiile rezonanţei şi cînd terminaţi o viaţă pe Pămînt
ajungeţi exact acolo unde meritaţi şi de acolo porniţi din nou la încă o încercare

38
ca data viitoare să ajungeţi mai Sus, mai aproape de Lumină . Gîndirea este
instrumentul Alegerii. Iar Alegerea este doar a voastră.

3.6. JOCUL INFORMAŢIONAL

Cred că vă daţi seama acum cam ce reprezintă informaţia. Un aliment de bază al
Vieţii pentru planul fizic. Bogăţia acumulată a vieţii, experienţă, oricum aţi lua-o
cert este că bagajul cu care se pleacă la finalul unei vieţi este doar
informaţia acumulată. Asta este simplu de realizat dar ce este poate mai dificil
de înţeles este că toate informaţiile acumulate au aceeaşi valoare. Mari
adevăruri ştiinţifice învăţate sau gustul unui măr, sunetul unei muzici divine,
sursurul unui izvor sau zborul unei păsări, toate au în fond aceeaşi valoare ca
experienţă, ca bogăţie a Spiritului. Nu aveţi de unde şti care din informaţiile
primite, prin Conştient sau Subconştient, vă poate declanşa o idee genială la un
moment dat. Se spune că Beethoven a pornit scrierea unei simfonii cînd a auzit
la un moment dat o ciocănitură mai aparte la uşă. Era proprietarul care venise
după chirie, dar putem spune că un gest aparent banal, căruia nu i-am da nici o
importanţă, poate declanşa mari paşi în evoluţie.
Repetăm, importanţa ce se acordă numai anumitor informaţii este cea impusă de
mentalitatea societăţii cu care coexistaţi, este ceva impus prin educaţie, încă o
dată, nu există informaţii importante şi neimportante. Orice fenomen din jur
cu care interferaţi, orice culoare, orice gust, orice miros, orice sunet, toate
acestea poartă cu ele informaţii mai mult sau mai puţin subtile. Prin educaţie
învăţăm să dăm atenţie doar acelor informaţii care provin de la oameni
consideraţi importanţi, oficialităţi, profesori, mari savanţi sau preoţi, numai
canalele informaţionale oficializate sunt luate în atenţie. Dar aveţi atîtea de
învăţat de la înotul unui delfin, de la zborul unei păsări, de la arhitectura unei
pînze de paianjen, de la jocul planetelor în Univers. Orice invenţie deosebită a
Omului a copiat una deja brevetată de Mama Natură. Dar noi supunem atenţiei
doar ce au descoperit alţii.
Hai să învăţăm să nu mai luăm informaţii de-a gata. În acest caz vom fi doar un
produs informaţional prelucrat, cizelat şi preambalat de alţii, nu vom fi noi înşine,
vom fi o unitate populaţională care va face Jocul Societăţii, vom fi un Spirit închis
în spatele unor ziduri făcute din miciuni, compromisuri, amînări, temeri, lipsa
curajului. Cei ce îi vedeţi în spatele tejghelelor, a birourilor publice, a catedrelor şi
aşa mai departe sunt o marfă produsă de Instituţii, sunt artificiali, jucînd un joc
prestabilit, cu reguli stricte şi impuse, sancţionaţi la cea mai mică abatere. Prinşi
într-un mediu controlat în cele mai mici amănunte, sterilizat, aseptizat, ordonat,
loc unde nu are loc şi Jocul Vieţii.
Învăţaţi să fiţi voi înşivă, învăţaţi să învăţaţi. Nu mai luaţi de-a gata
descoperirile altora. Interesaţi-vă cum au descopeit alţii. Leonardo da Vinci,
Michelangelo, Einstein, toţi au ieşit din tiparele stricte ale vremurilor şi dincolo de
convenienţele sociale au reuşit să vadă sclipiri ale Genialităţii Universului. O
minte aseptizată, dopată cu informaţii turnate de-a gata nu are posibilitatea de a
descoperi ceva nou, nu are cum să iasă din destinul ce i-l pregăteşte acea
Societate. Veţi fi Medic, Profesor, Strungar, Parlamentar sau orice altă profesie,

