Disciplina: ANALIZĂ FINANCIARĂ APROFUNDATĂ

CUPRINS

Cap. 1 Analiza performanţelor întreprinderii pe baza situaţiilor financiare

Cap. 2 Particularităţi privind analiza performanţelor firmelor cotate la bursă

Cap. 3 Analiza indicatorilor de creare de valoare

Cap. 4 Analiza poziţiei financiare a întreprinderii

Cap. 5 Analiza fluxurilor de numerar

Cap. 6 Analiza riscurilor afacerilor

1
 Capitolul 1
Analiza performanţelor întreprinderii pe baza situaţiilor financiare

1.1. Utilizatorii informaţiilor financiar-contabile

Obiectivul situaţiilor financiare ale unei întreprinderi constă în furnizarea de informaţii cu
privire la performanţele financiare, poziţia financiară şi modificarea poziţiei financiare, care sunt
utile diferitelor categorii de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Conform paragrafului 9 din Cadrul General de Întocmire a Situaţiilor Financiare, din
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, utilizatorii situaţiilor financiare sunt:
a) Investitorii (actuali şi potenţiali):
Informaţiile cerute sunt:
- beneficiul adus de investiţie (rata rentabilităţii financiare, randamentul total pentru
acţionari, profit pe acţiune);
- riscul aferent investiţiei;
- capacitatea firmei de a plăti dividende.
Deciziile pe care le pot lua investitorii sunt:
- să cumpere, să vândă sau să păstreze acţiunile.
b) Angajaţii (personal + sindicate):
Informaţiile cerute sunt cele cu privire la:
- stabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii;
- capacitatea de a oferi remuneraţii, alte avantaje, precum şi oportunităţi profesionale.
Deciziile pe care le pot lua angajaţii şi reprezentanţii lor sunt:
- cerinţe de mărire a salariilor;
- schimbarea locului de muncă.
c) Creditorii financiari:
Informaţiile cerute sunt:
- cele care le permit să stabilească dacă împrumuturile şi dobânzile vor fi achitate la scadenţă
(rentabilitatea economică, lichiditatea curentă şi imediată, solvabilitatea etc.);
Decizii:
- majorarea, păstrarea sau reducerea împrumuturilor acordate.
d) Furnizorii şi alţi creditori comerciali:
Informaţiile cerute sunt:
- cele care le permit să stabilească dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă
(lichiditatea curentă şi imediată, solvabilitatea etc.);
Decizii:
- continuă sau îşi încetează relaţiile contractuale.
e) Clienţii:
Informaţiile cerute sunt:
- cu privire la continuitatea activităţii, atunci când sunt dependenţi de întreprindere.
Decizii:
- continuarea sau încetarea relaţiilor contractuale.
f) Statul şi instituţiile acestuia:
Informaţiile cerute se referă la:
- activitatea întreprinderii pentru stabilirea indicatorilor macroeconomici PIB, VN etc.;
Decizii:
- politica fiscală (majorarea sau micşorarea impozitelor şi taxelor).
g) Publicul:

2
 Informaţiile cerute:
- cele privind impactul economic şi social pe plan local (prin nr. de angajaţi şi colaborări cu
furnizorii locali) şi naţional;
Decizii:
- diverse (angajări viitoare, cumpărări produse etc.).
În funcţie de relaţia în care se află cu societatea analizată, utilizatorii de informaţii financiar-
contabile pot fi grupaţi astfel:
a) utilizatori interni:
- manageri;
- angajaţi;
b) utilizatori externi:
- acţionari;
- creditori;
- furnizori;
- clienţi;
c) utilizatori intermediari:
- analişti financiari: intermediază înţelegerea informaţiilor din situaţiile financiare;
- presa de specialitate.
Modalităţile de analiză a informaţiei financiar-contabile utilizate de societăţile de servicii de
investiţii financiare, aşa după cum rezultă dintr-un studiu1, se prezintă astfel:

Tipul de analiză a informaţiilor contabile Ponderea

răspunsurilor
Comparaţii, pentru o societate, între anul curent şi precedent 26%
Comparaţii, pentru o societate, între mai mulţi ani 20%
Comparaţii, pentru o societate, între prognozat şi realizat 20%
Comparaţii, între mai multe societăţi, între anul curent şi precedent 17%
Comparaţii, între mai multe societăţi, pentru mai mulţi ani 22%
Comparaţii, pentru mai multe societăţi, între prognozat şi realizat 17%
Comparaţii între o societate şi ramură, între anul curent şi precedent 26%
Comparaţii între o societate şi ramură, pentru mai mulţi ani 37%
Comparaţii între o societate şi ramură, între prognozat şi realizat 17%

Importanţa documentelor ce compun situaţiile financiare pentru manageri poate fi redată în

următoarea ordine2:
1) ct. PP 67%
2) bilanţ 58%
3) rap. de gestiune 46%
4) notele de bilanţ 43%
5) raport de audit 43%
Importanţa situaţiei financiare pentru brokeri:
1) ct. PP 71%
2) bilanţ 34%
1
Adriana Duţescu – Informaţia contabilă şi pieţele de capital, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pag. 232
2
Idem, pag. 240, 241

3
 3) note 28%
4) raport audit 32%
5) raport de gestiune 21%
Elaborarea de previziuni pe baza informaţiilor contabile este realizată de 76% dintre manageri
şi 53% dintre brokeri.
Informaţiile previzionate de către manageri şi brokeri pe baza situaţiilor financiare sunt:

Nr.crt. Indicatori Manageri Brokeri

1 Cifra de afaceri 78% 85%
2 Rezultatul exerciţiului 88% 95%
3 Cash-flow 78% 75%
4 Capitaluri proprii 46% 45%
5 Dividend/acţiune 56% 60%
6 Venituri 78% 65%
7 Cheltuieli 75% 65%
8 Creanţe 41% 45%
9 Datorii 50% 55%
10 Alţi indicatori 5% 0

1.2. Abordări conceptuale privind performanţa

Conceptul de performanţă se întâlneşte în literatura de specialitate cu diferite sensuri, de
exemplu: succes, rezultat al unei activităţi, acţiune3.
În domeniul economic, conceptul de performanţă acoperă accepţiuni diferite, cum ar fi:
creştere, rentabilitate, productivitate, randament4.
Profesorul Mihai Ristea prezintă performanţa ca fiind economicitate plus eficienţă şi plus
eficacitate. Prin economicitate se înţelege procurarea resurselor cu cel mai mic cost, iar prin
eficienţă: maximizarea rezultatelor la o unitate de resurse sau invers. Eficacitatea este raportul dintre
rezultatele obţinute şi cele aşteptate.
În acest capitol al lucrării, abordăm performanţa întreprinderii pe baza rentabilităţii care are în
vedere rezultatele obţinute prin utilizarea factorilor de producţie, respectiv cele recunoscute şi
prezentate în contul de profit şi pierdere, precum şi rezultatul obţinut din deţinerea factorilor de
producţie, de natura câştigurilor şi pierderilor nerecunoscute ca urmare a unor tranzacţii şi care este
o componentă a rezultatului global („comprehensive income“).
Rentabilitatea poate fi definită ca fiind „capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit prin
utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora“5.
Rentabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei activităţii
economico-financiare a unei firme, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie utilizate şi a forţei de
muncă, ţinând cont de toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare.
Pentru măsurarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de
rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care capitalurile
sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii.

3
Annick Bourgnigon – „Peut-on definir la performance?“, Revue Française de Comptabilité, 1995
4
Bernard Colasse – Analyse financière d’entreprise – Editura La Decouverté, Paris, 1999, pag. 23
5
V. Robu, N. Georgescu – Analiza economico-financiară – Editura Omnia Uni, Braşov, 2000, pag. 190

4
 Ca indicatori de reflectare în mărime absolută a rentabilităţii se pot avea în vedere: rezultatul
aferent cifrei de afaceri, rezultatul exploatării, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul
extraordinar, rezultatul brut al exerciţiului, rezultatul net al exerciţiului etc.
Pentru exprimarea în mărime relativă a rentabilităţii se folosesc, de regulă, următoarele rate:
rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii economice şi
rata rentabilităţii financiare.

1.3. Analiza performanţelor economice pe baza rezultatului global al firmei

Conform referenţialului contabil internaţional, prin performanţă economică se înţelege
rezultatul global („comprehensive income”).
În cazul în care se doreşte măsurarea îmbogăţirii patrimoniale a unei firme, atunci performanţa
se măsoară cu ajutorul rezultatului global al firmei, care se determină ca diferenţă între activul net de
la sfârşitul şi începutul perioadei, fără aporturile din partea acţionarilor şi a distribuirilor faţă de
aceştia.
Rolul rezultatului global al întreprinderii este de a ajuta investitorii, creditorii şi alţi utilizatori
de informaţii economico-financiare în evaluarea performanţelor totale ale acesteia.
Sursa de informaţii este „Situaţia modificărilor capitalului propriu”, iar în cazul grupurilor de
societăţi situaţia rezultatului global.
Rezultatul global este format din:
1. rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere)
2. rezerve din reevaluare
3. rezerve din conversie aferente investiţiei nete într-o entitate străină
4. rezultatul reportat reprezentat de surplusul realizat din rezerve din reevaluare.
Rezultatul global este compus din rezultatul recunoscut ca urmare a tranzacţiilor din cursul
exerciţiului, înregistrate în contul de „Profit şi pierdere” (rezultatul exerciţiului) şi rezultatul
nerecunoscut în contul de „Profit şi pierdere”, care este reprezentat de rezervele din reevaluare,
conversie etc.
Rezervele din conversie sunt determinate de diferenţele de curs valutar rezultate din conversia
elementelor monetare legate de o investiţie netă într-o entitate externă, conform IAS 21 „Efectele
variaţiei cursurilor de schimb valutar”.
Pentru analiza structurală a rezultatului global se recomandă următoarea schemă:

5
 Rezultatul
exploatării
Rezultatul
curent
Rezultatul
financiar
Rezultat
brut
Rezultatul Rezultat
exerciţiului extraordinar
Impozit
pe
profit
Rezultatul
global
Rezerve din
reevaluare

Rezultatul Rezerve din

nerecunoscut conversie,
în ct.de Profit aferente
şi pierdere investiţiei nete
în entităţi
externe

Rezultatul
reportat
privind
surplusul
realizat din
rezerve din
reevaluare

Alte
elemente ale
rezultatului
global

Pe baza rezultatului global al întreprinderii se pot construi mai multe rate, utile în analiza
financiară a firmei, şi anume:
a) Rata rentabilităţii financiare globale (Rfg):
Rg
Rfg   100
Kp
Rg = Re + Aerg
unde: Rg = rezultatul global;

6
 Re = rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere);
Aerg = alte elemente ale rezultatului global.
Putem aprofunda rata rentabilităţii financiare globale astfel:
Re Aerg
Rfg   100   100  Rf  Rf '
Kp Kp
unde: Rf = rata rentabilităţii financiare (a capitalului propriu);
Rf’ = ponderea câştigurilor din operaţiuni nereflectate în rezultatul net al exerciţiului în
capital propriu.
b) Rata de creştere a capitalului propriu (RcKp):
Kp1  Kp 0 Kp
Rc Kp   100   100
Kp 0 Kp 0
∆Kp = Rg + Tna
Tna = An – Ar
unde: Kp = capital propriu;
Tna = tranzacţiile nete cu acţionarii;
An = aporturi noi la capitalul social;
Ar = reducerea capitalului propriu ca urmare a distribuirilor făcute către acţionari.
Rata de creştere a capitalului propriu poate fi explicată astfel:
Rg  Tna Rg Tna
Rc Kp   100   100   100  Rfgi  Rin
Kp 0 Kp 0 Kp 0
unde: Rfgi = rata rentabilităţii financiare globale recalculate;
Rin = rata de investire netă.
În esenţă, rata de creştere a capitalului propriu reflectă contribuţia internă a firmei la
formarea capitalurilor proprii şi care este reacţia acţionarilor în funcţie de performanţele
întreprinderii.
c) Rata de distribuire a rezultatului global (Rdiv):
Dividend distribuit
Rdiv   100
Re zultat global
Indicatorul reflectă ponderea dividendelor în rezultatul global al firmei, fiind influenţat de
dividendele distribuite din profitul net al perioadei, precum şi de dividendele din distribuirea
surplusului realizat din reevaluarea imobilizărilor corporale.

