Imunologie Curs 1

Imunitate
Imunitatea reprezintă ansamblul mecanismelor biologice ale unui organism pluricelular
capabil să-şi menţină integritatea prin eliminarea atât a agresorilor externi , cât şi a propriilor
molecule şi celule alterate structural.
Organismul pune în acţiune 2 categorii de mecanisme de apărare:
1) Mecanisme de apărare naturală (apărarea constitutivă)
2) Mecanisme de apărare dobandită (apărarea adaptativă)

1) Caracteristicile mijloacelor de apărare naturală:

• sunt determinate genetic
• prezente permanent la indivizi normali
• prezintă rezistenţă fără specificitate sau cu o specificitate mai redusă faţă de
imunitatea adaptativă
• nu sunt afectate intrinsec de contactele anterioare avute cu agresorul
• oferă protecţie faţă de bolile infecţioase

2) Caracteristicile mecanismelor de aparare adaptativa:

• înaltă specificitate faţă de agentul patogen
• prezintă memorie imună, sistemul imun a invăţat să recunoască agresorul şi să
raspundă accentuat şi protector
• are capacitatea de a discrimina structurile proprii de cele străine organismului
• e indusă prin expunerea gazdei la agentul patogen

Apărarea înnăscută
• mijloace de apărare înnăscute: bariere cutanate şi membrane mucoase
• agenţi bactericizi tisulari
• mecanisme de apărare mediate celular: proces inflamator
• mecanisme de apărare fagocitare
A. Pielea şi membranele mucoase
• unele din mijloacele de apărare cele mai importante
• atât la nivelul pielii cât şi la nivelul membranelor mucoase intâlnim 3 categorii de
mecanisme de apărare: fizice, chimice, biologice

La nivelul pielii
Mecanisme fizice
• integritatea pielii - obstacol în calea microorganismelor
• descuamarea stratului cornos superficial indepărtează microorganismele de
contaminare superficială
Mecanisme chimice
• la nivelul pielii pH-ul acid datorat acizilor graşi
• secreţia sudoripară conţine lizozim
• flora normală saprofită ce realizează un echilibru
La nivelul mucoasei
Mecanisme fizice
• cilii vibratili din epiteliul respirator
• mişcările pleoapelor, deglutiţia, peristaltismul
• eliminarea prin excrete naturale: urina, fecale
Mecanisme chimice
• în secreţiile mucoasei: lizozim
• pH-ul acid de la nivel gastric
• pH-ul alcalin de la nivelul secreţiei biliare
1
 Imunologie Curs 1
Mecanisme biologice
• flora saprofită ce blochează colonizarea cu bacterii prin competitia pentru nutrienţii
necesari
• competiţia pentru receptorii celulelor gazda
• prin eliberarea de bactericine

B. Agenti bactericizi tisulari

• β-lizine - au acţiune catalitică împotrivă bacteriilor gram poyitive
• apar în cursul coagularii sângelui
• leucocine eliberate din granulele PMN neutrofile
• proteine de faza acuta:
o proteina de legare a manozei are rol de opsonină si activează complmentul pe
calea clasică
o proteina C reactivă fixează complementul şi se leagă de bacterii promovând
îndepartarea lor prin fagocitoză
o α-1-antichimiotripsina neutralizează proteazele eliberate de bacterii
o sistemul complementului
o interferonii

