ANEXA F

ASPECTE SPECIFICE ALE ALCĂTUIRII

ELEMENTELOR DIN OŢEL

F.1. Clase de secţiuni

Clasificarea secţiunilor transversale se face funcţie de supleţea pereţilor secţiunii şi de

distribuţia şi semnul tensiunilor σ. Prin supleţe, se înţelege raportul dintre lăţimea şi
grosimea peretelui. Această clasificare este necesară pentru a delimita secţiunile care
pot avea incursiuni în domeniul elasto-plastic de celelalte secţiuni.
Sunt definite patru clase de secţiuni:

Clasa 1 – secţiuni care permit plastificarea lor şi dezvoltarea articulaţiilor plastice

(rotire sub efort constant), fără apariţia voalărilor, până la atingerea unghiurilor de
rotire plastică admisibile. Este posibilă redistribuirea eforturilor în structură, iar
calculul se face pe baza teoriei formării articulaţiilor plastice.

Clasa 2 – secţiuni care permit formarea articulaţiilor plastice, dar care au o

capacitate de rotire plastică redusă şi nu permit redistribuirea plastică a momentelor
încovoietoare în structură. Calculul eforturilor în structură se face în domeniul
elastic.

Clasa 3 – secţiuni în care se pot dezvolta compresiuni în fibrele extreme până la

nivelul limitei de curgere (rezistenţa critică de voalare se situează la nivelul limitei
de curgere), fără a se putea dezvolta însă articulaţii plastice. Calculul eforturilor în
structură se face în domeniul elastic.

Clasa 4 – secţiuni cu supleţe mare la care fenomenul de voalare (caracterizat de

rezistenţe critice cu valori inferioare limitei de curgere) împiedică atingerea limitei
de curgere în fibra extremă comprimată. Calculul eforturilor în structură se face în
domeniul elastic.

F.1
F.2. Supleţea pereţilor secţiunilor conform claselor de secţiuni

În tabelul F.1 sunt date valorile maxime ale supleţilor pereţilor barelor funcţie de
forma secţiunii şi de distribuţia tensiunilor.

Tabel F.1.

VALORI MAXIME ALE SUPLEŢII PEREŢILOR ELEMENTELOR

STRUCTURALE METALICE
(a) Tălpi încadrate de inimi

Clasa Modul de
Încovoiere Compresiune
secţiunii obţinere
- -
Distribuţia
tensiunilor

+ - + -
Ţevi laminate c 3t t 33 c 3t t 42
1
Alte secţiuni ct 33 ct 42
Ţevi laminate c 3t t 38 c 3t t 42
2
Alte secţiuni ct 38 ct 42

- -
Distribuţia
tensiunilor

+ - + -

Ţevi laminate c 3t t 42 c 3t t 42
3
Alte secţiuni ct 42 ct 42

fy (N/mm2) 235 275 355

235 f y
1 0,92 0,81

F.2
 Tabel F.1 (continuare)

VALORI MAXIME ALE SUPLEŢII PEREŢILOR ELEMENTELOR

STRUCTURALE METALICE
(b) Tălpi ieşite în consolă

Secţiuni laminate Secţiuni sudate

Clasa Modul de Compresiune + Încovoiere
Compresiune
secţiunii obţinere

Distribuţia - - + - - -
tensiunilor + - + + +

10 10
Secţiuni laminate ct 10 ct ct
1 9 9
Secţiuni sudate ct 9 ct ct

11 11
Secţiuni laminate ct 11 ct ct
2 10 10
Secţiuni sudate ct 10 ct ct

- - -
Distribuţia + + +
tensiunilor

Secţiuni laminate ct 15 ct 23 k
3
Secţiuni sudate ct 14 ct 21 k

fy (N/mm2) 235 275 355

235 f y
1 0,92 0,81

F.3
 Tabel F.1.(continuare)
VALORI MAXIME ALE SUPLEŢII PEREŢILOR ELEMENTELOR
(c) Inimi

Clasa Compresiune +
Încovoiere Compresiune
secţiunii Încovoiere
+ + +

Distribuţia
tensiunii

- - -
Când 0 ,5 :
ct 396 13 1
1 ct 72 ct 33
Când 0 ,5 :
ct 36
Când 0 ,5 :
ct 456 13 1
2 ct 83 ct 38
Când 0 ,5 :
ct 41,5
+ +

Distribuţia
tensiunii

-
+
Când 1:
c t 42 0 ,67 0 ,33
3 ct 124 ct 42
Când 1:
ct 62 1
fy
235 275 355
(N/mm2)
235 f y
1 0,92 0,81

F.4
 Tabel F.1 (continuare)

VALORI MAXIME ALE SUPLEŢII PEREŢILOR ELEMENTELOR

STRUCTURALE METALICE

(d) Corniere Nu se aplică

cornierelor prinse pe
A se vedea şi pct. (c) “Tălpi toată lungimea de alte
ieşite în consolă” elemente

