c



  

c        



        

   
      
     

c          

   

c      !"  

# $

c 
%        %

% &

'
       (

)    *

)      c 

%   +

c #
   
       &

??
??
??
??
 ??
??
??
??
??

?
Energia solarã reprezintã una din potenţialele viitoare surse de energie,
folositã fie la înlocuirea definitivã a surselor convenţionale de energie cum ar
fi: cãrbune, petrol, gaze naturale etc, fie la folosirea ei ca alternativã la
utilizarea surselor de energie convenţionale mai ales pe timpul verii, cea de a
doua utilizare fiind în momentul de faţã cea mai raspânditã utilizare din
întreaga lume. ?
Poate cel mai evident avantaj, în vederea utilizãrii acesteia, pe care îl are, este
acela de a nu produce poluarea mediului înconjurãtor, deci este o sursã de
energie curatã; un alt avantaj al energiei solare este faptul cã sursa de energie
pe care se bazeazã întrega tehnologie este gratuitã. ?
Utilizarea energiei solare apare din timpurile istoriei ca prezentã în viaţa
oamenilor sub diferite forme: armã, curioziotate, utilizare efectivã; astfel în
secolul al III-lea î.H., matematicianul grec Arhimede (287 - 212 î.H.) a apãrat
cetatea Siracuza (Sicilia) de atacuri, cu ajutorul unor oglinzi uriaşe care
orientau fasciculele de luminã focalizatã spre navele inamice, incendiindu-le. ?

? ?  ?
?  
?  ?
 ?   ? 
?  ?  ?

?
  
?  ?  ?  ? ? 

? ?  
 ?
? ?  ? 
?
 ???
? !???"#
? # ?$ $?? 
 ?
? 
???
? ?
? % ?
??&??
?
?'?
? ?
? 
 ?  ?  ?  ?  ?
$ ? ?  ?  ?  ? (
 ?
) *?

intre toate sursele de energie care intrã în categoria surse ecologice şi

regenerabile cum ar fi: energia eolianã, energia geotermalã, energia mareelor;
energia solarã se remarcã prin instalaţiile simple şi cu costuri reduse ale
acestora la nivelul unor temperaturi în jur de 100°C, temperaturã folositã
pentru încãlzirea apei cu peste 40 grade peste temperatura mediului ambiant,
instalaţii folosite la încãlzirea apei menajere sau a clãdirilor. e aceea, este
deosebit de atractivã ideea utilizãrii energiei solare în scopul încãlzirii
locuinţelor şi se pare cã acesta va fi unul dintre cele mai largi domenii de
aplicaţie a energiei solare în urmãtorul secol. Tehnologia echipamentului
pentru instalaţiile solare de încãlzire a clãdirilor este deja destul de bine pusã
la punct într-o serie de ţãri ca Japonia, S.U.A., Australia, Israel, Rusia,
Franţa, Canada şi Germania.

Conversia şi captarea energiei solare

Moduri de conversie a energiei solare
 O 
??
? ? 
??

???
n funcţie de etapele de conversie şi utilizare, energia are formele urmãtoare: ?

A? 0
?  ? ? 
? ? ? 
?

? ?
›? O
? 
?
? ?
›? Ê

? ?
A? 0
? 
? 
? ?  ? ? 
?

?
?
?
? ? ???
? 
? 
?  ?
? ? 
? 
?

? 


? 

? ? ? 
?
?


???? ??? ?
A? 0
? 

? 
? 
? 
? 
?

? 
? 
? 

? ? 
? ?


?? ?
A? 0
?
??
?
?
?
?

? ?
? 
? ? 

? 

? ? ?

?
?
?
?? ?
Formele primare pot fi grupate astfel: ?
A? Y?



?
 ?
??? ?

?
?


? 
?
? 
?
 
? ?
A? Y?




? ? ? ?
? ? ? 
?



? 
?

? 
?  ?


? ? 
? ?   ? 
? 
?

?  
? 
? ? ?  ?



