Tematica

Drept financiar

1. Conceptii in literatura de specialitate privind finanatele publice.

2. Functiile finantelor publice.
3. Izvoarele dreptului financiar.
4. Subiectele raporturilor juridice financiare.
Subiectele participante la raporturile de drept financiar sunt următoarele:
1. Un prim subiect al raporturilor juridice de drept financiar este întotdeauna statul
reprezentat de organele sale de specialitate în activitatea financiară, investit cu
atribuţii în procesul de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale
statului (Ministerul de Finanţe, Direcţia judeţeană a finanţelor publice şi
controlului financiar de stat, Administraţia Financiară, Circumscripţia fiscale,
Agentul fiscal)
2. Cel de-al doilea subiect al acestor raporturi poate fi:
- o persoană fizică (cetăţeni români, persoane fizice străine rezidente: diplomaţi,
apatrizi, studenţi, sau persoane fizice străine nerezidente: turişti străini, sportivi
etc)
- o persoană juridică (societăţi comerciale române sau străine, regii autonome,
instituţii publice, organe ale administraţiei de stat altele decât cele administrativ
financiare şi de control financiar), denumite generic contribuabili.
Subiectele de drept din prima categorie, respectiv organele financiare ale statului,
au în cadrul raporturilor de drept financiar o situaţie juridică specifică, în sensul că
fiind purtătoare ale puterii publice pot să pretindă celui de al doilea subiect să
efectueze o anumită prestaţie, să se abţină de la face ceva ori să îl controleze. De
aceea între subiectele raportului juridic de drept financiar există un raport de
subordonare al celui de-al doilea subiect faţă de primul, care e întotdeauna statul,
reprezentat de organele sale de specialitate cu atribuţii în domeniul activităţii
financiare. acest raport îşi păstrează caracterul de subordonare chiar şi atunci când
cel de-al doilea subiect este un organ al administraţiei de stat.
De fapt poziţia de autoritate a primului subiect, în calitate de reprezentant al
intereselor financiare ale statului, nu este altceva decât o expresie a regimului de
drept public, regim care este net diferit de regimul de drept privat unde situaţia este
cu totul alta: sunt reglementate raporturile băneşti dintre cetăţeni, subiectele
participante au o poziţie juridică egală fiind lăsată la latitudinea lor participarea sau
nu la raporturile juridice civile în funcţie de interesele lor patrimoniale.
Aşadar raporturile juridice de drept financiar se nasc, se modifică şi se sting pe
baza manifestării unilaterale de voinţă a statului, prin modalităţile specifice
prevăzute de dreptul financiar.
Faptul că unele norme de drept financiar prevăd posibilitatea lăsată celorlalţi
subiecţi de a-şi manifesta iniţiativa în legătură cu modalităţile de naştere,
modificare sau stingere a raportului de drept financiar nu înlătură această trăsătură
 întrucât însăşi această posibilitate lăsată celorlalţi subiecţi, precum şi modalităţile
pe care ei pot să le aleagă reprezintă tot o manifestare a voinţei unilaterale a
statului.

5. Rolul si locul dreptului financiar sau importanta si locul material in sistemul de

drept.
Functiile monedei. Functiile monedei s-au conturat si s-au dezvoltat treptat pe
masura extinderii productiei si circulatiei marfurilor. Moneda îsi poate îndeplini în
bune conditii functiile numai daca sunt stabile.
Moneda îndeplineste urmatoarele functii:
a) Instrument de evaluare a valorilor economice;
b) Instrument de schimb de bunuri si servicii;
c) Mijloc de plata;
d) Instrument de economisire si tezaurizare;
e) Functia de bani universali;
f) Mijloc de distribuire si redistribuire a venitului national si produsului social;
g) Instrument de planificare atât la nivel national, cât si la nivelul persoanelor
juridice si fizice.

