|







 |
|

  

| !"#!!$ %&'()%

*
%  +&(%!"#!!,(,!-
(,!-!"!./%'!%!$/% !%&!
01-+",(,!-"!'()%

= 






 




=



 


 

 


| !"#!!$ %&'()%
În acest context epistemologic efervescent a apărut -"((-! 1(# 2 . a lui Auguste Comte,
care, delimitându-
delimitându-se de metafizică şi de religie, afirmă că

- ştiinţa poate funcţiona numai pe baza cercetărilor empirice (cu conţinut factual);
factual);
- cunoaşterea este limitată doar la faptele observabile prin intermediul simţurilor umane,
completate de instrumente şi de echipamente ştiinţific
observabile.
- cunoaşterea cuprinde şi relaţiile stabilite între faptele observabile.

De aici rezultă faptul că ştiinţa trebuie să fie raţională şi trebuie să se construiască pe baza
măsurării precise a fenomenelor, a proceselor şi a obiectelor studiate.
studiate. Pentru geografie,
acceptarea acestei doctrine a avut ca rezultat Ë

 
   
datorită aplicării
sistematice a ' () %)+ 2 (de la particular la general) şi datorită multiplicării
studiilor cu caracter monografic prin intermediul geografiei regionale.
regionale.

 ()! %)+ 2. presupune

presupune::

a) ± observarea analitică a unei arii date, prin colectarea diferitelor informaţii referitoare la
mediul natural şi la cel uman
uman;;
b) ± clasificarea morfologiilor (formelor) de repartiţie observate;
observate;
c) ± detectarea legăturilor între fenomenele observate şi explicarea repartiţiilor prin cercetarea

 

în cadrul ariei respective.
respective.

#+" ! +"3
+"3 +% )' '(-(
'(-(-+%&(%!" !+1! !" .&
.&

Pozitivismul, care postula că pot fi ştiinţifice doar acele discipline care sunt capabile să utilizeze
instrumente şi echipamente ştiinţifice de măsură şi control,  

 
 


, a cărui obiect de studiu nu se preta deloc

  
 
  

 
   
,
nici măsurătorilor exacte,
exacte, nici experienţelor directe (cum să fie experimentată apariţia şi
evoluţia unui sistem urban, care are nevoie de secole şi de mii de kilometri patraţi
patraţi?!
?!)).
*
%  +&(%!"#!!,(,!-
(,!-!"!./%'!%!$/% !%&!
 (,!-!+'!%."!./%'!%!
(după Antoine Bailly et Hubert Béguin -    Ë

,
Ë

, coll. Géographie,
Masson, Paris, 1982)

!"

44
56
56  ± insistă
insistă asupra þ
 þ þþ
þþ

þ þþ

 :: suport

 suportulul natur
naturaal (sol
(solurile
urile,, climatele
climatele,, vegetaţia...
etaţia...)) determină
termină formele de
organizare socială şi nivelul de civilizaţie.
civilizaţie. Privilegierea acestui raport strâns natură-
natură-societate a
justificat denumirea de $(!". ) '% .. .. Reprezentanţii acestei şcoli ar afirma de
exemplu că un substrat impermeabil sau permeabil, în funcţie de capacitatea sa de reţinere a
apei, ar determina formarea unui habitat grupat sau dispersat datorită mai marii sau mai
redusei densităţi a izvoarelor.
izvoarelor. Natura acestui tip de demers este cu precădere )1 2.. 2..

)7
! #" 58

58 - studiază þ
 
þþ

þ pentru a
evalua forţa acestei relaţii.
relaţii. Ideea sa centrală este aceea că orice fiinţă vie este produsul
mediului în care trăieşte;
trăieşte; nu mai rămâne astfel decât să fie precizate legile naturale care
dermină distribuţia speciei umane
umane..
Demersul este nou, influenţat de lucrările lui Darwin asupra originii speciilor şi a
evoluţionismului, adică asupra mediului ca motor al unei evoluţii în care doar cei mai apţi pot
supravieţui.. Această geografie, denumită %2(%'% !" .,
supravieţui ., în efortul său de a deveni
ştiinţifică, imită ştiinţele naturale, încercând să depăşească simpla descriere şi să ajungă la
explicaţii.. Natura sa este cu precădere 91"! 2..
explicaţii 2..

`


 


 

  Ë 
  





Ë
  

 

 

  
 
Ë




 Ë
Ë 

Ë 
Ë
 


    
 

 

 `


 
 !
 
