Sunteți pe pagina 1din 67

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

GABRIELA OPAIŢ
Lector univ. doctor

STATISTICA AFACERILOR

ISBN 978-606-8216-13-3

Editura EUROPLUS
CUPRINS

CAPITOLUL I. Testul „t”……………………………………………….. 3

CAPITOLUL II. Statistica activităţii de comerţ exterior……………9

CAPITOLUL III. Statistica activităţii de comerţ interior şi


alimentaţie publică…………………………………16

CAPITOLUL IV. Fiabilitatea şi life – testingul produselor……….22

CAPITOLUL V. Aplicarea metodei matriceale în calculul


parametrilor unei funcţii liniare…………………..28

CAPITOLUL VI. Statistica activităţii de turism şi servicii


turistice……………………………………………….32

CAPITOLUL VII. Estimarea riscului de faliment al unei firme…..39

CAPITOLUL VIII. Analiza dinamicii productivităţii sociale a


muncii………………………………………………..46

CAPITOLUL IX. Probleme propuse…………………………………..50

CAPITOLUL X. Teste grilă……………..………………………………56

2
CAPITOLUL I.

TESTUL „t”

Testul „t”, care poartă denumirea şi de testul „Student”, are o largă aplicare
în cadrul unor distribuţii normale, pentru a verifica ipoteza egalităţii a două medii
ce se referă la două colectivităţi statistice normal distribuite.

Se aplică în următoarele situaţii:

a) când se verifică ipoteza H0: m1=m2, privind egalitatea a două niveluri


medii ce corespund la două populaţii normal distribuite cu aceeaşi dispersie
necunoscută, vom avea [10, p.155]:

x2 − x1 n1 ⋅ n2 ⋅ (n1 + n2 − 2)
t= ⋅ (1.1)
(n1 − 1) ⋅ s12 + (n2 − 1) ⋅ s22 n1 + n2

cu f = n1 + n2 - 2 grade de libertate.

unde:
s12 = dispersia de sondaj a colectivităţii 1;

s22 = dispersia de sondaj a colectivităţii 2;


n1 = volumul colectivităţii 1;
n2 = volumul colectivităţii 2.

b) când se verifică ipoteza H0 : m1=m2, referitoare la egalitatea a două medii


ce corespund la două colectivităţi normal distribuite care nu au aceeaşi dispersie,
cu alte cuvinte dispersiile nu sunt egale, în plus fiind şi necunoscute, vom avea
[10, p.155]:

x2 − x1
t= (1.2)
s12 s22
+
n1 n2

3
1
cu f = grade de libertate (1.3)
c 2
1 − c2
+
n1 − 1 n2 − 1

s1 1
iar c= + 2 (1.4)
n1 s1 s22
+
n1 n2
unde: s1 = abaterea standard de sondaj a colectivităţii 1.

c) când se verifică ipoteza H0 : m=m0, vom avea [10, p.155]:

x − m0
t= (1.5)
s
n

cu f = n – 1 grade de libertate.

În concluzie, dacă tcalculat ≤ ttabelat = tα ; f (1.6)

unde: α = pragul de semnificaţie;


f = gradele de libertate;
atunci, între nivelurile medii m1 şi m2 nu există o diferenţă semnificativă.
Dacă: tcalculat > ttabelat = tα ; f (1.7)

atunci, între nivelurile medii m1 şi m2 ale fenomenului cercetat pe cele două


colectivităţi, există o diferenţă semnificativă.

În vederea aplicării formulelor de la punctele a şi b, trebuie utilizat testul F al


lui Fisher care ne va indica care dintre cele două formule le vom folosi.
Testul F se foloseşte în scopul verificării egalităţii a două dispersii σ 12 şi σ 22
ce corespund la două populaţii normal distribuite [10, p.160]:

s12
F= (1.8)
s22
cu f1 = n1-1 şi f2 = n2-1 grade de libertate.

4
Dacă: Fcalculat > Ftabelat = Ff1 ; f 2 ;α (1.9)

atunci, σ 12 ≠ σ 22 şi vom utiliza formula testului „t” de la punctul b.


Dacă: Fcalculat ≤ Ftabelat = F f1 ; f 2 ;α (1.10)

atunci, σ 12 = σ 22 şi vom aplica formula testului „t” de la punctul a.

Exemple:
1. Pentru a pregăti meciurile din campionatul naţional, echipa de fotbal
Steaua are nevoie la antrenamente de o serie de mingi noi de fotbal. Astfel, s-au
testat diametrele mingilor de fotbal produse de două firme, efectuându-se câte
cinci măsurători:

Tabelul nr. 1.1 Diametrele mingilor de fotbal produse de cele două firme
Tip 1 (cm.) 25,4 25,2 25,4 25,3 25,2
Tip 2 (cm.) 25,2 25,3 25,0 25,4 25,0

Utilizând testul „t”, să se verifice dacă cele două tipuri de mingi sunt
asemănătoare, ştiind că pragul de semnificaţie α = 0,01 .
Mai întâi vom aplica testul „F”:

s12
F=
s22

Pentru a calcula dispersiile de sondaj s12 şi s22 , vom alcătui tabelul nr. 1.2 pe
baza datelor din tabelul nr. 1.1:

Tabelul nr. 1.2


Nr. Tip 1 Tip 2 ( xi − x1 ) 2 ( xi − x2 ) 2
crt. (cm.) (cm.)
1. 25,4 25,2 0,01 0
2. 25,2 25,3 0,01 0,01
3. 25,4 25,0 0,01 0,04
4. 25,3 25,4 0 0,04
5. 25,2 25,1 0,01 0,01
Total 126,5 126,0 0,04 0,10

5
Diametrele medii ale mingilor testate la nivelul firmei 1, respectiv pe firma
2, vor fi:
5

∑x i
126,5
x1 = i =1
= = 25,3 cm.
n1 5
5

∑x i
126
x2 = i =1
= = 25,2 cm.
n2 5
Aşadar,
5

∑ (x − x ) i 1
2
0,04
s12 = i =1
= = 0,01
n1 − 1 5 −1
şi
5

∑ (x − x ) i 2
2
0,10
s22 = i =1
= = 0,025
n2 − 1 5 −1
Deci,
s12 0,01
Fcalculat = 2
= = 0,4
s2 0,025
Pe de altă parte,
Ftabelat = F f1 ; f ;α = F4; 4;0,01 = 15,98
2

unde, gradele de libertate vor fi:


f1 = n1-1=5-1=4 şi f2 = n2-1=5-1=4
În concluzie,
Fcalculat = 0,4 < Ftabelat = 15,98 ⇒ σ 12 = σ 22
Prin urmare, vom folosi formula aflată în cadrul relaţiei (1.1):

x2 − x1 n1 ⋅ n2 ⋅ (n1 + n2 − 2)
t= ⋅ =
(n1 − 1) ⋅ s12 + (n2 − 1) ⋅ s22 n1 + n2

25,2 − 25,3 5 ⋅ 5 ⋅ (5 + 5 − 2)
= ⋅ = −1,195
(5 − 1) ⋅ 0,01 + (5 − 1) ⋅ 0,025 5+5

Pe de altă parte,
ttabelat = t f ;α = t8;0,01 = 3,355

unde, f = n1 + n2 - 2

6
Aşadar,
tcalculat = − 1,195 = 1,195 < ttabelat = 3,355 ⇒

ambele tipuri de mingi sunt asemănătoare.

2. Televizorul Samsung CZ20H12T prevăzut pentru livrare, are diagonala de


54 cm.. Pentru a verifica îndeplinirea acestei prevederi s-au efectuat şase
măsurători, ale căror rezultate sunt în cm.: 54,4; 54,0; 54,2; 54,0; 54,4; 54,0.
Să se verifice dacă acest lot de televizoare corespunde din punct de vedere
al diagonalei, unde pragul de semnificaţie α = 0,01 .

Formulăm ipoteza H0: m = m0 = 54 cm. Vom aplica relaţia (1.5):


x − m0
t=
s
n
Tabelul nr. 1.3
Nr. crt. xi ( xi − x) 2
(cm.)
1. 54,4 0,09
2. 54,0 0,01
3. 54,2 0,01
4. 54,0 0,01
5. 54,4 0,09
6. 54,0 0,01
Total 126,0 0,22

Nivelul mediu al diagonalei pe cele şase televizoare Samsung testate, va fi:


6

∑x i
325
x= i =1
= = 54,1 cm.
n 6
Abaterea standard de sondaj va fi:
6

∑ ( x − x) i
2
0,22
s= i =1
= = 0,2
n −1 6 −1
Deci,
x − m0 54,1 − 54
t= = = 1,25
s 0,2
n 6

7
Pe de altă parte,
ttabelat = t f ;α = t5;0,01 = 4,032

unde, f = n - 1 = 6-1=5.
Aşadar,
tcalculat = 1,25 = 1,25 < ttabelat = 4,032 ⇒

lotul de televizoare este corespunzător calitativ din punct de vedere al diagonalei.

8
CAPITOLUL II.

STATISTICA ACTIVITĂŢII DE COMERŢ EXTERIOR

Comerţul exterior reprezintă activitatea economică ce cuprinde totalitatea


relaţiilor comerciale sau de cooperare economică, respectiv tehnico-ştiinţifică, ale
unei ţări cu străinătatea. În cadrul acestora, sunt incluse:
- vânzarea, respectiv cumpărarea de mărfuri;
- proiectarea şi executarea de lucrări;
- realizarea unor servicii internaţionale;
- colaborarea tehnico-economică internaţională, etc.
Realizarea acestor operaţii comerciale ale unei ţări cu celelalte ţări, se
manifestă în două modalităţi, şi anume: exportul de mărfuri şi importul de mărfuri.
Exportul de mărfuri include totalitatea activităţilor comerciale prin
intermediul cărora o serie de produse realizate sau prelucrate într-o ţară, se vând
în alte ţări.
Importul de mărfuri cuprinde toate activităţile comerciale care vizează
achiziţionarea de produse realizate în alte ţări, de către o altă ţară, în vederea
satisfacerii consumului intern al acesteia.
Atât exportul, cât şi importul de produse, includ şi serviciile realizate de
către o ţară în alte ţări, respectiv şi serviciile prestate de o serie de ţări într-o
anumită ţară, cunoscute sub denumirile de „export invizibil” şi „import invizibil”.
În concluzie, mărfurile care au ieşit dintr-o ţară micşorează resursele
respectivei ţări, putându-se situa într-una din variantele:
- mărfuri care sunt realizate din producţia proprie a ţării exportatoare;
- mărfuri reexportate, adică mărfuri care au fost importate într-un volum
foarte mare şi care sunt dirijate în alte ţări sub forma unor schimburi, ajutoare,
etc.;
- mărfuri exportate care se află într-un anumit grad de uzură: utilaje
uzate, fier vechi, confecţii purtate, etc.
Pe de altă parte, mărfurile care au sosit într-o ţară sporesc resursele
respectivei ţări, aflându-se într-una din variantele:
- mărfuri sosite în vămi şi care vor fi introduse în ţara importatoare după
plata taxelor vamale;

9
- mărfuri sosite în cadrul unor firme prelucrătoare care sunt situate sub
incidenţa controlului vamal.
Aceste fluxuri de mărfuri menţionate anterior sunt incluse în două sisteme
ale comerţului exterior, şi anume: sistemul de comerţ general şi sistemul de
comerţ special [4, p.436-450].
Sistemul de comerţ general este alcătuit din ansamblul tuturor mărfurilor ce
trec frontiera unei ţări fără a lua în evidenţă punctul lor de destinaţie, iar în ceea
ce priveşte sistemul de comerţ special, acesta este constituit numai din mărfurile
care trec frontiera vamală a unei ţări.
În cadrul comerţului exterior, evaluările se pot efectua în preţuri FOB şi
preţuri CIF.
Preţul FOB „Free On Board” este reprezentat de un subsistem de preţuri
format din: preţul de vânzare a mărfii, cheltuieli de transport ale acesteia, la care
se adaugă cheltuielile de asigurare ale mărfii. Acesta reprezintă valoarea de
export a mărfurilor în momentul în care ele trec frontiera vamală a României.
Preţul CIF „Cost Insurance Freight” este alcătuit din valoarea de import a
mărfurilor calculată pe punctul de frontieră al României, la care se adună
cheltuielile cu transportul şi asigurarea acestora până la frontiera ţării noastre.

Indicii raportului de schimb


În cadrul activităţii de comerţ exterior se utilizează mai multe categorii de
indici care exprimă gradul de eficienţă din acest domeniu, astfel: indicele gradului
de acoperire a importului prin export, indicele raportului de schimb brut, indicele
raportului de schimb net, foarfecele de preţuri, indicele puterii de cumpărare a
exportului, indicele factorial al raportului de schimb, etc.
Indicele gradului de acoperire a importului prin export , ( I .G. A.)t / 0 ,

exprimă dinamica încasărilor privind ansamblul de produse exportate, exprimate


într-o valută de circulaţie internaţională, faţă de plăţile destinate importului de
mărfuri, acestea fiind calculate într-o perioadă curentă faţă de o perioadă de
bază:
n n n n

I V (exp .) ∑Vtiexp . ∑Vtiimp. ∑Vtiexp . ∑V exp .


0i
I .G. A.t / 0 = t/0
V ( imp .)
= i =1
n
: i =1
n
= i =1
n
: i =1
n
= G. A.t : G. A.0 (2.1)
∑V ∑V ∑V ∑V
I t/0 exp . imp . imp . imp .
0i 0i ti 0i
i =1 i =1 i =1 i =1

10
unde:
I .G. A.t / 0 = indicele gradului de acoperire a importului prin export în

perioada curentă t faţă de perioada de bază 0;


G. A.t = gradul de acoperire a importului prin export în perioada curentă t;

G. A.0 = gradul de acoperire a importului prin export în perioada de bază 0.

Se pot observa următoarele situaţii:


- dacă I .G. A.t / 0 > 1 sau (>100%), atunci există o situaţie favorabilă, şi

anume în perioada curentă acoperirea importului prin export este mai mare faţă
de cea din perioada de bază;
- dacă I .G. A.t / 0 < 1 sau (<100%), apare o evoluţie nefavorabilă,

acoperirea importului prin export în perioada curentă este mai mică faţă de cea
din perioada de bază;
- dacă I .G. A.t / 0 = 1 sau (=100%), acoperirea importului prin export în

perioada curentă este egală cu cea din perioada de bază.


