SPĂLAREA MATERIILOR PRIME

FUNCŢIILE SPĂLĂRII. METODE DE SPĂLARE

Spălarea materiilor prime face parte din operaţiile preliminare de curăţire a materiilor
prime, înainte de intrarea în procesul de fabricaţie sau în vederea depozitării sau a preambalării.
Spălarea materiilor prime are doua obiective majore:
- îndepărtarea contaminanţilor, care constituie un pericol pentru sănătatea consumatorilor
sau care sunt inacceptabili, din punct de vedere estetic;
- reducerea încărcării microbiologice care afectează eficacitatea proceselor ulterioare şi
calitatea produsului.
O operaţie de curăţire acceptabilă trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
 - eficienţa procesului de separare trebuie să fie cât mai mare posibil, dar cu minimum de
deşeuri din materialul util;
 - contaminanţii trebuie să fie îndepărtaţi complet după spălare, astfel încât să nu permită
recontaminarea produsului spălat; ,
 - procesul de curăţire trebuie să lase suprafaţa curăţită într-o condiţie acceptabilă;
 - sa se evite degradarea produsului;
 - volumul efluenţilor lichizi să fie minim.
Ineficienta îndepărtare şi eliminare a contaminanţilor, îndată ce au fost separaţi, conduce
la recontaminarea produsului, îndepărtarea sigură a contaminanţilor, atât din materia primă
curăţită, cât şi din spaţiul de procesare este un pas important în controlarea eficacităţii proceselor
ulterioare şi a operaţiilor de conserv
conservare.
 Tipurile de contaminanţi mai frecvent întâlniţi sunt:
 - minerali: pământ, nisip, pietre, fragmente de sticlă, particule metalice şi ulei mineral;
 -vegetali: ramuri, frunze, paie, coji, pleavă, bucăţi de lemn şi de sfoară;
 - animalieri: excremente, păr, pene, ouă de insecte;
 - chimici: reziduuri de pesticide şi fertilizanţi;
 - microbiologici: microorganismele şi produsele lor de metabolism.
O curăţire eficientă depinde, în primul rând, de o detectare eficientă a contaminanţilor şi,
în al doilea rând, de îndepărtarea eficientă a lor.
Spălarea materiilor prime prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje faţă de celelalte
metode de curăţire.
Avantaje:
- îndepărtarea eficientă a pământului aderent;
- curăţire flexibilă cu posibilităţi de utilizare a căldurii, sanitizanţilor, detergenţilor,
sterilizanţiior;
- operaţie lipsită de praf;
- distrugerea minimă a produsului.

Dezavantaje:
- accelerează activitatea microbiologică şi chimică;
- consum mare de apă (=15 l/kg produs);
- generează un volum mare de efluent cu grad mare de poluare;
- uneori este necesar un proces de îndepărtare a apei de pe suprafaţa produsului ca, de
exemplu, uscare (este cazul grâului);
- un echipament de spălare şi sanitizare necorespunzător poate produce recontaminarea
produsului.
Metodele de spălare pot fi clasificate după operaţia principală care stă la baza procesului
de spălare. Aceasta poate fi:
- înmuierea;
- stropirea;
- flotaţia.
 Inmuierea. Este metoda cea mai
mai simplă de curăţire umedă şi este utilizată adesea ca stadiu
preliminar în curăţirea râdâcinoaselor şi a altor produse puternic contaminate. Pământul aderent
este înmuiat şi apoi îndepărtat, împreună cu pietrele, nisipul şi alte materiale care ar distruge
utilajele In stadiile următoare de curăţire.
Eficienţa înmuierii este îmbunătăţită fie prin mişcarea apei faţă de produs cu ajutorul unor
agitatoare montate în tanc, fie prin mişcarea produsului faţă de apă cu ajutorul unor palete cu
mişcare moderată sau prin introducerea
Spălarea prin stropire. Aceasta este metoda cea mai folosită de curăţire umedă, suprafaţa
produsului fiind supusă unor jeturi de apă.
Eficienţa spălării prin stropire depinde de: presiunea apei utilizate, volumul de apă,
temperatura apei, distanţa dintre produs şi dispozitivul de stropire, timpul de expunere a
produsului la stropire şi numărul de jeturi utilizate. Un volum mic de apă la o presiune mare este
cea mai eficientă combinaţie. Aceasta poate produce însă deteriorări pentru fructe, cum ar fi
căpşunele, sau pentru vegetale delicate ca sparanghelul.
Spălarea prin flotaţie. Metoda se bazează pe diferenţa dintre viteza de sedimentare a
părţilor dorite şi nedorite ale produsului supus curăţirii. Astfel, merele lovite sau putrede, care se
depun în apă, pot fi îndepărtate prin imersarea fructelor într-un tanc cu apă şi colectarea prin
deversare a fructelor sănătoase.
Reziduurile grele pot fi îndepărtate prin trecerea produselor murdare peste o serie
de baraje aranjate în serie. Contaminanţii cu viteză de sedimentare mare cad şi rămân înăuntrul
barajului. Produsul, contaminat acum doar cu material cu viteză de sedimentare asemănătoare sau
mai mică, este purificat în continuare prin trecerea peste o sită vibratoare, prin care jetul de apă
îndepărtează contaminanţii fini.
Metode combinate de spălare. După cum deja s-a remarcat, metodele de curăţire sunt In
general folosite combinat. Multe maşini de spălat au mai multe stadii de spălare combinate într-o
singură unitate. Astfel, maşinile pentru spălat mazăre sau fasole adesea constau dintr-un tanc de
înmuiere, legat de o maşină rotativă de spălare prin stropire, urmată de o sită pentru îndepărtarea
apei.
MAŞINI DE SPĂLAT PRODUSE