1.4. Analiza structurală a rezultatelor

Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului are ca obiectiv stabilirea contribuţiei
diferitelor tipuri de rezultate la variaţia totală a rezultatului brut, precum şi evidenţierea dinamicii lor
în cursul perioadei studiate. Analiza structurală a rezultatelor se poate realiza în două moduri, şi
anume: după destinaţia cheltuielilor de exploatare (pe funcţii ale întreprinderii) şi după natura
cheltuielilor de exploatare şi a veniturilor.

1.4.1. Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia cheltuielilor

de exploatare
Spre deosebire de analiza structurală pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după natură,
această metodă de analiză, cunoscută sub denumirea de metoda „costului vânzărilor“, se bazează pe
informaţii privind clasificarea cheltuielilor după funcţia sau destinaţia lor ca parte a costului
vânzărilor, distribuţiei sau activităţilor administrative.

7
 Informaţiile necesare analizei structurale a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia
cheltuielilor sunt grupate astfel:
1. Cifra de afaceri netă
2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate
3. Marja brută faţă de costul vânzărilor (1-2)
4. Alte venituri din exploatare
5. Costuri de distribuţie
6. Cheltuieli generale de administraţie
7. Rezultatul exploatării (3+4-5-6)
8. Venituri financiare
9. Cheltuieli financiare
10. Rezultatul financiar (8-9)
11. Venituri extraordinare
12. Cheltuieli extraordinare
13. Rezultatul extraordinar (11-12)
14. Rezultatul brut al exerciţiului (7+10+13)
Corespunzător metodei de analiză structurală a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia
cheltuielilor de exploatare, cei mai importanţi indicatori de rezultate sunt următorii:
 Marja brută faţă de costul vânzărilor (gross margin), calculat ca diferenţă între cifra de
afaceri netă şi costul vânzărilor:
Mb = Cifra de afaceri netă – Costul vânzărilor6
Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate, denumit şi costul vânzărilor, este format din:
- costul de producţie al produselor finite vândute, lucrărilor şi serviciilor prestate pentru
terţi;
- costul de cumpărare al mărfurilor vândute.

 Rezultatul exploatării, determinat în funcţie de marja brută faţă de costul vânzărilor, la care
se adaugă alte venituri din exploatare şi se scad cheltuielile de distribuţie, şi cheltuielile
generale de administraţie:
RE = (Mb + Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli de distribuţie + Cheltuieli generale de
administraţie)
Rezultatul exploatării este echivalentul indicatorului Operating Profit (profit operaţional) din
literatura britanică sau Earnings Before Interest and Taxes (EBIT) din literatura americană.
 Rezultatul financiar reprezintă diferenţa între veniturile şi cheltuielile financiare:
RF = Venituri financiare – Cheltuieli financiare
 Rezultatul extraordinar, determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile extraordinare:
Rex = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare
 Rezultatul brut al exerciţiului, respective suma rezultatelor din activitatea de exploatare,
financiară şi extraordinară:

6
Conform Notei explicative 4 „Analiza rezultatului din exploatare“ recomandată prin OMFP 3055/2009 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, costul vânzărilor este costul bunurilor vândute şi
al serviciilor prestate şi reprezintă suma cheltuielilor din activitatea de bază, cheltuielilor activităţilor auxiliare şi a
cheltuielilor indirecte de producţie aferente acestora.

8
 Rb = RE + RF + Rex
Sursa informaţională de bază pentru analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului
după destinaţia cheltuielilor de exploatare o reprezintă:
1) Contul de profit şi pierdere structurat pe baza grupării cheltuielilor după funcţia sau
destinaţia acestora în cazul întreprinderilor care utilizează această formă de prezentare a
contului de profit şi pierdere sau
2) Contul de profit şi pierdere, structurat pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după
natura lor şi Nota explicativă 4 „Analiza rezultatului din exploatare“, în cazul
întreprinderilor care utilizează această formă de prezentare a contului de profit şi pierdere.
Pentru exemplificarea analizei structurale a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia
cheltuielilor de exploatare se utilizează informaţiile din Contul de profit şi pierdere şi Nota
explicativă 4 „Analiza rezultatului din exploatare“ aferente întreprinderii SC Biomedim SA (vezi
tabelul 1.1). Dinamica indicatorilor de rezultate demonstrează o situaţie favorabilă a rentabilităţii
întreprinderii. Astfel, s-a înregistrat o creştere de aproximativ 79% a profitului brut al exerciţiului, ca
urmare a majorării semnificative a profitului din exploatare (cu 64.56%) concomitent cu
înregistrarea de pierderi la nivelul activităţii financiare în perioada analizată. Trendul crescător al
profitului din exploatare s-a datorat nu numai majorării cu aproximativ 40% a profitului brut aferent
cifrei de afaceri, ci mai ales creşterii considerabile a altor venituri din exploatare, respectiv venituri
din despăgubiri, amenzi şi penalităţi, venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital,
venituri din subvenţii pentru investiţii etc.
Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete a înregistrat o dinamică ascendentă de aproximativ
40% în perioada analizată, datorată devansării ritmului de creştere a costului bunurilor vândute şi
serviciilor prestate de către ritmul de creştere a cifrei de afaceri nete (111.01% < 118.80%). Totuşi,
dinamica superioară a celorlalte categorii de cheltuieli comparativ cu dinamica vânzărilor, respectiv
cheltuielile de desfacere şi administrative, reprezintă un aspect nefavorabil al activităţii întreprinderii
care a contribuit la scăderea sensibilă a rezultatului din exploatare.
Se constată sporirea eficienţei funcţiei de producţie, reflectată prin reducerea nivelului costului
bunurilor vândute şi serviciilor prestate la 100 lei cifră de afaceri. În cazul funcţiei de desfacere se
constată scăderea eficienţei activităţii, materializate prin creşterea nivelului cheltuielilor de
distribuţie la 100 lei cifră de afaceri. Cheltuielile generale de administraţie la 100 lei cifră de afaceri
este o formă de reflectare a eficienţei activităţii de administrare generală a întreprinderii.
Costul bunurilor vândute la 100 lei cifră de afaceri şi al cheltuielilor de desfacere la 100 lei
cifră de afaceri se pot aprofunda pe baza modelului cheltuielilor variabile la 100 lei cifră de afaceri,
iar cheltuielile generale de administraţie la 100 lei cifră de afaceri se poate aprofunda după modelul
cheltuielilor fixe la 100 lei cifră de afaceri.
Tabelul 1.1
- lei -
Nr. N-1 N Indice
Indicatori
crt. Suma % în CA Suma % în CA (%)
1 Cifra de afaceri netă 911.067 100 1.082.357 100 118,80
2 Costul bunurilor vândute şi al 662.809 72,65 735.780 67,98 111,01
serviciilor prestate
3 Rezultatul brut aferent cifrei de 248.258 27,35 346.577 32,02 139,60
afaceri nete
4 Alte venituri din exploatare 5.353 0,59 9.506 0,88 177,57

9
 5 Cheltuielile de desfacere 16.712 1,83 24.261 2,24 145,17
6 Cheltuieli generale de 126.889 13,91 150.791 13,93 118,84
administraţie
7 Rezultatul din exploatare 110.010 11,02 181.031 16,73 164,56
8 Venituri financiare 6.559 1 12.089 1 184,31
9 Cheltuieli financiare 36.000 3,95 48.807 4,51 135,58
10 Rezultatul financiar -29.441 - -36.718 - 124,72
11 Rezultatul brut 80.569 8,83 144.313 13,33 179,12

Comparativ cu prezentarea contului de profit şi pierdere după gruparea veniturilor şi

cheltuielilor după natura lor, metoda costului vânzărilor oferă informaţii mai relevante pentru
utilizatori privind nivelul cifrei de afaceri şi al costului aferent vânzărilor, care constituie în mod
normal partea cea mai semnificativă şi stabilă a veniturilor şi cheltuielilor din exploatare, respectiv a
veniturilor şi cheltuielilor totale. Restul cheltuielilor, în special cheltuielile generale de administraţie,
nu depinde direct de nivelul vânzărilor sau al producţiei întreprinderii.
Previziunile privind rentabilitatea şi riscul întreprinderii în viitor pornesc de la estimarea
vânzărilor şi cheltuielilor aferente acestora, pe baza cărora se determină şi alţi indicatori de rezultate,
structuri bilanţiere şi rate financiare. Totuşi, alocarea costurilor pe destinaţii poate fi arbitrară şi
implică în mod considerabil utilizarea raţionamentului profesional.
Conform IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare“, selectarea metodei de analiză între metoda
costului vânzărilor şi metoda naturii cheltuielilor depinde atât de factori istorici şi de cei aferenţi
sectorului economic respectiv, cât şi de natura întreprinderii. Deoarece fiecare metodă de prezentare
are avantaje pentru diferite tipuri de întreprindere, se solicită o opţiune între clasificări în funcţie de
cea care prezintă cel mai fidel elementele de performanţă a firmei. Totuşi, în cazul utilizării metodei
costului vânzărilor, se impune o prezentare suplimentară privind informaţii asupra naturii
cheltuielilor în scopul estimării fluxurilor viitoare de numerar.

1.4.2. Analiza structurală a rezultatelor după natura veniturilor şi cheltuielilor

Întocmirea Contului de profit şi pierdere în România, are drept criteriu de structurare a
veniturilor şi cheltuielilor natura acestora. Astfel, rezultatul brut al exerciţiului se va analiza
structural pe cele trei activităţi (exploatare, financiară şi extraordinară), după modelul:
Rb = RE + RF + Rex,
unde:
Rb = rezultatul brut al exerciţiului
RE = rezultatul exploatării
RF = rezultatul financiar
Rex = rezultatul extraordinar
Ţinând seama de apartenenţa rezultatului exploatării şi rezultatului financiar de activitatea
curentă, modelul poate fi:
Rb = RC + Rex
unde: RC = rezultatul curent al exerciţiului.
Rezultatul curent al exerciţiului este echivalentul indicatorului Earnings Before Taxes (EBT)
din literatura anglo-saxonă.

10
Schema de analiză structurală este:
Ve
RE
RC Che
Vf
Rb RF
Chfin
Vex
Rex

Chex

Analiza structurală a rezultatului brut se realizează pe baza metodei balanţiere.

În analiza structurală a rezultatelor unei întreprinderi pe baza grupării veniturilor şi
cheltuielilor după natura lor, se mai pot utiliza soldurile intermediare de gestiune (SIG), având ca
sursă de informaţii Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (Tabloul SIG).
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune reprezintă o variantă a Contului de profit şi
pierdere. Acesta pune în evidenţă etapele formării rezultatului unui exerciţiu financiar, îndeosebi la
nivelul activităţii de exploatare, respectiv modul de folosire a resurselor materiale, financiare şi
umane în activitatea întreprinderii.
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori parţiali de rentabilitate, calculaţi pe baza
informaţiilor oferite de contul de profit şi pierdere, ca diferenţă între două valori, de regulă între venituri
şi cheltuieli aferente unei anumite activităţi.
Deşi nu este obligatorie întocmirea Tabloului SIG, informaţiile oferite de acesta sunt utile atât
managerilor firmei, cât şi investitorilor de capital (acţionari şi creditori).
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune sub formă de listă (varianta continentală –
franceză) este prezentat în tabelul 1.2.
Tabelul 1.2
Nr.
Indicatori N-1 N
crt.
1 Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707)  
2 Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607)  
3 Marja comercială (rd.1 -2)    
4 Producţia vândută (ct. 701-706+ct.708)  
Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
5 (+/-)(ct.711)  
Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
6 (ct. 721+722)  
7 Producţia exerciţiului (rd.4+5+6)  
Consumuri intermediare, respectiv cheltuieli provenite de la terţi (gr.60,
8 exclusiv ct. 607, gr. 61, gr. 62, exclusiv ct. 621)  
9 Valoarea adăugată (rd.3+7-8)  
10 Venituri din subvenţii de exploatare (ct.741)  
11 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (gr. 63)  
12 Cheltuieli cu personalul (gr.64+ct.621)  
13 Excedentul (deficitul) brut din exploatare (rd.9+10-11-12)  

11
 14 Alte venituri din exploatare şi venituri din provizioane aferente exploatării  
15 Alte cheltuieli din exploatare  
16 Cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele aferente exploatării  
17 Rezultatul din exploatare (rd.13+14-15-16)  
18 Venituri financiare  
19 Cheltuieli financiare  
20 Rezultatul curent (rd.17+18-19)  
21 Venituri extraordinare  
22 Cheltuieli extraordinare  
23 Rezultatul extraordinar (rd. 21-22)  
24 Rezultatul brut al exerciţiului (rd. 20+23)  
25 Impozitul pe profit  
26 Rezultatul exerciţiului (rd. 24-25)  

Soldurile intermediare de gestiune care sunt calculate în plus faţă de rezultatele ce apar în
Contul de profit şi pierdere sunt:
 marja comercială (MC);
 producţia exerciţiului (Qe);
 valoarea adăugată (VA);
 excedentul (deficitul) brut din exploatare (EBE).