? ?
Sursele regenerabile (reînnoibile) sunt sursele care se regenereazã pe mãsurã
ce sunt consumate. Sursele regenerabile de energie sunt radiaţia solarã,
energia geotermalã şi energia datã de mişcarea planetelor din Sistemul Solar. ?
Cel mai mare aport de energie primarã este adus de radiaţia solarã ce ajunge
în straturile superioare ale atmosferei terestre. Aproximativ 30% din radiaţia
primitã de pamânt este reflectatã în spaţiul cosmic de cãtre nori şi suprafaţa
terestrã iar restul de 70% este absorbitã ea regãsindu-se în cãldura aerului, a
apei, în cãldura latentã de evaporare a apei din mãri şi oceane şi de pe
suprafaţa de uscat umedă; se regãseşte în biomasã datoritã proceselor de
fotosintezã din plante.?
Cãldura absorbitã de aer şi apã este remisã în cele din urmã sub formã de
?
radiaţii infraroşii (IR) spaţiului înconjurãtur.

Cãldura latentã de evaporare a apei este deasemenea eliberatã prin

condensare. ?
Energia geotermalã produce un flux de energie comparativ mic dinspre
litosferã spre atmosferã şi oceane prin conducţia cãldurii. in aceastã energie
numai 1% se regãseşte în vulcani sau în câmpuri geotermale active. ?
Mişcarea planetelor din sistemul solar se regãseşte disipatã în mareele din
oceane. Fluxurile de energie generate de radiaţia solarã şi celelalte douã surse
în mediului înconjurãtor al omului sunt fluxurile naturale de energie
secundarã care sunt mult mai mici decât fluxurile rezultate prin transferul
direct de enegie de la lumina solarã. Aceste fluxuri de energie naturalã sunt: ?
A? 0
?

? ?
??
??? ?
A? ´

? 

? ? 
? 
? ? 

?

? ?
A? 0
?
??
?
?
? ? ?
Cele mai importante fluxuri naturale de energie din mediul înconjurãtor
?
direct al omului, ce pot fi exploatate sunt:

A? Ê?
??
?


??? ?
A? ´

? ? 
? ? 
? ?  ? ?

? ??? ???? ?
!
?
?
?
?
?
 ??
?
Pentru utilizarea energiei solare este nevoie de conversia acesteia în alte forme
de energie, conversii care sunt:?
conversia fototermicã

care prezintã o mare importanţã în aplicaţiile industriale (încãlzirea

clãdirilor, prepararea apei calde de consum, uscarea materialelor,
distilarea apei etc.). în cazul conversiei fototermice, adicã a
termoconversiei directe a energiei solare, se obţine cãldura
înmagazinatã în apa, abur, aer cald, alte medii (lichide, gazoase sau
solide). Cãldura astfel obţinutã poate fi folositã direct sau convertitã în
energie electricã, prin centrale termoelectrice sau prin efect termoionic;
poate fi folositã prin transformãri termochimice sau poate fi stocatã în
diverse medii solide sau lichide.

conversia fotomecanicã

care prezintã importanţã deocamdatã în energetica spaţialã, unde

conversia bazatã pe presiunea luminii dã naştere la motorul tip "velã
solarã", necesar zborurilor navelor cosmice. Conversia fotomecanicã se
referã la echiparea navelor cosmice destinate cãlãtoriilor lungi,
interplanetare, cu aşazisele "pânze solare", la care, datoritã interacţiei
între fotoni şi mari suprafeţe reflectante, desfãşurate dupã ce nava a
ajuns în "vidul cosmic", se produce propulsarea prin impulsul cedat de
fotoni la interacţie.

conversia fotochimicã

care poate prin douã moduri sã utilizeze Soarele într-o reacţie chimicã,
fie direct prin excitaţii luminoase a moleculelor unui corp, fie indirect
prin intermediul plantelor (fotosintezã) sau a transformãrii produselor
de dejecţie a animalelor. Conversia fotochimicã priveşte obţinerea
pilelor de combustie prin procesele de mai sus.
conversia fotoelectricã

cu mari aplicaţii atât în energetica solarã terestrã, cât şi în energetica

spaţialã. Conversia fotoelectricã directã se poate realiza folosind
proprietãţile materialelor semiconductoare din care se confecţioneazã
pilele fotovoltaice. Problema a fost complet rezolvatã la nivelul
sateliţilor şi a navelor cosmice, dar preţurile, pentru utilizãrile curente,
sunt încã prohibitive.

