COCA ANCA-AURICA

BIBLIOTECONOMIE
AN III

CARACTERISTICILE SISTEMULUI LINGVISTIC DUPA SAUSSURE

RAPORTUL LIMBA/ VORBIRE/ GANDIRE

Semiologia, ca si lingvistica si antropologia, datoreaza foarte mult ideilor inovatoare

ale lui Saussure. Punctul de pornire al reflectiilor lui Saussure este vorbirea. Semiologia nu
trebuie confundata cu semantica, care studiaza schimbarile de semnificatie. La Saussure
limba reprezinta intreaga lume. Semiologia are ca obiect toate sistemele de semne.
Saussure defineste semnul lingvistic (“Semnul lingvistic este o entitate fizica cu doua
fete...”) ca o combinatie dintre concept si imaginea acustica. Imaginea acustica nu este
sunetul material, ci amprenta psihica a acestui sunet.
Pentru a caracteriza semnul, Saussure stabileste niste principii:
- Semnul lingvistic este arbitrar (“legatura care uneste semnificantul de semnificat este
arbitrara,...”). Orice mijloc de exprimare se bazeaza pe un colectiv sau pe o conventie.
Semnele realizeaza cel mai bine idealul semiotic, iar limba este considerata modelul general
al semiologiei. Arbitrareitatea semnului lingvistic consta in lipsa oricaror legaturi directe intre
semnificant si semnificat. Putem spune ca semnul lingvistic e specific unei anumite culturi,
unei anumite limbi, spre deosebire de simbol. Interjectiile si onomatopeele sunt parti de
vorbire care inca pastreaza o legatura transculturala semnificat/ semnificant.
- Caracterul linear al semnificantului. Natura auditiva si cea grafica implica desfasurarea
lineara in timp si spatiu. Semnificantii acustici nu dispun decat de linia timpului.
Cu privire la opozitia limba/ vorbire, Saussure introduce ideea inovatoare a vorbirii
definita ca “gandire organizata in materie fonica”, luand in considerare ideile si sunetele.
Dupa parerea lui Saussure, filozofii si lingvistii au ajuns la concluzia ca fara ajutorul
semnelor am fi incapabili sa distingem doua idei, iar “gandirea este o nebuloasa in care nimic
nu este delimitat in mod necesar”. Saussure defineste vorbirea ca o serie nesfarsita a
diferitilor “produsi fonici” si a diferitelor sensuri. Pentru a putea distinge vorbirea de limba,
Saussure introduce termenii sens/ semnificatie pentru a caracteriza vorbirea si semnificant/
semnificat pentru a caracteriza limba. Actul vorbirii presupune minim doi indivizi care
vehiculeaza concepte pe baza imaginilor acustice. Astfel, conceptele sunt asociate cu semnele
lingvistice sau cu imaginile acustice. Relatia dintre gandire si limbaj este una controversata,
ca si aparitia propriu-zisa a limbajului. A fost sustinuta o existenta paralela, separata sau chiar
independenta a gandirii si limbajului, dar si ca anumite procese cognitive nu pot fi decat
partial verbalizate.
Cercetatorii L. Vygotsky si H. Delacroix au afirmat faptul ca raportul dintre gandire si
limbaj este unul marcat de reciprocitate: “cuvantul fara idee este mort si gandirea nerealizata
in cuvinte este o umbra”. Tot ei au ajuns la concluzia ca gandirea si limbajul se afla intr-o
“unitate dinamica complexa”.
J. Piaget a analizat doar limbajul care este esenta lingvisticii.