39
cîteva decenii, apoi veţi fi pensionari şi apoi nu veţi mai fi. Majoritatea oamenilor
nu sunt oameni, sunt profesii, sunt marionete ce joacă scenariul unei piese de
teatru, unde fiecare replică este studiată, analizată şi repetată de mii de ori pînă
la peerfecţiune. Dar experienţa acelui om, acea experienţă unică, de viaţă,
rămîne nulă.
Ce aveţi de preluat de la ceilalţi este cum au ajuns ei să gîndească aşa, logica,
strategia vieţii lor. Viaţa este ca un joc de şah în care nu poţi aplica o
strategie pe care o înveţi de acasă. Orice abatere de la jocul prestabilit (şi fiţi
siguri că tot universul din jur se schimbă, devine altul în fiecare secundă) duce la
necesitatea unei alte strategii, trebuie să vă adaptaţi momentului, nu veniţi cu
lecţii tocite de acasă, cu reţete pe care profesorii şi părinţii vă asigură că au avut
succes pentru a reuşi în societate. Au avut atunci succes, acum aveţi nevoie de
altceva. deblocaţi-vă mintea, ca în fiecare moment să puteţi adopta o
strategie necesară momentului. Nu puteţi avea o viaţă în care să ştiţi dinainte
ce paşi urmează, dar dacă aveţi însă mintea clară şi deschisă, liberă de concepţii
şi tradiţii, puteţi, la fel ca în şah, să vedeţi cîteva mutări înainte. Cu cît sunteţi mai
liberi în gîndire, cu atît vedeţi mai departe, cu atît aveţi o viziune de ansamblu
mai mare asupra tablei de şah.
A învăţa foarte bine o meserie, indiferent de aprecierea ei în Societate, înseamnă
a prelua mentalitatea unei singure piese de şah, ori pionul înaintează numai o
căsuţă, tura numai pe linii orizontale, nebunul numai pe diagonală. Regulile vieţii
voastre sunt clar trasate, libertatea de mişcare este infinit restrînsă. Mai mult,
niciodată nu veţi putea avea decizii. De fiecare dată cineva mai de sus (doar
toate piesele au o anumită ierarhie, au o valoare cuantificată) va dicta cînd şi în
ce direcţie să vă mişcaţi. Asta-i viaţa unei piese, a cuiva care are o anumită
profesie. Nu poate fi de capul său. Nu înseamnă că viaţa socială este fadă şi
involuţionistă. Am mai discutat acest subiect. Dar fiecare din noi trebuie să fie
jucătorul de şah nu piesă de şah.
Viaţa înseamnă o dinamică liberă. Deja al treilea val a distrus marile întreprinderi,
marile concernuri care aveau ca strategie un anumit şablon, care mergeau clar
pe producţie în masă. Au devenit mult mai profitabile întreprinderile familiale,
cele mai mici, cu producţie ce se poate adapta urgent noilor cerinţe ale pieţei.
Cele cu linii de producţie uriaşe, dar greoaie în implementarea unor noi modeluri,
au căzut. Mai mult, fiind deja în cel de-al patrulea val şi vorbim în special pentru
Zona Romînească, individualizarea se produce mult mai clar şi mai delimitat.
Dacă în Occident Întreprindere mică înseamnă o firmă cu cîteva sute de oameni,
aici se vor dezvolta cele cu nuclee mici, care vor avea libertate absolută în
munca lor. Se va merge pe sistemul de cupluri, fiecare cuplu îndeplinind o funcţie
de bază în acea structură a firmei.
Deja termenul de persoană juridică tinde a trece de la o imensitate care să
subordoneze zeci de mii de oameni, la activitatea socială a unui astfel de cuplu.
Persoana Juridică tinde a se egaliza cu Persoana Fizică, dar la nivel unitar, deci
la nivel de cuplu. O familie nu mai poate fi unită dacă cei doi nu reuşesc a avea o
activitate măcar parţial comună, ideal ar fi complementară, nu identică, ci
complementară, respectînd armonizarea Ynnului cu Yangul. Aceasta este
tendinţa firească a individualizării Societăţii Umane la momentul actual. Iar