Marja comercială (MC) este un indicator ce permite determinarea rezultatului obţinut din
vânzările de mărfuri. În cazul întreprinderilor de comerţ, este utilă aprofundarea analizei marjei
comerciale din punct de vedere structural, pe tipuri de mărfuri sau pe zone de desfacere.
Factorial, marja comercială se poate analiza pe baza modelului:
CAmf  Rmc
MC 
100
unde:
CAmf = vânzări de mărfuri
R mc = rata medie a marjei comerciale

Analitic, rata medie a marjei comerciale poate fi calculată astfel:

Rmc 
 g i  rmci
100 2
unde:
gi = structura vânzărilor pe grupe de mărfuri;
rmci = rata marjei comerciale pe grupe de mărfuri.

12
 Sistemul factorial de analiză a marjei comerciale este:
CAmf

MC gi
Rmc
rmci

Producţia exerciţiului reprezintă valoarea activităţii totale a unei întreprinderi într-un

exerciţiu financiar. Este un indicator eterogen, din punctul de vedere al evaluării elementelor din
care este format. Astfel, vânzările de produse, prestările de servicii etc., deci elemente care intră în
calculul cifrei de afaceri, sunt evaluate la preţ de vânzare, exclusiv TVA, în timp ce indicatorii
producţia stocată şi producţia imobilizată sunt exprimate în costuri de producţie.
Este un indicator util în managementul producţiei şi desfacerii, deoarece corelaţiile dintre
indicatorii valorici ai producţiei şi comercializării ghidează factorii de decizie în luarea măsurilor
privind aceste stadii ale ciclului de exploatare.
Valoarea adăugată măsoară rezultatul creat numai de către întreprindere şi care are ca
destinaţie remunerarea angajaţilor, statului, creditorilor financiar şi acţionarilor.
În industrie, o valoare adăugată ridicată poate însemna utilizarea unei tehnologii avansate, a
unor salariaţi calificaţi sau o puternică integrare pe verticală (grupuri de societăţi). În schimb,
valoarea adăugată obţinută din prestări de servicii este extrem de ridicată, deoarece dependenţa faţă
de terţi pentru obţinerea veniturilor este limitată în acest sector.
În cazul utilizării de mijloace fixe deţinute printr-un contract de leasing operaţional (de
exploatare) se pune problema retratării valorii adăugate, deoarece cheltuielile cu chiria aferente
leasingului de exploatare diminuează cuantumul valorii adăugate. Această retratare majorează
valoarea adăugată, prin eliminarea cheltuielilor cu chiria.
Excedentul (deficitul) brut din exploatare este un rezultat obţinut după remunerarea
personalului şi a statului.
Echivalentul anglo-saxon al EBE este EBITDA (earnings before interest, depreciation and
amortization).
EBE este un sold intermediar de gestiune important pentru investitorii de capital, reprezentând
fluxul potenţial de disponibilităţi degajat de ciclul de exploatare.
EBE = Venituri monetare din exploatare – Cheltuieli monetare din exploatare
Mărimea acestui SIG este independentă de sistemul de amortizare practicat, de politica privind
constituirea de provizioane, politica financiară şi politica fiscală de impozitare a profitului.
EBE influenţează în mod direct potenţialul firmei de a-şi susţine activitatea din surse proprii,
respectiv capacitatea de autofinanţare a firmei.
O diferenţă mare între valoarea adăugată şi excedentul brut din exploatare poate arăta o
pondere semnificativă a personalului în totalul factorilor de producţie antrenaţi în obţinerea
rezultatelor.
EBE este un rezultat puternic influenţat de factorul uman în întreprinderile cu activitate de
prestări servicii.
Pe baza SIG-urilor se pot determina următoarele rate:
a) rata marjei comerciale faţă de valoarea mărfurilor vândute:
MC
Rmc   100
CAmf

b) rata marjei comerciale faţă de costul mărfurilor vândute:

13
 MC
Rmcc   100
Cmf
Cmf = costul mărfurilor vândute
c) rata valorii adăugate:
VA
Rva   100
Qe  MC
d) ponderea excedentului brut al exploatării în valoarea adăugată:
EBE
g EBE   100
VA
e) ponderea rezultatului exploatării în valoarea adăugată:
RE
g RE   100
EBE
RE
f) raportul dintre rezultatul exploatării şi rezultatul curent:
RC
g) raportul dintre rezultatul brut al exerciţiului şi rezultatul curent:
Rezultatul brut al exercitiului
Rezultatul brut
h) ponderea rezultatului net al exerciţiului în rezultatul brut:
Rezultatul net
g Pn   100
Rezultatul brut
RE
i) rata rentabilităţii veniturilor din rxploatare =  100
Ve
Rc
j) rata rentabilităţii veniturilor curente =  100
Vcrt
Importanţa EBE determină necesitatea aprofundării analizei acestui indicator cu ajutorul
ratelor de structură (repartiţie)7, cum ar fi:
Cheltuieli cu amortizarea
a) Ponderea amortizării   100
EBE

Chelt. cu provizioanele din exploatare

b) Ponderea provizioanelor   100
EBE
Cheltuieli financiare
c) Ponderea cheltuielilor financiare cu dobânzile   100
EBE

Dividende
d) Ponderea dividendelor   100
EBE

Pe lângă aceste rate de structură se pot construi şi rate de rentabilitate:

EBE
a) Rata marjei brute   100
CA
EBE
b) Rata rentabilităţii economice brute   100
At
unde:
VA = valoarea adăugată;
Rc = rezultatul curent;
7
M. Niculescu, Diagnostic global strategic, Editura Economică, 1997, pag. 287.

14
 CA = cifra de afaceri;
At = activul total;
RE = rezultatul exploatării;
Ve = venituri din exploatare;
Vcrt = venituri curente.
Rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere) este întâlnit în literatura anglo-saxonă sub
denumirile Net Income, Net Profit sau Net Earnings.
SIG-urile în varianta anglo-saxonă se pot prezenta astfel8:
1) Marja asupra cheltuielilor variabile (MCV):
MCV = Venituri din exploatare – Cheltuieli variabile de exploatare
2) Rezultatul înaintea scăderii amortizării, provizioanelor, dobânzilor şi impozitului pe
profit (EBITDA):
EBITDA = MCV – Cheltuieli fixe de exploatare (exclusiv cheltuielile cu amortizarea
şi provizioanele)
3) Rezultatul exploatării:
RE = EBITDA – Cheltuielile cu amortizarea şi provizioanele
4) Profitul înainte de dobânzi şi impozit pe profit (EBIT = earnings before interest and
taxes):
EBIT ≈ RE + Venituri financiare
5) Profitul înainte de impozit pe profit (EBT = earnings before taxes):
EBT = EBIT – Cheltuielile cu dobânzile
6) Profitul net (NP) (net profit son net earnings):
NP = EBT – Impozit pe profit

1.5. Analiza factorială a marjei brute faţă de costul bunurilor vândute

Marja brută faţă de costul bunurilor vândute (rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete)
are rolul de a acoperi cheltuielile de distribuţie, cheltuielile generale de administraţie şi cheltuielile
financiare, astfel încât firma să obţină un profit suficient de mare pentru a remunera corespunzător
acţionarii.
Marja brută faţă de costul bunurilor vândute deţine ponderea majoritară în cadrul rezultatului
brut al exerciţiului oricărei întreprinderi, indiferent de natura şi dimensiunea acesteia. Datorită
probabilităţii mari de realizare a marjei brute, analiştii financiari acordă o atenţie deosebită analizei
acestui indicator, atât pentru evidenţierea evoluţiei istorice a rezultatelor, cât mai ales pentru
previzionarea profitabilităţii companiei în viitor.
Sursele informaţionale de bază pentru analiza marjei brute faţă de costul bunurilor
vândute sunt reprezentate de:
 Contul de profit şi pierdere structurat pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după
funcţia sau destinaţia acestora, care oferă informaţii utile privind nivelul cifrei de afaceri
nete şi a costului vânzărilor aferente întreprinderii pe parcursul exerciţiului financiar
respectiv, sau
 Nota explicativă 4 „Analiza rezultatului din exploatare“, în cazul întreprinderilor care
utilizează ca formă de prezentare contul de profit şi pierdere structurat pe baza grupării
veniturilor şi cheltuielilor după natura lor;
 pentru utilizarea diferitelor modele de analiză a profitului brut aferent cifrei de afaceri
nete sunt necesare informaţii din alte note explicative la situaţiile financiare sau diverse

8
I. Stancu – Finanţe, Ed. Economică, ediţia a 4-a, 2007, pag. 743

15
 documente interne privind valoarea medie a activelor fixe, numărul mediu de personal
sau de salariaţi ai întreprinderii, timpul total de muncă efectiv lucrat etc.
În funcţie de domeniile de activitate în care activează întreprinderea studiată, analiza factorială
a marjei brute se poate realiza cu ajutorul următoarelor modele:
1) Mb =  q v  p   q v  c p

Mb  q v  c p 
2) Mb = CA  = CA  mb =  q v  p   1  
CA  q v  p 

M CA  Mb
3) Mb = T  Tf 
Mf CA
unde:
Mb = marja brută aferentă cifrei de afaceri;
CA =  q v p = valoarea cifrei de afaceri nete (aproximată ca valoare a producţiei vândute
exprimate în preţul de vânzare, exclusiv TVA);
 q v  c p = cheltuielile de producţie aferente cifrei de afaceri nete sau costul bunurilor
vândute şi al serviciilor prestate (aproximat ca valoare a producţiei vândute exprimate în costul de
producţie unitar);
mb = rata marjei aferente cifrei de afaceri;
T = timpul total lucrat de personalul întreprinderii în cursul exerciţiului financiar;
Mf = valoarea medie a activelor fixe.
Modelele 1 şi 2 se pretează cel mai bine pentru întreprinderi productive, la care ponderea
producţiei vândute în cadrul cifrei de afaceri nete este predominantă, iar modelul 3 se poate folosi
pentru analiza factorială a marjei brute atât a întreprinderilor productive, cât şi a celor care deţin un
potenţial tehnic semnificativ (întreprinderi comerciale de tip supermarket-uri, întreprinderi de
transport etc).
Astfel, conform modelului 1, marja brută este influenţată de un sistem de factori direcţi,
conform schemei următoare:
qv = volumul producţiei

g = structura producţiei
Mb vândute
cp = costul de producţie

p = preţul de vânzare
Rezultă că majorarea uspe p brute se poate realiza prin: producerea şi comercializarea unei
marjei
cantităţi suplimentare de produse cerute pe piaţă, modificarea structurii cifrei de afaceri în favoarea
unor produse cu o marjă deprodus profit superioară celei medii pe întreprindere, majorarea preţului de
vânzare în condiţiile îmbunătăţirii calităţii produselor şi serviciilor în limitele impuse de politica de
preţuri a concurenţei, precum şi prin diminuarea costurilor de producţie unitare pe produs fără a
afecta calitatea şi fiabilitatea produselor fabricate.
Modelul 2 de analiză surprinde efectele modificării vânzărilor totale şi a marjei medii brute la
1 leu cifră de afaceri, ca factori de influenţă direcţi asupra nivelului marjei brute. În condiţii
normale, întreprinderea are posibilitatea majorării cifrei de afaceri nete prin extinderea cotei de
piaţă, lansarea de noi produse competitive, îmbunătăţirea calităţii acestora, creşterea marjei de profit
fiind limitată la nivelul mediu practicat pe piaţă de firmele similare concurente.