? ?
!?
?
??
" 
??
?
0
? ? ? +?   ? 
?  ? $ $?
?  ? 
 ?  ?
 ?
? 
?   ?   ?  ? ? ,?  ? ? 
? 
?
$ ?
 ?
+  ? 
?   ?  ? 
?  ? 
?  ? 
?

? 
$ ? ? *?0
?? ?
 ?
?  ?? ??
,?

A?? ? ??

A??? ??
-$?   ?
? 
 ?
?
A??
$ ? ??
?
A?? ? ??

A?? 
$ ? ? ?  ??

-$? 
  ?
? 
 ?
? A? ? 
  ?
?
 ?
? 
??
 A? ? 
  ?
?
 ?
 ??
A?? $ ? ?
?
???

A????
+ ??

-$?
 ? A??  ? ??

A?? ? ?? ??

A?? ? ??
-$?  ? ??

omenii de utilizare a principalelor tipuri de instalaţii solare?

INSTALAŢII
IMAGINI? TEMPERATURI?  MENIU?
CU?
A?
$ ??

A? ????

? ( ?
? !!.(?
A? ??

A? 
$ ??

( ? ?
 A?   ? ?


?
?
!!??/!!.(?  ?  
?
? ?

? ?
?
?
  ?  #
 ?
( ? ?
 ?   
 ? ?
?


? !!??'!!.(?

? 
 A?
 ?  ?

?  ? ?
 ? 
?
?

 ?  ?
 ?  ? 
?    
 ?


 ?   
 ?
?
?  ? ? !!!??/!!!.(?   A?
#  ?   ? ?

?  ?
?   ?
 ?

Consideraţii generale asupra captatoarelor

cu concentraţia radiaţiei
Captatoarele cu concentrator (sau cu focalizarea radiaţiilor) utilizeazã sisteme
optice bazate pe reflexie sau refracţie pentru a mãri densitatea fluxului de
radiaţie care cade pe suprafaţa de captare a receptorului. n consecinţã, un
captator cu focalizare poate fi considerat ca un caz special de captator plan,
modificat prin interpunerea între receptor şi Soare a unui concentrator de
radiaţii. datã cu creşterea densitãţii fluxului de radiaţie solarã care ajunge
la receptor scade suprafaţa necesarã de recepţie pentru o aceeaşi cantitate
totalã de energie captatã ceea ce determinã în mod corespunzãtor scãderea
pierderilor termice ale receptorului şi conduce în final la obţinerea unor
temperaturi mai mari în fluidul de lucru. Pe de altã parte însã, sistemele cu
concentrator funcţioneazã numai pe baza componentei directe a radiaţiei
solare. n consecinţã radiaţia difuzã este pierdutã pentru captare şi în plus
apar şi alte pierderi optice suplimentare, faţã de captatoarele plane. Pe lângã
acestea pierderile prin radiaţie la temperaturi mai mari decât cele din
captatoarele plane devin din ce in ce mai importante. ?
n funcţie de principiul de funcţionare şi construcţia concentratorului se pot
obţine valori foarte diverse pentru densitatea fluxului de radiaţie pe
suprafeţele absorbante ale receptorului: de la valori relativ mici de 1,5 - 2
kW/m2 pânã la valori foarte mari de ordinul a 10000 kW/m2. datã cu
creşterea densitãţii fluxului de radiaţie creşte şi temperatura la care este
preluatã cantitatea de cãldurã utilã. eoarece creşterea densitãţii fluxului de
radiaţie atrage dupã sine necesitatea îndeplinirii unor exigenţe sporite în ceea
ce priveşte precizia sistemelor optice folosite pentru concentrare, se ajunge
pânã la urmã la creşterea costului captatorului în ansamblu (concentrator -
receptor). Astfel, costul energiei furnizate de un sistem de captare cu
focalizare este funcţie directã de temperaturã la care se livreazã aceastã
energie. e altfel se ştie din termodinamicã, cã energia termicã este cu atât
mai valoroasã cu cât nivelul de temperatura la care este livratã este mai
ridicat deoarece, conform cu principiul 2 al termodinamicii (randamentul
Carnot), convertirea cãldurii în lucru mecanic se face cu un randament ce
depinde direct de temperatura sursei calde şi a celei reci.?
in punctul de vedere al realizãrii practice (proiectare, tehnologie,
exploatare) captatoarele cu concentrator prezintã câteva probleme
suplimentare faţã de captatoarele plane. Astfel, cu excepţia unor sisteme cu
raport mic de concentrare, toate captatoarele cu focalizare necesitã un sistem
de orientare pentru urmãrirea mişcãrii aparente diurne, lunare sau
anotimpuale a Soarelui, în aşa fel încât cu ajutorul sistemului optic de
concentrare radiaţia directã sã fie dirijatã permanent cãtre suprafaţa
absorbantã a receptorului. Pe de altã parte apar şi unele cerinţe specifice
pentru întreţinerea sistemelor optice, în special pentru pãstrarea calitãţii
suprafeţelor de reflexie sau refracţie împotriva murdãririi, oxidãrii,
deteriorãrii sau deformãrii. ?
Tipuri de captatoare solare cu concentrator?
Existã o mare diversitate de tipuri de captatoare solare termice, începând cu
cele mai simple de genul captatoarelor plane şi sfârşind cu cele mai complicate
de genul celor cu concentrator parabolic care necesitã o urmãrire continuã şi
precisã a Soarelui. Trebuie notat cã nu se poate vorbi de un anumit tip de
captator solar ca fiind cel mai bun pentru toate aplicaţiile posibile. epinzând
de temperatura de regim a fluidului de lucru care preia cãldura în captator şi
de mulţi alţi factori (cum ar fi poziţia geograficã, dimensiunile şi timpul de
viaţã al instalaţiei); diferite captatoare solare pot prezenta cel mai promiţãtor
raport al energiei totale livrate cãtre costul total al instalaţiei (pe întreaga
duratã de viaţã a acesteia).?
rice captator solar termic are în general randamentul de captare în funcţie
de temperatura de lucru şi de temperatura mediului ambiant. e obicei
puterea termicã captatã este proporţionalã cu urmãtorii factori: ?
densitatea de putere a radiaţiei solare
 cea directa plus o fracţiune din cea difuzã, depinzând de raportul de
concentrare;