40
activitatea acestui cuplu va fi oarecum delimitată de cea a altui cuplu. Şi chiar în
cazul firmelor mai mari, cu mai mulţi angajaţi, indiferent de mărime, dacă nu se
ajunge la această structurare a tuturor activităţilor sale, în nuclee de cîte doi, El-
Ea, care să răspundă de o anumită funcţie, în nucleele mai mari vor apărea
tensiuni şi blocaje.
Nu va mai conta o diplomă sau studiile avute în domeniul respectiv ci pasiunea
aceluia, dorinţa sa de a învăţa, o afinitate kharmică sau dharmică, lucrările
practice învăţîndu-se pe măsură ce se lucrează. S-a dovedit deja că Facultăţile
produc pe bandă rulantă licenţiaţi rupţi complet de orice aplicabilitate practică în
domeniul respectiv. Nu mai sunt eficiente acele studii de zeci de ani, ca abia mai
apoi să devii salariat, fenomenele se succed acum cu o repeziciune din ce în ce
mai mare şi nu mai poţi şti ce să predai astăzi ca să le poată folosi studenţilor
peste cîţiva ani. Studiile ce se cer acum sunt cele de cîteva săptămîni, pe
module, care apar ca o necesitate de a înţelege mai bine o anumită
particularitate a locului de muncă. Acele cursuri lunare vor deveni de bază,
fiecare va cere exact ce are nevoie. Absorbţia informaţională se va face mult
mai eficient astfel, dispărînd blocajele, reziduurile imense şi inutile de informaţie
ce se pompează actual prin marile programe de învpăţămînt.
Situaţia devine mult mai adaptată momentului, prezentului, programele ce se
întind peste ani nu mai pot fi controlate şi nici prevăzute. Te interesează ceva,
mergi şi asişti numai la cursurile ce predau acel ceva. Şi mai apare o situaţie. Nu
te mai interesează să preiei informaţia gata predată, te interesează să vezi de
unde a luat profesorul acele informaţii, cum a ajuns la ele, cum le-a prelucrat ca
să sistematizeze cursul. A şti sursa informaţională şi modul de alegere a
informaţiiolr importante, face ca profesorul să devină absolut inutil. Deja, înveţi
nu numai cursul în sine ci şi cum s-a ajuns la fabricarea acelui curs şi data
viitoare te poţi descurca singur. Nu uitaţi că orice lecţie, emisiune, teorie, este o
marfă, un produs fabricat (ce-i drept cu instrumente mai subtile, mentale) şi
îmbrăcat într-un ambalaj ştiinţific, care apoi este vîndut publicului. Cursurile
acestea de supraspecializare sunt foarte scumpe şi ca urmare va fi un imbold de
a găsi strategia celui ce predă, mai important decît simplele informaţii, ca data
viitoare să te poţi descurca singur.
Suportul sau ambalajul ce face aceste teorii şi studii înalte să fie vandabile sunt
oferite de ştiinţă, de explicaţii matematice, demonstraţii şi calcule ce arată
valabilitatea sau nu a unui principiu. Înţelept este să pricepeţi exact acele
axiome de bază pe care se zideşte toată teoria ce se predă cu atîta vîlvă.
Logica pe care se bazează teoria. Dacă o luaţi ca atare fără să o pricepeţi, deja
aveţi un punct impus, care poate fi fals sau adevărat şi toate alegerile ce le veţi
avea de luat în viaţă vor ţine seama de acest punct nesigur.
Uitaţi-vă la axiome - sunt principii care se consideră de la sine înţelese, de la
sine valabile, fără a mai fi necesară o demonstraţie, pe ele se zideşte mai apoi o
întreagă ştiinţă. Chiar sunt ele valabile, nu cumva mai există şi alte posibilităţi?
Ca exemplu, putem lua mentalitatea celor din trecut cu Pămîntul ca o farfurie, cei
ce gîndeau această axiomă altfel erau pur şi simplu arşi pe rug. Timpul le-a dat
dreptate celorlalţi. Poate şi astăzi unele axiome ale noastre sunt false. Că le daţi
dreptate sau le acceptaţi ca atare, asta este firesc deoarece v-au fost