16

CA = cifra de afaceri netă
Mb
= rata marjei aferentă cifrei
de afaceri
qv = volumul producţiei vândute
p = preţul mediu de vânzare pe produs
fără TVA
g = structura producţiei vândute
p = preţul de vânzare pe produs fără TVA

cp = costul de producţie unitar

Pentru exemplificarea aplicării practice a modelului 2 de analiză menţionat anterior, se

utilizează informaţiile financiar-contabile din Nota explicativă 4 „Analiza rezultatului din
exploatare“ şi valorile indicilor preţurilor de vânzare şi ale costurilor de producţie practicate de
întreprinderea productivă Biomedim pe perioada N şi N-1 (vezi tabelul 1.3).
Tabelul 1.3
- mii lei -
Nr. Exerciţiul financiar
Indicatori Simbol
crt. N-1 N
1 Cifra de afaceri netă  q v p 911.067 1.082.357
2 Costul bunurilor vândute şi al serviciilor  qv  c p 662.809 735.780
prestate
6 Marja brută aferentă CA P0 248.258 346.578
7 Indicele mediu al preţurilor de vânzare* Ip - 121%
8 Indicele mediu al costurilor de producţie** Ic - 118%
9 Rata medie a marjei brute din vânzări la 1 mb 27,25% 32,02%
leu cifră de afaceri
Notă:
 Indicele mediu al preţurilor de vânzare practicate de întreprindere se calculează în funcţie de
cifra de afaceri netă evaluată în preţuri de vânzare aferente perioadei N şi cifra de afaceri
netă recalculată pe baza preţurilor de vânzare ale perioadei N-1;
 Indicele mediu al costurilor de producţie se determină pe baza cifrei de afaceri nete, evaluată
în costuri de producţie aferente perioadei N, şi cifre de afaceri nete recalculate pe baza
costurilor de producţie ale perioadei N-1.
Mb  Mb1  Mb0  346.577  248.258  98.319 mii lei

Majorarea marjei brute de 98.320 mii lei se va descompune pe factorii de influenţă pentru
cuantificarea contribuţiei lor la această variaţie prin intermediul metodei iterării sau metodei
substituirilor în lanţ:

1. Influenţa modificării cifrei de afaceri nete:

CA  (CA1  CA 0 )  mb 0  (1.082.357  911.067)  0,2725  46.676 mii lei

din care:

17
1.1. Influenţa modificării volumului producţiei vândute:
q v  ( q v  p 0   q v0  p 0 )  mb 0 (894.510  911.067)  0,2725  4.512 mii lei
1

unde  qv1  p0 reprezintă cifra de afaceri netă evaluată în preţuri de vânzare aferente perioadei N
- 1 şi se calculează în funcţie de indicele preţurilor de vânzare pe baza următoarei formulei:

 q v1  p1 1.082.357
 q v1  p v0 
Ip

1,21
 894.510 mii lei

1.2. Influenţa modificării preţurilor medii de vânzare:

p  ( q v1  p v1   q v1  p 0 )  mb 0  (1.082.357  894.510)  0,2725  51.188 mii lei

2. Influenţa modificării ratei medii a marjei brute la 1 leu cifră de afaceri:

mb  CA1  ( mb1  mb 0 )  1.082.357  (0,3202  0,2725)  51.628 mii lei

2.1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:

  q v1  c p0    q v0  c p0 

g  CA1  1   1 
  q v1  p 0    q v0  p 0 
 
 623.542   662.809 
 1.082.357  1    1    32.903 mii lei
 894.510   911.067 

unde  q v1  c 0 reprezintă cifra de afaceri netă recalculată pe baza costurilor de producţie ale
perioadei N-1 şi se calculează în funcţie de indicele costurilor de producţie pe baza următoarei
formulei:
 q v1  c p1 735.780
 q v1  c p0 
I cp

1,18
 623.542 mii lei

2.2. Influenţa modificării preţurilor medii de vânzare:

  q v  c p    q v1  c p0 
p  CA1  1  1 0   1   

  v1 1
q  p    q v1  p 0 
  
 623.542   632.542 
 1.082.357  1    1    130.965 mii lei
 1.082.357   894.510 
2.3. Influenţa modificării costurilor de producţie unitare pe produse:

18
   q v  c p    q v  c p 
c  CA1  1  1 1 
 1 1 0  

 q p  
 v1 1    v1 1
 q  p 

 735.780   632.542 
 1.082.357  1    1    112.240 mii lei
 1.082.357   1.082.357 
Pe baza rezultatelor obţinute, se observă o creştere a marjei brute cu 98.320 mii lei, respectiv
cu aproximativ 40% în anul N comparativ cu anul N-1. Această majorare a marjei brute aferente
cifrei de afaceri nete va genera efecte favorabile asupra profitului din exploatare, profitului curent şi
profitului net, respectiv va determina creşterea surselor proprii de finanţare a creşterii economice a
întreprinderii şi a remunerării acţionarilor prin dividende.
Majorarea vânzărilor a avut o influenţă favorabilă asupra marjei brute în sensul obţinerii unui
profit suplimentar de +46.676 mii lei. De asemenea, îmbunătăţirea ratei medii a marjei brute de la
27.25% la 32.02% a determinat creşterea corespunzătoare a profitului întreprinderii. Influenţa
favorabilă semnificativă a cifrei de afaceri nete a fost generată de creşterea preţurilor de vânzare cu
21%.
Comparând această dinamică a preţurilor de vânzare practicate de firmă cu evoluţia preţurilor
la nivel naţional, se stabilesc cauzele majorării preţurilor, care pot fi determinate fie de îmbunătăţirea
calităţii produselor şi serviciilor proprii, modificarea politicii de preţuri a întreprinderii, precum şi
efectul individual sau combinat al inflaţiei în sensul ajustării preţurilor în concordanţă cu costurile
cumpărărilor de la furnizori. Analiza detaliată a influenţei majorării preţurilor pe cauze distincte este
imperativă în condiţiile unui impact dublu al acestui factor asupra marjei brute, atât prin intermediul
cifrei de afaceri nete (în valoare de 51.188 mii lei), cât şi prin intermediul ratei medii a marjei brute
(în sumă de 130.965 mii lei).
Diminuarea volumului producţiei vândute, al cărui efect negativ asupra profitului a fost de
4.512 mii lei, nu trebuie să îngrijoreze managerii companiei dacă reprezintă o situaţie conjuncturală
la nivelul domeniului specific de activitate sau valorificarea insuficientă a oportunităţilor mediului
său de afaceri. Totuşi, se impune o analiză detaliată a volumului vânzărilor în corelaţie cu cererea de
produse şi servicii pe piaţă în scopul studierii tendinţei generale a cotei de piaţă a întreprinderii.
Modificarea structurii cifrei de afaceri în favoarea acelor produse cu marje brute ale profitului
la 1 leu CA mai ridicate decât media la nivelul întreprinderii (27.25%) în anul N-1 este justificată,
chiar dacă influenţa acestui factor asupra profitului a fost pozitivă (de 32.903 mii lei), doar dacă
modificarea structurii producţiei vândute a fost efectul modificării cererii şi ofertei pe piaţă. Alte
cauze legate de lipsa de materii prime sau personal specializat, indisponibilitatea în funcţionarea
unor instalaţii şi linii tehnologice trebuie analizate în funcţie de condiţiile de activitate din
întreprindere, gradul de dependenţă faţă de furnizori, nivelul tehnologic şi performanţele
potenţialului tehnic al întreprinderii etc.
Majorarea costurilor de producţie pe seama factorilor specifici acestora (consumuri specifice
de materii prime şi materiale directe, productivitatea fizică a muncii, preţuri de aprovizionare, tarife
de salarizare etc.) a condus la scăderea marjei brute cu 112.240 mii lei.
Aşa cum am amintit anterior, modelul 3 de analiză a marjei brute este util nu numai pentru
întreprinderile productive, dar şi în cazul celor care deţin un potenţial tehnic semnificativ, deoarece
acest model surprinde concomitent impactul utilizării extensive a resurselor umane (prin intermediul
timpului total de muncă al personalului), gradului de înzestrare tehnică, randamentului activelor fixe
şi a marjei medii brute la 1 leu vânzări.

19
 T = timpul total de muncă

Mf
 gradul de înzestrare tehnică a muncii
T
Mb CA
 randamentul activelor fixe
Mf

Mb
 rata medie a marjei brute la 1 leu CA
CA

Concluziile rezultate pe baza analizei marjei brute sunt relevante pentru studierea celorlalte
categorii de rezultate, respectiv profitul din exploatare, profitul net şi ratele de rentabilitate
construite pe baza marjei brute, toţi aceşti indicatori fiind condiţionaţi hotărâtor de dinamica, nivelul
şi variabilitatea profitului brut aferent cifrei de afaceri nete.

1.6. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri

Rezultatul exploatării este format din rezultatul aferent cifrei de afaceri (Pr) şi rezultatul din
alte vânzări decât cifra de afaceri (RE’).
RE = Pr + RE’
Pr = CA – Cheltuieli aferente cifrei de afaceri
RE’ = Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli din exploatare
Această aprofundare a rezultatului exploatării este foarte importantă pentru că o întreprindere
poate înregistra un rezultat din exploatare pozitiv, în condiţiile unei pierderi aferente cifrei de
afaceri, situaţia fiind determinată de profitul obţinut din alte activităţi decât cele care se regăsesc în
cifra de afaceri, şi anume din cedarea de active, donaţii primite etc.
Cheltuielile aferente cifrei de afaceri pot fi stabilite astfel:
 în mod analitic:  qvi  ci ,
unde:
ci = costul complet unitar pe produs
 în mod sintetic: Che – ( Qs  Qi  Ache ),
unde:
Che = cheltuieli de exploatare
Qs = variaţia producţiei stocate
Qi = producţia de imobilizări
Ache = alte cheltuieli de exploatare (ct.658)
Rezultă că diferenţa dintre profitul aferent cifrei de afaceri şi marja brută faţă de costul
bunurilor vândute este determinată de diferenţa dintre costul complet unitar pe produs şi costul de
producţie unitar pe produs, multiplicată cu cantitatea de produse vândute.
1.6.1. Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri pe total întreprindere
Profitul aferent cifrei de afaceri poate fi analizat pe baza unor modele specifice domeniului de
activitate.

20
 În cazul întreprinderilor care desfăşoară activitate de producţie (industrială, agricolă etc.),
pentru analiza de tip factorial a profitului aferent cifrei de afaceri se recomandă următoarele modele:

A) Pr  qvi  pi  qvi  ci

 qvi  ci 
B) Pr  qvi  pi 1    CA  pr
 qvi  pi 

CA Pr
C) Pr  N s    N s  W a  pr
N s CA

D) Pr   qvi  pi  qvi  cvi   Chf  Mbcv  Chf

unde:
pr = profitul mediu la 1 leu CA;
cvi = costul variabil unitar pe produs;
Mbcv = marja brută faţă de cheltuielile variabile;
Chf = cheltuielile fixe;
W a = productivitatea medie anuală a muncii (stabilită pe baza cifrei de afaceri).
Pentru firmele care desfăşoară activitate de comerţ se recomandă modele de tipul următor:
CAmf ( R mc  N )
E) Pr 
100
CAmf  R c
F) Pr 
100

gi  ric
Rc 
100
Rc = rata rentabilităţii comerciale;
ric = rmci – ni
unde:
CAmf = cifra de afaceri din vânzări de mărfuri;
N = nivelul mediu al cheltuielilor totale de distribuţie a mărfurilor;
ric = rata rentabilităţii comerciale pe grupe de mărfuri;
rmci = rata marjei comerciale pe grupe de mărfuri;
ni = nivelul cheltuielilor de circulaţie pe grupe de mărfuri;
gi = structura vânzărilor pe grupe de mărfuri.
Potrivit modelului „A“ sistemul de factori se prezintă astfel:
qv
Pr g
c
p

Pentru exemplificare, folosim datele din tabelul 1.4.

