Scrisoarea a III-a (parodie)

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,

Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
"Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dac-a tras maşina lângă gura de metrou..".
"-N-a venit Măria Ta", zise el privind în jur...
"-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour".
Aşteptând vreo 5 minute , îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare.
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermube şi opinci.
Printre turci porni agale şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un Sony Vaio care-l ţine la subraţ.
Agitat , la el în Jeep şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
"-Tu eşti Mircea?"...
"-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi am luat-o pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti, că vin la tine..."
"-Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepţi spre mine".
Şi de-ndat ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Să îşi strângă-ntreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pân' la moarte cu ai turcului spahii.
"-Baiazide, ştii că-i criză şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,... dar la Heroes în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , dacă ai wireless , să jucăm conQUIZtador?
"-Cum? Când turcii-mi sunt în vamă şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare cool?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate şi nu e nici un secret,
Că am fost în multe lupte : Varna , Ialta sau Oituz..."
"-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un buzz??"
"-Mircea!!! Vin c-o-ntreagă oaste , iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război".
"-Cum vrei tu mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe YouTube, cu-ai tăi morţi videoclipuri,
Nici ca Dunărea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă".
Şi zicând acestea, Mircea îl lăsă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera el plecă la pas grăbit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe interzis..."
Şi dă Mircea multe mail-uri, sms-uri, mii de bip-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n Jeep-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot şi ţinându-se de burtă.
"-Baiazid , hai să ne batem...!! Unde eşti, de ce nu vii?"
"-Mi-am scos în oraş oştenii şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe
masă..." răspunse-ncordat sultanul dintro tufă mai retrasă.
"-N-am ştiut că la fast food-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România, fiindcă rişti să pleci pe brânci...
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă.
Dă-ne nişte Triferment şi-o să facem cale-ntoarsă"...
Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân-la urmă că fast-food-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
"Turcii l-au văzut de Mircea şi-au făcut pe ei de
frică"...