41
implementate de cînd eraţi mici prin toate instituţiile de învăţămînt. Sunteţi siguri
că Omul poate trăi numai dacă mănîncă trei mese pe zi, care să însumeze un
anumit număr de calorii ? Şi că dacă nu consumă carne, după un timp devine
slăbit şi anemic? Sunteţi siguri că sunteţi sigura civilizaţie din Univers ? Sunteţi
siguri că Viaţa este doar o sumă de procese biofizice şi biochimice care trebuie
să menţină o anumită homeostazie şi că dispare odată cu încetarea acestei
dinamici a materiei? Întrebări la care sunteţi siguri de răspuns noi am demonstrat
că pot avea şi altă variantă corectă. Unii eltişti sunt actualmente în pauză
alimentară de 14 zile, deci zero calorii pe zi şi totuşi capacitatea lor creatoare
este chiar mai intensă, nu scad în greutate şi se simt cumva mai eliberaţi, fireşte
că procesul de trecere pînă la acest stadiu a fost urmat cu răbdare, nu brusc.
Exemple de mentalităţi umane care sunt prost preluate şi apoi la fel de prost
aplicate, sunt cu miile. Dar nu are sens să le arătăm una cîte una. Ce dorim noi
este ca fiecare în parte să le analizeze singur. Numai întrebările la care
descoperiţi singuri răspunsul corect le puteţi folosi cu încredere mai departe în
viaţă. Experimentaţi orice posibilitate. Doar că spun alţii un lucru, nu înseamnă
că acel lucru este valabil. Viaţa este ca mersul pe un culoar lung în care aveţi şi
de o parte şi de alta cîte o uşă . Aveţi în fiecare moment posibilitatea de a alege
o variantă din două. În spatele oricărei uşi poate sta adevărul. Nu ascultaţi de
călătorii car vin de după diverse uşi şi nu-i credeţi pe cuvînt. Poate entuziasmul
lor ascunde jena de a recunoaşte că nu au ajuns unde vroiau. iar voi o luaţi de
bună. Încercaţi orice uşă ce vă apare în faţă. Pînă nu le deschideţi pe toate, nu
ştiţi pe unde să o luaţi către Ţinutul Luminii.

3.7. INFORMAŢIA - ALIMENT VITAL

Informaţia - un cuvînt sau un simbol extrem de vehiculat în ultima perioadă. De-a

lungul istoriei relaţiile interumane au căpătat tendinţa de a se desfăşura
bazîndu-se pe din ce în ce mai multe simboluri şi din ce în ce mai puţină
materie. Una din consecinţele clare ale acestei tendinţe este evoluţia banului,
care la început, pentru a căpăta veridicitate, era asociat unor metale mai rare,
sau produse greu de procurat - sare, mirodenii. Deja, cînd a apărut o
culturalizare a maselor, odată cu tipografia banul a devenit o poză desenată pe o
hîrtie, deja valoarea sa ca simbol a crescut iar suportul în sine a diminuat
considerabil. Ca astăzi banul să fie doar o sclipire pe ecranele monitoarelor, doar
o înşiruire de simboluri matematice care trec dintr-un cont într-altul sub formă de
biţi ce circulă cu viteză pe linii telefonice, de reţea sau prin satelit, au devenit
informaţie pură.
Iată evoluţia uneia din mărfurile cele mai căutate, iar astăzi deja comerţul
vehiculează mai multe finanţe pe sfera serviciilor, a softului, a educaţiei, a
produselor nemateriale, decît pe schimbul efectiv de marfă. Se schimbă tot mai
multă informaţie pură contra banului ce a devenit şi el informaţie pură.
Să ne amintim Legea I a a Kybalionului - “Universul este mental”. Umanitatea îşi
urmează clar destinul de a trece din epoca instinctelor, a sentimentelor şi a
senzaţiilor ce se cer împlinite, a dorinţelor de a avea,. de a poseda cît mai multă
materie, spre o Raţiune logică, coerentă. După desăvîrşirea Corpului Astral,