Sistemul complementului
• e un complex de cel puţin 30 proteine cu activitate enzimatică
• componente: C1 cu subfracţiunile q, r, s, C2, C3→C9 ,factorul B ,factorul DAF (decay
acceleration factor), factorul MCP (membranar cofactor protein), factorul H, properdina
• cele mai multe din componentele complementului se întâlnesc în circulatie sub forma
unor precursori inactivi
• comlementul e activat pe 3 cai :
o calea alternă şi calea clasică ce se diferenţiază între ele prin agentul
declanşator şi prin modul în care e generată C3 convertaza
o calea tip leptină
Calea alternă
• activat direct de microorganisme, dar şi de proteinele eliberate de acestea: unele
endotoxine sau toxine din pereţii levurilor
• se declanşează în stadiile timpurii ale infecţiilor, înainte de sinteza anticorpilor
• constituie o parte a sistemului înnăscut de apărare
Calea clasică
• presupune prezenţa anticorpilor care vor fi sintetizaţi după întâlnirea cu antigenul;
virusul stomatitei veziculare, alte virusuri, mycoplasme
Calea tip leptina
• activată de carbohidraţii bacterieni
• leptina (molecula plasmatică) se leagă la grupele terminale ale manozei de la suprafaţa
carbohidraţilor bacterieni
• are loc activarea proenzimelor MASP1 (serin proteaza asociata manozei) şi MASP2
• MASP1 clivează C4, C2 şi MASP2 clivează C2, C3
• pe parcursul căilor rezultă o serie de produşi cu funcţii foarte importante

Functiile biologice ale complementului

1) Opsonizarea microorganismelor, complexelor imune antigen-anticorp şi a debriurilor
celulare în vederea stimulării procesului de fagocitoză - realizate în special de
fracţiunea C3
2) Inducţia unei reacţii inflamatorii prin eliberarea de anafilatoxine: C3a, C4a sunt
anafilatoxine ce pot cauza degranularea mastocitară şi contracţia muşchilor netezi
3) Intervine în trasportul şi solubilizarea complexelor imune circulante

2
 Imunologie Curs 1
4) Actionează direct pe fagocite, neutrofile stimulând arderile respiratorii şi intensifică
exprimarea receptorilor de suprafaţă pentru fracţiunile C3b, (inactivat)iC3b. E asigurată
de fracţiunile C5a, C3a.
5) Aderenta fagocitelor la endoteliile vasculare în vederea migrării lor în țesuturi şi
intervine în procesul de chemotaxie (C3a şi C5a)
6) Liza microoganismelor, mai ales cele Gram –, liza virusurilor cu anvelopă lipidică sau
liza unor celule tumorale, de transplant, sangvine – prin MAC (complexul de atac al
membranei) şi C5b-C9

3
 Imunologie Curs 1
Interferonii
• sunt glicoproteine care au o greutate moleculara de 20.000 - 40.000 Daltoni
• au acţiune antivirală
• acţiune antiproliferativă
• acţiune imunomodulatoare
• exista 3 tipuri: α, β şi γ (interferon imun)
Interferonul α
• sub acţiunea unor inductori: virus tip ARN dublu catenar, unele endotoxine, acest INF-α e
secretat de unele leucocite si macrofage
• acţiune antivirală şi exprimarea MHC clasa 1
Interferonul β
• e sintetizat de fibroblaste
• acţiune antivirală
Interferonu γ (imun)
• sub acţiunea unor inductori de tip antigene mitogene sunt sintetizate de limfocite T şi
celule NK
• pe lângă acţiunea antivirală e şi un modulator al răspusului imun prin:
o activitatea macrofagelor
o exprimarea MHC clasa 1 şi clasa 2 pe macrofage, dar şi pe alte celule
o diferenţierea celulelor T citolitice
o sinteza de IgG2
o efectul pirogen
Procesul inflamator
• mecanism de apărare mediat celular
Inflamația acută
• reacţiile inflamatorii acute sunt iniţiate de activarea bacteriană a căii alterne a
complementului
• macrofagele implicate în inflamaţia acută vor secreta o serie de mediatori: enzime
proteolitice, lizozim, componente ale complementului care atrag în focarul inflamator
granulocite şi alte celule
• inflamaţia furnizează plasmă şi celule sangvine extravascular
• repreyintă un fenomen fiziologic al apărarii înnăscute
• participă: macrofage, granulocite, bazofile, mastocite, trombocite
• se declanşează sub acţiunea unor stimuli:
o fizici: radiaţii UV, ionizante
o chimici: acizi, baze
o biologici: bacterii Gram + şi Gram –
• imunologici:CIC