Indicele raportului de schimb brut, ( I .R.S .B.t / 0 ), se construieşte prin

împărţirea indicelui volumului fizic al exportului în perioada curentă faţă de


perioada de bază, la indicele volumului fizic al importului calculat în acelaşi
interval de timp:
I tq/(exp .)
I .R.S .B.t / 0 = 0
(2.2)
I tq/(0imp.)
Apar următoarele cazuri:
- dacă I .R.S .B.t / 0 > 1 , volumul fizic al cantităţii exportate pentru a

cumpăra prin import o unitate de marfă în perioada curentă este mai mare faţă de
cel din perioada de bază, ceea ce reprezintă o situaţie defavorabilă;
- dacă I .R.S .B.t / 0 < 1 , atunci pentru a cumpăra prin import o unitate de

marfă este necesară o cantitate de exportat în perioada curentă mai mică faţă de
cea din perioada de bază, această situaţie fiind favorabilă;
- dacă I .R.S .B.t / 0 = 1 , atunci din punct de vedere al structurii în cadrul

fluxului exportului şi celui al importului situaţia este constantă, şi anume


cantitatea exportată pentru a cumpăra prin import o unitate de marfă în perioada
curentă este egală cu cea din perioada de bază.

11
Indicele raportului de schimb net, ( I .R.S .N .t / 0 ), se alcătuieşte raportând

indicele valorii unitare în cadrul exportului în perioada curentă faţă de perioada de


bază, la indicele valorii unitare a importului calculat în acelaşi interval de timp:
I tp/ (exp .)
I .R.S .N .t / 0 = 0
(2.3)
I tp/ (0imp.)
Există următoarele situaţii:
- dacă I .R.S .N .t / 0 > 1 , atunci dinamica preţurilor la export în perioada

curentă faţă de cea de bază este mai mare decât dinamica preţurilor la import
calculată în acelaşi interval de timp, ceea ce atrage o evoluţie favorabilă, adică o
creştere a eficienţei în activitatea de comerţ exterior;
- dacă I .R.S .N .t / 0 < 1 , dinamica preţurilor produselor exportate în

perioada curentă faţă de cea de bază este mai mică decât dinamica preţurilor
produselor importate în acelaşi interval de timp, ceea ce implică o evoluţie
nefavorabilă;
- dacă I .R.S .N .t / 0 = 1 , se observă că în perioada curentă faţă de cea de

bază dinamica preţurilor produselor exportate este egală cu dinamica preţurilor


produselor importate în acelaşi interval de timp, ceea ce reprezintă o situaţie
constantă privind evoluţiile în timp ale nivelurilor preţurilor practicate în cadrul
fluxurilor activităţii de comerţ exterior .
Cei trei indici ai raportului de schimb (Terms of trade) menţionaţi anterior,
respectiv indicele gradului de acoperire a importului prin export, indicele
raportului de schimb brut şi indicele raportului de schimb net, alcătuiesc sistemul
indicilor raportului de schimb. Astfel, produsul dintre indicele raportului de schimb
brut şi indicele raportului de schimb net este egal cu indicele gradului de
acoperire a importului prin export:
I tq/(exp .)
I tp/ (exp .)
I tV/ (exp .)
0
⋅ 0
= 0
(2.4)
I tq/(0imp.) I tp/ (0imp.) I tV/ (0imp.)
sau
I .R.S .B.t / 0 ⋅ I .R.S .N .t / 0 = I .G. A.t / 0 (2.5)

Foarfecele de preţuri, ( F .P.t / 0 ) , relevă procentual existenţa, respectiv non-

existenţa, unui grad de deteriorare al raportului de schimb net, şi anume


rămânerea în urmă, respectiv creşterea, dinamicii preţurilor produselor exportate
faţă de dinamica preţurilor produselor importate.

12
I tp/ (0imp.) − I tp/ (exp .)
F .P.t / 0 = 0
= (1 − I .R.S .N .t / 0 ) ⋅100 (2.6)
I tp/ (0imp.)
Astfel:
- dacă F .P.t / 0 > 1 , atunci I .R.S .N .t / 0 < 1 , cu alte cuvinte dinamica

preţurilor produselor importate în perioada curentă faţă de cea de bază este mai
mare decât dinamica preţurilor produselor exportate în acelaşi interval de timp,
existând un anumit grad de deteriorare al raportului de schimb net, ceea ce
atrage o evoluţie nefavorabilă,;
- dacă F .P.t / 0 > 1 , atunci I .R.S .N .t / 0 > 1 , adică în perioada curentă faţă de

cea de bază dinamica preţurilor la export este mai mare decât dinamica preţurilor
la import în acelaşi interval de timp, neexistând deteriorarea raportului de schimb
net, ceea semnifică o situaţie favorabilă.
Indicele puterii de cumpărare a exportului, ( I .P.C.Ex.)t / 0 , reprezintă

produsul dintre indicele raportului de schimb net calculat într-o perioadă curentă
faţă de o perioadă de bază şi indicele volumului fizic al exportului calculat în
acelaşi interval de timp.
I .P.C.Ex.t / 0 = I .R.S .N .t / 0 ⋅ I tq/(exp
0
.)
(2.7)

sau
I tp/ (exp .)
I tV/ (exp .)
I .P.C.Ex.t / 0 = 0
p ( imp .)
⋅ I q (exp .)
t/0 = 0
p ( imp .)
= I tq/*0( imp.) (2.8)
It / 0 It / 0

( I tq/*0(imp.) ) este indicele importurilor obtenabile ca efecte ale exporturilor


realizate într-un anumit interval de timp [7, p.394]. Cu alte cuvinte, indicele puterii
de cumpărare a exportului exprimă dinamica într-o perioadă curentă faţă de o
perioadă de referinţă, a volumului fizic de produse ce se pot achiziţiona la import
în strânsă conexiune cu dinamica volumului valoric al produselor exportate în
acelaşi interval de timp.
Aşadar:
- dacă I .P.C.Ext / 0 < I tq/(0imp.) , atunci I tq/*0( imp.) < I tq/(0imp.) , cu alte cuvinte

dinamica volumului fizic al produselor importate în perioada curentă faţă de


perioada de bază, a depăşit-o pe cea a importurilor obtenabile permise de
dinamica valorii obţinute la export, ceea ce determină o deteriorare a balanţei
comerciale;

13
- dacă I .P.C.Ext / 0 > I tq/(0imp.) , atunci I tq/*0(imp.) > I tq/(0imp.) , adică în perioada

curentă faţă de perioada de bază dinamica cantităţilor importate a fost mai mică
decât dinamica importurilor obtenabile aflate într-o strânsă corelaţie cu dinamica
încasărilor la export, ceea ce semnifică îmbunătăţirea balanţei comerciale.
Indicele factorial al raportului de schimb, ( I .F .R.S .t / 0 ) , se construieşte

prin intermediul produsului dintre indicele raportului de schimb net cuantificat într-
o perioadă curentă faţă de o perioadă de referinţă şi indicele nivelului
productivităţii muncii calculat în acelaşi interval de timp.
I .F .R.S .t / 0 = I .R.S .N .t / 0 ⋅ I tw/ 0 (2.9)

Acest indice trebuie să fie supraunitar, respectiv mai mare decât 100 %,
pentru a asigura o eficienţă a raportului de schimb, fie ca urmare a influenţelor
dinamicilor pozitive separate ale factorului preţ şi respectiv ale factorului
productivitate a muncii, fie ca urmare a dinamicii destul de puternice a unuia din
factorii menţionaţi anterior, care să substituie deteriorarea cauzată de dinamica
negativă a celuilalt factor.
Astfel, considerăm că uneori se poate permite intenţionat la nivelul unei
firme manifestarea unui anumit grad de deteriorare al raportului de schimb net în
cadrul activităţii sale de comerţ exterior, cu condiţia ca dinamica nivelului
productivităţii muncii să acopere această degradare a dinamicii nivelurilor
preţurilor produselor exportate faţă de nivelurile produselor importate.

Aplicaţie:
Comerţul exterior al Braziliei a înregistrat în perioada anilor 2002 – 2004,
următoarea evoluţie:
- exportul a crescut de la 18,2 miliarde USD la 23,4 miliarde USD ca
urmare a sporirii volumului exportat cu 11, 4 % şi a unei scumpiri a produselor
exportate cu 23,4 % în perioada raportată 2004 faţă de perioada de bază 2002;
- importul a crescut de la 22,1 miliarde USD la 30,2 miliarde USD ca
urmare a creşterii cantitative cu 12,4 % şi a sporirii valorii unitare la import cu
22,3 %, în perioada raportată 2004 faţă de perioada de bază 2002.
Să se calculeze indicii raportului de schimb.

14
1) Indicele gradului de acoperire a importului prin export:
n n

IV (exp) ∑Vtiexp ∑V imp


ti
23,4 30,2
IGAt / 0 = t/0
V ( imp )
= i =1
: i =1
= : = 0,94 sau 94,00 %
n n
18,2 22,1
∑V ∑V
It/0 exp imp
0i 0i
i =1 i =1

2) Indicele raportului de schimb brut:


I tq/(exp) 1,114
IRSBt / 0 = 0
q ( imp )
= = 0,99 sau 99,00 %
It / 0 1,124
3) Indicele raportului de schimb net:
I tp/ (exp) 1,231
IRSNt / 0 = 0
p ( imp )
= = 1,006 sau 100,60 %
It / 0 1,223
4) Foarfecele de preţuri:
FPt / 0 = (1 − IRSN t / 0 ) ⋅ 100 = (1 − 1,006) ⋅ 100 = −0,60%

5) Indicele puterii de cumpărare a exportului:


IPCEX t / 0 = IRSNt / 0 ⋅ I tq/(exp)
0 = 1,006 ⋅ 1,114 = 1,12 sau 112,00 %

15
CAPITOLUL III.

STATISTICA ACTIVITĂŢII DE COMERŢ INTERIOR


ŞI ALIMENTAŢIE PUBLICĂ

Comerţul interior reprezintă activitatea de circulaţie a mărfurilor alimentare şi


nealimentare în cadrul pieţei interne, având ca efect achiziţionarea acestora în
vederea consumului. El include două subcomponente principale, şi anume:
comerţul cu ridicata şi comerţul cu amănuntul [4, p.493-499].
Comerţul cu ridicata este acea activitate care efectuează conexiunea între
activitatea de producţie şi comerţul cu amănuntul. În cadrul acesteia sunt incluse:
manipularea, transportul, recepţia şi stocarea mărfurilor, crearea sortimentului
comercial, activitatea de organizare a transportului mărfurilor către magazinele ce
realizează desfacerea cu amănuntul, sortarea, porţionarea şi preambalarea
mărfurilor.
Comerţul cu amănuntul reprezintă acea activitate care îndeplineşte scopul
realizării mărfurilor, şi anume acela de a fi vândute către consumatori. O altă
deosebire majoră între comerţul cu amănuntul şi comerţul cu ridicata constă în
faptul că, în cadrul comerţului cu ridicata se „jonglează” cu cantităţi mari de
mărfuri, iar în comerţul cu amănuntul se vehiculează cantităţi mici de mărfuri.
Alimentaţia publică este activitatea prin care se efectuează producţia şi
vânzarea preparatelor culinare spre a fi în special consumate pe loc în incinta
unităţilor specializate în acest sens, acestea fiind de fapt denumite unităţi de
alimentaţie publică.

Indicatorii stocurilor de mărfuri

Nivelul absolut al stocului reprezintă mărimea absolută a stocului de


mărfuri, care se exprimă fie în expresie fizică, fie în expresie valorică.

Sf = Si +In – Ie – P (3.1)

unde: Sf = stocul final de mărfuri;


Si = stocul iniţial de mărfuri;
In = intrări de mărfuri;
Ie = ieşiri de mărfuri;
P = pierderi.

16
Rata stocului se calculează sub forma raportului dintre valoarea stocului
mediu şi mărimea desfacerilor mărfurilor în perioada analizată:

S
Rata stocului = ⋅ 100 (3.2)
D
unde: S = mărimea stocului mediu;
D = valoarea desfacerii mărfurilor.

Stocul în zile-rulaj evaluat în cazul unităţilor comerciale cu ridicata şi


stocul în zile-desfacere calculat în situaţia unităţilor comerciale cu amănuntul:

R
Stoc în zile-rulaj = S : (3.3)
Z
şi
D
Stoc în zile-desfacere = S : (3.4)
Z

unde: S = valoarea stocului iniţial sau final;


R = rulajul total al mărfurilor calculat lunar, trimestrial, respectiv anual;
D = mărimea desfacerilor mărfurilor cu amănuntul;
Z = numărul de zile lucrătoare ale lunii respective, convenţional fiind
egale cu 26.

Viteza de circulaţie a mărfurilor reprezintă numărul de zile în care se


lichidează stocul mediu, în condiţiile în care se menţine nivelul mediu calculat al
desfacerii zilnice a mărfurilor.

S D S ⋅Z
v= =S: = (3.5)
D Z D

unde: v = viteza de circulaţie a mărfurilor;


S = mărimea stocului mediu;
D = nivelul mediu al desfacerii mărfurilor.

Numărul mediu de rotaţii al stocurilor semnifică de câte ori se efectuează


operaţiunea de reînnoire a stocurilor mărfurilor în cadrul perioadei studiate:

D Z
N= sau N= (3.6)
S v

unde: N = valoarea nivelului mediu de rotaţii al stocurilor de mărfuri.