Tabelul 1.4

21
 - mii lei -
Nr. N–1 N
Indicatori Simbol
crt. (0) (1)
1 Cifra de afaceri netă – mii lei qvi  pi 911.067 1.082.357
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri – mii lei qvi  ci 796.487 862.239
3 Indicele preţurilor de vânzare - % Ip x 121
4 Indicele costurilor - % Ic x 118
5 Cifra de afaceri netă recalculată – mii lei qvi1  pi 0 x 894.510
6 Cheltuieli recalculate aferente CA – mii lei qvi1  ci 0 x 730.711
7 Suma profitului aferent CA – mii lei Pr 114.580 220.118
8 Numărul mediu de personal – pers. Ns 1.764 1.788
9 Fondul total de timp de muncă - ore T 3.087.000 3.111.120
10 Timpul mediu lucrat de o persoană – ore/om t 1.750 1.740
11 Productivitatea medie anuală calculată pe baza CA wa 516,478 605,345
nete – mii lei
12 Productivitatea medie orară calculată pe baza CA wh 295,13 347,90
nete – mii lei
13 Profitul mediu la 1 leu CA - lei pr 0,1258 0,2034

Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor se prezintă astfel:

∆Pr = Pr1 – Pr0 = + 105.538 mii lei
1. Influenţa modificării volumului producţiei vândute:
qv  Pr0  I qv  Pr0  114.580  98,18%  114.580   2.085 mii lei

unde:
qvi1  pi0 894.510
I qv   100   100  98,18%
qvi0  pi0 911.067
2. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:
gi   qvi1 pi0  qvi1ci0   Pr0  I qv  (894.510  730.711)  114.580  98,18%   51.304 mii lei

3. Influenţa modificării costurilor complete pe produse:

ci   qvi1 pi0  qvi1ci1    qvi1 pi0  qvi1ci0     qvi1ci1  qvi1ci0  
  (862.239  730.711)   131.528 mii lei

4. Influenţa modificării preţurilor de vânzare:

pi   qvi1 pi1  qvi1 ci1    qvi1 pi0  qvi1ci1   qvi1 pi1  qvi1 pi0 
 1.082.357  894.510   187 .847 mii lei

În perioada analizată s-a înregistrat o creştere cu 105.538 mii lei a profitului aferent cifrei de
afaceri faţă de anul precedent. Această situaţie are o influenţă pozitivă asupra rezultatului brut total
şi a rezultatului net al exerciţiului, precum şi a indicatorilor de eficienţă construiţi pe baza acestora.
Studiind influenţele factorilor, se constată următoarele:

22
  Scăderea volumului producţiei vândute cu 1,82% a avut ca efect diminuarea profitului cu
2.085 mii lei. În condiţiile în care piaţa pentru produsele întreprinderii nu este saturată,
aprecierea este negativă. O asemenea situaţie poate fi determinată de nerealizarea
producţiei obţinute şi/sau de realizarea neritmică a producţiei ca urmare a unor cauze
interne (neasigurarea la timp cu factorii de producţie din cauza unui management
deficitar) şi externe întreprinderii (nerespectarea termenelor de livrare din partea
furnizorilor etc.).
 Modificarea structurii cifrei de afaceri a condus la creşterea profitului aferent vânzărilor
cu 51.304 mii lei, situaţie care se explică prin creşterea ponderii produselor la care în
perioada luată ca bază de comparaţie s-au înregistrat rate ale rentabilităţii comerciale mai
mari decât rata medie a rentabilităţii comerciale pe total întreprindere în baza de
comparaţie şi scăderea ponderii sortimentelor la care în baza de comparaţie s-au
înregistrat rate ale rentabilităţii comerciale mai mici decât media bazei de comparaţie.
Rata rentabilităţii comerciale medii a bazei de comparaţie a fost de 12,58%.
 Costurile complete unitare au exercitat o influenţă negativă asupra profitului, determinând
scăderea acestuia cu 131.528 mii lei. Situaţia a fost determinată de depăşirea costurilor la
produsele care deţin ponderea majoritară în totalul vânzărilor. Influenţa modificării
costurilor complete unitare se poate explica în funcţie de elementele componente
(cheltuieli materiale, salariale, indirecte pe unitatea de produs) şi de factorii specifici
acestora (consumuri specifice de resurse materiale, productivitatea fizică a muncii, gradul
de folosire a capacităţii de producţie, preţuri de aprovizionare, tarife de salarizare etc.).
Creşterea costurilor, chiar dacă determină scăderea profitului, se apreciază ca justificată în
cazul în care consumul suplimentar de resurse se reflectă în îmbunătăţirea calităţii
produselor şi creşterea preţurilor de vânzare, efectul obţinut (sporul de venituri) fiind mai
mare decât efortul făcut (creşterea cheltuielilor).
 Preţurile de vânzare au fost mai mari decât cele din anul precedent la majoritatea
produselor, efectul fiind creşterea profitului cu 187.847 mii lei. Această situaţie poate fi
determinată de efortul propriu al firmei pentru îmbunătăţirea calităţii produselor şi de
acţiunea factorilor conjuncturali externi întreprinderii, cum sunt: raportul cerere – ofertă,
evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale, inflaţie etc.).

În cazul folosirii modelului „B“ sistemul de factori este următorul:

qv
CA
p
Pr g
pr p
c

Modelul „B“ are o valoare informaţională mai mare decât modelul „A“ pentru că permite
cuantificarea impactului rulajului vânzărilor (CA) şi a marjei medii de profit la 1 leu vânzări asupra
profitului ( p r ), două dintre strategiile care pot fi avute în vedere pentru mărirea profitului.

Metodologia de analiză factorială şi mărimea influenţelor se prezintă astfel:

23
 ΔPr = + 105.538 mii lei
1. Influenţa modificării cifrei de afaceri:
CA   CA1  CA0   pr0  1.082.357  911 .067  0,1258   21.618 mii lei
din care:
1.1 Influenţa modificării volumului producţiei vândute:
qv   qvi1 pi0  qvi0 pi0   pr0   894.510  911.067  0,1258   2.083 mii lei
1.2. Influenţa modificării preţurilor de vânzare:
p   qvi1 pi1  qvi1 pi0   pr0  1.082.357  894.510  0,1258   23.631 mii lei
2. Influenţa modificării profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri:
pr  CA1  pr1  pr0   1.082.357 0,2034  0,1258  83.990 mii lei
din care:
2.1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:
g  CA1  pr '  pr0   1.082.357  0,1831  0,1258   62.019 mii lei
unde:
qvi1ci 0 730.711
pr ' 1   1  0,1831
qvi1pi 0 894.510
2.2. Influenţa modificării preţurilor de vânzare:
p  CA1 pr"  rp '  .1 082.3570,3249 0,1831   153.478 mii lei

unde:
q vi1ci 0
p r"  1   1 
q vi1 pi1

2.3. Influenţa modificării costurilor complete pe produse:

c  CA1 rp 1  pr"  1.082.3570,2034 0,3249   131.507mii lei
Notă: Diferenţele sunt determinate de rotunjiri.
Concluziile suplimentare faţă de cele rezultate în urma aplicării modelului „A“ sunt:
 Din modificarea totală a profitului, 20,5% s-a datorat variaţiei cifrei de afaceri şi 79,5%
modificării marjei medii de profit la 1 leu vânzări.
 Cifra de afaceri a crescut cu 171.290 mii lei şi a condus la mărirea masei profitului cu
21.618 mii lei. Aprofundând influenţa cifrei de afaceri, constatăm că volumul vânzărilor a
scăzut şi a determinat reducerea cifrei de afaceri cu 16.557 mii lei şi a profitului cu 2.083
mii lei, iar preţurile de vânzare au crescut, contribuind la majorarea cifrei de afaceri cu
187.847 mii lei şi a profitului cu 23.631 mii lei.
 Marja medie de profit la 1 leu vânzări a crescut cu 0,0776 lei (rata rentabilităţii comerciale
pe total întreprindere a crescut cu 7,76%) şi a condus la majorarea profitului cu 83.990 mii
lei. Influenţele factorilor indirecţi care acţionează prin intermediul profitului mediu la 1
leu cifră de afaceri, şi anume: structura vânzărilor, preţurile de vânzare şi costurile
complete se interpretează în acelaşi mod ca în cazul modelului „A“.
Potrivit modelului „C“, sistemul de factori se prezintă astfel:

24
 Ns
t
CA
Ns
Pr wh
g
Pr p
CA
c

unde:
CA
 wa  t  wh
Ns
Pr
 pr
CA
wa = productivitatea medie anuală calculată pe baza cifrei de afaceri;
wh = productivitatea medie orară calculată pe baza CA;
t = timpul mediu lucrat de un angajat.
Modelul „C“ poate fi folosit atât în cazul întreprinderilor cu activitate de producţie industrială,
cât şi în cazul firmelor din domeniul prestărilor de servicii.
În cazul modelului „D“ sistemul de factori este:

qv
Mbcv g
Pr cv
p
Chf

Modelul „D“ presupune folosirea în analiză a informaţiilor furnizate de metoda de calculaţie a

costurilor direct-costing, şi anume a costurilor variabile unitare şi cheltuielilor fixe.
Pe baza acestui model, poate fi cuantificată influenţa asupra profitului a introducerii sau
scoaterii din portofoliul de activităţi a unui produs.
Astfel, excluderea unui produs al cărui preţ de vânzare este mai mare decât costul variabil
unitar (marja unitară faţă de cheltuielile variabile este pozitivă), dar mai mic decât costul complet
unitar (rezultatul pe unitatea de produs este pierdere), în cazul nemodificării sumei cheltuielilor fixe,
nu are ca efect creşterea profitului, ci, dimpotrivă, diminuarea masei profitului cu marja pozitivă faţă
de costul variabil degajată de cantitatea vândută.
Potrivit modelului „E“, specific activităţii de comerţ, sistemul de factori se prezintă astfel:

CAmf
gi
Rmc
Pr rmci
gi
N

25
 ni

În cazul modelului „F“, sistemul de factori este următorul:

CAmf
Pr gi
c
R rmci
ric
ni

Cuantificarea influenţelor factorilor în cazul modelelor C, D, E şi F se realizează pe baza

metodei substituirilor în lanţ combinată cu metoda balanţieră (a se vedea capitolul 1 din ”Analiză
economico-financiară” – coordonatori: Gh. Vâlceanu, V. Robu şi N. Georgescu, Ed. Economică,
2005).
De rezolvat studiul de caz prezentat în Anexa 1 de la sfârşitul capitolului.

1.6.2. Analiza factorială a profitului pe produs

Aprofundarea analizei profitului total al întreprinderii presupune studierea profitului aferent
principalelor produse şi stabilirea influenţelor factorilor direcţi şi indirecţi care acţionează asupra
acestora.
Analiza profitului pe produs (Prp) se poate realiza pe baza modelului:
Prp = qv(p - c)
c  cm  csd  ci

cm   cs j p j

csd  t  sh
Ci
ci 
q
în care:
cm - reprezintă cheltuielile cu materiile prime şi materialele directe pe unitatea de produs;
csd - cheltuielile cu manopera directă pe unitatea de produs;
ci - cheltuielile indirecte pe unitatea de produs;
csj – consumul specific din resursa materială „j“;
pj – preţul de aprovizionare al resursei „j“;
t – timpul de muncă pe unitatea de produs;
sh - salariul mediu orar (inclusiv contribuţiile pentru asigurări şi protecţie socială);
Ci – suma cheltuielilor indirecte;
q – volumul fizic al producţiei obţinute.
Sistemul de factori care acţionează asupra modificării profitului pe produs se prezintă astfel:

csj
qv cm
pj
t
Prp c csd
sh
p ci

26
 Metodologia de analiză a profitului pe produs presupune cuantificarea influenţelor factorilor
mai sus prezentaţi, după cum urmează:
1. qv = (qv1 – qv0) (p0 – c0)
2. c = -qv1 (c1 – c0)
din care:
2.1. cm  q v1 (cm 1  cm 0 )
din care:
2.1.1. csj = -qv1 (csj1pj0 - csj0pj0)
2.1.2. p j  qv1   
cs j1  p j1  cs j1  p j0
2.2. csd   qv1 csd 1
 csd 0
din care:
2.2.1. t   qv1  t1  t0  sh 0
2.2.2.  sh   qv1t1  sh1  sh 0 
2.3.  ci  qv1  ci1  ci 0 
3. p = qv1 (p1 – p0)

1.7. Analiza ratelor de rentabilitate

Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau pierdere) şi
un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse consumate etc.) sau un
„stoc“ (capital propriu, active totale etc). Principalele rate de rentabilitate operaţionale în analiza
financiară a firmei sunt: rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii resurselor consumate, rata
rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare. Aceste rate de rentabilitate au valenţe
informaţionale diferite şi oglindesc multiplele laturi ale activităţii economico-financiare ale firmei.
1.7.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale
Rata rentabilităţii comerciale exprimă eficienţa activităţii comerciale a întreprinderii,
asigurând legătura dintre profitul şi cifra de afaceri netă. În literatura de specialitate există mai multe
moduri de calcul al acestei rate de rentabilitate, dar cele mai utilizate sunt următoarele:

P
a) Rc  r  100
CA

Mb
b) R M   100
b CA

P
c) Rcn  n  100
CA

unde:
R c = rata rentabilităţii comerciale;
R cn = rata rentabilităţii comerciale nete (Return on Sales);

27
 R Mb = Rata marjei brute din vânzări (Gross Profit Margin);
CA = cifra de afaceri netă;
Pr = profit aferent cifrei de afaceri nete;
Mb = marja brută faţă de costul bunurilor vândute;
Pn = profit net.