Clasa
Compresiune
secţiunii

- -
+
Distribuţia
tensiunilor -

h b h
3 15 11,5
t 2t

(e) Ţevi rotunde

Clasa Compresiune
secţiunii Compresiune + Încovoiere
2
1 d t 50
2
2 d t 70
2
3 d t 90
fy (N/mm2) 235 275 355
235 f y 1 0,92 0,81
2
1 0,85 0,66

F.5
F.3. Rigidizările barelor disipative

F.3.1. În figurile F.1, F.2 şi F.3 este prezentat modul în care se amplasează rigidizările
la barele disipative scurte, lungi şi intermediare.

a
e
a-a a a a a

bst tst
hw

tw

b
a

Fig.F.1. Amplasarea rigidizărilor la bara disipativă scurtă

a

d e d

a-a c c=1,5b c=1,5b c

bst tst
hw

tw

b
a

Fig.F.2. Amplasarea rigidizărilor la bara disipativă lunga

F.6
 a
d e d
c c' a' a' a' c' c
a-a
bst tst
hw

tw

a
Fig.F.3. Amplasarea rigidizărilor la bara disipativă intermediară

F.3.2. Distanţele dintre rigidizări sunt:

M pl ,link
- în cazul barei disipative scurte: e 1,6
V pl ,link
hw
a 30t w pentru θp = 0,08 rad
5
hw
a 52t w pentru θp = 0,02 rad
5
M pl ,link
- în cazul barei disipative lungi: e 3
V pl ,link
c = 1,5b

c = min (1,5b, 0,5d)

M pl ,link M pl ,link
- în cazul barei disipative intermediare: 1,6 e 3
V pl ,link V pl ,link
a’ se determină prin interpolare liniară între valorile:
M pl ,link
a’= a dacă e 1,6 şi p 0 ,08...0 ,02 rad
V pl ,link
M pl ,link M pl ,link
a' 1,5 b dacă e 3 şi p 0 ,02 rad
V pl ,link V pl ,link

c’ = min (1,5b, a’)

c = min (1,5b, 0,5d)

În relaţiile de mai sus s-au folosit notaţiile:

tw - grosimea inimii barei disipative
b - lăţimea tălpii barei disipative

F.7
e - lungimea barei disipative
a, a’, c , c, c’, d - distanţe între rigidizări (conform figurilor F.1, F.2, F.3)

F.4. Valori ale produsului 1,1 ov

(1) Pentru un calcul simplificat se pot folosi valorile 1,1 ov date în tabelul F.2.

Tabel F.2
VALORI ALE PRODUSULUI 1,1 ov

Tipul structurii 1,1 ov

a) Cadre necontravântuite 3,0

b) Cadre contravântuite centric 2,0
c) Cadre contravântuite excentric 2,5
d) Pendul inversat 2,0
f) Cadre duale
- cadre necontravântuite + cadre contravântuite centric 2,0
- cadre necontravântuite + cadre contravântuite excentric 2,5

F.5. Lungimi de flambaj ale stâlpilor structurilor multietajate

(1) Se vor aplica prezentele prevederi dacă în normele de proiectare ale structurilor
metalice nu sunt alte specificaţii.

(2) Lungimea de flambaj lf a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri fixe poate fi
obţinută din diagrama prezentată în figura F.4.

(3) Lungimea de flambaj lf a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri deplasabile poate fi
obţinută din diagrama prezentată în figura F.5.

(4) Factorii de distribuţie a rigidităţii 1 şi 2 (fig. F.6) sunt obţinuţi cu relaţiile:

KC K1
1 (F.1)
KC K 1 K 11 K 12

KC K2
2 (F.2)
KC K 2 K 21 K 22

F.8
Articulat 1,0

1,
0
0,
95
0,9

0,
9
0,
0,8

8
1

5
0,
8
0,7

0,
75
0,6

0, 5
7
0,
0,5

67
0,
65
0,
0,4

62
5
0,
0,3 6
0,
57
5

0,2
0,
55
0,

0,1
52
5

Incastrat
0,
5

0,0
0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0

Incastrat 2 Articulat
Figura F.4 – Raportul lf /L dintre lungimea de flambaj şi
lungimea teoretică a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri fixe
Articulat 1,0 5,
0
4,
0

0,9
3,
0
2, ,6
8
2 4
2, 2

1 0,8
2,
2, 9
0

0,7
1, ,8
1
1,
7

0,6
1,
6
1,
5

0,5
1,
4

0,4
1,
3
1,
25

0,3
1,
2
1,
15

0,2
1,
1
1,

0,1
05

Incastrat
1,
0

0,0
0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0

Incastrat 2 Articulat
Figura F.5 – Raportul lf /L dintre lungimea de flambaj şi
lungimea teoretică a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri deplasabile

F.9
(5) Când grinzile nu sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor poate fi determinată
în conformitate cu tabelele F.3, F.4, cu condiţia rămânerii în domeniul elastic a
grinzilor sub acţiunea momentelor de calcul.