" #
$


@
  
  „



   ''



' '

v


   

    

 
  
 
  




    
  
  
     
    
 


    
 


 


    

 

       


   
   


    

 


   
  
v 
 
    
  


    

  
  
   

" 

%


% 
 !
 &
 


 



"
!


"
!

@
  
 

  „



   ''



'



   ''



' '

>
 
           

   
    
   
   $ 
   
    
 


 

!  

"
  # 

# 
 $ 
          

v


 v 
 
 $ 
  
  %%
 
    
 
 $ 
    


   

  
 
 $ 
    
>
   
  


 $ 
 

 
    



 Definiţia pe care o dă Ratzel antropog
antropogeeografiei
ografiei:: !% (1(,
(1(,(,!-
(,!-!  +)!#.
1! &! (!'%"( 1 1"!% . 1+' $ !1( +" 1 ! !$ ! " /% &% +
...
')" /% ! .

Conform logicii lui Ratzel

Ratzel,, antropogeografia joacă trei roluri diferite
diferite::

a) - antropogeografia este
este o 
  Ë
.. Ea  

Ë  


 
Ë


 pe Terra,   


 , vidurile de populaţie şi marile arii de concentrare a
populaţiei.. Ea încearcă să
Ë





Ë  Ë
  
 

populaţiei
(fronturile pioniere, creşterea demografică internă, etc.
etc.);

b) - antropogeografia esteeste o  Ë
Ë 

. Completând
Ë
Completând antropologia
antropologia,
antropogeografia  

Ë  Ë



 




 Ë

Ë 

 
 
  

  




(vânători itineranţi,

Ë
păstori nomazi, agricultori sedentari, etc.
etc.);

- antropogeografia este
este o

 .
. Ea studiază raporturile dintre om şi
mediul în care trăieşte.
trăieşte. Omul ia din mediu elementele regimului său alimentar, materialele
pentru casa şi pentru îmbrăcămintea sa. sa. Durata inegală a zilelor şi a nopţilor, succesiunea
anotimpurilor, creşterea plantelor alimentare, migraţiile animalelor ritmează munca şi viaţa
oamenilor precum şi ciclul sărbătorilor lor.
lor.
 (,!-!+'!%."!./% !%&!
(după Antoine
Antoine Bailly et Hubert Béguin !    Ë

 Ë

  !"#$%

În faţa exceselor demersurilor deterministe şi environmentaliste, cercetători precum

Õ!+" :)!" ) "! ;"!7 (prin lucrările din 1903 şi 1922)
1922) vor dezvolta teza 1(<"'+"+
1(<"'+"+::




 



 
 
     Ë
 Ë

 
Ë&
Ë




 
     Ë
.. Astfel, vânătorul pigmeu,
    Ë Ë
  Ë

cultivatorul de manioc şi plantatorul de cafea exploatează aceeaşi pădure ecuatorială, însă în
moduri total diferite
diferite..

Prin urmare, apropierea geografiei umane de ştiinţele naturale către finele secolului
al XIX
XIX--lea nu va avea acelaşi impact în toate ţările în care apare şi se dezvoltă geografia
umană.. În Franţa geografii, după modelul lui Strabon, rămân mult mai aproape de istorici
umană
decât de naturalişti, ceea ce va uşura trecerea geografiei în câmpul ştiinţelor sociale în a doua
jumătate a secolului al XX
XX--lea
lea..

În ciuda acestui fapt, geografia umană franceză a secolului al XIX

XIX--lea şi a primei
jumătăţi a secolului al XXXX--lea rămâne în tabăra ştiinţelor naturii şi urmează acelaşi traseu
germană. Ca o dovadă în acest sens rămâne părerea lui Paul
ştiinţific ca şi antropogeografia germană.
Vidal de la Blache (în 
, A.Colin, Paris, 1922),
Ë
 
 Ë

, 1922), după care
întrebarea esenţială a geografiei umane este următoare : « ' 



Ë 

Ë
 
Ë
Ë  


?
? ».

Din această interogaţie fundamentală rezultă că pentru Vidal de la Blache ,(,!-!