17
Aplicaţie:
S.C. Sunrise S.A., specializată în comerţul de produse electronice, a
înregistrat în perioada august – septembrie 2004 următoarea dinamică a
circulaţiei mărfurilor prezentată în tabelul 3.1:

Tabelul 3.1
Indicatorul August Septembrie
(milioane U.S.D.) (milioane U.S.D.)
Stoc iniţial (Si) 770 560
Intrări de mărfuri (In) 420 570
Ieşiri de mărfuri (Ie) 610 840
Pierderi (P) 20 20
Stoc final (Sf) 560 270

a) Calculaţi dacă stocul final din lunile august şi septembrie 2004 corespunde
valorilor datelor din tabelul nr. 3.1;
b) Să se calculeze:
b1) – rata stocului în lunile august şi septembrie 2004;
b2) – stocul în zile – rulaj din lunile august şi septembrie 2004;
b3) – viteza de circulaţie a mărfurilor în lunile august şi septembrie 2004;
b4) – numărul mediu de rotaţii ale stocurilor de mărfuri din lunile august şi
septembrie 2004;

Rezolvare:
a) (Sf)august = (Si)august + (In)august - (Ie)august - (P)august
560 mld lei = 770 mld lei + 420 mld. lei – 610 mld. lei – 20 mld. lei

(Sf)septembrie = (Si)septembrie + (In)septembrie - (Ie)septembrie - (P)septembrie


270 mld lei = 560 mld lei + 570 mld. lei – 840 mld. lei – 20 mld. lei

770 + 560
S august 2 665
b1) (Rata stocului)august = ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 109,02%
Daugust 610 610

560 + 270
S septembrie 2 415
(Rata stocului)septembrie = ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 49,40%
Dseptembrie 840 840

18
Raugust 610 560 ⋅ 26
b2) (Stoc în zile-rulaj)august = ( Sf )august : = 560 : = ≅ 24 zile
Z 26 610
Rsept . 840 270 ⋅ 26
(Stoc în zile-rulaj)sept. = ( Sf ) sept. : = 270 : = = 8,4 zile
Z 26 840

S august D S august ⋅ Z 665 ⋅ 26


b3) vaugust = = S august : august = = = 28,3 zile
D august Z Daugust 610

S sept . D S sept . ⋅ Z 415 ⋅ 26


vseptembrie = = S sept . : sept . = = = 12,8 zile
D sept . Z Dsept . 840

Z 26
b4) N august = = = 0,92 rotaţii
vaugust 28,3

Z 26
N septembrie = = = 2,03 rotaţii
vseptembrie 12,8

Indicii variaţiei preţurilor din activitatea de comerţ interior


şi de alimentaţie publică

Indicele dinamicii nivelurilor preţurilor produselor comercializate în


activitatea de comerţ interior şi de alimentaţie publică este construit sub forma
unei medii aritmetice ponderate a indicilor individuali ai variaţiilor preţurilor
respectivelor produse, ponderaţi cu valoarea acestora din perioada de bază 0, el
fiind egal în final cu indicele Laspeyres al variaţiilor preţurilor produselor i
cercetate:

n n n
pti
∑i pi
t/0 ⋅ p0i q0i ∑
i =1 p0i
⋅ p0i q0i ∑p q ti 0 i
I tp/ i0 = i =1
n
= n
= i =1
n
= I tL/(0pi ) (3.7)
∑p
i =1
q
0i 0i ∑pi =1
q
0i 0i ∑p
i =1
q
0i 0i

Acest indice prezintă de fapt formula Indicelui Preţului de Consum, care în


ţara noastră se calculează după relaţia următoare:

19
n

∑i pi
t/0 ⋅ p0i q0i
I .P.C.t / 0 = i =1
n
(3.8)
∑pi =1
q
0i 0i

unde:
I .P.C.t / 0 = Indicele Preţurilor de Consum ale lunii raportate faţă de
anul de bază;
it / 0 = indicii individuali ai preţurilor produselor din luna raportată faţă
pi

de perioada de bază;
p0i q0i
n
= structura cheltuielilor de consum ale populaţiei pentru
∑p
i =1
q
0i 0i

sortimentul i în anul de bază.


Pentru cuantificarea acestui indice, Institutul Naţional de Statistică din
Bucureşti semnalează că începând cu ianuarie 2005 ponderile din calculul I.P.C.
reprezentate de structura cheltuielilor de consum ale populaţiei sunt obţinute din
„Ancheta bugetelor de familie” realizată în anul 2003.
În perioada noiembrie 1990 - decembrie 1993, perioada de bază luată în
considerare pentru calculul I.P.C. a fost luna octombrie 1990, iar începând cu
ianuarie 1994, perioada de referinţă a fost anul 1993. Aceste modificări au apărut
datorită variaţiilor în timp ale structurii cheltuielilor de consum ale populaţiei.
Deosebit de importantă este preocuparea constantă a ţărilor dezvoltate, dar
şi a ţării noastre, la perfecţionarea metodologiilor de calcul ale Indicelui Preţului
de Consum, (I.P.C.), – Consumer Prices Index, numit şi indicele general al
preţurilor, acesta stând la baza calculării ratei inflaţiei, şi anume:

/ 0 = ( I .P.C .t / 0 − 1) ⋅ 100
rtinf l.
(3.9)

În urma semnării în anul 1991 a Tratatului de la Maastricht, s-au impus o


serie de criterii de convergenţă care vor trebui să fie respectate de către ţările
membre semnatare al Tratatului de aderare la Uniunea Economică şi Monetară.
Astfel, un criteriu de convergenţă priveşte determinarea nivelului inflaţiei prin
intermediul Indicelui Preţului de Consum, în a cărui bază de comparaţie intră
nivelurile inflaţiilor din primele trei ţări membre performante.
Prin calculul său, Indicele Preţului de Consum sintetizează dinamica
preţurilor produselor cumpărate şi a tarifelor serviciilor folosite de populaţie într-o

20
perioadă raportată faţă de o perioadă de bază. Pentru calculul Indicelui Preţului
de Consum se foloseşte în statistica internaţională, şi în ultima vreme şi în
România, sistemul de ponderare de tip Laspeyres şi în rare situaţii cuantificarea
acestuia se efectuează cu ajutorul sistemului de ponderare de tip Paasche.
Această alegere se datorează faptului că sistemul de ponderare de tip Laspeyres
necesită cheltuieli mult mai mici decât varianta Paasche, întrucât se păstrează
structura cheltuielilor de consum din perioada de bază, în timp ce determinarea
unei noi structuri a cheltuielilor de consum din perioada raportată, aparţinând
populaţiei intrate în eşantionul bugetelor de familie, impune costuri ridicate pe
măsură ce se determină o altă valoare a Indicelui Preţului de Consum în perioada
care urmează.
În majoritatea ţărilor lumii, simultan cu Indicele Preţului de Consum (I.P.C)
se calculează un alt indice care are ca efect calculul Indicelui Costului Vieţii,
acesta fiind construit ca o medie armonică ponderată a indicilor individuali ai
variaţiilor preţurilor cu amănuntul ale produselor cumpărate de populaţie,
ponderaţi cu valoarea acestora din perioada raportată t luată sub studiu:

∑q ti pti
I tp/ i0 = i =1
(3.10)
n
1
∑i pi
i =1 t / 0
⋅ qti pti

21
CAPITOLUL IV.

FIABILITATEA ŞI LIFE-TESTINGUL PRODUSELOR

Fiabilitatea reprezintă totalitatea calităţilor unui sistem tehnic care determină


capacitatea acestuia de a fi utilizat un timp cât mai îndelungat, în vederea
îndeplinirii scopului pentru care a fost realizat. De fapt, ea reprezintă o mărime
care caracterizează siguranţa în funcţionare a unui sistem tehnic.
Astfel, fiabilitatea reprezintă siguranţa în funcţionare a unui produs, fiind unul
din aspectele importante ale calităţii sale. Dacă privim din punctul de vedere al
consumatorului, interesul acestuia este ca produsul pe care l-a cumpărat să
poată îndeplini scopurile pentru care a fost construit. Un multi - sistem audio
trebuie „să funcţioneze”, nu numai să fie o „mobilă”, iar acest „să funcţioneze”
trebuie să dureze o perioadă cât mai lungă de timp.
Nimeni nu poate pretinde ca un multi – sistem audio să funcţioneze un sfert
de secol. Probabilitatea ca el să fie utilizat cel puţin un timp t0 prestabilit, adică:
R(t ) = P(T ≥ t0 ) (4.1)

trebuie să fie cât mai mare, aceasta fiind cu alte cuvinte, fiabilitatea sistemului
tehnic respectiv.
În acest sens s-a lansat teoria fiabilităţii, al cărei obiect de studiu constă în
asigurarea măsurilor generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea,
încercarea, fabricarea, recepţia şi exploatarea sistemelor tehnice pentru a crea
eficienţa maximă a utilizării lor.
Firmele de producţie care au un compartiment de control şi fiabilitate a
produselor, în care se aplică metodele statistice de testare a fiabilităţii produselor,
fixează pentru produsele sale o perioadă t0 numită „perioadă de garanţie”, în
funcţie de o serie de factori de influenţă: caliate, costuri, etc. În perioada de
garanţie, probabilitatea de nefuncţionare notată cu 1 – R(t), este foarte mică,
aceasta fiind de fapt, funcţia de repartiţie a timpului de funcţionare fără defecţiuni.
Asigurarea şi menţinerea siguranţei în exploatare a produselor includ faza
iniţială de proiectare, controlul calităţii în perioada procesului de fabricaţie,
controlul de recepţie, încercările pe teren, modificările aduse în perioade diferite
ale proiectării sau fabricaţiei, la care se adaugă optimizarea costului de producţie
în vederea realizării fiabilităţii produselor.

22
Un produs poate funcţiona satisfăcător în anumite condiţii, iar în altele nu,
performanţele sale atinse într-un anumit scop, neimplicând atingerea
performanţelor pentru alt scop. Astfel, siguranţa în funcţionare a unui produs
reprezintă probabilitatea ca acesta să funcţioneze cel puţin o perioadă de timp
precizată, în anumite condiţii de mediu cunoscute.
Testarea durabilităţii produselor, denumită şi testarea „duratei vieţii”
produselor sau „life-testingul” acestora, presupune determinarea repartiţiei
timpului de funcţionare fără defecţiuni a elementelor testate. În acest sens, un loc
aparte îl deţine teoria repartiţiilor statistice luate ca model pentru timpul de
funcţionare fără defecţiuni. Pentru a alege un model statistic în aceste cazuri, se
porneşte de la indicatorul numit intensitatea sau rata căderilor, prezentat în
cadrul relaţiei următoare:
f (t )
λ (t ) = (4.2)
1 − F (t )
unde:
f(t) = densitatea de probabilitate;
F(t) = funcţia de repartiţie asociată lui f(t).
Un model des întrebuinţat în teoria şi practica durabilităţii şi fiabilităţii
produselor industriale, este modelul exponenţial. Acesta este foarte bine
cunoscut de practicienii care lucrează în domeniul teoriei siguranţei. El se aplică
în situaţia în care rata de defectare este constantă o perioadă mare de timp [10,
p.484].
Astfel, dacă presupunem că rata căderii unui produs este constantă, λ (t ) =
constantă>0, atunci funcţia de repartiţie, respectiv densitatea timpului de
funcţionare fără defecţiuni, vor fi:
F (t , λ ) = 1 − e − λt , t > 0; λ > 0 (4.3)
şi
f (t , λ ) = λ ⋅ e − λt , t > 0; λ > 0 (4.4)
Un alt model care reprezintă cea mai populară repartiţie folosită în teoria
siguranţei în funcţionare, este modelul Weibull introdus de inginerul suedez
Wallodi Weibull în anul 1951, ca o alternativă la modelul exponenţial. Acest
model se utilizează în situaţia în care rata defectării produselor este crescătoare
sau descrescătoare [10, p.484].
Funcţia de repartiţie Weibull va fi:

23
F (t , λ , k ) = 1 − e − λ ⋅t , t > 0; λ > 0
k
(4.5)
Pentru k = 1, observăm că se obţine repartiţia exponenţială, iar pentru k = 2
se realizează funcţia Rayleigh, binecunoscută în practica industrială sub
denumirea de „legea excentricităţii”:
2
F (t , λ ) = 1 − e − λ ⋅t , t > 0; λ > 0 (4.6)
Repartiţia Rayleigh se foloseşte mai ales în modelarea timpului de
funcţionare fără defecţiuni a blocurilor de comandă ale avioanelor.
Problema care se pune pentru cel care testează fiabilitatea produselor, este
stabilirea concordanţei, cu alte cuvinte dacă datele statistice de care dispune
provin dintr-o repartiţie de tip Weibull. Începând cu anul 1951, de când a fost
lansat modelul Weibull, au apărut nenumărate lucrări care tratează această
problemă, elaborându-se o serie de teste pentru verificarea concordanţei în cazul
repartiţiei Weibull, precum şi a multor metode de estimare a parametrilor λ şi k.
Un alt model des utilizat în testarea siguranţei în funcţionare a produselor,
este modelul normal. Acesta se întrebuinţează în situaţia în care rata de
defectare a produselor este crescătoare, aşadar când repartiţia timpilor până la
defectare este apropiată de repartiţia de tip Gauss [10, p.485]. Modelul normal va
fi calculat după următoarea relaţie:
( x − m) 2
1 −
n( x, m, σ ) = ⋅e 2σ 2
, x ∈ (−∞,+∞) (4.7)
σ 2π
Aceste modele prezentate anterior, şi anume modelul exponenţial, modelul
Weibull, modelul Rayleigh şi modelul normal, fac parte din cadrul indicatorilor
neparametrici de testare a fiabilităţii produselor, denumiţi şi indicatorii bazaţi pe
metodele statisticii descriptive.
Un alt set de indicatori utilizaţi în vederea testării siguranţei în funcţionare a
produselor, este cel al indicatorilor parametrici, numiţi şi indicatorii bazaţi pe
modele probabilistice [10, p.480-483]. În acest set de indicatori sunt incluşi:
- frecvenţa relativă a defectărilor se determină raportând numărul
defecţiunilor înregistrate în intervalul i la numărul total al produselor testate:
ri
f * (ti ) = n
(4.8)
∑r
i =1
i

24
unde: ri = numărul de căderi înregistrate în intervalul i;
n

∑r
i =1
i = numărul total de căderi.