geometria captatorului

include: orientarea acestuia, respectiv urmãrirea Soarelui; proiecţia

ariei vãzute de Soare într-un plan perpendicular pe razele Soarelui;
eventuale umbriri şi ecranãri ale radiaţiei solare;

eficienţa opticã

legatã de fracţiunea din radiaţia solarã interceptatã de captator care

ajunge la suprafeţele absorbante ale receptorului;

eficienţa absorbţiei şi a transformãrii

din energie radiantã - opticã în energie termicã de cãtre suprafeţele

absorbante ale receptorului.

Puterea termicã utilã va fi puterea termicã absorbitã minus pierderile termice

în receptor (prin conducţie, convecţie, şi radiaţie). Se poate observa cã odatã
cu creşterea factorului geometric de concentrare a radiaţiei se reduce raportul
între puterea termicã pierdutã şi puterea termicã absorbitã; în schimb
eficienţa absorbţiei scade iar complexitatea sistemului creşte (din cauza
geometricii pretenţioase a concentratorilor şi din cauza sistemelor de mişcare
şi urmãrire a Soarelui). datã cu creşterea complexitãţii sistemului, evident
creşte şi costul instalaţiei de captare. Totuşi alegerea unui sistem de captare
nu se poate face numai dupã cost, deoarcece factorul cel mai important într-o
instalaţie termicã este temperatura agentului de lucru; ori aceastã
temperaturã nu poate fi atinsã întotdeauna cu orice sistem de captare. ?
?
?
Captatorul cu concentrare (focalizare) nu este decât un caz particular al
captatorului plan, cãruia prin introducerea concentratorului de radiaţii i s-a
micşorat suprafaţa de recepţie şi odatã cu aceasta i s-au redus pierderile de
cãldurã, obţinând în final temperaturi mai ridicate ale fluidului de lucru.
Captatorul cu concentrator piramidal face parte din categoria captatoarelor
cu concentratorul fix. Poate fi considerat cel mai simplu captator cu
concentrare, fiind alcãtuit din mai multe suprafeţe plane reflectante, astfel
dispuse în raport cu captatorul, încât sã se obţinã un coeficient de concentrare
C cât mai ridicat (de ex. C cuprins între 2 şi 6). Coeficientul (raportul) de
concentrare este definit ca raportul dintre valoarea medie a densitãţii fluxului
de radiaţii colectate de cãtre receptor şi densitatea fluxului de radiaţie care
cade pe concentrator). Soluţia cu concentrator piramidal folosit la încãlzirea
solarã a încãperilor constã din montarea pe pereţi , plafonul (2) şi pardoseala
din interiorul unei încãperi, precum şi pe peretele basculant (4) din exterior,
de panouri plane cu suprafaţa executatã din plastic aluminizat Mylar. ?
Elemente componente: ?
1. Captator plan alcãtuit din ţevi prin care circulã fluidul caloportor