În cazul întreprinderilor româneşti se recomandă, prin legislaţia actuală 9 din domeniul

contabilităţii, prezentarea în cadrul notelor explicative ale situaţiilor financiare a anumitor indicatori
care reflectă performanţele economico-financiare ale acestora, printre care şi rata marjei brute din
vânzări.
Principala limită a acestor rate de rentabilitate în caracterizarea performanţei la nivel
microeconomic este generată de faptul că se calculează pe baza profitului contabil, deci va fi
influenţată semnificativ de politicile şi practicile contabile utilizate de întreprindere (metoda de
amortizare a activelor fixe, metoda de evaluare a stocurilor, politica de provizioane etc).
Analiza factorială a ratei rentabilităţii comerciale a) se poate efectua pe baza modelelor:

 qvi  pi   qvi  ci   qvi  ci 

I. Rc   100  1    100
 qvi  pi   qvi  pi 
 

 gi  rc
II. Rc  i ; r  pi  ci  100
ci
100 pi
unde:
gi = structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activităţi;
rc
= rata rentabilităţii comerciale pe tipuri de produse sau activităţi.
i
Conform modelului I, sistemul de factori este următorul:
gi = structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activităţi
pi = preţul de vânzare pe produs fără TVA
Rc
ci = costul complet unitar

În cazul modelului II, sistemul de factori se prezintă astfel:

gi = structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activităţi

Rc = rata rentabilităţii comerciale pe tipuri de produse sau
sactivitactivităţi

Rata marjei brute din vânzări (Gross Profit Margin) reflectă ponderea marjei brute faţă de
costul bunurilor vândute în cadrul cifrei de afaceri nete. Această rată de rentabilitate reflectă politica
comercială a întreprinderii şi capacitatea acesteia de a controla costurile de producţie. Nivelul marjei
de profit depinde de natura activităţii, dimensiunea întreprinderii, capacitatea tehnică şi
performanţele acesteia, cota de piaţă deţinută, mediul concurenţial naţional şi internaţional etc.

9
OMF 30552/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

28
 Statisticile10 privind firmele americane demonstrează că valoarea acestei rate financiare
variază extrem de mult, de la 2,9% în industria textilă la 10,5% în domeniul public al utilităţilor. În
plus, rata rentabilităţii comerciale şi viteza de rotaţie a activelor totale (în engl. Asset turnover), care
ambele reprezintă determinanţi ai ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu (conform
sistemului Du Pont), tind să varieze în sens invers. Astfel, companii (de exemplu supermarket-uri)
care au un nivel ridicat al vitezei de rotaţie a activelor au, de regulă, o marjă redusă a profitului, iar
întreprinderi (de exemplu cele productive) cu o marjă ridicată a profitului tind să înregistreze o
rotaţie scăzută a activelor.
Pentru analiza de tip factorial se pot utiliza următoarele două modele de analiză a ratei marjei
brute din vânzări:

Mb q  p  q c q c
vi i vi pi vi pi
I) R   100   100  (1  )  100
Mb CA q  p q  p
vi i vi i

 g i  rc
II) R 
Mb
 100 
vi
Mb CA 100
unde:
gi = structura cifrei de afaceri nete pe produse;
rc = rata marjei brute pe produse.
vi

Potrivit modelului I, nivelul ratei rentabilităţii comerciale este influenţat de structura

producţiei vândute, preţul mediu de vânzare (exclusiv TVA) şi costul de producţie unitar.
Metodologia de cuantificare a variaţiei ratei marjei brute din vânzări şi a influenţelor
factorilor, pe baza datelor din tabelul 5.3, este următoarea:
R R R  32.02%  27.25%   4.77 %
Mb Mb
1
Mb
0 ,
din care datorită:

a) Influenţei modificării structurii producţiei vândute:

  qv  c p    qv  c p 
   
  100  1 
1 0 0 0 623.542   662.809 
g  1    100  1    100  1    100 
  v
q  p    v
q  p   894. 510   911.067 
 1 0   0 0 
 30.29%  27.25%  3.04 %

b) Influenţei modificării preţurilor de vânzare pe produse:

  qv  c p   q c 
   v p 
1 0 1 0  623.542   623.542 
p  1  
  100  1    100  1    100  1    100 
  q  p    q  p   1.082.357   894.510 
v v
 1 1   1 0 
 42.39%  30.29%  12.10 %

c) Influenţei modificării costurilor de producţie pe produse:

10
R.C. Higgins, Analysis for Financial Management, Business One Irwin, 1992.

29
  q c    qv  c p 
 v p   0   735.780   623.542 
cp  1  1 1   100  1  1   100  1    100  1    100 
  qv  p    qv  p   1.082.357   1.082.357 
 1 1   1 1 
 32.02%  42.39%  10.37 %

Concluziile acestei analize a ratei marjei brute din vânzări sunt, asemănătoare celor de la analiza
marjei brute faţă de costul bunurilor vândute, singura deosebire fiind că valorile sunt exprimate
procentual, şi nu în mărime absolută. Astfel, se constată majorarea ratei marjei brute din vânzări cu
aproximativ 5% în anul N comparativ cu anul N-1. Creşterea ratei a fost determinată de influenţele
pozitive semnificative ale structurii producţiei vândute şi a preţurilor medii de vânzare pe produse de
+3.04 % şi +12.10 %. Contribuţia favorabilă a modificării structurii cifrei de afaceri nete este efectul
majorării ponderii produselor mai profitabile decât media pe întreprindere în anul anterior (27.25%), fapt
justificat în condiţiile modificării cererii şi ofertei pe piaţă.
În condiţii normale de inflaţie, majorarea preţurilor de vânzare constituie efectul îmbunătăţirii
calităţii produselor şi serviciilor, politicii comerciale a întreprinderii, situaţiei de monopol sau
poziţiei concurenţiale puternice a întreprinderii pe piaţă.
Luând în considerare dinamica similară a costurilor de producţie pe produse şi a preţurilor de
vânzare, apreciem că majorarea costurilor şi deci influenţa negativă de -10.37 % a acestui factor
asupra ratei marjei brute din vânzări nu a fost generată de îmbunătăţirea calităţii produselor şi
serviciilor sau alte cauze, ci mai ales de efectul inflaţiei, ceea ce a contribuit direct la creşterea
cheltuielilor cu materiile prime şi materialele consumate, cheltuielilor cu personalul, cheltuielilor
administrative şi a celor de desfacere etc.
Majorarea ratei marjei brute din vânzări semnifică îmbunătăţirea eficienţei activităţii
comerciale a întreprinderii şi întărirea controlului costurilor aferente vânzărilor, deci un semnal
pozitiv pentru investitori. Totuşi, această situaţie poate fi una conjuncturală, deci se impune
extinderea orizontului de analiză şi corelarea concluziilor acestei analize cu informaţii privind
dinamica altor rate de rentabilitate la nivelul întreprinderii.
Modelul II de analiză a ratei rentabilităţii comerciale reflectă acţiunea a doi factori importanţi:
structura producţiei vândute şi rata marjei brute pe produs. În condiţii normale, structura cifrei de
afaceri pe produse nu poate fi modificată decât ca efect al variaţiei raportului cerere/ofertă de
produse pe piaţă, dar întreprinderea poate lua măsuri pentru creşterea marjei de profit la nivel de
produs prin diminuarea rezonabilă a costurilor şi întărirea poziţiei sale concurenţiale pe piaţă.
Literatura şi practica internaţională în domeniul analizei financiare recomandă un nivel minim
standard al marjei de profit de 3-7%. Dacă pentru companiile din ţările dezvoltate acest standard al
rentabilităţii comerciale este valabil, în cazul întreprinderilor româneşti (similar altor economii cu
inflaţie mai ridicată) se înregistrează valori mari ale acestui indicator şi ale altor rate de rentabilitate.
Rata rentabilităţii comerciale nete (în engl. Return on Sales – ROS) reprezintă un indicator
întâlnit în majoritatea lucrărilor din literatura străină. Avantajul acestei rate este că poate fi stabilită
pe baza Contului de profit şi pierdere, fiind uşor de calculat de către cei care nu au acces la date din
contabilitatea de gestiune a întreprinderii. Totuşi, rata rentabilităţii comerciale nete are o valoare
informaţională limitată pentru că profitul net poate fi influenţat şi de rezultatul din alte operaţiuni
decât vânzările, respectiv rezultatul financiar, rezultatul extraordinar, precum şi de fiscalitate.
În România, studiile11 practice realizate asupra întreprinderilor cotate pe piaţa de capital
demonstrează că rata rentabilităţii comerciale nete (calculată ca raport între profitul net al
exerciţiului şi cifra de afaceri) a înregistrat cele mai moderate niveluri mediane de 0,74%-4,84% în
11
C. Vasilescu, Analiza corelaţiilor dintre activitatea financiară a firmei şi piaţa de capital, teză de doctorat, ASE
Bucureşti, 2003.

30
perioada 1996-2000, ceea ce confirmă că această rată de rentabilitate este cel mai puţin afectată de
inflaţie, ca urmare a preluării simultane a efectului inflaţiei atât asupra profitului, cât şi asupra cifrei
de afaceri. Datorită variabilităţii sale mai scăzute comparativ cu alte rate de rentabilitate, acest
indicator al performanţei întreprinderii este preferat de investitorii de pe piaţa de capital românească.
Analiştii financiari recunosc relevanţa informaţională a ratei rentabilităţii comerciale nete, dar
pentru obţinerea de informaţii pertinente şi relevante privind performanţa firmei, se impune
studierea trendului acestei rate financiare pe o perioadă de 3-5 ani comparativ cu rata medie la
nivelul sectorului de activitate şi a întreprinderilor similare. De asemenea, este necesară analiza
corelată a unui sistem complex de rate de rentabilitate: rata rentabilităţii activelor, rata rentabilităţii
economice, rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu etc.

1.7.2. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate

Rata rentabilităţii resurselor consumate, denumită şi rata rentabilităţii costurilor, reflectă
corelaţia dintre profitul aferent cifrei de afaceri şi costurile totale aferente vânzărilor.
În literatura de specialitate există opinii potrivit cărora nivelul optim al ratei rentabilităţii
costurilor se situează în intervalul 9%-15%12.
Având în vedere raportarea la activitatea de exploatare, rata rentabilităţii resurselor consumate
(Rrc) se poate calcula astfel:
RE
R rc   100 ,
Che
unde
RE = rezultatul exploatării;
Che = cheltuieli de exploatare.
În acest caz, este pusă în discuţie, în special, încorporarea veniturilor din cedarea de active
(ct.758) în veniturile din exploatare, conform reglementărilor contabile în vigoare, respectiv a
cheltuielilor aferente cedării de active (ct.658), precum şi a cheltuielilor aferente variaţiei producţiei
stocate şi a producţiei realizate pentru sine şi capitalizate în cheltuielile de exploatare care se iau în
calculul ratei rentabilităţii resurselor consumate. Aceste elemente nu sunt aferente vânzărilor de
bunuri curente care formează cifra de afaceri. Înregistrarea stocurilor de produse finite şi imobilizate
la cost de producţie nu deformează rezultatul exploatării.
Prin urmare, varianta agreată de calcul al ratei rentabilităţii resurselor consumate este:
Pr
R rc  100 ,
Ch
unde:
Pr = profit aferent cifrei de afaceri;
Ch = cheltuieli aferente cifrei de afaceri.
Modelul de analiză factorială a ratei rentabilităţii resurselor consumate va fi:

R rc 
 qv  p   qv  c
i i i i
  qvi  pi 
 100    1  100
 qv  c i i
  qv  c
 i i


Conform modelului, factorii ce influenţează rata rentabilităţii costurilor sunt:
 structura cifrei de afaceri pe produse (g);
 costurile complete unitare (c);