- frecvenţa cumulată a defectărilor reprezintă ponderea produselor


care au înregistrat defecţiuni până la finele intervalului i:
1 n
F (ti ) = ⋅ ∑ ri (4.9)
N i =1
n
unde: N = ∑ ri - numărul total al defecţiunilor înregistrate.
i =1

- frecvenţa relativă a exemplarelor în funcţiune exprimă ponderea


produselor care nu au înregistrat defecţiuni până la sfârşitul intervalului i:
R = 1 − F (ti ) (4.10)

- frecvenţa medie a defecţiunilor înregistrate în cadrul unui


interval de observare se determină ca raport între numărul total al defecţiunilor
n
N = ∑ ri şi timpul total de bună funcţionare al grupului de produse testate
i =1

n
N= ∑ ti ri :
i =1

∑r i
f = n
i =1
(4.11)
∑t ⋅ r
i =1
i i

- timpul mediu de bună funcţionare se calculează ca raport dintre


n
timpul total de bună funcţionare al grupului de produse testate N= ∑ ti ri şi
i =1

n
numărul total al defecţiunilor N = ∑ ri înregistrate:
i =1

∑t ⋅ r i i
1
t= i =1
n
= (4.12)
∑r
f
i
i =1

25
Problemă:
S-au testat 74 de automobile pe distanţa a 24.000 de km, cât reprezintă
perioada lor de garanţie:

Intervale de observare Numărul de căderi


(km) (ri)
0- 3.000 21
3.000 - 6.000 3
6.000 – 9.000 9
9.000 – 12.000 8
12.000 – 15.000 8
15.000 – 18.000 14
18.000 – 21.000 4
21.000 – 24.000 7
Total 74

Să se calculeze: - frecvenţa relativă a defecţiunilor;


- frecvenţa cumulată a defecţiunilor;
- frecvenţa relativă a exemplarelor în funcţiune;
- frecvenţa medie a defecţiunilor pe un interval de observare
- timpul mediu de bună funcţionare.

Pentru a calcula aceşti indicatori parametrici ai fiabilităţii, vom construi


următorul tabel:

Intervale de observare Numărul


f*(ti) F(ti) R(ti)=1-F(ti) tiri ti
(km) de căderi (ri)
0- 3.000 21 0,284 0,284 0,716 31.500 1.500
3.000 - 6.000 3 0,041 0,325 0,675 13.500 4.500
6.000 – 9.000 9 0,122 0,447 0,553 67.500 7.500
9.000 – 12.000 8 0,108 0,555 0,445 84.000 10.500
12.000 – 15.000 8 0,108 0,663 0,337 108.000 13.500
15.000 – 18.000 14 0,189 0,852 0,148 231.000 16.500
18.000 – 21.000 4 0,054 0,906 0,094 78.000 19.500
21.000 – 24.000 7 0,094 1,000 0 157.500 22.500
Total 74 1,000 771.000 96.000

26
- frecvenţa medie a defecţiunilor pe un interval de observare:
n

∑r i
74
f = i =1
= = căderi
n
771000
∑t ⋅ r
i =1
i i

- timpul mediu de bună funcţionare:


n

∑t ⋅ r i i
771000
t= i =1
= = 10418,92 km.
n
74
∑r i =1
i

27
CAPITOLUL V.

APLICAREA METODEI MATRICEALE ÎN CALCULUL


PARAMETRILOR UNEI FUNCŢII LINIARE

Calculul parametrilor unei funcţii liniare prin metoda matriceală a fost


elaborat în anul 1996 de Niculae Vişinoiu [25, p.96-97]. Astfel, pentru a determina
parametrii aparţinând funcţiei liniare de forma:
y xi = α1 + α 2 ⋅ xi (5.1)

unde: y xi = valoarea teoretică a funcţiei liniare;

α1 = ordonata la origine;
α 2 = coeficientul de regresie.
vom apela la următoarea ecuaţie matriceală:
( X ' ⋅ X ) ⋅α = X ' ⋅ Y (5.2)
unde:
⎛1 x1 ⎞
⎜ ⎟
⎜1 x2 ⎟
⎜. . ⎟ ⎛1 1 . . . 1⎞
X =⎜ ⎟ ; X ' = ⎜⎜ ⎟
⎜. . ⎟ ⎝ x1 x2 . . . xn ⎟⎠
⎜. . ⎟
⎜ ⎟
⎜1 x ⎟
⎝ n⎠

⎛ y1 ⎞
⎜ ⎟
⎜ y2 ⎟
⎜ . ⎟ ⎛α ⎞
Y =⎜ ⎟ ; α = ⎜⎜ 1 ⎟⎟
⎜ . ⎟ ⎝α 2 ⎠
⎜ ⎟
⎜ . ⎟
⎜y ⎟
⎝ n⎠
Dacă înmulţim ecuaţia matriceală (5.2), la stânga cu ( X ' ⋅ X ) −1 , obţinem
matricea parametrilor α1 şi α 2 :

α = ( X ' ⋅ X ) −1 ⋅ X ' ⋅ Y , dacă ( X ' ⋅ X ) −1 ≠ 0 (5.3)

Mai întâi vom afla matricea X ' ⋅ X şi apoi vom calcula matricea inversă
( X ' ⋅ X ) −1 .

28
⎛1 x1 ⎞
⎜ ⎟
⎜1 x2 ⎟ ⎛ n

⎛1 1 . . . 1 ⎞ ⎜. . ⎟ ⎜
⎜ n ∑ x ⎟⎟ i
( X ' ⋅ X ) = ⎜⎜ ⎟⋅ ⎜ ⎟ = i =1
(5.4)
⎝ x1 . . . xn ⎟⎠ ⎜ . . ⎟ ⎜ n n

⎜. . ⎟ ⎜∑ ∑
x2 2
xi x ⎟i

⎜ ⎟ ⎝ i =1 i =1 ⎠
⎜1 x ⎟
⎝ n⎠

Astfel, matricea inversă ( X ' ⋅ X ) −1 va fi:

⎛ n n




i =1
xi2
i =1
− ∑ xi ⎟

⎜ n 2 n n n

1 ⎜ ∑ i
n x − ( ∑ xi ) 2 n∑ xi2 − (∑ xi ) 2 ⎟
( X ' ⋅ X ) −1 = ⋅ ( X " ⋅ X )* = ⎜ i =1 i =1 i =1 i =1 ⎟ (5.5)
det( X ' ⋅ X )
n
⎜ − ∑ xi ⎟
⎜ i =1 n ⎟
⎜ n n n n ⎟
⎜⎜ n∑ xi2 − (∑ xi ) 2 n∑ xi2 − (∑ xi ) 2 ⎟⎟
⎝ i =1 i =1 i =1 i =1 ⎠
n n
unde: det( X ' ⋅ X ) = n∑ xi2 − (∑ xi ) 2 ≠ 0 (5.6)
i =1 i =1

Pe de altă parte, matricea ( X ' ⋅ Y ), va fi:


⎛ y1 ⎞
⎜ ⎟
⎜ y2 ⎟ ⎛ n ⎞
. . . 1⎞ ⎜ . ⎟ ⎜ ∑
⎜ yi ⎟
⎛1 1
( X ' ⋅ Y ) = ⎜⎜ ⎟ ⋅ ⎜ ⎟ = i =1 ⎟ (5.7)
⎝ x1 . . . xn ⎟⎠ ⎜ . ⎟ ⎜ n ⎟
⎜ . ⎟ ⎜∑
x2
xi yi ⎟
⎜ ⎟ ⎝ i =1 ⎠
⎜y ⎟
⎝ n⎠

Aşadar, înmulţind matricea ( X ' ⋅ X ) −1 cu matricea ( X ' ⋅ Y ), obţinem matricea


parametrilor α1 şi α 2 :

⎛ n n




i =1
xi2 − ∑ xi
i =1


⎜ n 2 n n n
⎟ ⎛ n ⎞
⎛ α1 ⎞ ⎜ ∑ i
n x − ( ∑ xi ) 2 n∑ xi2 − (∑ xi ) 2 ⎟ ⎜ ∑ yi ⎟
α = ⎜⎜ ⎟⎟ = ( X ' ⋅ X ) −1 ⋅ ( X 'Y ) = ⎜ i =1 i =1 i =1 i =1 ⎟ ⋅ ⎜ ni =1 ⎟ =
α ⎟ ⎜ xy⎟
n
⎝ 2⎠ ⎜ − ∑ xi
⎜ i =1 n ⎟ ⎜⎝ ∑
i =1
i i⎟

⎜ n n n n ⎟
⎜⎜ n∑ xi2 − (∑ xi ) 2 n∑ xi2 − (∑ xi ) 2 ⎟⎟
⎝ i =1 i =1 i =1 i =1 ⎠

29
⎛ n 2 n n n

⎜ ∑ xi ⋅ ∑ yi − ∑ xi ⋅ ∑ xi yi ⎟
⎜ i =1 i =1 i =1 i =1 ⎟
⎜ n n

⎜ n∑ xi2 − (∑ xi ) 2 ⎟
=⎜ n
i =1
n
i =1
n
⎟ (5.8)
⎜ n xy − x ⋅ y ⎟
⎜ ∑
i =1
i i ∑
i =1
i ∑ i
i =1

⎜ n n ⎟
⎜⎜ n∑ xi2 − (∑ xi ) 2 ⎟⎟
⎝ i =1 i =1 ⎠

Deci, parametrii α1 şi α 2 vor fi:

n n n n

∑ xi2 ⋅ ∑ yi − ∑ xi ⋅ ∑ xi yi
α1 = i =1 i =1
n
i =1
n
i =1
(5.9)
n∑ x − (∑ xi ) 2
i
2

i =1 i =1

şi
n n n
n ⋅ ∑ xi yi − ∑ xi ⋅ ∑ yi
α2 = i =1
n
i =1
n
i =1
(5.10)
n∑ x − (∑ xi ) 2
i
2

i =1 i =1

Problemă:
Fie producţia de smântână a unei fabrici de lapte în perioada 2000 – 2004,
prezentată în tabelul următor:

Tabelul 5.1 Producţia de smântână a unei firme


PRODUCŢIA
ANII DE SMÂNTÂNĂ
(mii tone)
2000 17.580
2001 26.743
2002 43.297
2003 50.105
2004 56.245
TOTAL

Să se determine parametrii de regresie ai funcţiei liniare utilizând metoda


matriceală.

30
Matricea parametrilor α1 şi α 2 ai funcţiei liniare y xi = α1 + α 2 ⋅ xi , va fi:

α = ( X " ⋅ X ) −1 ⋅ X " ⋅ Y
Vom calcula mai întâi matricea ( X " ⋅ X ) :

⎛1 1⎞
⎜ ⎟
⎜1 2⎟
⎛1 1 1 1 1 ⎞ ⎜ ⎛ 5 15 ⎞
( X ⋅ X ) = ⎜⎜
"
⎟⎟ ⋅ 1 3 ⎟ = ⎜⎜ ⎟
⎝1 2 3 4 5 ⎠ ⎜ ⎟ ⎝15 55 ⎟⎠
⎜1 4⎟
⎜1 5 ⎟⎠

Matricea inversă ( X " ⋅ X ) −1 va fi:

1 ⎛ 55 − 15 ⎞ ⎛ 1,1 − 0,3⎞
( X " ⋅ X ) −1 = ⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟
50 ⎜⎝ − 15 5 ⎟⎠ ⎜⎝ − 0,3 0,1 ⎟⎠

Matricea parametrilor α1 şi α 2 va fi:

⎛ 17580 ⎞
⎜ ⎟
⎜ 26743 ⎟
⎛ 1,1 − 0,3⎞ ⎛1 1 1 1 1 ⎞ ⎜
α = ( X " ⋅ X ) −1 ⋅ X " ⋅ Y = ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ 43297 ⎟ =
⎝ − 0,3 0,1 ⎠ ⎝ 1 2 3 4 5 ⎠ ⎜ ⎟
⎜ 50105 ⎟
⎜ 56245 ⎟
⎝ ⎠
⎛ 17580 ⎞
⎜ ⎟
⎜ 26743 ⎟
⎛ 0,8 0,5 0,2 − 0,1 − 0,4 ⎞ ⎜ ⎛ 8586,4 ⎞ ⎛ α1 ⎞
= ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ 43297 ⎟ = ⎜⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ − 0,2 − 0,1 0 0,1 0,2 ⎠ ⎜ ⎟ ⎝10069,2 ⎟⎠ ⎜⎝α 2 ⎟⎠
⎜ 50105 ⎟
⎜ 56245 ⎟
⎝ ⎠

Aşadar, α1 = 8.586,4 şi α 2 = 10.069,2

31
CAPITOLUL VI.

STATISTICA ACTIVITĂŢII DE TURISM ŞI SERVICII TURISTICE

Ramura economică care include toate activităţile necesare satisfacerii


nevoilor de consum şi servicii ale turiştilor, este reprezentată de turism. Acesta
reprezintă o latură a sectorului terţiar al economiei, unde activitatea prestată are
ca scop organizarea şi desfăşurarea călătoriilor de agrement, recreere sau
deplasărilor de persoane pentru efectuarea de activităţi balneo-medicale.
În cadrul acestei ramuri, activităţile de turism şi servicii turistice sunt
caracterizate prin intermediul unui sistem de indicatori [4, p.522-537], care
include:
1. – indicatorii potenţialului economic;
2. – indicatorii forţei de muncă;
3. – indicatorii circulaţiei turistice.