42
acum se împlineşte finisarea Corpului Mental. De aceea, dacă pînă acum
“hrana”, materialul de modelare, instrumentele de lucru ale omului erau materia
şi senzaţiile produse de această dinamică a materiei, acum omul are nevoie
vitală de informaţie. Informaţia este modulul, cărămida cu care omul îşi zideşte,
îşi construieşte corpul mental.
Alimentaţia, pentru cei curioşi de evoluţia prînzului în istorie, la început era de o
cantitate am putea spune înfricoşătoare, nu conta ce se introducea în tubul
digestiv ci doar se dorea să se astîmpere un gol de acolo. În timp, cantitatea
aceasta a scăzut continuu, dar s-a pus un accent tot mai mare pe calitatea
alimentaţiei. Deja au apărut acele trufandale, se încercau noi şi noi reţete
culinare, care de care mai extravagante, se cereau tot mai multe mirodenii, care
au iniţiat epoca azotului, s-a ajuns la un rafinament deosebit al gustului, s-au
introdus tot mai multe feluri de mîncare la o masă. Dar, în paralel, pe măsură ce
în alimentaţie se introduceau tot mai multe substanţe, în concentraţii mereu
altele, cantitatea de hrană scădea vizibil. Dacă am fi pentru o secundă măcar
impersonali ne-am da seama că acea sumă de informaţii adusă de alimentaţie a
crescut masiv şi că în vechile ospăţuri, deşi masa de hrană era imensă,
informaţia conţinută eera aceeaşi, aceeaşi substanţă fiind consumată pe tot
parcursul mesei. Ca atare, adevărata alimentaţie, ceea ce cere organismul cu
adevărat nu este atît acea sumă de calorii, acea masă de alimente care
trebuie combustionată, ci informaţia cuprinsă în ea. Am discutat deja în
volumul II cum preia Organismul Uman energia pentru dinamica interioară şi
exterioară şi că nu are nimic în comun cu alimentaţia, ba mai mult, această hrană
solidă intodusă în tubul digestiv blochează dinamica acelor curenţi energetici,
încetinind “curgerea” lor, de unde această senzaţie de saţietate urmată de
moleşeală. Dar în acest capitol vom insista doar pe valoarea informaţională a
alimentaţiei.
Dorim să subliniem din nou acest fapt - Alimentaţia este un aport
informaţional nu un aport energetic. De energie se ocupă alte structuri, şi
Conştientul nostru este scutit de această problemă. Similar unui calculator,
treaba sa este de a procesa informaţii pe care să le obţină din cît mai multe
surse. Partea de furnizare a curentului electric nu este treaba sa, rolul său fiind
doar strîngerea şi procesarea de informaţii.
Ca să vă convingeţi şi mai mult, amintiţi-vă de momentul cînd aveaţi de citit o
carte foarte interesantă, cînd eraţi prinşi pînă peste cap de treburi ce nu sufereau
nici o amînare, cînd toată atenţia voastră era îndreptată spre o anumită muncă,
pur şi simplu uitaţi să mîncaţi şi treaba mergea foarte bine mai departe. Senzaţia
de foame apare datorită creşterii intensităţii acelor energii subtile ce se
acumulează pe măsură ce drumul lor este liber, ele circulînd
antigravitaţional. Organismul nostru prin obişnuinţă, tradiţie, motivaţie mentală,
şi-a fixat nişte parametri de funcţionare, între nişte parametri ai intensităţii
energetice. Cînd prin nemîncare energia noastră se apropie de limita intensităţii
superioare, apare această senzaţie ce am definit-o ca foame, şi care cere într-
adevăr ceva de introdus în sens gravitaţional, pe tubul digestiv, pentru a coborî
intensitatea energetică.

43
Dacă dintr-o dată am renunţa la măncare, ceea ce este o prostie, acea
intensitate mereu crescîndă ar scurtcircuita pur şi simplu mecanismele fiziologice
materiale, programate să funcţioneze în valori energetice scăzute. Ca atare, cei
ce spun că mor de foame mor nu din lipsă de energie ci prin
supraîncărcare energetică, mecanismele interioare neavînd acea rapiditate
de adaptare la noile valori energetice. Şi chiar dacă simptomatologia
caşecsiilor, a înfometării mai mult sau mai puţin forţate este dramatică, cu
pierdere în greutate, cu slăbirea treptată a forţei de lucru, toate aceste fenomene
biologice se produc prin supraîncărcare energetică. Se ard pur şi simplu la
tensiuni crescute toate “piesele electonice” din interior, toate celulele pierd buna
lor funcţionare tocmai prin primirea unui potenţial de acţiune prea mare care le
blochează răspunsul la următoarele potenţiale de acţiune normale. De aceea şi
Sistemul nervos este primul afectat, nu prin lipsa de glucoză cum susţine
medicina actuală, ci pur şi simplu, activitatea sa (care se bazează în primul rînd
pe transmiterea unor potenţiale electrice la o anumită valoare) la o
supraîncărcare electrică, capătă un caracter refractar, nemairăspunzînd la
următoarele potenţiale de acţiune normale pînă nu echilibrează plusul masiv de
potenţial ce l-a primit. Pompele ionice care au acest rol de a menţine mereu un
potenţial de bază, le trebuie un timp mult mai lung pentru a reface acest
potenţial, ca atare Organismul este blocat o vreme în a efectua activitatea
normală, este paralizat am putea spune. Dar acest plus de potenţial ce vine
prin liberarea curenţilor energetici subtili se acumulează mereu, acel plus
de potenţial creşte mereu, iar pompele ionice nu mai fac faţă, se pierde
controlul homeostaziei organismului prin sistemul nervos Somatic şi
Vegetativ şi se intră pur şi simplu în şoc, urmat de moarte. Că este numit
şoc hipoglicemic datorită concepţiilor medicale actuale, nu are nici o importanţă
iar tomurile întregi scrise pe această temă nu rezolvă cu nimic situaţia. Cînd
soluţia vine de fapt din cu totul altă parte decît bănuiesc medicii la ora actuală.
Salvarea este, aparent, o alimentaţie normală, dar ca să se revină la parametrii
limitanţi ai organismului. Numai că, dacă se lucrează cu multă răbdare, după un
program stabilit şi aici trebuie să recunoaştem meritul Universităţii de Metafizică
ELTA, aceste limite de funcţionare pot fi împinse tot mai sus, putem suporta o
intensitate tot mai mare.
Putem asemăna acest fenomen cu un aparat electric pus în priză la o tensiune
de 380 de Volţi în loc de 220 la care a fost proiectat. Se va arde desigur, şi nu va
mai funcţiona după aceea. Dar va muri nu datorită lipsei de energie cum se
susţine oficial ci datorită unui plus masiv de energie. Numai că sistemul uman s-a
programat prin această coborîre în plan fizic la o intensitate joasă, tocmai ca
unele din instrumentele sale ce funcţionează la o intensitate energetică mai
înaltă să fie scoase din funcţiune, ca astfel să uite efectiv de partea astrală, reală
a Spiritului şi atenţia sa să fie îndreptată strict pe partea de manifestare a
Planului Fizic, parte extrem de limitantă, dureroasă, cu multe necazuri şi
suferinţe, extrem de greu de acceptat de un Spirit liber cu adevărat. Numai că,
spre diferenţă de un aparat electric la care parametrii sunt ficşi, omul prin
capacitatea sa de a se perfecţiona mereu, poate modifica oricînd în proiect
aceste constante . Aici stă calitatea sa creatoare, de a se adapta şi modela după