Tabel F.3
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri fixe

I
1 K 0 ,5
L

I
2 K 0 ,75
L

I
3 K 1,0
L

Tabel F.4
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri deplasabile

I
1 K 1,5
L

I
2 K 0 ,75
L

I
3 K 1,0
L

K1
Factor de distributie 1
K11 K12

Stalp de verificat KC
K21 K22

Factor de distributie 2
K1

Figura F.6 – Factori de distribuţie pentru stâlpii continui

F.10
(6) Pentru structurile clădirilor în cadre rectangulare cu planşee din beton, cu
topologia structurii regulată şi încărcare uniformă, se pot adopta, pentru grinzi,
rigidităţile din tabelul F.5.

Tabel F.5
Rigiditatea K a unei grinzi dintr-o structură cu planşee din beton armat
Structură cu noduri Structură cu noduri
Condiţii de încărcare pentru grindă
fixe deplasabile
Grinzi care suportă direct planşeul I I
1,0 1,0
din beton armat L L
I I
Alte grinzi încărcate direct 0 ,75 1,0
L L
Grinzi supuse numai la acţiunea I I
0 ,5 1,5
momentelor de la extremităţi L L

(7) Dacă momentul de calcul al unei grinzi depăşeşte momentul de rezistenţă elastic
Wel fyd / M0, se poate considera grinda articulată în acel punct.

(8) Dacă grinzile sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor trebuie corectată în
consecinţă. Pentru aceasta se pot utiliza funcţiile de stabilitate. O alternativă simplă
constă în neglijarea surplusului de rigiditate datorat întinderii axiale şi considerarea
efectelor compresiunii axiale cu valorilor aproximative prezentate în tabelele F.6 şi
F.7.

Tabel F.6
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri fixe

I N
1. K 0 ,5 1 1,0
L NE

I N
2. K 0 ,75 1 1,0
L NE

I N
3. K 1,0 1 0 ,4
L NE

2
în care: NE EI L2

F.11
 Tabel F.7
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri deplasabile

I N
1. K 1,5 1 0 ,2
L NE

I N
2. K 0 ,75 1 1,0
L NE

I N
3. K 1,0 1 0 ,4
L NE

2
în care: NE EI L2

(9) Următoarele relaţii se pot utiliza ca alternativă la valorile date în diagramele din
figurile F.4 şi F.5:

(a) cadre cu noduri fixe:

lf 1 0 ,145 1 2 0 ,265 1 2
(F.3)
L 2 0 ,364 1 2 0 ,247 1 2

(b) cadre cu noduri deplasabile:

0.5
lf 1 0 ,2 1 2 0 ,12 1 2
(F.4)
L 1 0 ,8 1 2 0 ,60 1 2

(10) O structură poate fi considerată cu noduri fixe în cazul în care sistemul de

contravântuire reduce deplasările orizontale cu cel puţin 80%.

F6. Deplasări relative de nivel admisibile

(1) Verificarea deplasării relative de nivel la starea limită de serviciu, d rS .L .S , are

drept scop menţinerea funcţiunii principale a clădirii în unor seisme care au o
probabilitate mai mare de apariţie decât acţiunea seismică de proiectare, fără
degradări sau scoateri din uz ale căror costuri să fie exagerat de mari în
comparaţie cu costul structurii;

(2) In cazul unor clădiri cu destinaţie specială ( ex. stabilimente de ocrotire a

sănătăţii , centrale nucleare, centrale electrice, clădiri ce adăpostesc echipamente
sensibile) se pot face verificări suplimentare cu limitarea mai severă a
deplasărilor decât cele prevăzute la F6(3);

F.12
(3) verificarea deplasării relative de nivel se face cu relaţia:

d rS .L.S d r,S.L.S
a (F5)
în care:

d rS .L .S q dr (F6)
d S .L .S
r deplasarea relativa de nivel sub acţiunea seismică;
factor de reducere care ţine seama de perioada de revenire mai scurtă a
acţiunii seismice. Valoarea factorului este :
0,4 pentru clădiri încadrate în clasele I si II de importanţă
0,5 pentru clădirile încadrate în clasele III şi IV de importanţă
q factor de comportare specific tipului de structură ( vezi tab. 6.3)
d r deplasarea relativă de nivel, determinata printr-un calcul static elastic în
grupare de încărcări care conţine şi seismul (conform Cap.4);
d r ,a valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel, care pentru cazurile
S .L .S

curente de clădiri se ia din tabelul F8

Tabel F8
Valori admisibile ale deplasărilor relative de nivel d rS,a.L.S
Nr. d rS,a.L.S
Tipul elementului nestructural folosit
crt
1. Clădiri cu elemente nestructurale din materiale fragile
0,05h
fixate de structură
2. Clădiri cu elemente nestructurale din materiale ductile
0,075h
fixate de structură
3. Clădiri la care elementele nestructurale sunt astfel
fixate încât nu sunt influenţate de deformaţiile 0,010h
structurii de rezistenţă
4 Clădiri fără elemente nestructurale 0.010h
în care: h înălţimea de nivel

F.13