1. Indicatorii potenţialului economic al turismului


1.1. Indicatorii bazei tehnico-materiale
1.1.1. Indicatorii mărimii fondurilor fixe reprezintă volumul valoric al
fondurilor fixe calculat la nivel naţional, pe ramuri economice, la nivel de judeţe,
respectiv la nivel microeconomic.
1.1.2. Indicatorii structurii fondurilor fixe
- Structura fondurilor fixe reprezintă ce pondere ocupă valoarea
unei grupe de fonduri fixe i în total valoare fonduri fixe:
Fi
y Fi = n
(6.1)
∑F
i =1
i

- Indicele structurii fondurilor fixe exprimă dinamica structurii


unei grupe de fonduri fixe i, într-o perioadă raportată t faţă de o perioadă de bază
0:
y Fti F F
I ty/ 0 = = n ti : n 0i
Fi

F0 i
(6.2)
∑ Fti ∑ F0i
y
i =1 i =1

32
- Uzura fondurilor fixe reprezintă diferenţa dintre valoarea iniţială
completă de inventar a fondurilor fixe şi valoarea rămasă a fondurilor fixe:
Uz = Vic - Vr (6.3)
unde:
Uz = uzura fondurilor fixe;
Vic = valoarea iniţială completă a fondurilor fixe cercetate;
Vr = valoarea rămasă a fondurilor fixe luate sub observare.

- Gradul de uzură al fondurilor fixe reprezintă raportul dintre


timpul efectiv de funcţionare al unor fonduri fixe şi timpul normal de funcţionare al
aceloraşi fonduri fixe:
Te
Guz = ⋅ 100 (6.4)
Tn
unde:
Te = timpul efectiv de funcţionare al fondurilor fixe;
Tn = timpul normal de funcţionare al fondurilor fixe.

- Uzura relativă a fondurilor fixe reprezintă raportul dintre uzura


fondurilor fixe şi valoarea iniţială completă de inventar a fondurilor fixe:
Uz
Uzr = ⋅ 100 (6.5)
Vic

- Starea de utilitate a fondurilor fixe exprimă raportul dintre


valoarea rămasă a fondurilor fixe şi valoarea iniţială completă de inventar a
fondurilor fixe:
Vr
Sut = ⋅ 100 (6.6)
Vic
unde:
Sut = starea de utilitate a fondurilor fixe.

- Fondul anual de amortizare se calculează sub forma raportului


dintre suma obţinută prin cumularea valorii iniţiale complete a fondurilor fixe şi a
cheltuielilor efectuate cu scoaterea din funcţiune a fondurilor fixe, din care se
scade valoarea rămasă a fondurilor fixe, şi durata de funcţionare a aceloraşi
fonduri fixe:

33
Vic + Csf − Vr
A= (6.7)
T

unde:
A = amortizarea fondurilor fixe;
Csf = cheltuieli cu scoaterea din funcţiune a fondurilor fixe;
T = timpul de funcţionare a fondurilor fixe.

1.2. Indicatorii forţei de muncă

- Numărul mediu al muncitorilor din turism se obţine împărţind


totalul numărului de muncitori din fiecare zi a unei luni, plus cel al muncitorilor
care lucrează în zilele de repaus şi sărbători, la numărul de zile calendaristice din
respectiva lună:

total _ om − zile
L= (6.8)
numar _ zile _ calendaristice _ ale _ lunii

- Numărul mediu al salariaţilor din turism reprezintă semi-suma


numărului de salariaţi de la începutul lunii şi cel al salariaţilor de la sfârşitul lunii
pentru care se efectuează calculul:

numar _ de _ salariati _ la _ inceputul _ lunii + numar _ de − salariati _ la − sfarsitul _ lunii


L=
2
(6.9)
- Structura (ponderea) forţei de muncă din turism reprezintă ce
pondere ocupă o categorie de forţă de muncă i din turism, în total forţă de muncă
din turism, unde i = 1, n :

Li
y Li = n
(6.10)
∑L
i =1
i

unde:
y Li = ponderea unei categorii de forţă de muncă i din
turism în total salariaţi din turism;
Li = numărul de salariaţi dintr-o categorie i din turism.

34
- Indicele numărului mediu al salariaţilor din turism exprimă
dinamica numărului mediu al salariaţilor care lucrează în turism într-o perioadă
raportată t faţă de o perioadă de bază 0:
Lt
I tL/ 0 = (6.11)
L0
unde:
Lt = numărul mediu al salariaţilor din turism în perioada
raportată t;
L 0 = numărul mediu al salariaţilor din turism în perioada
de bază 0.

- Coeficientul dinamicii intrărilor reprezintă raportul dintre


numărul de salariaţi intraţi în decursul unui interval de timp într-o categorie i de
forţă de muncă din turism şi numărul mediu al salariaţilor din turism:

Li
Ci = (6.12)
L
unde:
Ci = coeficientul dinamicii intrărilor;
Li = numărul de salariaţi intraţi în cursul unei perioade
într-o categorie i de salariaţi din turism;

- Coeficientul dinamicii plecărilor reprezintă raportul dintre


numărul de salariaţi plecaţi în decursul unui interval de timp dintr-o categorie i de
forţă de muncă din turism şi numărul mediu al salariaţilor din turism:

Lp
Cp = (6.13)
L
unde:
Cp = coeficientul dinamicii plecărilor;
Li = numărul de salariaţi plecaţi în decursul unei perioade
dintr-o categorie i de salariaţi din turism;

- Coeficientul dinamicii totale reprezintă raportul dintre totalul


salariaţi intraţi în cursul unui interval de timp dintr-o categorie i de forţă de muncă

35
din turism şi cel al salariaţilor plecaţi în decursul aceluiaşi interval de timp, şi
numărul mediu al salariaţilor din turism:

Li + L p
Ct = (6.14)
L
unde:
Ct = coeficientul dinamicii totale.

2. Indicatorii circulaţiei turistice


n
- Numărul total de turişti = ∑t
i =1
i (6.15)

n
- Numărul total de zile-turist = ∑zt
i =1
i i (6.16)

unde:
ti = numărul de turişti;
zi = durata în zile a sejurului numărului de turişti i.

- Numărul mediu de turişti reprezintă media aritmetică a numărului


de turişti ponderat cu durata exprimată în zile a sejurului acestora:

∑t ⋅ z i i
t= i =1
n
(6.17)
∑z i =1
i

- Indicele numărului total de zile-turist exprimă dinamica


numărului total de zile-turist într-o perioadă raportată t faţă de o perioadă de bază
0:

n
n

∑ zi tt ∑z ti ⋅ tti
i =1
It / 0 = i =1
n
(6.18)
∑z
i =1
0i ⋅ t0 i

- Indicele bifactorial al variaţiei numărului mediu de turişti se


calculează împărţind numărul mediu de turişti din perioada raportată t la numărul
mediu de turişti din perioada de bază 0:

36
n n

tt ∑ tti ⋅ zti ∑t 0i ⋅ z0 i
I t
t/0 = = i =1
n
: i =1
n
(6.19)
∑z ∑z
t0
ti 0i
i =1 i =1

- Indicele unifactorial cu structură fixă al variaţiei numărului


mediu de turişti sub influenţa modificării lui ti:

n n n

∑ tti ⋅ zti ∑ t0i ⋅ zti ∑t ti ⋅ zti


I t (t i )
t/0 = i =1
n
: i =1
n
= i =1
n
(6.20)
∑zi =1
ti ∑z
i =1
ti ∑ti =1
0i ⋅ zti

- Indicele unifactorial al influenţei variaţiei structurii asupra


dinamicii numărului mediu de turişti:

zi n n

∑ t0i ⋅ zti ∑t
t( )
n

∑ zi 0i ⋅ z0 i
It / 0 i =1
= i =1
n
: i =1
n
(6.21)
∑z
i =1
ti ∑z
i =1
0i

- Durata medie a sejurului reprezintă media aritmetică a duratei


sejurului exprimată în zile şi ponderată cu numărul de turişti:

∑z ⋅t i i
z= i =1
n
(6.22)
∑t i =1
i

- Indicele bifactorial al variaţiei duratei medii a sejurului într-o


perioadă raportată t faţă de o perioadă de bază 0:

n n

∑z ti ⋅ tti ∑z 0i ⋅ t0 i
I z
t/0 = i =1
n
: i =1
n
(6.23)
∑t
i =1
ti ∑t
i =1
0i

- Indicele unifactorial cu structură fixă al variaţiei duratei medii


a sejurului sub influenţa modificării lui zi:

37
n n n

∑ zti ⋅ tti ∑ z0i ⋅ tti ∑z ti ⋅ tti


I z ( zi )
t/0 = i =1
n
: i =1
n
= i =1
n
(6.24)
∑t
i =1
ti ∑t i =1
ti ∑z i =1
0i ⋅ tti

- Indicele unifactorial al influenţei variaţiei structurii asupra


dinamicii duratei medii a sejurului:

ti n n

∑z ∑z
z( )
n

∑ ti 0i ⋅ tti 0i ⋅ t0 i
It / 0 i =1
= i =1
n
: i =1
n
(6.25)
∑t
i =1
ti ∑t
i =1
0i

- Densitatea circulaţiei turiştilor reprezintă raportul dintre numărul


total de turişti care vizitează o ţară într-o anumită perioadă şi totalul populaţiei
autohtone din respectiva ţară vizitată [4, p.537-538]:

∑t i
ρt = i =1
n
(6.26)
∑P
i =1
i

- Preferinţa relativă a turiştilor se determină raportând numărul


total de turişti care pleacă dintr-o ţară A într-o ţară B, la numărul populaţiei
rezidenţiale din ţara A:

∑t i
A− B

Pr = i =1
n
(6.27)
∑ Pi A
i =1

38
CAPITOLUL VII.

ESTIMAREA RISCULUI DE FALIMENT AL UNEI FIRME

Estimarea riscului de faliment al unei firme reprezintă o modalitate de


evaluare a solvabilităţii acesteia, prin intermediul unor modele de estimare a
riscului de faliment.

7.1. Estimarea riscului de faliment al unei firme prin modelul Conan - Hödler

Modelul Conan - Hödler a fost elaborat de Joel Conan şi Michel Hödler în


vederea efectuării analizei diagnostic la nivelul oricărei firme franceze, scopul
fiind determinarea riscului de faliment al acesteia. Modelul are la bază
următoarea funcţie scor [19]:

z = 0,16 ⋅ R1 − 0,22 ⋅ R2 + 0,87 ⋅ R3 + 0,10 ⋅ R4 − 0,24 ⋅ R5 (7.1)

unde:
z = scorul;
R1 = raportul dintre activul circulant din care s-au eliminat stocurile şi
activul total;
R2 = raportul dintre capitalurile permanente şi pasivul total;
R3 = raportul dintre cheltuielile financiare şi cifra de afaceri;
R4 = raportul dintre cheltuielile de personal şi valoarea adăugată;
R5 = raportul dintre excedentul brut de exploatare şi datoriile totale.

În concluzie, dacă firma prezintă un scor egal cu:


* + 0,210, atunci riscul de faliment este egal cu 100 %;
* - 0,068, atunci riscul de faliment este egal cu 50 %;
* - 0,164, atunci riscul de faliment este egal cu 10 %.

Aplicaţie: Societatea comercială „The Pussycats - Dolls” S.A. prezintă


următoarele date statistice:
- activul circulant, din care s-a scăzut valoarea stocurilor, este egal cu
16.347 mil. franci francezi;
- activul total este egal cu 95.282 mil. franci francezi;

39
- valoarea capitalurilor permanente este egală cu 47.413 mil. franci
francezi;
- pasivul total este egal cu 95.282 mil. franci francezi;
- cheltuielile financiare sunt egale cu 5.382 mil. franci francezi;
- valoarea cifrei de afaceri este egală cu 126.132 mil. franci francezi;
- cheltuielile de personal sunt egale cu 12.626 mil. franci francezi;
- valoarea adăugată netă este egală cu 6.615 mil. franci francezi;
- excedentul brut de exploatare este egal cu – 5.548 mil. franci francezi;
- datoriile totale sunt egale cu 47.713 mil. franci francezi.
Să se determine riscul de faliment al respectivei firme comerciale.

Vom calcula raporturile din cadrul funcţiei scor aflată în cadrul relaţiei (7.1):
16.347mil. franci. francezi
R1 = = 0,171
95.282mil. franci. francezi
47.413mil. franci. francezi
R2 = = 0,497
95.282mil. franci. francezi
5.328mil. franci. francezi
R3 = = 0,042
126.132mil. franci. francezi
12.626mil. franci. francezi
R4 = = 1,908
6.615mil. franci. francezi
− 5.548mil. franci. francezi
R5 = = −0,116
47.713mil. franci. francezi

Astfel, funcţia scor va avea următoarea valoare:

z = 0,16 ⋅ 0,171 − 0,22 ⋅ 0,497 + 0,87 ⋅ 0,042 + 0,10 ⋅ 1,908 − 0,24 ⋅ (−0,116) = 0,11848

Aşadar, S.C. „The Pussycats –Dolls”. S.A. înregistrează un scor mai mare
decât pragul limită admis de – 0,068. Deci, probabilitatea de a da faliment este
mai mare de 50 % şi în consecinţă există riscul neplăţii datoriilor de către această
firmă.

40
7.2. Estimarea riscului de faliment al unei firme prin modelul B.C.R.

Conform opiniei profesorului Ion Stancu, „urmare a caracterului lor specific,


funcţiile scor nu pot fi utilizate în cadrul evaluării riscului de faliment al societăţilor
comerciale româneşti. Scorul este un instrument de „detectare precoce” a riscului
de faliment, dar informaţia trebuie folosită cu multă prudenţă, societatea
comercială fiind un sistem economico-social ce acţionează într-un mediu
complex, cu multe variabile de determinare a sănătăţii sau slăbiciunii acesteia”
[19].
Unul din modelele de determinare a riscului de faliment şi care se adaptează
condiţiilor din România, este modelul B.C.R. Astfel, principalii indicatori care se
calculează în cadrul acestui model sunt:

I. Lichiditatea patrimonială (Lp):

Ac − Pi − S fpv Apts
Lp = ⋅ 100 = ⋅ 100 (7.2)
Ob + C + I Ppts

unde:
Lp = lichiditatea patrimonială;
Ac = active circulante;
Pi = pierderi;
Sfpv = stocuri fără posibilităţi de valorificare;
Ob = obligaţii;
C = credite;
Î = împrumuturi.
Apts = active pe termen scurt;
Ppts = pasive pe termen scurt.