44
necesităţi. Aşadar, prin răbdare, mergînd de-a lungul a ani întregi, omul poate să
scape de acest balast alimentar care să-i limiteze fluxul circuitelor energetice
subtile, reuşind astfel să pună în funcţiune cam toate instrumentele cu care este
dotat, numite însă paranormale de civilizaţia actuală, obişnuită cu o intensitate
restrînsă de viaţă.
Aportul informaţional, care este adevărata Alimentaţie, nu mai necesită un
suport material, astăzi există posibilitatea de a absorbi masiv informaţie prin
canale mult mai eficiente, iar lingura şi furculiţa se vor înlocui treptat cu
calculatorul. Căci s-a observat clar că dacă eşti în pauză alimentară dar nu
absorbi informaţie cu o dinamică crescîndă, la noii parametri energetici, trebuie
să suplimentezi acest minus informaţional prin aport alimentar, deci informaţie cu
suport material, ceea ce te readuce la o vibraţie mai joasă, la o viteză de viaţă
mai mică.
Rolul dat prin tradiţie gurii, de a absorbi calori pentru supravieţuire, este de fapt
absorbirea de informaţii. Imaginaţi-vă mărul, para, laptele, mierea, un produs
creat de un regn, de o civilizaţie, într-un lanţ tehnologic extrem de sofisticat,
perfect am putea spune. Pentru a cunoaşte ceea ce se întîmplă în acele
regnuri, fie putem intra în contact direct preluînd telepatic toate informaţiile, dar
pentru asta trebuie să ai acele instrumente în stare de funcţionare iar creierul,
procesorul principal trebuie să poată suporta o anumită frecvenţă, un anumit flux
informaţional, deci trebuie să ai o vibraţie mai înaltă, fie preluăm prin
subconştient, iar pentru aceasta introducem discheta cu programul regnului
respectiv, preluînd inconştient acele informaţii. Fructul este exact o dischetă cu
informaţii de la acel regn. Gura, plină de receptori şi materiali, gustativi şi mai
subtili, este acel Floppy Disk prin care preluăm atît o valoare energetică cît mai
ales informaţia. Iar de-a lungul tubului digestiv se produce acel schimb de
informaţii între moleculele alimentare cu cele identice din organism, avînd la
bază acel fenomen de rezonanţă.
De aceea, pentru a fi cu adevărat perfecţi şi această calitate o regăsiţi din plin în
natura din jur, preluaţi acele “pachete informaţionale” perfecte, luate ca atare din
natură. Ce preia organismul uman din acest schimb informaţional, este o anumită
dinamică, o anumită schemă, un anumit model, o anumită funcţie ce a îndeplinit-
o molecula respectivă, poate acea funcţie poate fi încercată, preluată şi de
sistemul uman. Informaţiile globale, legate de regnul în întregime, sunt preluate
prin cavitatea buvcală, mai apoi însă şi celulele au dreptul la cunoaştere, şi ele
caută scheme de evoluţie în sistemele din jur, doar prin această colaborare se
produce evoluţia. Pentru a construi ceva, te mai uiţi şi în vecini şi vezi ce au mai
făcut şi ceilalţi, poate găseşti o idee mai interesantă pe acolo. Situaţia este
asemănătoare acelui schimb de ambasadori, se va face un schimb de informaţii
“la vîrf”, de la Spirit la Spirit, iar mai apoi, din acea solie, se vor împrăştia
reprezentanţii diverselor ramuri sociale la corespondenţii lor din ţara vecină,
pentru a face şi acolo acel schimb de informaţii. Cunoaşterea se face de la mare
la mic, ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos. Este o lume a celulelor prea
puţin cunoscută, prea puţin bănuită, prin biologia celulară se observă mai mult
scheme îngheţate din viaţa celulelor, instantanee, dar viaţa înseamnă dinamică,
sunt şi ele fiinţe care s-au asociat, s-au organizat, ascultînd de comanda unui