2. Pardosela cu suprafaţa reflectantã

3. Perete cu suprafaţa reflectantã

4. Panou cu partea interioarã acoperitã cu suprafaţa reflectantã

5. Perete basculant cu suprafaţa interioarã reflectantã.

Toate suprafeţele reflectante, atât cele fixe, cât şi cea mobilã, sunt astfel
orientate, încât radiaţiile solare care cad pe ele, sã poatã ajunge dupã câteva
reflexii la captatorul plan 5 montat în pardosealã de exemplu: punct mobil-
plafon-captator: plafon-perete-captator, pardosealã-plafon-perete-captator
etc).?
Captatorul plan este prevãzut cu canale prin care circulã fluidul purtãtor de
cãldurã (aer, apã etc.). Cunoscând cã raportul de concentrare variazã între 2
şi 6, iar factorul energetic de reflexie ia valori în jur de 0,8 se poate conta pe o
reducere a suprafeţei captatorului de 1,6 - 4,8 ori. ?
Tipul de concentrator piramidal, în raport cu celelalte captatoare cu
concentrare, prezintã avantajul cã poate colecta pe lângã radiaţiile directe şi o
bunã parte din radiaţiile difuze, mãrind astfel durata de utilizare a lui în
timpul unei zile (în special în zilele cu nebulozitate). ?
Captatorul cu concentrator cilindro-parabolic din figura urmãtoare se
compune din douã elemente principale: ?
A? ? ? ? #? ? 
? 

?



? ? ?
A? 
?$???

? 
?
?? ?
Elemente componente: ?
1. oglinda cilindro-parabolicã

2. receptor

3. intrare fluid purtãtor de cãldurã

4. ieşire fluid purtãor de cãldurã

5. suport.

Mişcãrile captatorului sau ale elementelor lui componente se pot realiza

automat sau manual, continuu sau discontinuu, toate acestea depinzând de
scopul şi locul unde este utilizat. Astfel, la instalaţiile solare unde parametrii
fluidului de lucru trebuie sã fie cuprinşi în limite strânse, se impune
asigurarea automatã a mişcãrilor captatorului dupã Soare, iar în celelalte
cazuri, ajustãrile poziţiei acestuia se pot face manual sau cu ajutorul unui
motor, la intervale mai mari care pot merge la o rotaţie pe lunã, anotimp sau
chiar an. ?
La noi în ţarã, cu proiectarea, executarea şi testarea primelor captatoare
cilindro-parabolice s-a ocupat un colectiv de cadre didactice de la catedra de
Termotehnica şi Maşini Termice a Institutului Politehnic Bucureşti. Au fost
studiate mai multe variante, diferenţiate dupã suprafaţa concentratoare.
glinda cilindro-parabolica este executatã din plãci de aluminiu, iar
receptorii dintr-un registru de ţevi de cupru prin care circulã ca fluid termic
apa. in mãsurãtorile efectuate pe stand s-au obţinut temperaturi ale apei de
200oC. Alte douã tipuri de captatoare cilindro-parabolice au fost studiate,
proiectate şi executate de Institutul de Cercetare ştiinţificã şi Inginerie
Tehnologicã pentru Industria Electrotehnicã. ?
c
   


 
 ?
   ?
 
 c    



 

 

 
 ?


0A??

  0A??
a). varianta cu receptorul
montat in exterior? ?
0A??

