Sunteți pe pagina 1din 2

Arhitectura din Moldova in secolele XIV-

XIX

Mareste imaginea.
 
Arhitectura din Moldova in secolele XIV-XIX
 
In Moldova, arhitectura bisericeasca a avut o dezvoltare proprie, deosebita de cea din Tara
Romaneasca. Ea are la baza elementul autohton, adica arta mestesugarilor locali, concretizata
in vechile si modestele bisericute de lemn, care au precedat pe cele de piatra si zid. Peste
acestea s-au adaugat influente straine, dintre care cea fundamentala pentru formarea stilului
moldovenesc este cea bizantina, manifestata in planul predominant al bisericilor (treflat sau
drept) si in impartirea lor, in sistemul de acoperire prin bolti si in multe din elementele
decorului extern.
 
a) Cele mai vechi biserici moldovene de zid, sunt din epoca intemeierii Moldovei (mijlocul
secolului XIV) : Sf. Nicolae din Radauti (probabil ctitorie a lui Bogdan Intemeietorul, din
1359) si Sfanta Treime din Siret, probabil ctitoria lui Latcu Voda (restaurata).
 
b) Epoca lui Stefan cel Mare (a doua jumatate a secolului XV si inceputul secolului XVI)
aduce, cu aproape un secol mai devreme decat in Tara Romaneasca, maturizarea si inchegarea
unui stil de arta constructiva propriu si original : stilul moldovenesc, care se distinge prin
caractere specifice bisericilor moldovenesti, ca de ex., sistemul moldovenesc al suprainaltarii
boltilor (turlelor) in interior prin suprapunerea arcurilor incrucisate (in diagonala) si prin
bazele stelate de la exterior, sau bogatul decor extern al fatadelor, obtinut prin utilizarea
inteligenta a materialelor de constructie : piatra (bruta si de talie), caramida (simpla sau
smaltuita) si uneori ceramica.
 
Prima ctitorie mare a lui Stefan, Putna (1466-1484), a fost fundamental refacuta in secolele
XVII si XVIII, incat biserica de azi nu mai reprezinta constructia originara. Bisericile ramase
pina azi in forma, lor initiala reprezinta planuri si forme de constructie foarte variate. Unele au
planul drept, de tip arhaizat-romanic, fara sanuri si fara turle (ca la Sf. Nicolae-Radauti) :
Dolhesti (ctitoria hatmanului Sendrea din 1481), Balinesti (ctitoria logofatului Tautu din
1499), Voloval (ctitoria lui Stefan din 1500-1502) s.a. Altele au planul treflat (trilobat), ca la
Sfanta Treime din Siret sau vechea Moldovita, dar adauga o turla pe naos : Patrauti (1487),
Sfantul Ilie din Suceava (Itcani) 1488, Voronet (1488), Precista din Bacau (1491), Sf. Nicolae
din Dorohoi (1495), Popauti (1496), dar mai ales Sf. Gheorghe din Harlau (1492), care este
monumentul cel mai reprezentativ al epocii lui Stefan, remarcabil mai ales prin frumusetea
decorului fatadelor. Altele reprezinta un tip mixt, rezultat din combinarea celor doua tipuri
anterioare (dreptunghiular si trilobat). Dintre acestea fac parte bisericile din : Borzesti (1493-
1494), Piatra Neamt (1497-1498), Cotnari, Arbore (ctitoria lui Luca Arbore din 1502-1503),
Reuseni (1503-1504) s.a. Un tip aparte il reprezinta biserica principala a manastirii Neamtu
(1497), de plan treflat, mult alungit prin adaugarea exonartexului (pridvorului inchis) la fatada
de vest a pronaosului si a unei noi incaperi intre pronaos si naos, destinata mormintelor
ctitoresti (gropnita sau camera funerara). Aceasta incapere noua o gasim apoi si la Dobrovat
(1504), care are insa plan dreptunghiular.
 
c)  Dezvoltarea artistica din epoca lui Stefan se continua in tot cursul secolului XVI, atingand
apogeul sub Petru Rares, cand stilul moldovenesc evolueaza, realizindu-se un nou tip de
biserici la care se generalizeaza gropnita de la Neamtu si se adauga tainita (ascunzatoarea sau
camera tezaurului) de deasupra ei. Elementul nou si caracteristic al bisericilor lui Petru Rares
este pridvorul deschis, adaugat la fatada de vest, si minunata pictura exterioara, care
inlocuieste decorul sculptural al fatadelor.  Intalnim biserici ca : Probota (1530), Humor
(1530), Moldovita (1532), Sf. Dumitru din Suceava (1534, cu pridvor inchis), Sucevita
(ctitoria Movilestilor 1582-1584) s.a.  
 
Dupa creatiile mai putin importante din a doua jumatate a secolului XVI (ca Bistrita si Slatina
lui Alexandru Lapusneanu, 1554 si 1561), arta arhitectonica a Moldovei isi traieste ultima ei
epoca de inflorire in sec. XVII, cand creeaza monumente cu o puternica influenta orientala, de
origine caucaziana si araba, venita prin Rusia si concretizata in superbul decor sculptural de
piatra de la Dragomima (ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca din 1609) si mai ales de la
Sf. Trei Ierarhi din Iasi (otitoria lui Vasile Lupu din 1639), Barnova din Iasi (1626-1629),
Cetatuia (ctitoria lui Ioan Duca Voda din 1672) s.a.
        
d)  De la sfarsitul secolului XVI, incepe   decadenta   stilului moldovenesc in arhitectura, prin
alterarea lui cu influente noi, venite mai intai din Tara Romaneasca. Biserici zidite de aci
inainte ca : Galata (ctitoria lui Petru Schiopul, 1584), Aroneanu (1594 din Iasi), Secu (1602),
Barnovschi din Iasi (1624), Adormirea din Itcani s.a. inlocuiesc zidul despartitor dintre
gropnita (pronaos) si naos cu o tripla arcada sprijinita pe doi stalpi, maresc numarul ferestrelor
din naos si altar, largesc pridvorul in sensul latimii bisericii (ca la biserica lui Neagoe din
Arges) si schimba decorul moldovenesc al fatadelor  cu  motive  ornamentale muntenesti
(braul median, arcade oarbe, firide dreptunghiulare si rotunde etc).
 
Spre sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX, un nou curent de arta neoclasica,
venit prin Rusia, creeaza cateva biserici ca: Rotunda din Letcani (1793, cu naos de forma
rotunda), Sf. Spiridon din Iasi (reconstruita la 1804) si Frumoasa de langa Iasi (refacuta la
1836), socotita ca ultimul monument de seama al arhitecturii moldovenesti.

http://www.crestinortodox.ro/liturgica/arhitectura-bisericeasca/arhitectura-moldova-secolele-xiv-xix-
70725.html