Maşinile de spălat produse pot fi grupate, după caracteristicile constructive, astfel:

 - maşini de spălat cu bandă;

 - maşini de spălat cu ax cu palete sau cu şnec; '
 - maşini de spălat rotative;
 - maşini de spălat prin flotaţie.

Maşini de spălat cu bandă

Fig.1. Maşină de spălat cu duşuri tip 283:

1 - masă de alimentare; 2 - bandă transportoare; 3 - postament; 4 - duşuri; 5 - racord evacuare
apă; 6 - electromotor; 7 - reductor; 8 - tambur de acţionare
 Aceste maşini au ca parte constructivă un conveier (de exemplu o bandă perforată)
care transportă produsul pe sub jeturile de apă. Pentru produsele aproape sferice ca, de exemplu,
mere, efectul de spălare este îmbunătăţit prin utilizarea
utilizarea conveierelor cu role, care fac ca produsul
să se rostogolească sub jeturi. Pentru fructele mici, deplasarea sub jeturi poate fi produsă prin
utilizarea transportoarelor vibratoare.
Din punct de vedere constructiv este un dispozitiv simplu, format dintr-o bandă
transportoare confecţionată din plasă de sârmă, înclinată, care are la partea superioară două
grupuri de duşuri, ce asigură spălarea produselor care trec pe bandă. Apa este colectată şi
evacuată la canal printr-un racord. Banda este acţionată de un electromotor cu reductor prin
intermediul unui tambur de acţionare.
 1. Maşina de spălat cu ventilator (fig.2).

Fig. 2. Maşină de spălat cu ventilator

1 - baie de spălare; 2 - bandă metalică; 3 - conductă barbotare aer; 4 - instalaţie de duşuri; 5 -
ventilator; 6 - grup de acţionare; 7 - cadru metalic; 8 - preaplin; 9-racord golire baie; 10-
pâlnie evacuare produs; 11 - tambur de acti
actionare:
onare: 12-dispozitiv de întindere bandă.

Se foloseşte pentru spălarea fructelor şi legumelor cu textură semîtare şi tare (roşii, prune,
mere, cartofi etc.). In general, se utilizează pentru spălarea produselor nu prea murdare sau pentru
spălarea finală a rădăcinoaselor.
Instalaţia de barbotare este compusă dintr-un ventilator, cu un debit de 425 m3/h,
care asigură aerul necesar barbotării şi trei conducte din ţeava zincată, cu orificii pentru
barbotarea apei din bazin, montate deasupra unui grătar.
 Instalaţia de duşuri este montată deasupra transportorului cu bandă şi este
executată din şase ţevi zincate prevăzute cu 49 de duze pentru realizarea perdelelor
perdelelor de apă
necesară clătirii produselor înainte de ieşirea din maşină. Instalaţia este racordată direct la reţeaua
de apă.
Spălarea se realizează prin înmuiere, barbotare şi stropire în zona de clătire .
Materia primă circulă în contracurent cu apa.