a) Instrument de evaluare a valorilor economice . Functia de masura a valorii, se

realizeaza sub forma abstracta, pe calea gândirii; calculul valorii marfii nu impune si
prezenta fizica a monedei, fiind suficient ca aceasta sa existe în societate.
Ca instrument de calcul, de evaluare, moneda, este folosita pentru masurarea cheltuielilor,
pentru determinarea costului de productie, a pretului, a profitului, a eficientei activitatii
economice si sociale.
b) Instrument de schimb de bunuri si servicii. Moneda mijloceste procesul circulatiei
marfurilor, ea însasi fiind o marfa intermediara. Marfurile trec de la producator la
consumator în temeiul contractului de vânzare-cumparare, prin intermediul monedei.
c) Mijloc de plata. Moneda poate fi întrebuintata la plata salariilor, a pensiilor si a altor
drepturi banesti ale cetatenilor, la rambursarea creditelor bancare, la plata impozitelor de
catre societatile comerciale etc.
Functia monedei ca mijloc de plata se regaseste si în raporturile populatiei cu statul cum
sunt: plata impozitelor, rambursarea creditelor, plata unor servicii.
d) Instrument de economisire si tezaurizare . Disponibilitatile temporare ale populatiei se
pot valorifica prin intermediul monedei. În acest mod, moneda transforma un capital,
care se poate utiliza eficient în circulatia monetara. Acumularea de moneda, pentru o
perioada mai îndelungata cu un anumit scop se numeste tezaurizare .
Cu ajutorul monedei se pot pastra si transfera valorile care se cer mentinute în timp, pe o
perioada îndelungata. De asemenea, valorile pot trece de la un detinator la altul, în modul
cel mai eficient, prin intermediul monedei. Tezaurizarea se realizeaza în conditiile
circulatiei banilor cu valoare integrala (de aur) când functia de circulatie si de plata este
îndeplinita de catre monede din metal obisnuit sau bancnote, acesti bani lipsiti de valoare
intrinseca înlocuindu-i pe cei din metal pretios, care sunt transformati în lingouri, putând
fi pastrati ori vânduti sub aceasta forma, dupa greutate, ca orice marfa.
e) Functia de bani universali. Pe lânga functiile interne, moneda îndeplineste si functia de
bani universali în cadrul relatiilor internationale. În sfera relatiilor internationale, banii
îndeplinesc functiile de masura a valorii, mijloc de circulatie, de plata, precum si activ de
rezerva. Banii sunt utilizati pentru înlesnirea schimburilor economice, pentru export si
investitii, transferul de tehnologii, acordarea si rambursarea împrumuturilor externe etc.
Platile în relatiile internationale se asigura pe o scara însemnata si în forma sistemului
clearing, folosit de unele state în scopul compensarii globale centralizate a tuturor
creantelor si angajamentelor unei tari fata de strainatate.
f) Mijloc de distribuire si redistribuire a venitului national si produsului social. Produsul
social se distribuie cu ajutorul monedei celor care au contribuit direct sau indirect la
crearea lui. Moneda înlesneste o buna utilizare a factorilor de productie nationala,
asigurând o repartitie cât mai justa a produsului social.