45
Siprit mult mai mare şi mai înţelept, Spiritul Uman. Este păcat să le neglijăm şi
tocmai de aceea vom încerca să le dedicăm unul din volumele următoare,
acestei fascinante lumi a celulelor, a vieţii lor sociale.
Am desconspirat astfel rolul alimentaţiei, acel de a prelua scheme logice,
informaţii de la regnurile din jur. Este ca într-o expoziţie cu vînzare, la care
mergi pentru a vedea şi cumpăra noi patente, noi invenţii de la expozanţi.
Evoluţia corpului nostru fizic nu se opreşte niciodată, în fiece moment apărînd noi
şi noi necesităţi la care trebuie să ne adaptăm. Ca atare mereu căutăm proiecte
de evoluţie pentru această lume de molecule şi de celule care coexistă în
interiorul organismului nostru. Dar de la un anumit nivel, aceste scheme logice le
putem prelua şi pur mental, cum spuneam, suportul material al informaţiei
diminuă treptat pînă se pierde cu totul, lăsînd informaţia să circule liberă la viteze
din ce în ce mai mari. De aceea în ultimul secol cel puţin, educaţia umanităţii a
căpătat o dezvoltare colosală, scrisul şi cititul nu a mai fost un privilegiu al unui
High-Life, Universităţile au devenit tot mai populare şi mai accesibile tuturor,
apărînd exponenţial noi şi noi descoperiori în domenii tot mai variate. Iar omul
are astăzi această capacitate de a putea prelua cu mintea, deci cu
Conştientul, toate aceste scheme logice ale mediului înconjurător.
Acum două sute de ani despre un măr se ştia cel mult o formă, o culoare, un
gust şi eventual un ciclu de producţie, dar foarte vag. Astăzi se cunosc o mulţime
de substanţe din interior, concentraţia lor, geometria lor moleculară, încărcătură
lor electrică, astfel că dacă am dori am putea construi şi noi unul asemănător,
avînd la dispoziţie schema mult mai completă a proiectului “Măr”. Iar această
situaţie se petrece cu toate regnurile din jur, de la microcosmos, structurile
subatomice, la macrocosmos. Cunoaşterea se poate trece direct prin
Conştient, am ajuns la acest nivel de a putea înţelege mental tot ce se
întîmplă în jur. De aceea dispare alimentaţia “pur alimentară” ca necesitate,
aceasta avînd rolul de a trece informaţiile exteriorului la modul
Subconştient. Putem aşadar spune că am evoluat.
Concomitent au evoluat şi acele canale informaţionale, trecînd în atenţie pe
primul plan acelea ce primesc o informaţie mult mai dinamică. Toţi receptorii
noştri, atăt cei interiori cît şi cei exteriori au rolul de a reacţiona la variaţiile
energetice din jur, preluînd însă nu energia ci informaţia purtată de
aceasta. Deci vînatul efectiv al receptorilor este informaţia şi nu energia.
Informaţia purtată pe un suport material solid este preluată de receptorii tactului,
iar cunoaşterea este mică, solidul nepermiţînd o dinamică, un schimb
informaţional deosebit. Informaţia purtată de lichid este preluată de receptorii
gustativi, cea purtată de gaz de cei olfactivi. Aici este cazul să spunem că deşi
introducem în gură şi alimente solide, prin mestecare devin prima dată lichide, în
această formă reacţionînd cu receptorii gustativi. La fel, deşi mirosim un gaz,
acesta se dizolvă mai întîi în acel mucus lichid şi ca solvent este preluat de
receptorii olfactivi. Lichidul are deja o dinamică mult mai mare, schimbul
informaţional făcîndu-se mult mai dinamic. Trecînd în plaja informaţiilor fără
suport material, deci cele mult mai dinamice, ele sunt preluate de receptorii
auditivi pentru sunet şi receptorii vizuali pentru lumină.