II. Solvabilitatea (S)

Cp
S= ⋅ 100 (7.3)
Tp

unde:
S = solvabilitatea;
Cp = capitaluri proprii;
Tp = total pasiv

III. Rentabilitatea financiară (Rf)


P
Rf = ⋅ 100 (7.4)
Cp

41
unde:
Rf = rentabilitatea financiară;
P = profit înainte de plata impozitului;
Cp = capitaluri proprii.

IV. Rotaţia activelor circulante (Rac):

CA
Rac = (7.5)
Ac

unde:
Rac = rotaţia activelor circulante;
CA = cifra de afaceri;
Ac = active circulante.

V. Dependenţa de pieţele de aprovizionare şi de desfacere:


Cazuri:
Aţ >50 % şi De >50 %;
Ai >50 % şi De >50 %;
Aţ >50 % şi Dţ >50 %;
Ai >50 % şi Dţ >50 %;
unde:
Aţ = aprovizionare din ţară;
Ai = aprovizionare din ţară;
De = desfacere la export;
Dţ = desfacere în ţară.

VI. Garanţii. Acestea pot fi constituite din:

a) depozite în lei/valută, gajate;


b) gajuri;
c) bunuri achiziţionate din credite;
d) cesionarea creanţelor.

Performanţele economico-financiare ale oricărei firme pot fi evaluate prin


intermediul grilei următoare:
Lichiditate:
Lp < 80 % - 2 puncte
80 % < Lp < 100 % - 1 punct
101 % < Lp < 120 % + 1 punct
121 % < Lp < 140 % + 2 puncte
141 % < Lp < 160 % + 3 puncte
Lp > 161 % + 4 puncte

42
Solvabilitate:
S< 30 % 0 puncte
31 % <S< 40 % 1 punct
41 % <S< 50 % 2 puncte
51 % <S< 60 % 3 puncte
61 % <S< 70 % 4 puncte
71 % <S< 80 % 5 puncte
S> 80 % 6 puncte

Rentabilitatea financiară:
Rf < 0 0 puncte
0 < Rf < 10 % 3 puncte
10 % < Rf < 30 % 4 puncte

Rotaţia activelor:
Rac < 5 1 punct
5 < Rac < 10 2 puncte
Rac > 10 4 puncte

Dependenţa de pieţe:
Aţ > 50 % şi De > 50 % 4 puncte
Ai > 50 % şi De > 50 % 3 puncte
Aţ > 50 % şi Dţ > 50 % 2 puncte
Ai > 50 % şi Dţ > 50 % 1 punct

Garanţii:
- depozite în lei/valută, gajate; 4 puncte
- gajuri; 3 puncte
- bunuri achiziţionate din credite; 2 puncte
- cesionarea creanţelor. 1 punct

Pentru a analiza din punct de vedere al riscului de faliment orice firmă, grila
B.C.R. se prezintă în maniera următoare:

A: peste 20 puncte;
B: 16 – 20 puncte;
C: 11 – 15 puncte;
D: 6 – 10 puncte;
E: 0 – 5 puncte.

În concluzie, interpretarea va fi:


- firmele care au peste 16 puncte, prezintă o situaţie economico-
financiară bună;
- firmele care acumulează între 11 şi 15 puncte, prezintă un grad
crescut de risc de faliment;

43
- firmele care au până în 10 puncte, prezintă un grad extrem de ridicat
de risc de faliment.

Aplicaţie: S.C. „Snoop Doggy Dog” S.A. prezintă o serie de date statistice
după cum urmează:
- activul circulant este egal cu 27.707 miliarde. lei;
- stocurile fără posibilităţi de valorificare de 13.837 miliarde lei;
- pierderi în valoare de 11.089 miliarde lei;
- obligaţiile, creditele şi împrumuturile sunt egale cu 47.713 miliarde lei;
- capitalurilor permanente sunt egale cu 47.413 miliarde lei;
- pasivul total este egal cu 95.282 miliarde lei;
- profitul înainte de plata impozitului este egal cu - 11.089 miliarde lei;
- valoarea cifrei de afaceri este egală cu 126.132 miliarde lei;
- aprovizionarea din import este > 50 % şi desfacerea la export este > 50 %;
- firma prezintă gajuri.
Să se determine riscul de faliment al respectivei firme comerciale.
l
- Vom calcula valoarea lichidităţii patrimoniale conform formulei următoare:

Ac − Pi − S fpv (27707 − 11089 − 13837) ⋅ 109


Lp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 5,83%
Ob + C + I 47713 ⋅ 109

Deoarece Lp < 80 %, firma are – 2 puncte.

- Solvabilitatea va fi:

Cp 47413 ⋅ 109
S= ⋅ 100 = ⋅ 100 = 49,76%
Tp 95282 ⋅ 109

Aşadar, 41 < S < 50 %, ceea ce semnifică că firma are + 2 puncte.

- Rentabilitatea financiară:

P − 11089 ⋅ 109
Rf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −23,38%
Cp 47413 ⋅ 109

Prin urmare, Rf <0, ceea ce determină ca firma să aibă 0 puncte.

44
- Rotaţia activelor circulante:

CA 126132 ⋅ 109
Rac = = = 4,5
Ac 27707 ⋅ 109

Deoarece Rac < 5 , firma are 1 punct.

- În ceea ce priveşte dependenţa firmei de pieţele de aprovizionare şi de


desfacere, aprovizionarea din import este > 50 % şi desfacerea la export este >
50 %, ceea ce semnifică faptul că firma are 3 puncte.

- Întrucât firma are gajuri, punctajul acesteia va fi de 3 puncte.

În concluzie, punctajul total al firmei „Snoop Dogs” va fi de 7 puncte, ceea ce


plasează firma în poziţia D. Ca urmare, firma prezintă un grad extrem de ridicat
de risc de faliment.

45
CAPITOLUL VIII.

ANALIZA DINAMICII PRODUCTIVITĂŢII SOCIALE A MUNCII

Productivitatea exprimă eficienţa cu care sunt combinaţi, substituiţi şi


consumaţi factorii de producţie. În situaţia în care, în calculul acesteia sunt
incluse atât munca, cât şi capitalul, atunci obţinem productivitatea globală prin
raportarea producţiei obţinute la suma factorilor de producţie reprezentaţi de
capital şi muncă:

Q
Wg = (8.1)
K+L

unde:
Q = producţia obţinută;
K = factorul capital;
L = factorul muncă;
Aşadar, productivitatea globală reliefează eficienţa combinării şi consumării
tuturor factorilor de producţie, de obicei la nivel de firmă, aceasta arătând
performanţa de ansamblu a activităţii economice.
Productivitatea se poate determina şi ca productivitate parţială, aceasta
exprimând eficienţa utilizării fiecărui factor de producţie în parte. Astfel, întâlnim
productivitatea capitalului şi productivitatea muncii care se calculează prin
intermediul formulelor următoare:

Q
WK = (8.2)
K
şi
Q
WL = (8.3)
L

Productivitatea muncii reflectă numărul de unităţi de bunuri ce revin la o


unitate de muncă (exprimată în zile-om, ore-om, numărul mediu de salariaţi, etc.)
Nivelul mediu al productivităţii muncii pe ansamblul economiei naţionale
poartă denumirea de nivel mediu al productivităţii sociale a muncii, acesta
calculându-se prin raportarea P.I.B. din ţara analizată la totalul populaţiei ocupate
din respectiva ţară:

46
P.I .B
w= n
(8.4)
∑T
i =1
i

unde:
P.I.B. = Produsul Intern Brut;
Ti = populaţia ocupată din ramura i;

Prin urmare, productivitatea muncii se poate determina şi la nivelul fiecărei


ramuri economice i:
V . A.B.i
wi = (8.5)
Ti
unde:
wi = productivitatea muncii din ramura i;
V.A.B.i = Valoarea Adăugată Brută din ramura i.

Nivelul mediu al productivităţii sociale a muncii se mai poate calcula şi ca o


medie aritmetică a productivităţilor muncii determinate la nivelul fiecărei ramuri
economice i, ponderate cu volumul populaţiei ocupate din fiecare ramură i:
n n

P.I .B ∑V .A.B.i ∑ w ⋅T i i n
w= n
= i =1
n
= i =1
n
= ∑ wi ⋅ y Ti (8.6)
∑T
i =1
i ∑T
i =1
i ∑T
i =1
i
i =1

unde:
y Ti = structura pe fiecare ramură i a populaţiei ocupate.

Aplicaţie:
Fie următoarele distribuţii ale „Valorilor Adăugate Brute” şi ale „Populaţiei
ocupate” pe fiecare ramură economică i din România în anul 2000:

Tabelul 8.1. Distribuţiile „V.A.B.” şi ale „Populaţiei ocupate” în România în 2000

Ramura V.A.B. Populaţia ocupată


(mld. lei) (mii persoane)
Agricultură, silvicultură şi 89.014,5 4.607
piscicultură
Industrie 219.479,7 2.413
Construcţii 39.287,1 403
Servicii 363.543,8 3.341
Total 711.325,1 10.764
Sursa: „Anuarul Statistic al României 2001”, pag. 754.

47
Să se calculeze nivelul mediu al productivităţii sociale a muncii în România
în anul 2000.

Cu ajutorul datelor din tabelul 8.1. se poate alcătui tabelul următor prin
intermediul căruia putem afla structura populaţiei ocupate şi a productivităţii
muncii pe fiecare ramură i.

Tabelul 8.2. Calculul structurii populaţiei ocupate şi a productivităţii muncii pe


fiecare ramură i

Populaţia ocupată Productivitatea


Ramura V.A.B. (Ti) muncii (U.S.D./pers.)
(mii pers.) (%) V . A.B.i
wi =
(mld.lei) (mld.U.S.D.) Ti
Agric., silvic. şi 89.014,5 4,103 4.607 42,80 891
piscicultură
Industrie 219.479,7 10,118 2.413 22,42 4.193

Construcţii 39.287,1 1,811 403 3,74 4.494

Servicii 363.543,8 16,759 3.341 31,04 5.016

Total 711.325,1 32,791 10.764 100,00 3.046

* $2000 = 21.692, 74 lei

Există două variante de calcul ale nivelului mediu al productivităţii sociale a


muncii în România în anul 2000:
- varianta I:

∑V .A.B. i
32,791 ⋅ 109
w= i =1
= = 3.046 U.S.D./persoană
n
10.764
∑Ti =1
i

- varianta a II-a:

n n

P.I .B ∑V .A.B.i ∑ w ⋅T i i n
w= n
= i =1
n
= i =1
n
= ∑ wi ⋅ y Ti =
∑T i =1
i ∑T
i =1
i ∑T
i =1
i
i =1

= 891 ⋅ 0,428 + 4.193 ⋅ 0,2242 + 4.494 ⋅ 0,0374 + 5.016 ⋅ 0,3104 = 3.046 U.S.D./persoană

48
Dinamica nivelului mediu al productivităţii sociale a muncii într-o perioadă
raportată t faţă de o perioadă de bază 0, va fi:

- în mărimi relative:
n

wt ∑w y ti
Tti

I tw/ 0 = = i =1
n
(8.7)
∑w
w0 T0 i
0i y
i =1

- în mărimi absolute:
n n
Δwt/ 0 = wt − w0 = ∑ wti y Tti − ∑ w0i y T0 i (8.8)
i =1 i =1

Influenţa modificării structurii populaţiei ocupate pe fiecare ramură


economică i, asupra variaţiei nivelului mediu al productivităţii sociale a muncii
într-o perioadă raportată t faţă de o perioadă de bază 0, va fi:

- în mărimi relative:
n

Ti
∑w 0i y Tti
I tw/ (0y )
= i =1
n
(8.9)
∑w
i =1
0i y T0 i

- în mărimi absolute:
n n
= ∑ w0i y Tti − ∑ w0i y T0 i
Ti
Δwt/( 0y )
(8.10)
i =1 i =1

Influenţa modificării productivităţii muncii în fiecare ramură economică i,


asupra variaţiei nivelului mediu al productivităţii sociale a muncii într-o perioadă
raportată t faţă de o perioadă de bază 0, va fi:

- în mărimi relative:
n

∑w y ti
Tti

I tw/ (0wi ) = i =1
n
(8.11)
∑w
i =1
0i y Tti

- în mărimi absolute:
n n
Δwt/( w0 i ) = ∑ wti y Tti − ∑ w0i y Tti (8.12)
i =1 i =1

49
CAPITOLUL IX.

PROBLEME PROPUSE

1. Pentru a compara diametrele televizoarelor „Panasonic” produse de două


firme, s-au efectuat câte cinci măsurători, datele fiind cuprinse în tabelul următor:

Tabelul nr. 9.1 Diametrele mingilor de fotbal produse de cele două firme
Tip 1 (cm.) 54,1 54,3 54,2 54,0 54,1
Tip 2 (cm.) 54,0 54,2 54,1 54,1 54,2

Utilizând testul „t”, să se verifice dacă cele două tipuri de televizoare sunt
asemănătoare, ştiind că pragul de semnificaţie α = 0,01 .

2. Pentru a pregăti meciurile din „Cupa Davis”, echipa de tenis a României


are nevoie la antrenamente de o serie de mingi noi. Astfel, s-au testat diametrele
mingilor de tenis produse de două firme, efectuându-se câte cinci măsurători:

Tabelul nr. 9.2 Diametrele mingilor de tenis produse de cele două firme
Tip 1 (cm.) 7,1 7,2 7,0 7,2 7,3
Tip 2 (cm.) 7,2 7,3 7,1 7,4 7,1

Folosind testul „t”, să se verifice dacă cele două tipuri de mingi de tenis sunt
asemănătoare, cunoscând faptul că nivelul de semnificaţie α = 0,01 .

3. Televizorul „Philips” cu diagonala de 74 cm. este prevăzut pentru livrare.


În vederea verificării acestei prevederi s-au efectuat şase măsurători, ale căror
rezultate sunt în cm.: 74,1; 74,0; 74,2; 74,1; 74,3; 74,1.
Să se testeze dacă acest lot de televizoare corespunde din punct de vedere
al diagonalei, ştiind că pragul de semnificaţie α = 0,01 .