6. Categorii de moneda in circulatia monetara.

În circulatia monetara sunt întâlnite mai multe categorii de monede:
a). Moneda efectiva sau manuala este reprezentata de semnele monetare utilizate în
circulatia în numerar, fiind confectionata din metal, cât si din hârtie.
b). Moneda conventionala. Aceasta reprezinta o unitate de cont, cu caracter
international, fara o existenta materiala propriu-zisa, utilizata de grupari de state pentru
exprimarea valorica a schimburilor si tranzactiilor dintre ele, în scopul înlaturarii pe cât
posibil a influentelor negative determinate de fluctuarea cursurilor valutare.
În general, valoarea acestor unitati de cont se stabileste pe baza unui cos valutar în care
sunt valutele tarilor aderente la o anumita unitate de cont.
În practica monetara sunt cunoscute urmatoarele monede conventionale:
- D.S.T., emis de F.M.I;
- ECU, fosta moneda C.E.E;
- Pesoul andinez – unitatea monetara a Grupului Andin;
- A.M.U.- unitatea monetara asiatica;
- A.T.A., - unitatea valorica emisa de Societatea Internationala pentru Transportul
Aerian.
Drepturi speciale de tragere (D.S.T) sunt unitati monetare de cont cu functii limitate de
activ international de rezerva, emise de Fondul Monetar International pe baza încrederii
reciproce dintre membrii acestuia, fara garantie materiala, determinata printr-o cantitate
de aur egala cu a dolarului SUA, deci convertibila în aur, destinata în special echilibrarii
lichiditatilor internationale, care au început sa fie utilizate de la o1.ianuarie 1970.
Marimea D.S.T. se determina pe baza unui cos valutar format din cinci valute, apartinând
unor tari cu pondere ridicata în comertul international (1D.S.T.= cca 1,25 dolari).
Cantitatea anuala de D.S.T. se stabileste de F.M.I. si se împarte între membrii acestui
organism, în raport cu marimea participarii lor la constituirea fondului. Din sumele
alocate în D.S.T., 30% sunt distribuite tarilor membre cu titlul de credit si sunt
rambursabile, iar 70% sunt acordate gratuit cu titlu definitiv.
c). Moneda de cont sau bancara (scripturala) . Este moneda scripturala care nu se
vede, dar i se percepe efectul functiilor sale. Banii de cont reprezinta disponibilitatile
aflate în conturile bancare si care circula între aceste conturi prin operatii de virament sau
transfer între conturi.
Moneda de cont circula cu ajutorul a doua instrumente de plata: viramentul sau cecul.
Diferenta dintre cele doua modalitati de plata este ca viramentul nu implica nici o
întrebuintare de moneda efectiva, pe când cecul poate contribui la transformarea monedei
de cont în bilete de banca, respectiv hârtie-moneda.
Moneda de cont reprezinta în prezent mijlocul cel mai utilizat de efectuare a platilor.
d). Moneda de credit sau bancnota este folosita în procesul creditarii economiei
nationale. Sub aceasta denumire generica a titlurilor de credit, banii de credit sunt
mijlocitori ai schimbului.
Cu functia de bani se întrebuinteaza urmatoarele monede de credit: bancnote, cambiile,
cecurile.
Bancnota este un înscris, un titlu de credit emis si pus în circulatie de banca de emisiune,
care exprima initial obligatia acesteia de a-l converti în aur la prezentarea si cererea
detinatorului. Bancnota (biletul de banca) este un important instrument de credit care, pe
o anumita treapta de dezvoltare a economiei a devenit principala forma a banilor.
Se poate concluziona ca biletul de banca este un semn banesc ( hârtie de valoare) la
purtator, nepurtator de dobânda, fara termen de plata, pus în circulatie de bancile de
emisiune (adica de catre stat ca moneda legala) care înlocuieste banii cu valoare
intrinseca în îndeplinirea functiilor de mijloc de circulatie si mijloc de plata.
Cambia este un titlu de credit în temeiul caruia o persoana (emitent) se obliga sa
plateasca neconditionat sau dispune sa se plateasca tot astfel de catre o alta persoana, la
data si locul indicat în cambie, o suma de bani, acelui pe care cambia îl desemneaza.
Cambia este de doua feluri: bilet la ordin si trata sau polita.
