aminteşte şi viaţa la care visează.Există un singur cer de care atârnă stelele,un cer ce le oferă păsărilor un templu pentru a venera zborul.Există mai multe mări,oceane şi deşerturi care au sentimente .Cea mai mare calitate a omului este viaţa însăşi,cea mai mare forţă este frica,cel mai bun motiv e iubirea. Autostrada pe care ele se întrec poartă numele de speranţă. Aici viteza este limitată la imaginaţie ,nu există limită de vârstă aşa cum nu îţi este necesar nici permis de conducere.Tot ce trebuie să faci este să închizi ochii pentru a construi un vis,să-ţi deschizi inima pentru a-l face posibil,să apeşi pedala de acceleraţie până la fund,până când imaginaţia atinge absolutul.Stai!am uitat că imaginaţia nu are limită.Tot ce trebuie să faci este să-ţi imaginezi,să crezi în ceea ce îţi doreşti!Hai să-i dăm drumul! Am plecat.Văd cum maşina pleacă de pe loc.Privesc drept şi văd decât asfalt,mă uit în stânga,mă uit în dreapta şi văd decât câmpie.Gonesc cu mii de visuri la oră în această pustietate aridă şi hotărăsc subit să pornesc radioul.Întâmplarea face ca în acest moment,pe acest post de radio,să fie cântată melodia noastră.Dar unde eşti tu?De fapt nu te-am cunoscut niciodată.Dar pentru că totul e posibil o să mi te imaginez.Opresc maşina şi o iau la fugă prin lanurile de grâu.Alerg,alerg,îţi aud glasul,te aud cum mă chemi,alerg şi ... mă împiedic .