12
V. Robu, N. Georgescu, Analiză economico-financiară, Editura Omnia Uni, Braşov, 2000, pag. 221.

31
  preturile de vânzare (p), exclusiv TVA.
Analiza factorială a ratei presupune aplicarea metodei substituţiei în lanţ, ca metodă de analiză
cantitativă. Baza de date necesară analizei factoriale a ratei este redată în tabelul 1.5.
Tabelul 1.5
Nr.
Indicatori Perioada precedentă Perioada curentă
crt.
1 Cifra de afaceri (mii lei) 911.067 1.082.357
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 796.487 862.239
3 Cifra de afaceri recalculată (Σqv1.po) x 894.510

32
 4 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri
recalculate (Σqv1.c0) x 730.711
5 Profitul aferent cifrei de afaceri 114.580 220.118
6 Rata rentabilităţii resurselor consumate 14.38% 25.53%

Modificarea ratei faţă de perioada precedentă a fost de:

Δ Rrc = Rrc 1 - Rrc0 = 25,53% - 14,38% = + 11,15%
Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor se prezintă astfel:
1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:

  qv i1  p i 0    qv i 0  p i 0 
g    1 100    1 100 = 22,42% - 14,38% = + 8,04%
  qv  c    qv  c 
 i1 i0   i0 i0 
2. Influenţa modificării costurilor complete unitare:

c    i1 i 0  1 100    i1 i 0  1 100 = 3,74% - 22,42% =

 qv  p   qv  p 
-18,68%
  qv  c    qv  c 
 i1 i1   i1 i0 
3. Influenţa modificării preţurilor de vânzare:

  qvi1  pi1    qvi1  pi 0 

c    1 100  
  1 100 = 25,53% - 3,74% = +21,79%
  qv  c    qv  c 
 i1 i1   i1 i1 
Rata rentabilităţii resurselor consumate a înregistrat o creştere semnificativă faţă de perioada
precedentă, creştere bazată pe influenţa favorabilă a structurii producţiei vândute şi pe creşterea
preţurilor de vânzare.
Modificările din structura vânzărilor au determinat o creştere a ratei cu 8,04%, datorită
majorării ponderii produselor vândute cu o rentabilitate faţă de costuri mai mare decât rentabilitatea
medie faţă de costuri înregistrată la nivelul întregii producţii vândute, în perioada de referinţă.
Situaţia poate fi datorată unor mutaţii favorabile pe piaţa de desfacere, dar şi eforturilor firmei în
scopul obţinerii şi vânzării acestor produse.
Creşterea costurilor complete unitare a determinat o reducere a ratei rentabilităţii resurselor
consumate cu 18,68%. Aceasta poate fi efectul creşterii costurilor de achiziţie a resurselor materiale,
a cheltuielilor cu salariile sau a costurilor de distribuţie.
O influenţă importantă o are evoluţia preţurilor de vânzare, care a dus la creşterea ratei
rentabilităţii resurselor consumate cu 21,79%. Creşterea preţurilor de vânzare poate fi determinată
de îmbunătăţirea calităţii producţiei vândute, de inflaţie sau de influenţa unor factori conjuncturali
(scăderea puterii concurenţilor, creşterea puterii de cumpărare etc.).

1.7.3. Analiza ratei rentabilităţii economice

Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate, rata rentabilităţii economice, pune în
evidenţă performanţele utilizării activului total al unei întreprinderi, respectiv a capitalului investit
pentru obţinerea acestor performanţe.

33
 Literatura de specialitate oferă mai multe modalităţi de calcul pentru rata rentabilităţii
economice (Re):
Rezultatul exploatării ( RE )
Re   100
Active din exploatare ( Ae x )
sau
Excedent brut al exploatării ( EBE )
Re   100
Active totale ( At )

sau
Pro fit brut
Re   100
At
Construirea ratei pe baza unui anumit rezultat determină o viziune specifică semnificaţiei
rezultatului:
 utilizarea rezultatului exploatării va determina o rată independentă atât de politica fiscală şi
de structura capitalurilor (politica de finanţare), cât şi de fluxurile extraordinare;
 dacă rata rentabilităţii economice va fi construită pe baza excedentului brut al exploatării
(EBE), va fi independentă şi de politica privind amortizarea capitalului tehnic, pe lângă
elementele menţionate anterior;
 folosirea profitului brut este utilă managerilor întreprinderii şi va determina un nivel mai
ridicat al ratei, în măsura în care celelalte două activităţi (financiară şi extraordinară) aduc
profit; această variantă este mai puţin utilizată.
În teoria şi practica internaţională, această rată este cunoscută sub forma:
 cip 
EBIT 1  
 100 
ROA   100
Ae
unde:
ROA = rata rentabilităţii economice (return on assets);
EBIT = rezultatul înainte de impozitare şi dobânzi (earnings before interests and taxes);
cip = cota de impozit pe profit;
Ae = activ economic.
Utilizatorii informaţiilor oferite de această rată sunt furnizorii de capital. Creditorii financiari,
de exemplu, sunt interesaţi de rentabilitatea întreprinderii înainte de scăderea dobânzii.
Deci, pentru o corectă informare a tuturor celor interesaţi de performanţele obţinute prin
utilizarea capitalului angajat de o firmă, se pot folosi ratele:
Rezultat inainte de impozit si dobanda
I. R e   100
At
sau

 cip 
Rezultat inainte de impozit si dobanda  1 - 
II. R e   100   100
K investit

unde:
K investit = Capital propriu + Datorii financiare

34
 A doua formă a Re este utilă analizei rentabilităţii financiare pe baza pârghiei financiare şi
analizei valorii economice adăugate.
Rata rentabilităţii economice a capitalului investit se compară cu costul mediu ponderat al
capitalurilor, rezultând crearea sau distrugerea de valoare pentru acţionari.
Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice evidenţiază acţiunea unor factori complecşi.
Vom considera pentru analiza de tip factorial rata rentabilităţii economice calculate astfel:

Pr
Re   100 ,
At
unde:
Pr = profit brut aferent cifrei de afaceri.

Pentru analiza factorială pot fi folosite modele precum sunt:

Pr CA Pr
I. R e   100    100
At At CA

Pr
 100
Pr
Re   100  CA
II. At 1 1

CA CA
Ai Ac
În cazul utilizării modelului I, rata rentabilităţii economice combină efectul vitezei de rotaţie a
 CA 
activului total, exprimată ca număr de rotaţii   , cu efectul ratei rentabilităţii comerciale
 At 
 Pr 
 100  :
 CA 

CA
At
Re g (structura vânzărilor)
Pr
 100
CA p (preţul unitar de vânzare)

c (costurile complete unitare)

Cele două rate componente acţionează diferit asupra ratei rentabilităţii economice, în funcţie
de natura activităţii întreprinderii şi de strategia urmată. Astfel, în industrie, firmele realizează rate
de rentabilitate economică ridicate pe seama unor cote de profit mai mari şi nu printr-o rotaţie mai
rapidă a activelor. Întreprinderile din sfera comerţului operează cu marje de profit mai reduse, dar
beneficiază de o rotaţie mai accelerată a activelor.
O strategie de menţinere a poziţiei concurenţiale pe piaţă determină uneori un rabat de la marje
ridicate de profit, iar alteori, utilizarea unor tehnologii avansate, fapt care conduce la o încetinire a
rotaţiei activelor.
Rata rentabilităţii economice se analizează factorial, la nivelul factorilor direcţi astfel:

35
 1. Influenţa vitezei de rotaţie a activului total:

CA  CA1 CA0  Pr0

Δ     100
At  At1 At 0  CA0

2. Influenţa ratei rentabilităţii comerciale:

P CA1  Pr1 Pr 
Δ     0   100
CA At1  CA1 CA0 

Analiza rentabilităţii economice poate fi aprofundată prin descompunerea activului în

elementele componente (At = Ai + Ac).
În acest, caz se foloseşte modelul II:
Pr
 100
R 
e CA
1 1 ,

CA CA
Ai Ac
unde
Pr
100  R c
CA
Sistemul de factori este:

CA
Ai

Re CA
Ac
g
c
R p
c

Metodologia de analiză factorială conform acestui model presupune influenţa:

1. Randamentului activelor imobilizate:

Rc0
 Re0
1 1

CA1 CA0
Ai1 Ac0

2. Rotaţiei activelor circulante:

36
 Rc0 Rc0

1 1 1 1
 
CA1 CA1 CA1 CA0
Ai1 Ac1 Ai1 Ac 0

3. Ratei rentabilităţii comerciale:

R c1  R c 0 1 1 At
, unde   1  VR1
1 1 CA1 CA1 CA1
 (viteza de rotaţie a activului total, exprimată ca
CA1 CA1 Ai1 Ac1
Ai1 Ac1
durată) din care:
3.1. datorită modificării structurii vânzărilor:
Rc '  Rc0  qv1c0 
, unde R '  1   100
c

VR1   qv p
1 0 

3.2. datorită preţurilor de vânzare:


c
 c

, unde
R " R '


VR 1

 qv1c0
R c
"  1
 
 qv1 p1

3.3. datorită costurilor de producţie:

R c
1  R c
"
VR1

Acest model evidenţiază căile de creştere a rentabilităţii economice, şi anume:

 accelerarea rotaţiei activelor circulante;
 îmbunătăţirea randamentului activelor imobilizate, prin utilizarea intensivă a acestora, dar
şi ţinând seama de performanţele acestora;
 adaptarea politicilor comerciale, în vederea creşterii eficienţei vânzărilor.
Importanţa ratei rentabilităţii economice este determinată şi de poziţia ei în sistemul de factori
ce influenţează nivelul ratei rentabilităţii financiare.
Astfel :
Pn Vt At Pn
Rf   100     100
Kp At Kp Vt
Vt Pn Pn
unde:   100   100
At Vt At
Pn
 100 = rata rentabilităţii economice, construită pe baza profitului net
At
Prin urmare, creşterea interesului investitorilor depinde de doi factori:
 rata rentabilităţii economice (după impozitarea profitului);
 At 
 structura financiară   .
 Kp 
Nivelul rentabilităţii economice trebuie să permită remunerarea acţionarilor şi creditorilor, în
concordanţă cu riscul asumat investind în întreprindere sau acordându-i împrumuturi.

37
 1.7.4. Analiza ratei rentabilităţii financiare
Rata rentabilităţii financiare (ROE = return on equity) reprezintă unul dintre indicatorii majori
urmăriţi de investitori şi de management. Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia în ce
măsură investiţia lor este rentabilă sau nu. În cazul în care rata rentabilităţii financiare este mai mare
decât costul capitalului propriu, atunci, prin activitatea desfăşurată, firma creează o valoare
suplimentară pentru acţionari.
Rata rentabilităţii financiare se determină astfel:
Profit net  Pn 
Rata rentabilit ăţii financiare   100
Capital propriu  Kp 

Se recomandă folosirea la numitor a capitalului propriu mediu calculat după cum

urmează:
K p  C p iniţial  Nr. acţiuni emise în cursul anului 

Nr. de luni de la data emiterii până la sf . anului

 Val . de emisie  
12

 Nr. acţiuni răscumpărate în cursul anului  Val . de răscumpărare 

Nr. de luni de la data răscumpărării până la sf . anului


12

Analiza acestei rate se poate face pe baza sistemului DU PONT, şi anume:

Pn Vt At Pn
Rf   100     100
Kp At Kp Vt

Vt / At = viteza de rotaţie a activelor totale

At / Kp = factorul de multiplicare a capitalului propriu mediu sau braţul pârghiei financiare.
Pn / Vt = profitul net la 1 leu venituri.

Vt

At
Pn At
 
Kp Kp
Pn

Vt

Managerii au posibilitatea să acţioneze asupra ratei rentabilităţii financiare prin urmărirea şi

influenţarea:
1) vânzărilor generate de utilizarea activelor;
2) modului de finanţare a activelor din capitalul propriu şi datorii;
3) rentabilităţii nete a veniturilor.
Atunci când analizăm viteza de rotaţie a activelor, trebuie să ţinem cont şi de sectorul în care
îşi desfăşoară activitatea societatea. Cu cât acest indicator are o valoare mai mare, cu atât eficienţa
utilizării activelor totale este mai bună.