Biletul la ordin este un titlu de credit girabil , formal si complet care constata
angajamentul emitentului (semnatarului) de a plati el însusi beneficiarului sau la ordinul
acestuia, o suma de bani, la o alta data determinata.
Polita este promisiunea, obligatia scrisa întocmita într-o forma care da dreptul,
detinatorului ei, ca dupa expirarea termenului de plata sa ceara de la debitor plata sumei
de bani înscrisa în act.
Politele pot fi: simple si transmisibile, particulare si de stat, bancare, de asigurare, de
uzanta, nominale, provizorii, amicale etc.
Politele care se folosesc în relatiile de credit comercial poarta numele de efecte de credit
comercial. Politele constituie baza banilor de credit a bancnotelor. Daca detinatorul
politei (creditorul) are nevoie de bani si deci, nu poate astepta pâna la scadenta, el poate
folosi polita pentru achitarea altor datorii ale sale. De asemenea, creditorul poate sa
transforme polita în bani lichizi, înainte de scadenta, prezentând-o la o banca.
Banca plateste suma înscrisa pe polita, retinând un comision, operatie care poarta numele
de scontare.
e). Moneda de calcul este moneda-etalon care are functia de masurare a drepturilor si
obligatiilor reciproce dintre parti.
Banii de calcul sunt bani fictivi, utilizati ca numitor comun în cazul circulatiei paralele a
mai multor feluri de bani sau în acela al circulatiei unor bani supusi, din cauza inflatiei
unor deprecieri de mari proportii.
f). Moneda divizionara este un submultiplu al unitatii monetare nationale, o
fractiune a unitatii monetare de baza. Este confectionata din metale comune sau aliaje
banale fiind destinata schimbului de valori mai putin importante.
g). Moneda fiduciara sau de încredere, are o valoare proprie, inferioara valorii
nominale, fiind confectionata din metale obisnuite. Circula numai în virtutea încrederii pe
care o are detinatorul în autoritatea emitenta. Banii fiduciari au o valoare conventionala,
fictiva si circula ca mijloc de schimb doar pe teritoriul statului care i-a emis.
h). Moneda universala îndeplineste functia de mijlocitor al schimbului de marfuri si de
stingere a obligatiilor. Aceasta functie o îndeplineste aurul. El se materializeaza sub
forma de lingouri de o anumita greutate si de un anumit titlu. Lingoul se prezinta sub
forma paralelipipedica, din aur fin de 99,5% sau 24 karate.
i). Moneda electronica. Alaturi de numerar, bancnote si monede continua sa existe
cecuri si alte înscrisuri obisnuite, dar pe o scara tot mai mare sunt folositi banii
electronici, adica operatiile de bani care se deruleaza prin intermediul tehnicii electronice
si automatelor.
Operatii, având valori importante, se efectueaza instantaneu prin simpla comanda
transmisa calculatorului. Pe benzi si discuri magnetice sunt înregistrate enorme active si
pasive.
Sunt instalate circuite pentru efectuarea transferurilor electronice de fonduri direct între
banci si între acestea si clienti importanti. Functioneaza ghisee automate, terminale sau
cititoare de cartele electronice în reteaua comerciala, distribuitoare automate de bancnote,
compensatii multilaterale, precum si calculatoare personale.
Ghiseele automate de banca pot efectua, singure, fara functionari de banca transferuri în
diferite conturi, dar si sa lucreze cu cecuri6 si titluri, sa primeasca ori sa elibereze
numerar, sa dea informatii asupra situatiei conturilor clientului solicitant si sa asigure alte
servicii. S-au constituit si case de compensatii automatizate si la care sunt cuplate bancile
si principalii clienti, pentru a se realiza, prin intermediul acestor centre specializate, un
volum mare de lichidari reciproce.
În prezent exista o retea internationala pentru transmiterea ordinelor de plata prin
virament înfiintata din anul 1977 cu scopul de a substitui prin comunicari electronice
volumul urias de operatii efectuate prin curier postal care reprezentau la aceasta data
circa 80% din totalul tranzactiilor externe ale bancilor. La începutul anilor 1980 la
aceasta retea numita SWIFT (Society for Worldwide Interbank