46
Trebuie să menţionăm că tot acest schimb de informaţii exterior - interior se
petrece avînd ca intermediar, ca haltă, adaptarea informaţiei la mediul uman,
informaţia este preluată de o formă lichidă, acea limphă care umple tot
organismul. Deformarea receptorilor mecanici este dată de o deformare a
lichidului ce îmbracă acele fire sensibile , frigul şi caldul răcesc sau încălzesc
lichidul celular de la periferie, despre gust şi miros deja am discutat, sunetul trece
la un moment dat într-o undă cu o anumită vibraţie care se propagă printr-un
lichid din urechea internă, lumina trece prin umoarea apoasă şi cea vitroasă
înainte de a atinge receptorii vizuali. Toate informaţiile sunt adaptate
propriului organism, trăite, manifestate, iar apoi informaţia este trecută ca
proprie. Nici o informaţie străină, a altcuiva, nu se oferă aşa, direct din exteriror.
Orice informaţie trebuie înfătuită, trăită, de-abia apoi dusă la cunoştinţă Spiritului.
Ca evoluţie a acestor receptori, putem spune că dacă la început aveau
importanţă receptorii de frig şi cald, cei ce arătau cît de plin sau de gol era
stomacul, deci tot mecanoreceptorii, apoi a urmat acea trecere la un rafinament
al gusturilor, al mirosurilor, al pipăitului. Ca acum prioritate în canalele
informaţionale să aibă văzul şi auzul, sunetul şi lumina, cu dinamica maximă,
acestea fiind utilizate pregnant de oameni în relaţiile interumane. Ca o
consecinţă al acestui fapt puteţi observa cum înainte un comerţ înfloritor se făcea
dacă deschideai un han sau o cîrciumă, astăzi finanţele se investesc mai ales în
domeniul mass-mediei, al audio-vizualului, al tehnologiei informaţionale. Acestea
sunt domeniile care au dinamica de dezvoltare cea mai mare, efectiv este un
fenomen exponenţial.
Informaţia astăzi este servită în forma ei pură, se preferă informaţia cu
dinamica maximă. Am mai discutat, planul în care existăm nu poate separa
materia de energie şi de informaţie, dar se pare că accentul cade astăzi pe
ultimul parametru. Ce primează în civilizaţia actuală este în mod clar, cert,
Informaţia. Ea este alimentul de bază al oricărui membru al societăţii
actuale, cel puţin pentru cei aflaţi în cel de-al treilea şi al patrulea val. Evoluţia la
ora actuală se bazează aşadar pe o vehiculare tot mai mare a acestei valori,
Informaţia, indiferent de forma sa.
Informaţia este un instrument, nu o valoare ce se acumulează cantitativ , sensul
evoluţiei fiind dat de viteza de vehiculare al acestei informaţii şi nu de
cantitatea stocată. Consecinţa acestui fapt, similar ca în lumea calculatoarelor,
este creşterea vibraţiilor. Continuînd acest fenomen la modul exponenţial,
Umanitatea va avea o surpriză, peste un anumit prag al vibraţiei intrîndu-se în
Lumea Reală, cea a Spiritului. Se deschid astfel porţile unei noi etape pentru
Umanitate, se trece din Civilizaţia Umană în cea a Îngerilor. Asistăm astfel, mai
mult sau mai puţin conştienţi, la o schimbare de civilizaţie, nu de organizare
socială ci efectiv de civilizaţie. Trecerea de partea cealaltă depinde de fiecare, de
efortul depus de fiecare în parte. Ce oferim prin Colecţia 17 sunt confirmări, sunt
îndrumări. Depinde doar de alegereea voastră de care parte a barierei vreţi să fiţi
- în lumea Iluziei, muritoare şi efemeră sau în Lumea Absolută, Reală, Eternă,
plină de Lumină, Pace şi Iubire. Noi vă dorim succes în alegerea voastră şi vă
dorim din suflet Pace şi Iubire!

47
48