4. Comerţul exterior al Italiei a înregistrat în perioada anilor 2002 – 2004,


următoarea evoluţie:

50
- exportul a crescut de la 24,2 miliarde USD la 37,4 miliarde USD ca
urmare a sporirii volumului exportat cu 21, 2 % şi a unei scumpiri a produselor
exportate cu 22,4 % în perioada raportată 2004 faţă de perioada de bază 2002;
- importul a crescut de la 22,1 miliarde USD la 27,4 miliarde USD ca
urmare a creşterii cantitative cu 22,4 % şi a sporirii valorii unitare la import cu
22,7 %, în perioada raportată 2004 faţă de perioada de bază 2002.
Să se calculeze indicii raportului de schimb.

5. Comerţul exterior al Argentinei a înregistrat în perioada anilor 2000 –


2002, următoarea evoluţie:
- exportul a crescut de la 21,4 miliarde USD la 27,2 miliarde USD ca
urmare a sporirii volumului exportat cu 24,6 % şi a unei scumpiri a produselor
exportate cu 24,2 % în perioada raportată 2002 faţă de perioada de bază 2000;
- importul a crescut de la 28,4 miliarde USD la 29,1 miliarde USD ca
urmare a creşterii cantitative cu 21,2 % şi a sporirii valorii unitare la import cu
21,9 %, în perioada raportată 2002 faţă de perioada de bază 2000.
Să se determine indicii raportului de schimb.

6. S.C. „Will Smith” S.A., specializată în comerţul de produse electronice, a


înregistrat în perioada iunie – iulie 2004 următoarea dinamică a circulaţiei
mărfurilor prezentată în tabelul 8.3:

Tabelul 9.3
Indicatorul Iunie Iulie
(mil. U.S.D.) (mil. U.S.D)
Stoc iniţial (Si) 670 400
Intrări de mărfuri (In) 330 540
Ieşiri de mărfuri (Ie) 600 840
Pierderi (P) 0 0
Stoc final (Sf) 400 100

a) Verificaţi dacă stocul final din lunile iunie şi iulie 2004 corespunde
valorilor datelor din tabelul nr. 8.3;
b) Să se calculeze:
b1) – rata stocului în lunile iunie şi iulie 2004;

51
b2) – stocul în zile – rulaj din lunile iunie şi iulie 2004;
b3) – viteza de circulaţie a mărfurilor în lunile iunie şi iulie 2004;
b4) – numărul mediu de rotaţii ale stocurilor de mărfuri din lunile iunie şi
iulie 2004.

7. S.C. „Antonio Banderas ” S.A., specializată în comerţul de produse


cosmetice, a înregistrat în perioada martie – aprilie 2006 următoarea dinamică a
circulaţiei mărfurilor prezentată în tabelul 8.4:

Tabelul 9.4
Indicatorul Martie Aprilie
(milioane U.S.D.) (milioane U.S.D.)
Stoc iniţial (Si) 820 600
Intrări de mărfuri (In) 480 800
Ieşiri de mărfuri (Ie) 700 900
Pierderi (P) 0 0
Stoc final (Sf) 600 500

Să se calculeze:
a) – rata stocului în lunile martie şi aprilie 2006;
b) – stocul în zile – rulaj din lunile martie şi aprilie 2006;
c) – viteza de circulaţie a mărfurilor în lunile martie şi aprilie 2006;
d) – numărul mediu de rotaţii ale stocurilor de mărfuri din lunile martie şi
aprilie 2006.

8. S-au testat 100 de automobile pe distanţa a 160.000 de km, cât


reprezintă perioada lor de garanţie:

Tabelul 9.5
Intervale de observare Numărul de căderi
(km) (ri)
0 - 20.000 22
20.000 - 40.000 8
40.000 – 60.000 19
60.000 – 80.000 11
80.000 – 100.000 18
100.000 – 120.000 12
120.000 – 140.000 4
140.000 – 160.000 6
Total 100

52
Să se calculeze: - frecvenţa relativă a defecţiunilor;
- frecvenţa cumulată a defecţiunilor;
- frecvenţa relativă a exemplarelor în funcţiune;
- frecvenţa medie a defecţiunilor pe un interval de observare
- timpul mediu de bună funcţionare.

9. S-au testat 40 de avioane „British Airways” pe o durată de zbor de


2.000.000 ore de zbor, cât reprezintă perioada lor de garanţie:

Tabelul 9.6
Intervale de observare Numărul de căderi
(ore de zbor) (ri)
0 - 200.000 2
200.000 - 400.000 8
400.000 – 600.000 3
600.000 – 800.000 7
800.000 – 1.000.000 1
1.000.000 – 1.200.000 2
1.200.000 – 1.400.000 3
1.400.000 – 1.600.000 6
1.600.000 – 1.800.000 2
1.800.000 – 2.000.000 6
Total 40

Să se calculeze: - frecvenţa relativă a defecţiunilor avioanelor;


- frecvenţa cumulată a defecţiunilor avioanelor;
- frecvenţa relativă a exemplarelor în funcţiune;
- frecvenţa medie a defecţiunilor pe un interval de observare
- timpul mediu de bună funcţionare al avioanelor.

10. Fie producţia de lapte a unei firme în perioada 2001 – 2006, prezentată
în tabelul următor:

Tabelul 9.7 Producţia de lapte a unei firme


ANII Producţia de lapte
(mii tone)
2002 28.000
2003 30.000
2004 32.000
2005 34.000
2006 36.000
TOTAL

53
Să se determine parametrii de regresie ai funcţiei liniare utilizând metoda
matriceală.

11. Fie producţia de zahăr a unei firme în perioada 2000 – 2006, prezentată
în tabelul următor:

Tabelul 9.8 Producţia de zahăr a unei firme


ANII Producţia de zahăr
(mii tone)
2000 12.000
2001 16.000
2002 20.000
2003 24.000
2004 28.000
2005 32.000
2006 36.000
TOTAL

Să se calculeze parametrii de regresie ai funcţiei liniare folosind metoda


matriceală.

12. Societatea comercială „Enrique Iglesias” S.A. prezintă următoarele date


statistice:
- activul circulant, din care s-a scăzut valoarea stocurilor, este egal cu
24.777 mil. franci francezi;
- activul total este egal cu 112.447 mil. franci francezi;
- valoarea capitalurilor permanente este egală cu 78.942 mil. franci
francezi;
- pasivul total este egal cu 112.447 mil. franci francezi;
- cheltuielile financiare sunt egale cu 7.744 mil. franci francezi;
- valoarea cifrei de afaceri este egală cu 442.312 mil. franci francezi;
- cheltuielile de personal sunt egale cu 24.587 mil. franci francezi;
- valoarea adăugată netă este egală cu 74.211 mil. franci francezi;
- excedentul brut de exploatare este egal cu – 7.144 mil. franci francezi;
- datoriile totale sunt egale cu 21.244 mil. franci francezi.

Să se determine riscul de faliment al respectivei firme comerciale utilizând


modelul Conan - Hödler.

54
13. S.C. „Simple Red” S.A. prezintă o serie de date statistice după cum
urmează:
- activul circulant este egal cu 77.144 miliarde. lei;
- stocurile fără posibilităţi de valorificare de 11.428 miliarde lei;
- pierderi în valoare de 12.414 miliarde lei;
- obligaţiile, creditele şi împrumuturile sunt egale cu 14.446 miliarde lei;
- capitalurilor permanente sunt egale cu 42.344 miliarde lei;
- pasivul total este egal cu 114.247 miliarde lei;
- profitul înainte de plata impozitului este egal cu - 12.474 miliarde lei;
- valoarea cifrei de afaceri este egală cu 478.544 miliarde lei;
- aprovizionarea din ţară este > 50 % şi desfacerea la export este > 50 %;
- firma prezintă cesionarea creanţelor.
Să se determine riscul de faliment al respectivei firme comerciale prin
modelul B.C.R.

14. Fie următoarele distribuţii ale „Valorilor Adăugate Brute” şi ale „Populaţiei
ocupate” pe fiecare ramură economică i din România în anul 2001:

Tabelul 9.9 Distribuţiile „V.A.B.” şi ale „Populaţiei ocupate” în România în 2001

Ramura V.A.B. Populaţia ocupată


(mld. lei) (mii persoane)
Agricultură, silvicultură şi 156.179,2 4.527
Piscicultură
Industrie 323.046,8 2.374
Construcţii 62.333,7 430
Servicii 501.277,6 3.366
Total 1.042.837,3 10.697
Sursa: „România în cifre –iunie 2005”, pag. 12 şi 18.

Să se calculeze nivelul mediu al productivităţii sociale a muncii în România


în anul 2001.

55
CAPITOLUL X.

TESTE GRILĂ

1. Testul „t” poartă numele statisticianului:

a) William Smith cunoscut sub pseudonimul „geniul”;


b) William Sealy Gosset cunoscut sub pseudonimul „studentul”;
c) William Fisher cunoscut sub pseudonimul „inteligentul” .

2. Testul „t” are o largă aplicare în cadrul:

a) distribuţiilor statistice univariate;


b) distribuţiilor statistice cu frecvenţe;
c) distribuţiilor statistice normale.

3. Testul „t” este utilizat în cazul verificării a:

a) două medii ce se referă la două colectivităţi statistice normal distribuite;


b) două dispersii ce se referă la două colectivităţi statistice normal distribuite
c) două mediane ce se referă la două colectivităţi statistice normal distribuite

4. Cazul „a” din testul „t” presupune:

a) verificarea ipotezei H0: m1=m2 privind egalitatea a două niveluri


medii ce corespund la două populaţii normal distribuite, ce au aceeaşi
dispersie necunoscută;
b) verificarea ipotezei H0: m1=m2 privind inegalitatea a două niveluri
medii ce corespund la două populaţii normal distribuite, ce au aceeaşi
dispersie necunoscută;
c) verificarea ipotezei H0: m1=m2 privind egalitatea a două dispersii ce
corespund la două populaţii normal distribuite, ce au aceeaşi dispersie
necunoscută.

5. Cazul „b” din testul „t” este utilizat în situaţia:

a) verificării ipotezei H0: m1=m2 privind egalitatea a două niveluri medii ce


corespund la două colectivităţi normal distribuite, care nu au aceeaşi
dispersie, în plus fiind şi necunoscute;

56
b) verificării ipotezei H0: m1=m2 privind egalitatea a două niveluri medii ce
corespund la două colectivităţi normal distribuite, care au aceeaşi
dispersie, în plus fiind şi necunoscute;
c) verificării ipotezei H0: m1=m2 privind inegalitatea a două dispersii ce
corespund la două colectivităţi normal distribuite, care nu au aceeaşi
medie, în plus fiind şi necunoscute

6. Dacă tcalculat > ttabelat atunci:

a) între nivelurile medii m1 şi m2 ale fenomenului cercetat pe cele două


colectivităţi, nu există o diferenţă semnificativă;
b) între nivelurile medii m1 şi m2 ale fenomenului cercetat pe cele două
colectivităţi, există o diferenţă semnificativă.

7. Dacă tcalculat ≤ ttabelat atunci:

a) între nivelurile medii m1 şi m2 ale fenomenului cercetat pe cele două


colectivităţi, există o diferenţă semnificativă;
b) între nivelurile medii m1 şi m2 ale fenomenului cercetat pe cele două
colectivităţi, nu există o diferenţă semnificativă.

8. În cazul testului „t”, pentru a aplica formulele de la punctele a şi b:

a) se utilizează testul χ 2 ;
b) se foloseşte testul z;
c) se aplică testul Fisher.

9. Sistemul de comerţ general cuprinde:

a) totalitatea mărfurilor care trec frontiera vamală, neţinându-se cont ;


de destinaţia următoare;
b) totalitatea mărfurilor care trec frontiera de stat, neţinându-se cont de
destinaţia următoare.
10. Sistemul de comerţ special include:

a) totalitatea mărfurilor care trec frontiera vamală;


b) totalitatea mărfurilor care trec frontiera de stat, ţinându-se cont ;
de destinaţia următoare.

57
11. În statistica activităţii de comerţ exterior:

a) evaluarea acesteia se realizează în preţuri FOV şi CIB;


b) evaluarea acesteia se realizează în preţuri FOB şi CIF;
c) evaluarea acesteia se efectuează în preţuri FOF şi CIF.

12. Denumirea FOB se traduce ca fiind:

a) Free on bridge;
b) Free on board;
c) Free on Boston;
d) Free on Baltimore.

13. Traducerea denumirii CIF este:

a) Cost Insurance Freight;


b) Cost Island Finland;
c) Cost Ideal Fisher;
d) Consumption Individual Forest.
e) Cost Individual Factor.

14. FOB semnifică:

a) valoarea mărfurilor importate la locul şi data când mărfurile părăsesc


teritoriul României;
b) valoarea mărfurilor exportate la locul şi data când mărfurile părăsesc
teritoriul României.

15. CIF reprezintă:

a) valoarea mărfurilor exportate pe punctul de frontieră la intrare în România


b) valoarea mărfurilor importate pe punctul de frontieră la intrare în România

16. Indicele gradului de acoperire a importului prin export exprimă:

a) raportul dintre indicele valoric al importului şi indicele valoric al exportului;


b) raportul dintre indicele valoric al exportului şi indicele valoric al importului.

58
17. Indicele raportului de schimb brut se determină prin:

a) raportarea indicelui variaţiei preţurilor unitare la export la indicele


variaţiei preţurilor unitare la import;
b) raportarea indicelui variaţiei volumului fizic al exportului la indicele
variaţiei volumului fizic al importului.

18. Indicele raportului de schimb net se calculează prin:

a) înmulţirea indicelui variaţiei preţurilor unitare la export cu indicele


variaţiei preţurilor unitare la import;
b) raportarea indicelui variaţiei volumului fizic al exportului la indicele
variaţiei volumului fizic al importului.
c) raportarea indicelui variaţiei preţurilor unitare la export la indicele
variaţiei preţurilor unitare la import.

19. Foarfecele de preţuri reprezintă:

a) un model expresiv de evidenţiere a deteriorării raportului de schimb


brut;
b) un model expresiv de evidenţiere a deteriorării raportului de schimb
net.
c) un model expresiv de evidenţiere a aprecierii raportului de schimb
brut;
d) un model expresiv de evidenţiere a aprecierii raportului de schimb
net.