38
 Aparent, cu cât factorul de multiplicare a capitalului propriu este mai mare, cu atât rata
rentabilităţii financiare este mai ridicată, dar trebuie să ţinem cont, totodată, că acest indicator arată
şi gradul de îndatorare. Şi este cunoscut că orice societate cu grad de îndatorare mare este riscantă.
Stabilirea unei valori optime a factorului de multiplicare reprezintă de fapt o „luptă“ (un arbitraj)
permanentă între profiturile şi costurile pe care le implică datoriile financiare.
Totodată, trebuie subliniat că acest indicator este influenţat şi de sectorul unde îşi desfăşoară
societatea activitatea şi de activele pe care le deţine aceasta. În general, societăţile care au un flux de
numerar din activitatea de exploatare constant şi cu un grad mare de previzionare pot opera cu un
factor de multiplicare a capitalului propriu mai mare decât societăţile care îşi desfăşoară activitatea
într-un sector cu un grad de risc mai mare. Putem spune că şi băncile comerciale care dispun de un
portofoliu de active diversificat pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai
mare. O dată cu analiza acestui indicator, trebui urmăriţi şi alţi indicatori cum ar fi: rata lichidităţii
curente, rata lichidităţii imediate, rata de acoperire a dobânzilor.
Profitul net la un leu venituri arată capacitatea firmei de a practica o politică de preţuri
eficientă şi, totodată, abilitatea firmei de a controla costurile.
Acest indicator trebuie şi el interpretat în funcţie de sectorul de activitate, de natura produselor
comercializate şi de strategia aplicată de firmă.
S-a constatat că societăţile care au un profit net la un leu vânzări mare au o rată a rentabilităţii
economice (Pnet/At) mică şi invers. Acest fapt se datorează faptului că societăţile care practică un
adaos comercial mare pot avea un profit mare la un leu vânzări. Pentru că practicarea unui adaos
comercial mare necesită şi active numeroase şi aceste societăţi tind să aibă o viteză de rotaţie a
activelor scăzută.
Rata rentabilităţii financiare este un indicator important care trebuie interpretat cu anumite
limite care sunt impuse de: perioada de analiză, riscurile pe care şi le asumă societatea, valoarea
contabilă a capitalului propriu.
Exemplu:
Societatea analizată în cursul anului N-1 a emis şi răscumpărat acţiuni şi are o valoare a
capitalului propriu mediu egală cu 744.425.124 lei.
În cursul anul N societatea nu a emis şi nici nu răscumpărat acţiuni astfel încât valoarea
capitalului propriu mediu este egală cu valoarea contabilă a capitalul propriu după cum rezultă din
bilanţ, şi anume 868.201.603 lei.
Tabelul 1.6
- lei -
Nr. crt. Indicatori N-1 N
1 Active totale 1.114.173.606 1.149.218.756
2 Capitalul propriu 744.350.124 868.201.603
3 Venituri totale 821.007.146 1.178.202.836
4 Profitul net 59.748.872 113.278.080
K p0  744.425.124 lei

Kp1 = 868.201.603 lei

Pn 0
Rf 0  100  8,026%
Kp 0

39
 Pn 1
Rf 1   100  13,047%
Kp1

Rf = 5,021 %

1. Influenţa vitezei de rotaţie a activelor totale:

Vt Vt 1 At 0 Pn 0 Vt At Pn
     100  0  0  0  100   0,837%
At At1 Cp 0 Vt 0 At 0 Cp 0 Vt 0
2. Influenţa factorului de multiplicare a capitalului propriu:
At Vt 1 At1 Pn 0 Vt At 0 Pn 0
     100  1    100  1,022%
Kp At1 Kp1 Vt 0 At1 Kp 0 Vt 0
3. Influenţa profitului net la 1 leu venituri totale:
Pn Vt 1 At 1 Pn 1 Vt At Pn 0
     100  1  1   100  3,163%
Vt At1 Kp1 Vt 1 At 1 Kp1 Vt 0
Analizând comparativ cele două perioade, se observă că rata rentabilităţii financiare a crescut
de la o perioadă la alta cu 5,021%, ceea ce reprezintă o situaţie favorabilă.
Toţi cei trei factori au influenţat pozitiv, dar în proporţii diferite.
Viteza de rotaţie a activelor totale a dus la creşterea ratei rentabilităţii financiare cu 0,84 %,
ceea ce arată eficienţa în utilizarea activelor. Pentru o mai bună interpretare se recomandă analiza
vitezelor de rotaţie pe principalele categorii de active, şi anume activele imobilizate şi activele
circulante.
Factorul de multiplicare a dus şi el la creşterea ratei rentabilităţii financiare cu 1,022%. La
prima vedere, acest aspect pare favorabil, dar trebuie remarcat că gradul de îndatorare a societăţii
creşte de la aprox. 34%, la aprox. 40%. Momentan, societatea nu are probleme, dar dacă va continua
să aibă acelaşi trend, este posibil ca în viitor societatea să aibă probleme în ceea ce priveşte
obţinerea de finanţare. Este posibil ca să obţină finanţare la un cost mai mare sau/şi să nu se
găsească investitori dornici să achiziţioneze acţiuni la această societate.
Profitul net la 1 leu venituri totale a dus la majorarea ratei rentabilităţii cu 3,163 %, aspect ce
evidenţiază eficienţa exploatării activităţii.
Se recomandă o atenţie sporită cu privire la gradul de îndatorare în vederea stabilirii unei
structuri financiare care să permită desfăşurarea în bune condiţii a activităţii.
O dinamică a ratelor de rentabilitate, la nivelul principalilor grupuri europene este prezentată
în Anexele 2, 3, 4 şi 5.

Bibliografie
1) M. Niculescu – Diagnostic financiar, Ed. Economică, 2005
2) Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu (coordonatori) – Analiză economico-financiară, Ed.
Economică, 2005
3) P. Vernimmen – Finance d’entreprises, Ed. Dalloz, 2008

Anexa 1
Studiu de caz:

40
 Firma “BETA” are ca obiect de activitate vânzarea de mărfuri în regim de autoservire. Pe baza
datelor din tabelul următor vi se cere să efectuaţi un diagnostic al performanţei financiare pe baza
profitului aferent cifrei de afaceri.
- lei -
Nr.crt. Grupa de Cifra de afaceri Adaos comercial Cheltuieli de circulaţie
mărfuri N–1 N N-1 N N-1 N
1 A 400.000 432.000 120.000 120.960 100.000 103.680
2 B 250.000 324.000 62.500 90.720 52.500 71.280
3 C 350.000 444.000 70.000 93.240 56.000 71.040
4 TOTAL 1.000.000 1.200.000 252.500 304.920 208.500 246.000

Anexa 2

PONDEREA EXCEDENTULUI BRUT DIN EXPLOATARE ÎN CIFRA DE AFACERI (%)

LA NIVELUL PRINCIPALELOR SECTOARE DIN EUROPA
Nr.crt.

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008e

2009e
SECTORUL DE ACTIVITATE

1 Petrol şi gaze 14 15 18 18 15 12 15 17 15 15 18 24
2 Chimie 15 15 15 14 13 12 13 13 12 13 13 14
3 Materii prime 13 13 16 12 11 13 16 15 17 17 18 18
4 Materiale de construcţii 12 12 12 10 9 10 11 11 12 12 13 14
5 Bunuri de natura 11 12 11 10 11 11 11 11 10 12 11 12
echipamentelor pentru
întreprinderi
6 Automobile 11 11 11 11 11 11 11 12 12 11 12 12
7 Alimentar 13 13 12 12 12 12 12 12 12 13 13 14
8 Bunuri de consum pentru 15 14 12 10 11 8 7 10 10 11 13 15
persoane
9 Sănătate 9 9 8 8 7 7 8 8 8 7 8 8
10 Comerţ (distribuţie) 13 15 13 10 13 13 16 16 15 16 17 18
11 Media 17 15 15 13 13 16 15 15 15 16 15 17
12 Transport 36 31 27 22 28 28 29 26 26 30 32 33
13 Telecomunicaţii 31 27 23 21 22 20 22 20 22 24 22 23
14 Servicii publice 12 11 9 6 4 6 9 9 10 10 12 13
15 Tehnologie 10 11 10 11 11 12 12 12 14 14 13 14
SURSA: INFINANCIALS

41
 Anexa 3
PONDEREA REZULTATULUI EXPLOATĂRII ÎN CIFRA DE AFACERI (%)
LA NIVELUL PRINCIPALELOR SECTOARE DIN EUROPA

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008e

2009e
Nr.crt.

SECTORUL DE ACTIVITATE

1 Petrol şi gaze 5 8 11 10 6 6 8 11 10 8 11 15
2 Chimie 8 9 8 6 6 5 7 8 7 9 9 10
3 Materii prime 7 7 10 7 6 6 9 11 13 12 12 13
4 Materiale de construcţii 6 6 6 6 6 6 7 9 10 10 10 10
5 Bunuri de echipament pentru 8 7 7 6 5 5 6 7 8 9 10 10
întreprinderi
6 Automobile 6 6 5 5 6 6 6 6 6 7 7 7
7 Alimentar 7 6 7 7 6 6 6 8 7 7 8 9
8 Bunuri pentru consumul 9 9 9 8 8 7 8 8 9 10 10 10
persoanelor
9 Sănătate 9 8 6 5 5 5 4 5 5 5 7 9
10 Comerţ (distribuţie) 6 6 5 4 4 5 5 5 5 5 6 6
11 Media 10 9 8 4 4 5 8 10 10 11 12 15
12 Transport 9 9 7 5 5 5 6 8 8 10 9 10
13 Telecomunicaţii 20 17 12 7 9 12 14 13 12 16 17 19
14 Servicii publice 15 14 13 13 11 11 12 12 17 15 13 15
15 Tehnologie 8 6 4 -1 -2 1 4 5 6 7 8 9
SURSA: INFINANCIALS

Anexa 4
RATA RENTABILITĂŢII ECONOMICE (DUPĂ IMPOZITAREA PROFITULUI)
LA NIVELUL PRINCIPALELOR GRUPURI DIN EUROPA (%)
Nr.crt.

SECTORUL DE ACTIVITATE 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

1 Petrol şi gaze 6 9 15 13 9 9 12 13 12 14
2 Chimie 14 13 13 10 9 8 11 12 11 13
3 Materii prime 10 8 13 7 7 6 9 7 11 12
4 Materiale de construcţii 15 15 14 13 14 13 15 17 18 16
5 Bunuri de echipament pentru 16 15 15 11 9 10 12 13 15 15
întreprinderi
6 Automobile 13 13 12 9 12 13 13 14 12 12
7 Alimentar 15 14 13 12 12 12 12 12 12 12
8 Bunuri pentru consumul persoanelor 17 16 16 13 15 14 16 16 16 16
9 Sănătate 12 12 9 10 8 11 9 7 8 5
10 Comerţ (distribuţie) 18 19 16 15 15 15 16 16 16 14
11 Media 21 20 16 8 10 10 15 13 12 12
12 Transport 12 12 9 6 8 8 8 9 9 10
13 Telecomunicaţii 16 11 8 6 7 11 10 12 12 15
14 Servicii publice 9 9 9 8 8 8 9 10 11 9
15 Tehnologie 24 22 12 0 -1 3 11 14 13 12

SURSA: INFINANCIALS

42
 Anexa 5

RATA RENTABILITĂŢII FINANCIARE

LA NIVELUL PRINCIPALELOR GRUPURI DIN EUROPA (%)
Nr.crt.

SECTORUL DE ACTIVITATE 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

1 Petrol şi gaze 5 9 12 11 8 9 12 14 12 13
2 Chimie 13 12 12 9 9 6 9 12 13 16
3 Materii prime 9 8 12 6 6 6 10 7 13 14
4 Materiale de construcţii 12 14 14 12 12 12 14 17 20 18
5 Bunuri de natura echipamentelor 17 15 15 9 6 8 12 15 16 17
pentru întreprinderi
6 Automobile 14 9 12 8 11 10 12 13 12 14
7 Alimentar 16 14 11 11 11 12 11 13 12 14
8 Bunuri de consum pentru persoane 14 14 14 9 12 12 14 15 15 17
9 Sănătate 9 8 7 5 3 6 5 4 3 2
10 Comerţ (distribuţie) 17 17 15 13 13 13 14 15 15 15
11 Media 15 14 13 1 3 8 10 15 13 13
12 Transport 12 11 9 5 8 8 9 10 12 13
13 Telecomunicaţii 11 11 9 1 3 7 14 13 15 17
14 Servicii publice 10 10 9 9 10 10 9 12 14 14
15 Tehnologie 19 15 5 -4 -6 1 7 11 11 11
SURSA: INFINANCIALS

43