7. Principalele atributii ale BNR.

Principalele atributii ale B.N.R. sunt:
a). Emisiunea si punerea în circulatie a însemnelor monetare este reglementata la
art.18 din Legea nr.101/1998. Conform prevederilor acestui articol, B.N.R., asigura
tiparirea bancnotelor si baterea monedelor metalice si ia masuri pentru pastrarea în
siguranta a celor care nu sunt puse în circulatie. Distribuie emisiunea monetara realizata
si administreaza rezerva de numerar sub forma de bancnote si monede metalice.
b). Schimbarea însemnelor monetare este, de asemenea, în competenta B.N.R., care
poate hotarî anularea sau retragerea din circulatie a oricaror bancnote sau monede
metalice care au fost emise si, în locul acestora, punerea în circulatie a altor tipuri de
însemne monetare.
c). Operatiuni pe contul statului este reglementata de art. 28 din Legea nr.101/1998.
Potrivit prevederilor acestui articol, B.N.R., este abilitata de lege sa tina în evidentele sale
contul general al Trezoreriei statului, deschis pe numele Ministerului Finantelor
Publice si primeste încasarile pentru contul curent general al Trezoreriei si efectueaza
platile în limita disponibilitatilor existente în acest cont. Pentru acoperirea deficitului
temporar dintre încasarile si platile din contul curent general al Trezoreriei statului, în
cursul exercitiului financiar anual B.N.R., poate pe baza de conventii încheiate cu
Ministerul Finantelor Publice, sa acorde împrumuturi cu termene de rambursare de cel
mult 180 de zile, în conditii de dobânda la nivelul pietei, suma totala a acestora neputând
depasi 7% din veniturile bugetare ale anului precedent, iar soldul permanent al
împrumuturilor nerambursate sa nu depaseasca dublul sumei capitalului si fondului de
rezerva a B.N.R.
d). B.N.R., actioneaza ca agent al statului în domeniul emisiunii obligatiilor si al
altor înscrisuri de stat, vânzarea si rascumpararea acestora. Ea poate acorda bugetului
statului împrumuturi pentru acoperirea temporara a decalajului dintre venituri si
cheltuieli.
e). B.N.R., elaboreaza balanta de plati externe, balanta creantelor si angajamentelor
externe, stabileste cursurile de schimb valutar, pastreaza si gestioneaza rezervele
internationale ale statului. Acestea pot fi concretizate în aur, active externe, sub forma
bancnotelor si monedelor sau a soldurilor conturilor la banci în strainatate, orice alte
active de rezerva, cambii, cecuri si bilete la ordin exprimate si platibile în valuta,bonuri
de tezaur si alte titluri emise de guverne straine sau garantate de ele. Banca Nationala a
României cumpara, vinde si face alte tranzactii cu aur, valute si bonuri de tezaur si
actioneaza ca un agent sau corespondent pentru institutiile financiare
interguvernamentale, banci centrale si guverne straine. Banca Nationala este condusa de
un consiliu de administratie. Conducerea executiva se exercita de catre guvernator, prim-
viceguvernator si doi viceguvernatori.
Capitalul B.N.R., este de 100 miliarde lei si apartine în întregime statului. Banca
Nationala a României întocmeste buget de venituri si cheltuieli, bilant, respecta si aplica
planul de conturi, reevalueaza activele si pasivele, repartizeaza profit (80%) la bugetul
statului, 10% pentru participarea salariatilor, 5% pentru fondul de rezerva si 5% pentru
cresterea capitalului propriu.

9. Avantajele si dezavantajele monedei unice euro.

Sunt prezentate drept avantaje:
• stabilitatea schimburilor determinata de moneda unica comuna, constând în disparitia
fluctuatiilor de schimb care puteau bloca comertul intereuropean. De asemenea, va duce
si la o crestere a schimburilor economice ca urmare a scaderii cheltuielilor prin
necesitatea de cumparare a monedei straine si eliminarea fluxurilor
speculative de capital dintre tarile partenere;
• eliminarea riscului valutar, prin utilizarea monedei unice, statele nemaifiind silite sa
ridice dobânzile pentru a-si pastra moneda nationala;
• economii privind moneda de rezerva, statele membre nemaifiind nevoite sa tina rezerve
internationale în acel spatiu;
• stimularea integrarii politicilor economice ca urmare a unei politici valutare comune
Sunt prezentate drept costuri ( dezavantaje):
• pierderea autonomiei politicilor monetare si valutare ale statelor membre, care duc si
la absorbirea bancilor centrale nationale de catre o banca supranationala. Aceasta
constituie însa si un avantaj deoarece guvernele statelor membre nu pot spori masa
monetara în circulatie, sporire care ar determina inflatie si „topirea” economiilor si
rezervelor nationale acelui stat;
• posibila crestere a somajului în statele cu o economie ce nu poate tine pasul cu
economiile mai performante din comunitate si de aici o migrare necontractuala cu
consecinte imprevizibile, în plan social si economic, a fortei de munca;
• reducerea veniturilor institutiilor financiar-bancare provenind din schimbul de
moneda. Acest cost este însa contrabalansat de reducerea riscului cursului valutar.