2. Maşina de spălat BS-1 (fig. 3.)

Fig. 3. Maşină de spălat BS - 1:

1 - baie de spălare; 2 - suflantă; 3 - conductă alimentare apă; 4 - conductă evacuare apă; 5 -
uşă de vizitare bazin; 6 - conductă de barbotare; 7 - duşuri.

Face parte din linia de preparare a sucului de tomate, realizând operaţia de spălare prin
înmuiere, frecare, barbotare de aer şi stropire în zona de cl
clătire. Maşina este prevăzută cu o baie
de spălare, care are montat in interior un dispozitiv de transport sub forma unui benzi cu role.
 3. Maşina de spălat cu perii (fig. 4).

Fig. 4. Maşina de spălat cu perii:

1 - fund fals; 2 - perii fixe; 3 - perii rotative; 4 - pâlnie alimentare; 5 - elevator; 6 - racord de
golire; 7 - electromotor; 6 - duşuri.

Baia de spălare este prevăzută cu un fund fals, despărţit printr-un grup de perii fixe.
Deasupra acestora acţionează un grup de perii rotitoare care asigură şi înaintarea produsului în
baia maşinii. Materia primă, introdusa printr-o 'pâlnie de alimentare, trece printre cele două
rânduri de perii unde, din cauza frecărilor Intensive şi a curentului de apă, are loc spălarea.
Clătirea finală se realizează pe o bandă elevatoare, cu ajutorul unui sistem de duşuri. In baia de
spălare
Este folosită pentru spălarea castraveţilor,
castraveţilor, cartofilor şi a altor produse vegetale cu textură
tare, impurificate cu pământ.
 FRACŢIONAREA SOLIDELOR. SORTAREA. CALIBRAREA.
CERNEREA

Toate procesele tehnologice de prelucrare în industria alimentară necesită

fracţionarea unor sisteme solide granulare polidisperse. Scopul fracţionării poate fi:
 clasarea - separarea pe fracţiuni sau clase granulometrice;
 sortarea - separarea pe sorturi de constituenţi, după natura acestora;
 calibrarea - separarea pe calităţi în cadrul aceluiaşi sort.
Clasarea granulometrică pe fracţiuni poate avea următoarele scopuri:
- separarea fracţiunii de granule care depăşesc o mărime limită inferioară;
- separarea fracţiunii de granule care nu ating o mărime limită superioară;
- separarea fracţiunii de granule cu mărimi între două limite;
- separarea mai multor fracţiuni granulometrice;
Sortarea, după natura constituenţilor, se poate realiza pe baza diferenţei
dintre valorile constantelor fizice sau chimice: densitate, proprietăţi superficiale, susceptibilitate
magnetică, soiubilitate etc.
Sortarea se poate realiza prin cernere sau prin separare pneumatică
(antrenare în curent de aer) sau elutriere (antrenare în curent de lichid).
Calibrarea se aplică atât pentru sortarea legumelor şi fructelor, cât şi
pentru boabe.
 CERNEREA

Cernerea este operaţia de separare în două sau mai multe fracţiuni

granulometrice a maselor granulare sau pulverulente cu ajutorul grătarelor, ciururilor şi sitelor.
sitelor.
Acestea sunt suprafeţe metalice (tip grătar, tablă perforată sau împletitură) sau textile (împletituri)
care prezintă orificii egale: fante lungi dreptunghiulare sau ochiuri pătrate.
 Grătarele sunt realizate din bare metalice paralele (de obicei cu secţiune
trapezoidală), fixate la distanţe egale pe suporturi transversale, delimitându-se astfel fante egale.
 Ciururile şi sitele sunt table perforate (cu orificii circulare, pătrate sau
dreptunghiulare) sau ţesături metalice sau textile; termenul de sită se referă la suprafeţele de
cernere cu orificii cu diametrul sau latura mai mici de 1 mm, iar cel de ciur pentru suprafeţe de
cernere cu orificii mai mari de 1 mm.
 Factorii care influenţează cernerea

Tipul de factori Factorii

Factori care depind de Natura materialului; Mărimea particulelor; Forma particulelor; Umiditatea
masa particulelor particulelor; Abrazivitatea particulelor

Factori care depind de Tipul suprafeţei; Forma şi dimensiunile orificiilor (ochiurilor); Suprafaţa
suprafaţa de cernere activă de cernere

Factori care depind de Grosimea stratului de material pe suprafaţa de cernere; Debitul de material
realizarea operaţiei de prelucrat; Lungimea drumului parcurs de particule pe suprafaţa de
cernere cernere; Caracterul mişcării materialului pe suprafaţa de cernere; Viteza
de deplasare a materialului; Uniformitatea alimentării

Factori care depind de Tipul de maşină; Modul de antrenare

maşina de cernere

În tabelul 1 se prezintă factorii care influenţează cernerea.