1!&+..
+'!%.   ( $ %&. ! 1! &"( /% 1!&+
 Problema care se pune este:
este: geografia umană este o ştiinţă a repartiţiilor dar a
repartiţiilor ! ?
?
Pentru a rezolva această problemă, de la Blache preia din opera lui Montesquieu
conceptul de mod de trai (



) 
), concept care i-a permis să studieze  
fundamentele ecologice $ fundamentele sociale ale fenomenelor de repartiţie.
repartiţie.

vie) este o mărturie a efortului de clasificare făcut

Noţiunea de mod de trai (genre de vie)
de geografia umană franceză în a doua jumătate a secolului al XIX XIX--lea şi la începutul secolului
al XX
XX--lea
lea..
 Modul de trai (




)

) al unui grup social oarecare reprezintă rezultatul
valorizării de către acest grup, prin intermediul propriilor ideologii şi tehnici, a oportunităţilor
trăieşte. Altfel spus, fiecare grup social îşi construieşte în mod activ
oferite de mediul în care trăieşte.
propriul mod de trai în raport strict cu condiţiile mediului local
local.. Aceasta este ideea centrală a
posibilismului, care  
Ë
  Ë  

 
 &Ë 



 
.

  
.

« Acest lucru este fără îndoială un progres însă el plasează geografia într- într-o poziţie
delicată, făcând-
făcând-o o ştiinţă aparte, care nu poate ajunge la generalizările la care aspiră toate
celelalte ştiinţe»
ştiinţe». (P
(P..Claval - ( 

  Ë
p.33-
33-42 în A. Bailly (dir
(dir..), `
 
Ë  
  Ë

,

,
Armand Colin, Paris, 4e édition revue et augmentée

Prin urmare, descrierea realităţii prin intermediul modurilor de trai face din geografie
o ştiinţă     
(destinată să producă descrieri şi explicaţii a fenomenelor 
şi

Ë

) şi   Ë   


(destinată să producă legi
prin aceasta 

Ë

)
ştiinţifice sau, mai pe larg, să ajungă la forme şi proceduri de generalizare conceptuală)
conceptuală).
(Cl.. Raffestin, A Turco - )Ë 

  Ë

,
(Cl 
, pag.
pag.23-
23-31 dans Les concepts...
concepts...)).
De aici vin de altfel Ë Ë

    
 
  
,
 
, critici care merg până la a-i 

  . Din nefericire, această situaţie va dura pe întreg parcursul primei jumătăţi
 
   .
a secolului al XX
XX--lea deoarece, aşezată alături de ştiinţele naturii, 
   

 
    

 
   Ë


  
 

..

Dorind să răspundă exigenţelor ştiinţifice ale ştiinţelor naturii, geografia a devenit repede
interesată să pună în evidenţă structuri,
structuri, să le clasifice şi să le ordoneze în tipologii.
tipologii. Eforturile
sale urmau trei direcţii principale, fiecare corespunzând unei definiţii a geografiei umane:
umane:

a) ± studiul interacţiunilor dintre oameni şi mediu

b) ± studiul diferenţierilor regionale
c) ± studiul peisajelor
peisajelor..

Cea mai mare parte a studiilor erau materializate sub forma    foarte minuţioase şi
foarte complexe, fondate pe descrieri complicate ale realităţilor lumii
lumii..

În 1947 (` (
  *

,
, Hachette, Paris, 1947),

1947), Max Sorre scria, încercând o definiţie
sintetică a geografiei umane:
umane:
« Geografia este disciplina spaţiilor terestre
terestre.. Prima problemă a geografiei este cercetarea
raporturilor dintre om şi mediu
mediu.. Geografia umană este acea parte a geografiei generale care
studiază oamenii şi lucrurile lor din punct de vedere al repartiţiei acestora.
acestora. Altfel spus,
geografia umană este o ) $ %&-. a peisajelor umane şi a repartiţiei lor pe glob ».
01-+",(,!-"!'()%
= 

i i
i 
&



"&


&



"&








 
"


"

 ' 

! 
(  

 
 ' 

! 
(  

  
&
 
&)

&


)

&


"
" " 


*
"
" " 


 *
÷ '  
'
  &' (   ( "

)
 

j

 


 


 
 


 ( 


*
. 


 

  
  
 





   +% 

*

/
 %

*
 



 

 
 
$%
 

 
*
 

 0 




 

   
  




 

   

&  

 
 

 !  '
 

%   

%
&

 %

! 

/



  ( 

 %



*

 
  -
% 

 "
  

%   

 #
 

  ,


 
* +    
 ) %
  

-
 

  &
  
 

 

1


 



   ,
   4 

 0 
 
*

"
'.2 
 " 

   3  

 %
   * +    
2    &
  
 3


!
 ,

%
(





 

   
 

    
 $ %
 %  #
 

5
.!
666 666 666 666

 

7
#
 666 666 666 666

8 
0 
 #
   . 