20. Indicele puterii de cumpărare a exportului exprimă:

a) cum ar putea evolua exportul în limitele încasărilor de la import;


b) cum ar putea evolua importul în limitele încasărilor de la export.

21. Indicele factorial al raportului de schimb reprezintă:

a) produsul dintre indicele productivităţii muncii şi indicele raportului


de schimb brut;
b) produsul dintre indicele productivităţii muncii şi indicele gradului
de acoperire a importului prin export;

59
c) produsul dintre indicele productivităţii muncii şi indicele raportului
de schimb net.

22. Nivelul absolut al stocului se evidenţiază:

a) fie în expresie algebrică, fie în expresie matriceală;


b) fie în expresie fizică, fie în expresie logaritmică;
c) fie în expresie fizică, fie în expresie absolută;
d) fie în expresie fizică, fie în expresie valorică.

23. Rata stocului se stabileşte ca raport procentual între:

a) mărimea stocului mediu şi mărimea vitezei de circulaţie a mărfurilor;


b) mărimea stocului mediu şi mărimea numărului mediu de rotaţii ale
stocului de mărfuri;
c) mărimea stocului mediu şi mărimea desfacerilor.

24. Viteza de circulaţie a mărfurilor exprimă:

a) în câte se epuizează rata stocului dacă se menţine deverul mediu


zilnic;
b) în câte se epuizează numărul mediu de rotaţii ale stocului de mărfuri
dacă se menţine deverul mediu zilnic;
c) în câte se epuizează stocul mediu dacă se menţine deverul mediu
zilnic.

25. Viteza de circulaţie a mărfurilor se calculează sub formă de raport:

a) între rata stocului şi desfacerile de mărfuri;


b) între nivelul mediu al stocului de mărfuri şi stocul final;
c) între nivelul mediu al stocului de mărfuri şi nivelul mediu al
desfacerilor de mărfuri.

26. Numărul mediu de rotaţii ale stocurilor se determină ca raport între:

a) nivelul mediu al stocurilor de mărfuri şi nivelul desfacerilor


de mărfuri;

60
b) nivelul desfacerilor de mărfuri şi nivelul mediu al stocurilor de mărfuri
c) numărul de zile lucrătoare convenţionale pe lună şi viteza de
circulaţie a mărfurilor.

27. Indicele Preţurilor de Consum este:

a) un indice de tip Fisher;


b) de tip Paasche;
c) de tip Laspeyres.

28. Indicele Costului Vieţii este construit sub forma:

a) unui indice Edgeworth;


b) unui indice Paasche;
c) unui indice Laspeyres.

29. Fiabilitatea reprezintă o caracteristică :

a) cantitativă a produselor;
b) calitativă a produselor;
c) cantitativă şi calitativă a produselor.

30. Fiabilitatea se măsoară ca:

a) probabilitate a apariţiei unei defecţiuni;


b) probabilitate a apariţiei unui eveniment;
c) probabilitate a succesului.

31. Un indicator important al fiabilităţii îl reprezintă:

a) intensitatea sau rata apariţiilor;


b) intensitatea sau rata urcărilor;
c) intensitatea sau rata căderilor.

32. Măsurarea fiabilităţii se poate realiza prin două grupe de indicatori:

a) indicatori bazaţi pe metodele statisticii matematice;


b) indicatori bazaţi pe modele probabilistice;

61
c) indicatori bazaţi pe modelul Sedrakian;
d) indicatori bazaţi pe modelul Hjorth;
e) indicatori bazaţi pe modelul Gamma;
f) indicatori bazaţi pe modelul Alpha;
h) indicatori bazaţi pe metodele statisticii descriptive.

33. Frecvenţa relativă a defecţiunilor se calculează sub formă de raport:

a) între numărul defecţiunilor înregistrate şi timpul total de bună


funcţionare a tuturor exemplarelor din eşantion;
b) între numărul defecţiunilor înregistrate şi totalul acestora;
c) între numărul defecţiunilor înregistrate şi media timpilor de bună
funcţionare.

34. Frecvenţa relativă a exemplarelor în funcţiune se mai numeşte şi:

a) funcţie Weibull;
b) funcţie Rayleigh;
c) funcţie exponenţială;
d) funcţie experimentală a mentenabilităţii;
e) funcţie experimentală a fiabilităţii.

35. Numărul mediu al defecţiunilor pe un interval de observare:

a) se calculează sub formă de raport între numărul defecţiunilor înregistrate


în intervalul i şi timpul total de bună funcţionare a tuturor exemplarelor
cuprinse în eşantion;
b) timpul total de bună funcţionare a tuturor exemplarelor cuprinse în
eşantion şi suma valorilor înregistrate la mijlocul fiecărui interval de
observare;
c) timpul total de bună funcţionare a tuturor exemplarelor cuprinse în
eşantion şi frecvenţa cumulată a defecţiunilor;
d) timpul total de bună funcţionare a tuturor exemplarelor cuprinse în
eşantion şi frecvenţa relativă a exemplarelor în funcţiune;
e) timpul total de bună funcţionare a tuturor exemplarelor cuprinse în
eşantion şi frecvenţa media timpilor de bună funcţionare.

62
36. Modelul Weibull se utilizează când rata defectării este:

a) crescătoare;
b) descrescătoare;
c) crescătoare sau descrescătoare.

37. Modelul normal se foloseşte când rata defectării este:

a) crescătoare;
b) constantă;
c) descrescătoare;
d) crescătoare sau descrescătoare.

38. Calculul parametrilor unei ecuaţii liniare prin metoda matriceală se


bazează pe următoarea expresie:

a) X ' ⋅ B = ( X ' ⋅ X ) ⋅ Y ;

b) X ' ⋅ Y = ( X ' ⋅ X ) ⋅ B ;

c) ( X ' ⋅ X ) ⋅ B = X ' ⋅ Y .

39. Uzura fondurilor fixe se calculează sub forma diferenţei dintre:

a) valoarea rămasă a fondurilor fixe şi valoarea iniţială completă a acestora;


b) valoarea iniţială completă a fondurilor fixe şi valoarea rămasă a acestora.

40. Gradul de uzură al fondurilor fixe se calculează raportând:

a) timpul de funcţionare normală a fondurilor fixe şi timpul de funcţionare


efectivă a fondurilor fixe;
b) timpul de funcţionare efectivă a fondurilor fixe şi timpul de funcţionare
normală a fondurilor fixe.

41. Modelul Conan-Hödler se bazează pe următoarea funcţie scor:

a) z = - 0,12R1 – 0,24R2 +0,77R3+0,11R4 – 0,24R5;


b) z = - 0,22R1 – 0,27R2 +0,79R3+0,12R4 – 0,24R5;
c) z = - 0,16R1 – 0,22R2 +0,87R3+0,10R4 – 0,24R5.

63
42. În cadrul modelului Conan-Hödler, R1 reprezintă raportul dintre:

a) excedentul brut de exploatare şi capitalurile permanente;


b) pasivul total şi activul total;
c) capitalurile proprii şi total pasiv;
d) activul circulant (fără stocuri) şi activul total.

43. R2 cuprins în funcţia scor a modelului Conan-Hödler, reprezintă:

a) raportul dintre cifra de afaceri şi activele circulante;


b) raportul dintre activul circulant (fără stocuri) şi activul total;
c) raportul dintre capitalurile permanente şi pasivul total;
d) excedentul brut de exploatare şi capitalurile permanente.

44. Un scor egal cu 0,210 în cadrul modelului Conan-Hödler, este:

a) echivalent cu o probabilitate a riscului de faliment de 10 %;


b) echivalent cu o probabilitate a riscului de faliment de 40 %;
c) echivalent cu o probabilitate a riscului de faliment de 100 %.

45. În cadrul modelului Conan-Hödler, un scor egal cu –0,164 este:

a) echivalent cu o probabilitate a riscului de faliment de 40 %;


b) echivalent cu o probabilitate a riscului de faliment de 100 %;
c) echivalent cu o probabilitate a riscului de faliment de 10 %.

46. Dacă în modelul Conan-Hödler, scorul este egal cu –0,068, atunci:

a) el este echivalent cu o probabilitate a riscului de faliment de 70 %;


b) el este echivalent cu o probabilitate a riscului de faliment de 50 %;
b) el este echivalent cu o probabilitate a riscului de faliment de 10 %.

47. Solvabilitatea unei firme este egală cu raportul dintre:

a) capitalurile proprii şi total activ;


b) capitalurile proprii şi total pasiv;
c) activul circulant (fără stocuri) şi activul total;
d) pasivul total şi activul total.

64
48. Rotaţia activelor circulante reprezintă:

a) raportul dintre capitalurile proprii şi total pasiv;


b) cifra de afaceri şi activele circulante;
c) capitalurile permanente şi pasivul total;
d) capitalurile proprii şi total pasiv.

49. Pragul limită admis în cadrul modelului Conan-Hödler este:

a) – 0,164;
b) 0,210;
c) – 0,068.

50. Nivelul mediu al productivităţii sociale a muncii din orice ţară


reprezintă:

a) raportul dintre Valoarea Adăugată Brută şi suma dintre factorul


capital şi muncă;
b) raportul dintre Produsul Intern Brut şi populaţia ocupată din acea
ţară;
c) suma produselor dintre productivitatea muncii calculată la nivelul
fiecărei ramuri economice şi structura populaţiei ocupate în
cadrul fiecărei ramuri economice.

Răspunsuri:

1.b; 2.c; 3.a; 4.a; 5.a; 6.b; 7.b; 8.c; 9.b; 10.a; 11.b; 12.b; 13.a; 14.b;
15.b; 16.b; 17.b; 18.c; 19.b; 20.b; 21.c; 22.d; 23.c; 24.c; 25.c; 26.b,c;
27.c; 28.b; 29.b; 30.c; 31.c; 32.b, h; 33.b; 34.e; 35.b; 36.c; 37.a; 38.c;
39.b; 40.b; 41.c; 42.d; 43.c; 44.c; 45.c; 46.b; 47.b; 48.b; 49.c; 50.b,c.

65
Bibliografie

1. Allen R.D.G. –„Index Numbers in Theory and Practice”, The McMillan Press
L.T.D., London, 1975.
2. Andrei T., Stancu S., Pele D.T. –„Statistică – teorie şi aplicaţii”, ediţia a II-a,
Ed. Economică, Bucureşti, 2002.
3. Baron T., Biji E., Tövissi L., Wagner P., Maniu Al. Isaic, Korka M.,
Porojan D. – „Statistică teoretică şi economică”, Ed. Didactică şi Pedagogică
R.A., Bucureşti, 1996.
4. Bădiţă M., Baron T., Korka M. –„Statistică pentru afaceri”, Ed. Eficient,
Bucureşti, 1998.
5. Duon Gaston –„De la theorie à la pratique des Indices statistiques”, Ed.
Eyrolles 61, Paris, 1955.
6. Fourastie J. –„Les formules d’indices de prix”, Librairie Armand Colin, Paris,
1966.
7. Jaba Elisabeta –„Statistica”, Ed. Economică, Bucureşti, 1998.
8. Korka M. –„Statistica comerţului exterior”, Ed. A.S.E., Bucureşti, 1977.
9. Levin Richard, Rubin David –„Statistics for management”, Ed. Prentice Hall,
New Jersey, 1991.
10. Maniu Al. Isaic, Mitruţ C., Voineagu V.-„Statistica pentru managementul
afacerilor”, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
11. Maniu Al. Isaic , Pecican E. –„Dicţionar de Statistică Generală”, Ed.
Economică, Bucureşti, 2003.
12. Marinescu I. –„Analiza factorială”, Ed, Ştiinţifică şi Enciclopedică”, Bucureşti,
1976.
13. Mihoc Gh., Urseanu B. –„Matematici aplicate în statistică”, Ed. Academia
Română, Bucureşti, 1962.
14. Moineagu C., Negură I., Urseanu V. –„Statistica - concepte, principii,
metode”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică”, Bucureşti, 1976.
15. Opaiţ Gabriela – „Aplicaţii de statistică economică”, Ed. Fundaţia Academică,
Galaţi, 2000.
16. Opaiţ Gabriela –„Culegere de probleme şi teste de statistică”, Ed.
Econsulting, Galaţi, 2001.
17. Opaiţ Gabriela –„Statistică”, Ed. Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”,
Galaţi, 2006.

66
18. Oprişan Gh., Sebe G. I. –„Compendiu de teoria probabilităţilor şi statistica
matematică”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1999.
19. Stancu I. –„Finanţe – Teoria pieţelor financiare, finanţele întreprinderii.
Analiza şi gestiunea financiară.”, Ed. Economică, Bucureşti, 1994.
20. Tövissi L., Al. Isaic-Maniu –„Statistica”, A.S.E., Bucureşti, 1984.
21.Tövissi L., Scarlat E., Tasnadi Al. –„Metode şi modele ale analizei
economice structurale”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979.
22. Ţarcă Mihai –„Tratat de statistică aplicată”, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A.,
Bucureşti, 1998.
23. Ţarcă Mihai, Ţarcă Viorel –„Elemente de statistică”, Ed. Junimea, Iaşi, 2005.
24. Vasilescu Gh., Niculescu I., Wagner Fl., Zaharia O. –„Analiza statistico-
economică în industrie”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
25. Vişinoiu N. –„Statistica matriceală”, Ed. All, Bucureşti, 1996.
26. Vodă V. Gh. –„Gândirea statistică un mod de gândire al viitorului”, Ed.
Albatros, Bucureşti, 1977.
27. Zaharia O., Roman M., Hurduzeu M., Mihăescu C. –„Analiza statistico-
economică a întreprinderii – Compendiu”, Ed. A.S.E., Bucureşti, 2000.
28. Yamano Taro –„Statistics an Introductory Analysis”, A Harper International
Edition, New-York, London, Tokyo, 1967.
29. Yulle G., Kendall M.G. –„Introducere în teoria statistică”, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1969.

67

S-ar putea să vă placă și