Mediatori ai inflamației:

Vasodilata Vasoconstric
Permeabilitatea vasculară Chemotaxie PMN
ţie ţie
Histamina + - + -
Bradikinină + - ++ -
Stimuleză sinteza de alți
PGE2/I2 +++ - -
mediatori
Leucotriene
- + - -
D4
Leucotriene
- + ++ -
B4
C5a - - ++ +++

4
 Imunologie Curs 1
PAF + - ++ -
IL-8 - - - ++
Regleză adeziunea
IL-10 - - -
PMN

5
 Imunologie Curs 1
Manifestari clinice ale inflamaţiei acute
• Rubor – vasodilataţie cu îngroşarea tegumentelor sau mucoaselor
• Calor – creşterea temperaturii locale din cursul chemotaxiei şi fagocitozei
• Dolor – creşte permeab vasculară, plasma şi celule sangvine (exudat inflamator) vor
comprima nervii cu iritarea terminaţiuniilor nervoase
• Tumor
• Functio laesa – afectarea funcţionalităţii ţesuturilor

Inflamatia cronica
• predomină limfocitele şi macrofagele
• e de lunga durată (săptămâni, luni)
• se produce simultan inflamaţie, distrucţie tisulară, reparare conjunctivă
• poate urma inflamaţiei acute, dar de cele mai multe ori are debut insidios
• inflamaţie nespecifică: ulcer peptic cronic
• inflamaţie specifică: inflamaţie granulomatoasă

Factori ce intervin în vindecare

• factori de creştere şi citokine
• molecule de adeziune intercelulară
• proteaze pericelulare

Mecanismele fagocitare de apărare

• fagocitoza e un process de ingestie si digestie prin cellule a diferitelor categorii de
particule straine
• participarea factorilor extracelulari (mediatorii inflamaţiei , enzime ale coagulării ,
fracţiuni de complement), dar şi celule, acestea fiind cele mai importante: PMN
neutrofile denumite şi macrofage profesionale, dar şi microfagele
• fagocitele mononucleare sunt eliberate din maduvă ca monocite urmând a-şi continua
maturarea pe parcursul vieţii lor
• trec în circulaţie unde rămân 2-3 zile apoi se divid şi trec prin diapedeza în ţesuturi
• în fiecare ţesut e alt tip de macrofag : în ţesuturile conjunctive - histiocite, în ficat -
celule Kupffer etc.

Etapele fagocitozei
• producerea macrofagelor în maduva osoasă cu un timp de maturare de 14 zile
• mobilizarea din MO unde se găsesc ca celule mature
• chemotaxia –aderenţa la endoteliu prin intermediul selectinelor
• interacţiunea prin intermediul integrinelor
• diapedeza
• migrarea spre situsul inflamator sub influenţa unor factori chemotactici: C5a, IL-8 ,
leucotriene B4
• opsonizarea – acoperirea germenului cu opsonine(IgG sau fracţiuni C3b pentru
intensificarea digestiei, recunoaşterea germenului prin receptori FcR pentru IgG sau
CR3 pentru C3b)
• ingerarea - formarea fagolizozomului prin invaginarea membranei fagocitului în urma
polimerizării actino-miozinică intracelulară constituind-se fagolizozomi
• alterări metabolice în fagocitoză şi uciderea germenului
o oxigen independenta prin enzime hidrolitice, proteine cationice, lizozim,
lactoferină
o oxigen dependente - creşte consumul de oxigen şi sub acţiunea enzimei NADPH
oxidaza din membrana fagocitelor se vor elibera anioni toxici O2- ion superoxid,
OH-, H2O2.
6
 Imunologie Curs 1
• NO generează un puternic sistem antimicrobian în interiorul fagocitelor