 Ciururi şi site din tablă perforată

Tablele perforate au ochiuri de aceeaşi formă geometrică şi mărime,

dispuse regulat, în paralel sau în şah (zig-zag).
Ochiurile au formă circulară, pătrată sau dreptunghiulară.
Grosimea tablelor este de 0,5 - 8,0 mm, în funcţie de dimensiunea ochiurilor, iar
diametrul sau latura ochiului (orificiului) este cuprinsă în domeniul 0,5 -125 mm.
Materialele din care se confecţionează tablele perforate sunt: oţel OL34 şi OL42,
bronz, alamă, aluminiu, cupru, zinc, alpaca.

Fig. 2. Table perforate:

a - cu ochiuri rotunde, dispuse în paralel; b - cu ochiuri rotunde, dispuse decalat; c-cu
ochiuri pătrate, dispuse în paralel; d - cu ochiuri pătrate, dispuse în şah; e - cu ochiuri
dreptunghiulare, dispuse în paralel; f- cu ochiuri dreptunghiulare, dispuse în şah; g - cu ochiuri
ovale, dispuse
dispuse în paralel; h - cu ochiuri ovale, dispuse în şah.
 Ciururi şi site din împletituri

După natura materialului din care sunt executate, deosebim:

 -împletituri din ţesătură metalică (fire din oţel, cupru, alamă, bronz fosforos);
 - împletituri din mătase naturală;
 - împletituri din fire sintetice.

Dupâ felul sârmelor şi al îmbinărilor, împletiturile de sârmă se clasifică în:

 plase (fig. 3);
 ţesături
- din sârmă netedă, împletită simplu sauîncrucişat;
-din sârmă ondulată, împletită simplusau încrucişat;
 trese din sârmă netedă, împletită simplu sau încrucişat.

Fig. 3. Plasă din sârmă împletită.

Pentru confecţionarea suprafeţelor de cernere se folosesc în special ţesăturile; ţesăturile cu

ochiuri pătrate se execută din sârmă netedă cu secţiune circulară din oţel sau alamă şi sunt
normalizate prin STAS 8285-77. Ţesătura poate fi simplă (fig. 4, a) obţinută prin legare simplă,
prin legare încrucişată (fig. 4, b) sau ajurată (fig. 4, c).

Fig. 4. Ţesături pentru site: a - ţesătură simplă; b - ţesătură croise; c - ţesătură ajurată
 Ţesătura cu ochiuri pătrate, întrebuinţată la încercări şi clasări de precizie ale materialelor
este standardizată conform STAS 1077-67 şi se execută din sârmă netedă cu secţiune circulară,
din oţel inoxidabil, bronz fosforos sau alamă. Ţesătura este realizată prin legare simplă.
După acest standard, sitele normale sunt definite printr-un număr de cod care reprezintă
lungimea laturii ochiului (fn mm) cu zecimalele semnificative necesare (cu virgula omisă); este
standardizat, de asemenea, şi diametrul sârmei din care este confecţionată.
Sitele din mătase naturală se folosesc pentru cernerea amestecurilor de granulaţie foarte
fină (făina rezultată din măcinarea grâului de exemplu). Orificiile acestor site au latura cuprinsă
în domeniul 0,083 - 0,236, uzual 0,103 - 0,197 mm.
Pentru a se evita deformarea sub greutatea materialului supus cernerii, sitele din mătase
naturală se apretează cu o compoziţie specială (gelatină, acid oleic şi acid acetic), devenind
lucioase, tari şi mai puţin higroscopice.
Sitele din fire sintetice (nylon, sterlon, capron etc.) tind să suplinească deficitul de mătase
naturală, având în plus rezistenţa mai mare la uzură.
Mărimea ochiurilor sitelor din fire sintetice variază în acelaşi domeniu ca şi la cele din
mătase naturală.