 . ! 

'
*  & 
 


"  %
 
:


:
  


 
 9
:  0%
  

:
 %
 
 



 #; 
   (

 

 , '
 # %


" 
%
<& =



 .


 -


 
/


% 

 6 
    
 
  &

 ?

„
„ „
„ „
„

 


 


      "#

  !  $!
%&
%&  !$ "
$!
!  $ '
$  (
&$
  "
"
$    $

      
 
BAILLY, A. (1998)
1998) ± ÄLa géographie humaine.
humaine. Introduction´, pp.pp. 19-
19-24 în A. Bailly (dir(dir..), `
 
Ë  
  Ë

,

,
Armand Colin, Paris, 4e édition revue et augmentée
BAILLY, A., coord.
coord. (2001)
2001) ± `
 
Ë  
  Ë

,

, cinquième édition (première édition ± 1984), 1984), Armand Colin, Paris
BAVOUX, J-J. (2002)
2002) ± `  Ë
  , coll.
Ë
 +,
  
  , coll. U, Armand Colin, Paris
BERDULAY, V. (1981)
1981) ± `    
 
-

 Ë
.!#/0! !"!1%%, Comité des Travaux Historiques et Scientifiques,
!#/0!!"!1
Bibliothèque Nationale, Paris
BROC, N. (1986)
1986) ± `  Ë

 2

,
2

, Editions du Comité des Travaux Historiques et Scientifiques, Ministère de
l¶Education Nationale, Paris
BRUNET, R. Ferras, A.S., Théry, H.; 1992 - `
   
  Ë
  4
, RECLUS - La documentation française,
Ë
 3 
  4
,
Paris - Montpellier
CLAVAL, P. (1992)
1992) ± ÄGéographie et sociologie´, pp pp.. 75-
75-92 în A. Bailly, R. Ferras, D. Pumain (dir. (dir.) - )5Ë

 Ë
,
Ë
,
Economica, Paris
CLAVAL, P. (1998)
1998) ± ÄHistoire de la géographie´, pp.
pp. 37-
37-49 în A. Bailly (dir
(dir..) ± `
 
Ë  
  Ë

,

, Armand Colin,
Paris, 4e édition revue et augmentée
CLAVAL, P. (2001)
2001) ± )Ë 

  Ë

Ë
 'Ë




 4

 
 

 6 
 
 Ë5
 


, Collection Fac
Ë 

     
  
, Fac.., Géographie, Nathan/VUEF, Paris
CLOZIER, R. (1949
1949)) ± `
  Ë
 
  Ë
,
Ë
, Presses Universitaires de France, Paris
DEBIÉ, F. (1995)
1995) ±  Ë
4


,

, Presses Universitaires de France, collection Premier Cycle, Paris
HARTSHORNE, R. (1939 1939)) ± *
7 
 
 Ë5
Ë5 8 '   9 
5  '
 *  
`  
 ,  , Association of
American Geographers, Lancaster, Pennsylvania
JOHNSTON, R.J. (1989) 1989) - Ë5 
5  
 Ë5, Ë5, pag.
pag. 48-
48-66 in ³Human geography´, D.Gregory, R.Walford (dir),
Macmillan, London, 1989
JOHNSTON, R.J.; GREGORY, D.; PRATT, G.; WATTS, M. (2000) 2000) : T
3  5  ( 
 Ë5 4th edition, Blackwell
Publishing, Malden (USA)-
(USA)-Oxford (UK)
MARCONIS, R. (2000)
2000) ±       Ë
,
Ë
, 2e édition, coll
coll.. U, Armand Colin, Paris
RAFFESTIN, Cl.Cl., Lévy, B. (1998)
1998) ± ÄEpistémologie de la géographie humaine´, pp. pp. 24-
24-36 în A. Bailly (dir
(dir..) ± `
 
Ë  


, Armand Colin, Paris, 4e édition revue et augmentée
 Ë

,
ROBIC, M.-C.(1982)
1982) ± ÄCent ans avant Christaller:
Christaller: une théorie des lieux centraux´, pp. pp. 5-12 în `
)Ë
 Ë4
,
Ë4
, no 1
ROUGERIE, G. (20002000)) ± ` (

 


 `    


 
 ;
ËË 

  Ë

 


, collection Fac
 

 
  
, Fac.., Géographie, Nathan/HER, Paris
SAUER, C.O. (1925)
1925) ± ÄThe morphology of landscape´, pp. pp. 19-
19-54 în    
 Ë5 no 2, University of California