10.Cauzele inflatiei.

Inflatia îsi are izvorul într-o multitudine de cauze de ordin economic, monetar si social-
politic, atât interne cât si externe.
Cauza imediata a inflatiei este dezorganizarea economica si financiara este reflectata în
cresterea masei banilor în circulatie într-un ritm mai rapid decât al cresterii productiei.
Întrucât banii reprezinta putere de cumparare, acest proces echivaleaza cu o creare de
putere activa de cumparare-cerere solvabila- superioara ofertei de marfuri si servicii.
Dezechilibrul se rezolva în timp pe piata, prin reducerea spontana a puterii de
cumparare a masei banilor în circulatie, deci prin cresterea preturilor si tarifelor.
O prima cauza a inflatiei o constituie cresterea emisiunii de hârtie moneda într-o
proportie mai mare decât cresterea produsului national brut.
În scopul mentinerii sau chiar sporirii ratei beneficiului (profitului) si a ratei acumularii,
al finantarii unor cheltuieli mari, al reducerii datoriei publice (inclusiv externe) si al
echilibrarii balantei de plati externe, statul emite o cantitate de hârtie moneda într-o
proportie mai mare decât cresterea produsului national brut.
Analizându-se cele de mai sus se poate trage concluzia ca, inflatia este un rezultat al
actelor de politica economica al statelor, independent daca initiatorii ei sunt sau nu
constienti de aceasta.
În functie de raportul dintre ritmul de emisiune excedentara a banilor de hârtie si ritmul
de depreciere a acestora se disting doua etape ale inflatiei:
a). Etapa în care ritmul de depreciere a banilor de hârtie ramâne în urma ritmului
emisiunii excedentare (inflatia latenta);
b). Etapa în care ritmul deprecierii banilor depaseste ritmul de crestere a masei monetare
excedentare (inflatia galopanta).
O a doua cauza a inflatiei consta în întretinerea excesului de cerere solvabila (pentru
bunuri de consum, pentru investitii, cheltuieli publice), comparativ cu oferta (inflatia prin
cerere).
O a treia cauza a inflatiei o constituie hipertrofierea creditului. Prin angajarea
creditelor a sporit masa monetara suplimentara care s-a reflectat aproape imediat în
cresterea cererii de consum (productiv si neproductiv), în timp ce volumul productiei nu a
înregistrat o marire corespunzatoare. În acest fel s-a acumulat un anumit potential
inflationist în economia nationala, generat, practic de incapacitatea productiei de a oferi
suportul material necesar utilizarii corespunzatoare a creditelor de care beneficiau
unitatile si populatia.
O a patra cauza a inflatiei o constituie speculatiile cu valutele, care circula dintr-o tara
în alta în mod necontrolat, inclusiv comertul efectuat de diferitele persoane prin
aducerea-ducerea de produse dintr-un stat în altul (asa numita piata neagra).

11. Definitia bugetului si trasaturile specifice.

Legea contabilitatii publice din 19295 definea bugetul public astfel „bugetul este actul
prin care sunt prevazute si în prealabil aprobate, veniturile si cheltuielile anuale ale
statului sau ale unor institutii publice”.

12.Principiul anualitatii bugetului de stat.