  A?


0A??

  0A??
b). varianta cu receptorul
montat in interior? ?
0A??

  A??

Tipul A (fig. a)

are suprafaţa captatoare de 5 m2 (4 m deschidere şi 1,25 m lungime) cu

receptorul montat in exterior de focar.

Tipul B (fig. b)

are o suprafata de captare de; 2 m2 (1 m deschidere si 2 m lungime), cu

receptorul montat in interiorul acesteia.

n studiul captatoarelor cilindro-parabolice, elementul esenţial îl constituie

randamentul de captare.Randamentul unui astfel de captator cilindro-
parabolice poate fi exprimat ca fiind produsul dintre randamentul
concentratorului şi randamentul receptorului. ?
n ceea ce priveşte randamentul concentratorului, acesta mai este afectat şi de
alţi factori ca : ?
A? 
?

? ?
A? ? ? ?  ??

? ?
A?  ? 

? ?

 
? 
? ? ?

? ?
e asemenea, şi randamentul receptorului depinde de pierderile de cãldurã
care au loc prin radiaţie, convecţie şi conducţie.?
 
?
?

!
?

?
atoritã mişcãrii Pamântului şi datoritã unor factori meteorologici, energia
solarã la nivelul scoarţei terestre este o sursã energeticã dependentã de timp.
în general, necesitãţile de energie pentru cele mai multe domenii de aplicaţii
sunt de asemenea dependente de timp, însã într-o manierã diferitã faţã de
modul în care are loc furnizarea energiei solare. n consecinţã, dacã se
urmãreşte ca anumite necesitãţi de energie sã fie asigurate folosind energia
solarã, este necesar ca instalaţiile solare respective sã fie prevãzute cu
elemente corespunzãtoare de stocare (acumulare) a energiei. ?
Problema stocãrii energiei trebuie analizatã privind instalaţia termo-
energeticã ca un sistem compus din urmãtoarele elemente principale: ?
A? ? ?
 ???
A? 
 ? ? ??
 ??
A? ? ?
  ??
 ??
A? 
?
  ? ?
 ??
A? 
 ?%? ?
 ??
A?  ? ? $ ??
??

?
Caracteristicile şi randamentul fiecãruia dintre aceste elemente sunt legate de
cele ale celorlalte elemente componente din instalaţie. Astfel, deoarece
randamentul captatoarelor solare depinde de temperaturã, aceasta atrage
dupã sine faptul cã randamentul întregului sistem va fi dependent de
temperaturã. e exemplu, într-o instalaţie termoenergeticã solarã, dacã se
foloseşte un sistem de stocare a energiei termice care este caracterizat printr-o
cãdere mare de temperaturã între intrarea şi ieşirea fluidului purtãtor de
cãldurã, aceasta va conduce la necesitatea unei temperaturi ridicate în
captator şi deci la un randament scãzut al captatorului; de asemenea, va
conduce la o temperaturã scazutã a sursei calde a maşinii termice şi în
consecinţã la un randament scãzut al acesteia. ?
rice sistem de stocare trebuie sã aibã o anumitã capacitate de stocare a
energiei solare. Capacitatea optimã de stocare a energiei solare dintr-o
anumitã instalaţie depinde de mai mulţi factori ca: ?
A? 

? 
?  ? ? ? 
? 
?

?
%? ?
A?
?
?
??

%? ?
A? 
? 
? ? ? 
? 

? 
?

%? ?
A? 
 ? ? 
 ? ?  
? 
?

? 
? 
? 

? ? ? ? ?

? 
? ?  
? 
? ? ? 
?

? ?
Stocarea energiei solare se poate face în diverse moduri, de exemplu sub
formã de: ?
A? 
?

??
? ?
??
&%? ?
A? 
?