Principiul anualităţii - obligă limitarea la o perioadă de un an efectuarea cheltuierilor şi
încasarea veniturilor bugetrare. Principiul îşi găseşte aplicarea în legea anuală privind
bugetul de stat. Universalitatea si anualitatea bugetara definesc întinderea bugetului de
stat; dimensiunile în spatiu, pe orizontala si verticala ale bugetului de stat. Dimensiunea
în timp a bugetului vizeaza periodicitatea acestuia, adica durata de timp pentru care
Parlamentul autorizeaza Guvernul sa încaseze veniturile si sa efectueze cheltuielile
aprobate, dupa care se impune reînnoirea autorizatiei parlamentare pentru o noua
perioada de timp.
Acordarea autorizatiei parlamentare doar pentru o perioada de 1 an de zile este
fundamentata pe argumente de ordin politic si financiar. Astfel, din punct de vedere
politic, principiul anualitatii bugetului de stat, a fost acceptat potrivit conceptiei care
pretinde emiterea oricarei decizii parlamentare cu precautie în mod temeinic, cât si
exercitarea de catre puterea legiuitoare a unui control eficace în timp asupra puterii
executive.
Emiterea autorizatiei parlamentare la intervale de un an s-a impus ca o masura practica,
izvorâta din experienta luptei duse de Parlamentul englez, ca si de cel francez, de a
controla actele de decizie a monarhului si Guvernului sau.
Din punct de vedere tehnic-financiar, periodicitatea anuala a bugetului de stat a fost
confirmata ca raspunzând mai multor posibilitati reale de prevedere sau de stabilire
prealabila a cuantumului veniturilor si cheltuielilor bugetare de stat. Perioada de
valabilitate a autorizatiei bugetare, adica anul bugetar poate sa coincida cu
anulcalendaristic sau sa difere de acesta. Factorii care influenteaza data începerii anului
bugetar sunt: caracterul economiei, nivelul de dezvoltare, perioada de lucru a
Parlamentului, de numarul si de durata sesiunilor în care se dezbate bugetul public de
traditie. Astfel, în tari ca Austria, Belgia, Brazilia, Franta, România, Germania, anul
bugetar coincide cu cel calendaristic (1 ianuarie-31 decembrie).
În alte tari ca Marea Britanie, Canada, Japonia, anul bugetar dureaza între 1 aprilie si se
termina la 31 martie. În S.U.A. anul bugetar dureaza între 1 octombrie-31 septembrie, iar
în Australia, Philipine, Italia, Pakistan, India anul bugetar este cuprins între 1 iulie-30
iunie
Anualitatea bugetului de stat face ca veniturile bugetare aferente unui buget sa fie
considerate numai cele încasate în perioada 1 ianuarie-31 decembrie a anului
calendaristic respectiv, urmând ca veniturile cuvenite aceluiasi buget dar încasate în
anul urmator sa fie considerate venituri ale noului buget. Constitutia României, la art.138
alin.2 consacra principiul anualitatii în elaborarea, aprobarea si executarea bugetului de
stat ca si cel al asigurarilor sociale de stat.
De la acest principiu este prevazuta o singura exceptie, la alin.3: daca legea bugetului de
stat si legea asigurarilor sociale de stat nu sunt aprobate cu cel putin 3 zile înainte de
expirarea exercitiului bugetar, se aplica în continuare, bugetul de stat si bugetul
asigurarilor sociale de stat ale anului precedent, pâna la adoptarea noilor bugete.
În aceasta ipoteza, bugetele exercitiului bugetar expirat ultraactiveaza, în sensul ca, desi
ele au fost legiferate pe o perioada expirata si deci valabilitatea lor a încetat pentru a
preveni blocajul institutional pe care l-ar provoca imposibilitatea efectuarii de cheltuieli
bugetare si a formarii resurselor financiare necesare, ele se aplica în continuare pâna la
adoptarea noilor bugete.

13.Initiativa bugetara.
14.Etapele de elaborare a proiectului de buget.
15. Coordonatorii de credite.
16. Controlul executiei bugetare.
17. Definitia impozitelor a taxelor si trasaturile specifice.
18. Rezident – nerezident.
19. Sediul parlamentar.
20. Inregistrarea fiscala.
21. Piata si compensarea.
22. Formele executarii silite.
23. Formele executarii silite ( poprire, executare silita mobiliara si imobiliara).