? ? & ? ? ? ? 
?  ?
& %? ?
A? 
? & ? ? 
? 
? 
? ?
& ?
? ?
acã energia solarã este transformatã în energie mecanicã, aceasta poate fi
transformatã în energie potenţialã, şi stocatã sub formã de energie potenţialã
a unui fluid (de exemplu, prin pomparea apei din aval în amontele unui baraj
de acumulare). ?
Alegerea modului de stocare a energiei solare depinde de natura procesului
care se urmãreşte în instalaţia solarã. e exemplu, pentru încãlzirea apei este
practicã folosirea stocãrii energiei solare prin caldura sensibilã a apei. acã se
folosesc captatoare solare cu încãlzirea aerului se poate utiliza pentru stocarea
energiei solare cãldura sensibilã a unui pat de pietre în schimbãtoare de
cãldurã de tip regenerativ. acã în instalaţia solarã se folosesc celule
fotovoltaice sau fotochimice, cea mai indicatã formã de stocare a energiei este,
în acest caz, energia chimicã.?
Proiectantul unei instalaţii termoenergetice solare are la dispozitie diverse
alternative în ceea ce priveşte locul de plasare a unitãţii de stocare a energiei
în ansamblul instalaţiei. Spre exemplu în figura urmãtoare se considerã o
instalaţie în care o masinã termicã transformã energia solarã în energie
electricã. în acest caz energia se poate stoca fie sub formã de energie termicã,
într-o unitate plasatã între captatorul solar şi masina termicã, fie sub formã
de energie mecanicã într-o unitate de stocare plasatã între masina termicã şi
generatorul electric, sau, în fine, sub formã de energie chimicã în baterii de
acumulatoare electrice plasate între generatorul electric şi consumatorul de
energie electricã.?
Cele trei alternative de plasare a unitaţii de stocare a energiei nu sunt
echivalente în ceea ce priveşte: ?
1. capacitatea de stocare necesarã,

2. costul instalaţiei

3. efectele soluţiei adoptate asupra proiectãrii instalaţiei în ansamblu şi

asupra performanţelor acesteia.

e exemplu, capacitatea necesarã a unitãţii de stocare a energiei plasate în

poziţia B este mai micã decât cea necesarã în poziţia A într-un raport
aproximativ egal cu randamentul convertizorului de energie. Astfel,
capacitatea sistemului de stocare plasat în B trebuie sã fie de 15% din
capacitatea lui A dacã procesul de conversie a energiei se desfãşoarã cu un
randament de 15%. Stocarea energiei termice în poziţia A prezintã avantajul
cã, convertizorul de energie poate fi proiectat pentru o funcţionare aproape
continuã, conducând la un randament al conversiei mai bun şi la un factor de
folosire a convertizorului mai ridicat, ceea ce conduce la scãderea capacitãţii
convertizorului prin eliminarea necesitãţii de funcţionare a acestuia în regim
de vârf de sarcinã, corespunzator energiei solare incidente. Alegerea plasãrii
unitãţii de stocare între A şi B poate avea efecte foarte diferite asupra
temperaturii de lucru a captatorului, asupra dimensiunilor captatorului şi, în
final, asupra costului instalaţiei. n instalaţiile hibride aceste argumente pot fi
substanţial modificate,în funcţie de cantitatea de energie auxiliarã folositã. ?
!

?
? 
??
??
?
?
n concluzie, caracteristicile pe care trebuie sã le îndeplineascã o unitate de
stocare a energiei solare pot fi rezumate astfel (în funcţie de domeniul de
aplicaţie): ?
A? 
? ? ? ? ? ? 
? ?
 ? 
? ?   ? ? ? ? ?
 
 ? ? ? ? 
? ?
 %? 
? ? 
%? 
? ?


?%? ?
A? 
? ? ? ? ?
? 
? ?
  ???

??
?

?
??
?? 
 ?%? ?
A? 
? ? ? ? ? ? ? ? ?
???%? ?
A? 
? ? ? ? 
? ? ? ? 
?
? ? 
?
 ? ? ? 
? 

? ?  
? 

? ? ?

%? ?
A? 
??????
? ?
Problema stocãrii energiei solare nu poate fi separatã complet de aceea a
utilizãrii în sistem a unei surse de energie auxiliarã. Analiza performanţelor
sistemelor de stocare, în corelaţie cu analiza costurilor echipamentului solar
de captare şi echipamentului auxiliar (care furnizeazã energie convenţionalã),
trebuie folositã pentru determinarea dimensiunilor optime ale captatorului şi
ale unitãţii de stocare pentru fiecare aplicaţie particularã, în parte. ?
?